Comentariu: De fiecare dată când dezvălui cât de rău sunt, mă simt prost din cauza asta.

Răspunsul meu: Cu adevărat nu știm ce înseamnă să dăruiești sau spre ce avansăm. Totuși, conform a ceea ce mi se dezvăluie pe parcurs, pot vedea că avansez în direcția dăruirii, spre ceva opus naturii mele. Există semne care mă ajută să înțeleg acest lucru.

Nu știu cum avansez. De asemenea, nu știu cum acționează lumina înconjurătoare asupra mea. Nu știu de ce se schimbă ceva și vine la mine sau prin ce eforturi particulare se întâmplă acest lucru. Dar tu vezi că se întâmplă.

Da, în prezent nu știi cine sau ce lucrează asupra ta sau cum se face. Poate că ți se spune pur și simplu să depui eforturi pentru a te menține ocupat, în timp ce între timp se lucrează asupra ta. Nimic din toate acestea nu este important. Ceea ce este important este să vezi semnele care apar pe cale: revelația răului, atunci când percepi dorința de a primi ca fiind răul, suferi din cauza lui și îți este rușine de el. Și deși după aceea te descurci cu asta și continui să trăiești, totuși există momente când îl simți ca fiind rău.

Cu mintea ta, înțelegi că așa avansezi. De obicei, după revelarea răului și a unor astfel de stări, simți o reînnoire atât în ​​dorința de a dărui, cât și în dorința de a primi. Noi discernăminte interioare (Avchanot) vin la tine una opusă celeilalte. Experimentezi sclipiri – o nouă înțelegere, o nouă percepție, o nouă abordare. Acestea sunt exact semnele.

Firește, în etapa următoare, din nou nu știi încotro te îndrepți. Din nou devii confuz și tot intelectul și înțelepciunea ta anterioară nu te ajută și nu-ți oferă nimic. Dar dacă privești ceea ce ți se întâmplă ca semne, ca și cum ți-ar fi scris într-un manual de instrucțiuni că așa trebuie să fie, atunci te poți bucura de asta.

Nu ar trebui să te bucuri pentru că ești confuz, disperat sau epuizat, ci pentru că adevărul îți este revelat. Dacă te bucuri de starea în sine, atunci nu vei mai dori să avansezi mai departe și vei sta cu mâinile împreunate, consumându-te din interior. Nici măcar nu vei dori să te miști din locul tău. Asta nu e bine.

Nu este vorba de a fi nemulțumit de starea ta actuală, ci mai degrabă de a fi recunoscător că această stare a venit la tine, pentru că din ea poți continua să avansezi. Acesta este un semn că ești pe calea cea bună. Mai târziu, acestea vor deveni suferințele iubirii.

Adică, trebuie să lucrezi cu mintea, clarificând și analizând. Și deși ești încă sub stăpânirea dorinței tale de a primi, începi totuși să înțelegi care este dorința de a dărui în raport cu dorința de a primi.

Dacă începi să vezi asta, într-un anumit sens suferi din cauza dorinței tale de a primi; înseamnă că în acel loc lumina ți-a fost revelată. Atunci diferența dintre calitățile luminii și propriile tale calități trezește în tine un sentiment de rușine și suferință.

Prin urmare, este important să ne bucurăm de semnele care ne sunt revelate și să le ascultăm.

Din Lecţia zilnică de Cabala 24/07/26, Rabaș – Art.32, 1990-Ce înseamnă „Israel face voia Creatorului”, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuții despre Treptele Scării, Partea 207

Ce este Scara Gradelor?

Scara gradelor este măsura echivalenței dintre ființa creată și Creator. Ce înseamnă că un om se află la gradul 123? Înseamnă că 123 de grade separă calitățile Creatorului de calitățile omului. Ce înseamnă că un om se află la cel mai înalt grad spiritual? Aceasta semnifică faptul că nu există nicio diferență între calități.

În spiritualitate, pe scara spirituală, există 125 de grade: cinci lumi, cu cinci Parţufim în fiecare lume și cinci Sfirot în fiecare Parţuf. În practică, aceasta poate fi împărțită în mult mai multe, dar în Cabala este împărțită în funcție de necesități. În total, există cinci lumi: Adam Kadmon (AK), Aţilut, Bria, Yeţira și Asia. Cu toate acestea, lumile BYA (Bria, Yeţira, Asia) sunt împărțite mai precis în șase mii de ani, în șase mii de grade.

Pe măsură ce urcăm gradele, fiecare grad de pe scară blochează o lumină mai mare care se află deasupra lui. Adică, dacă existăm ca suflet la un anumit grad, toate gradele de deasupra lor ascund și diminuează lumina Infinitului în raport cu ele. Când vrem să urcăm un grad, trebuie să anulăm ecranul care îl ascunde și să-l transformăm într-un ecran primitor, trecând în esență de la ascundere la revelație, de la Tora ascunsă la Tora revelată.

Pentru cabaliști, acest lucru este înțeles diferit. Oamenii cred în general, că studiază Tora revelată și că înţelepciunea Cabala este Tora ascunsă. Cu toate acestea, conform viziunii cabaliste, așa cum a scris Vilna Gaon, la fiecare grad se trece de la Tora ascunsă, când gradul superior este ascuns, la Tora revelată, când este revelată. Așa ne apropiem din ce în ce mai mult de revelație, iar și iar.

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă să te implici în Tora și porunci?

Răspuns: Implicarea în Tora și porunci (Mitzvot) cu ajutorul luminii reformatoare înseamnă să faci tot ceea ce este descris de cabaliștii care au atins Lişma. Ei ne sfătuiesc ce acțiuni ne pot ajuta să atingem Lişma. Deocamdată, numim aceste acțiuni Tora și porunci.

Lişma este lucrul cu Masachim (ecrane) de dragul dăruirii către Creator, de dragul Numelui Său. Odată ce intru în lucrul cu Masachim, îmi devine clar ce sunt Tora și poruncile. Știu deja ce acțiuni pot îndeplini în dorința mea de a primi care mă apropie de Creator, adică îmi sporesc intenția de a dărui. Atunci aceste acțiuni se numesc porunci.

Prin corectarea dorinței mele de a primi prin intenția de a dărui, o umplu cu lumina numită Tora.

Și acum, în timp ce mă aflu sub Machsom (barieră), intenția mea, deși nu este încă foarte clară, este îndreptată către dorința mea de a ajunge la începutul unei adevărate lucrări spirituale, o relație autentică cu Creatorul, de a-I dărui, de a traversa Machsom și de a dobândi un Masach. Încă nu știu exact ce înseamnă asta, dar îmi pot imagina cumva. Prin urmare, dacă îndeplinesc orice acțiune pe care cabaliștii mă sfătuiesc să o îndeplinesc, aceasta se numește Tora și porunci.

Iar acțiunile pe care le îndeplinesc cu corpul meu (cu picioarele, mâinile sau diverse obiecte) sunt cele pe care trebuie să le facem în cadrul lumii noastre corporale. Ele nu au nicio legătură cu munca spirituală. Prin urmare, continui să spun că ele nu avansează omul către Creator. Ele doar mențin omul în cadrul nivelului spiritual mineral (Domem de Kduşa).

Din Lecţia zilnică de Cabala 16/07/26, Rabaș – Art.41, 1991-Ce ar trebui să facă omul dacă s-a născut cu calități rele

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Pentru a aduce omul la starea finală în care Kli-ul său devine cât mai mare posibil, adică aspirația sa către Creator devine cu-adevărat imensă, Creatorul trebuie să o conducă printr-o mare varietate de stări. În fiecare dintre aceste stări, omul învață în esență diferența dintre starea Creatorului și starea opusă acesteia, sau dintre liumini și Kelim, dintre lumină și întuneric.

La urma urmei, numai prin existența unui lucru și a opusului său se poate învăța despre acel lucru și opusul său, precum și despre ambele și relația dintre ele.

Poate omul să facă asta? Creatorul este cel care o face. Omul trebuie doar să simtă și să realizeze în ce stare se află.

Creatorul influențează omul atât în ​​întuneric, cât și în lumină, așa cum se spune: atât în ​​exil, cât și în timpul răscumpărării. El intră în fiecare stare și face literalmente totul.

„Eu, Creatorul, locuiesc cu ei în mijlocul impurității lor. Merg cu ei în exil pentru a-i învăța ce este Galut (exilul, dispersarea). Și îi voi aduce la răscumpărare, scoțându-i din exil arătându-le cât de teribil este, astfel încât să-și dorească să-l părăsească. Și în măsura dorinței lor de a se elibera de opresiune și de a ieși din exil, îi voi scoate.”

Astfel, totul este făcut de Creator, omul trebuie doar să-și determine atitudinea față de acesta, acceptând tot ceea ce există și tot ceea ce i se întâmplă exact așa cum este, ajungând totodată la o stare de recunoștință atât pentru cea mai rea stare, cât și pentru cea mai bună, deoarece prin aceasta se conectează la scopul care este mai important pentru ea.

Ei înțeleg cât de necesară este starea lor adversă actuală pentru atingerea scopului și că nu există alte stări mai propice atingerii acestuia. Ei trebuie să realizeze acest lucru, să-l accepte și să-și dorească să rămână într-o astfel de stare, considerând-o o etapă de avansare către scop.

Totuși, întrucât a fi într-o stare opusă Creatorului nu corespunde dorinței Sale, trebuie să ne străduim să ne apropiem de Creator. Dar motivul pentru a face acest lucru nu ar trebui să fie că mă simt rău acum și vreau să mă simt mai bine. Trebuie să învățăm să discernem aceste diferențe pe măsură ce acumulăm treptat diverse stări și avansăm spre scop odată cu ele.

În fiecare stare, omul trebuie mai întâi să realizeze: „Sufăr”, și ulterior, „Creatorul suferă”. Din perspectiva scopului, această stare este benefică pentru om; totuși, din perspectiva scopului creației, este nefavorabilă pentru Creator, deoarece El a stabilit că scopul este adeziunea la El. Cu alte cuvinte, gradul de apropiere de Creator, gradul de avansare, este determinat de capacitatea ființei create de a dărui.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 20/07/26, Rabaș – Art.27, 1986-Creatorul și Israel au plecat în exil

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Eu nu pot schimba direct, nimic în mine. Nu mă pot „atinge” deloc. Nu am acces la dorința mea de a primi.

De exemplu, vederea noastră. Oamenii de știință au trasat calea de la globul ocular la nervul optic, de acolo la alte sisteme mai complexe ale organismului și au descoperit pe parcurs ce vedem, cum vedem și cum poate fi corectată vederea.

În cele din urmă, au ajuns la ceea ce se numește centrul plăcerii. Dacă începeți să examinați acest centru, veți descoperi rapid că este o structură specifică din creier care funcționează prin reacții biochimice.

Dar în spatele lui, dincolo de raza de acțiune a unui bisturiu, se află o parte din noi cunoscută sub numele de sinele „simţitor”; acesta este Kli-ul spiritual.. Nu există nicio modalitate de a ajunge la el. Este o dorință! Orice altceva este doar veșmântul material al dorinței, mijloacele prin care aceasta operează și se exprimă. Dar noi nu putem ajunge la dorința în sine.

Deci, ce percep ochii mei? Scântei de  lumină îmbrăcate, să zicem, într-un tablou frumos. Mă uit la o imagine frumoasă și mă bucur de ea. Ce înseamnă asta? Nu există plăcere în imaginea în sine. Există o scânteie de lumină în ea care corespunde exact Kli-ului meu. Altcineva ar putea privi aceeași imagine cu indiferență sau chiar cu dezgust. Dar mă umple de plăcere.

Cu alte cuvinte, scânteia spirituală care este îmbrăcată în imagine este percepută de mine prin ochii mei, trece prin toate sistemele, până când este eliberată în cele din urmă la capătul lanțului material, biologic, și intră în sursa plăcerii mele spirituale: dorința spirituală.

Întreaga cale pe care o parcurge – de la imagine, la ochi și prin toate sistemele organismului – este doar un canal de transmisie. La început există o scânteie de lumină, iar la sfârșit dorința de a primi. Asta e tot! Toate organele noastre de simț sunt doar canale de transmisie.

Așa trăim în această lume: aceleași lumini și Kelim, doar că între ele având un intermediar. Din aceasta vedem că nu avem nicio putere asupra luminii și a Kliului. Ele sunt complet separate de noi și există în afara corpurilor noastre și le putem schimba doar atrăgând lumina înconjurătoare.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 7/30/26, Rabaș – Art.32, 1989-Ce înseamnă că uleiul este numit „fapte bune” în muncă

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Pregătirea pentru viitorul Congres crește conform acelorași niveluri ca orice dezvoltare din natură: minerală, vegetală, animală și umană?

Răspuns: Desigur, are loc în orice dezvoltare, și de asemenea, în dezvoltarea dorințelor. De asemenea, ele trec prin acest proces al celor patru etape ale luminii directe HaVaYaH (Yod Hey Vav Hey) și se aplică și Congresului.

Când omul începe să se gândească la asta și să se pregătească pentru asta, experimentează ascensiuni și coborâri, uneori dorind să meargă, alteori nu. Dacă în cele din urmă ia o decizie fermă de a merge, ajunge la Congres cu adevărat pregătit.

Ei trebuie să înțeleagă de ce fac asta, ce speră să obțină de pe urma lui și unde se încadrează restul lumii (munca, familia și sănătatea) în imagine.

Trebuie să cântărească toți acești factori și să ajungă în cele din urmă la întrebarea: „Care este sensul vieţii mele?” Aceasta este o întrebare la care nu se poate răspunde în niciun alt mod.

Experiența ar trebui să le arate că toate celelalte părți ale vieții noastre depind de un factor necunoscut.

Înțelepciunea Cabala ne dezvăluie sursa acestei necunoscute, a Forței superioare. Dacă omul se conectează la ea, atunci dobândește un instrument capabil să corecteze totul, atât în ​​această lume cât și în lumea spirituală.

Dacă examinează pe deplin toate acestea conform etapelor HaVaYaH, fără îndoială va veni la Congres și va ajunge pregătit.

Din Lecția Zilnică de Cabala 2/10/10, Baal HaSulam „Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Omul este un nou Kli (vas), numit suflet, care poate fi format în noi prin studiu, atunci când iluminarea care vine, ne întoarce la sursă. Adică, lumina construiește al șaselea simț în noi, dorința pentru Creator cu intenția de a-I aduce mulțumire printr-un ecran.

Nu există loc aici pentru dorințele altor pasiuni animalice, pe care nu se poate construi un ecran, indiferent de calculele pe care le-am putea face cu privire la utilizarea lor. Toate acestea nu aparțin muncii Creatorului.

Prin urmare, există două forme opuse ale Torei. O Tora ne învață cum să exiști în această lume, sub Machsom. Aceasta se numește Tora generală, prin care masele sunt învățate cum să trăiască mai bine, cum să fie un bun evreu, adică ceea ce se numește în mod obișnuit a fi religios. În consecință, omul este învățat să-și controleze calitățile, să fie bun și decent, să iubească ființele create, să-și păzească vorbirea și așa mai departe.

Nu resping acest lucru în niciun fel. Cei care nu au trecut încă de Machsom și care nu au încă intenția de a-l trece, ar trebui într-adevăr să respecte acest lucru. Aceasta este Tora pentru mase, care îi pregătește să treacă la Tora individuală.

Tora individuală este destinată omului care dorește să se dezvolte individual, adică unei ființe umane („Ești numit «om»…”) deasupra Machsom, celui care posedă deja un nou Kli.

Dorința pentru Creator este numită o nouă dorință, un nou Kli cu intenția de a dărui. În cadrul ei se trezesc diverse tulburări îndreptate împotriva Creatorului, numite Klipot. Atunci, toată conexiunea omului și toată munca sa sunt îndreptate exclusiv către Creator. Și tot ceea ce este îndreptat către Creator se numește spiritual și se cheamă „om” (Adam).

Din Lecţia zilnică de Cabala 16/07/26, Rabaș – Art.41, 1991-Ce ar trebui să facă omul dacă s-a născut cu calități rele

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuții despre Treptele Scării, Partea 206

Dacă nu există conceptul de pedeapsă, de ce Tora vorbește despre pedepse?

Toate cărțile Torei sunt numite „cărți sfinte” deoarece toate se ocupă de lumea spirituală. Spiritualitatea există de la nivelul ecranului în sus, iar noi nu o simțim. Ceva separat și distinct este numit „sfânt”, „sacru”. Toate cărțile sfinte descriu doar lumea spirituală. Tora nu vorbește despre această lume. Nu ne instruiește cum să fim buni cu ceilalți, ci cum să fim buni cu Creatorul. Dorința noastră de a ne asemăna cu Creatorul ne corectează natura, și în mod natural, devenim și noi mai buni în această lume.

Cum descrie Tora ascensiunile? Ascensiunile noastre au loc de-a lungul a două linii: linia dreaptă și linia stângă. Din linia dreaptă provin calitățile Creatorului, primele nouă Sfirot, forțele dăruirii, iar din linia stângă vine dorința de a primi. Omul stă la mijloc și se corectează. Prin urmare, Tora prezintă două lucruri: ce se va întâmpla dacă nu acționezi și ce se va întâmpla dacă acționezi. Citirea Torei, în special a cărților Profeților, dă adesea impresia de calamitate și ne simțim mustrați. Dar de fapt, ceea ce se transmite este o descriere a ceea ce se întâmplă la fiecare nivel. Dacă acționezi într-un fel, urmează un rezultat, iar dacă acționezi în alt fel, urmează un rezultat diferit. Așa se explică structura gradelor spirituale. Nu există nicio intenție de a mustra, așa cum ai certa un copil.

Aceste povești descriu, într-un limbaj narativ, condițiile din gradele superioare. Prin urmare, toate aceste cărți sunt destinate doar celor care se află în lumea superioară, deoarece în lumea noastră nu este nimic de „făcut” în acest sens. Ceea ce face omul aici este un rezultat al celor ce se întâmplă Sus. De exemplu, Tora vorbește despre ruina Templului. Chiar și în interpretarea simplă, se explică faptul că ruina a avut loc pentru că am căzut de la un nivel spiritual, iar apoi au intrat dușmani. Noi înșine am cauzat această situație coborând de la un nivel spiritual superior. Cu șaptezeci de ani înainte de ruină, aceasta fusese deja prezisă. De ce? Deoarece, pe baza nivelului spiritual al oamenilor, era posibil să se prevadă ce se va întâmpla, așa cum astăzi putem observa deteriorarea societății umane și simți că nu o putem opri; unii chiar prezic prăbușirea țărilor sau a umanității însăși.

Cu alte cuvinte, totul depinde de starea interioară, care este reflectată și exprimată în formă fizică. Tora vorbește despre aceste stări interioare. Nu descrie ce ar trebui să facă omul cu mâinile și picioarele sau cu obiectele fizice. Lumea noastră este o lume a consecințelor. Dacă efectuăm corectări în gradele spirituale, totul în această lume va fi aranjat în consecință.

Această lume trebuie să se ridice la gradul final. Trebuie să atingem starea de sfârșit al corectării, nu doar cu punctul central al inimii, ci cu întreaga inimă, cu toate dorințele noastre. Cu alte cuvinte, ni se cere să ridicăm chiar și cele mai corporale dorințe la cel mai înalt nivel. Cabaliștii spun că omul trebuie să atingă starea de sfârșit al corectării în timp ce încă trăiește în această lume.

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Când ating starea de „Sunt bolnav de iubire”, înseamnă că mi-am pregătit Kli-ul (vasul) cât de mult am putut sub Machsom (barieră). Acestui Kli îi lipsește un singur lucru: Masach (ecranul). Eu nu pot produce singur Masach-ul, deoarece este un produs al luminii.

Dacă posed o mare dorință de a primi cu intenția de a primi, atunci mi se dă un Masach și devin cel mai mic Kli spiritual. Este aşa, pentru că marea mea dorință, care a atras lumina înconjurătoare sub Machsom, este Achoraim (partea posterioară) a primului grad de deasupra Machsom. Achoraim al acelui grad coboară în această lume.

Există deja o anumită muncă acolo cu intenția de a dărui, deasupra rațiunii, așa cum am descris. Cu toate acestea, acest lucru va deveni mai clar mai târziu.

Aceasta nu înseamnă că nu ni se permite să vedem mai mult. Mai degrabă, putem vedea doar prin Kelim pe care le-am corectat deja. Ni se pare că suntem capabili să vedem mai mult decât vedem în realitate. Dar nu este așa. Nu există magie sau iluzie aici, precum trucurile făcute de magicieni. Ei desigur, au tehnici pentru a crea iluzii. Dar în realitate, nu există deloc magie. Omul vede conform corectărilor sale.

Să presupunem că spui că vrei să te muți de aici pe o altă stea. Pare că îți dorești asta. Dar dacă ți-ai dori cu adevărat, dacă acea dorință ar fi autentică și pe deplin pregătită, ai primi corectarea pentru asta și ai realiza-o. În realitate însă, doar vorbești despre asta, nu o dorești cu adevărat. Sunt doar cuvinte.

Prin urmare, trebuie să distingem un lucru de altul. Spiritualitatea se numește o dorință în inimă. În conformitate cu acea dorință, omul lucrează și primește cu adevărat, nu doar își imaginează că a primit ceva. De aceea, experimentăm întotdeauna o anumită dezamăgire: există ceea ce ne imaginăm a fi cazul și există ceea ce există de fapt.

Toate acestea se datorează faptului că nu ne înțelegem propria inimă. Dacă am simți cu adevărat dorința noastră autentică, nu ar exista nicio dezamăgire. Am ști exact unde ne aflăm, ce ne aparține cu adevărat, ce trebuie să facem și așa mai departe.

În adevăr, tot studiul nostru este un proces de autodescoperire. Când ajung să mă cunosc și încep să simt Kli-ul meu și ceea ce este în el, mi se dezvăluie că există un singur lucru în Kli-ul meu: Creatorul. Doar Creatorul poate fi revelat în Kli.

În măsura în care nu-mi simt Kli-ul, în loc de Creator percep fenomene complet diferite, imagini imaginare. Dar când intru în spiritualitate, atunci, în funcție de gradul corectărilor mele, acele imagini sunt înlocuite de simțirea că Creatorul îmi umple Kli-ul, sufletul meu. Abia atunci încep să văd că întreaga lume este doar o lume iluzorie, imaginară.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 04/08/26, Rabaş – Art.30, 1986-Klipa (coaja) care precede fructul

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Spunem că, în realitate, totul este în noi. Dar nu a fost creată lumea mai întâi și noi am fost creați abia după aceea?

Răspuns: Într-adevăr, spunem că tot ceea ce simte omul, percepe prin intermediul celor cinci organe de simț. Aceste organe de simț îi prezintă o imagine a lumii, deși în realitate nu există așa ceva ca o imagine a lumii în sine. Putem vorbi despre formă doar în raport cu cel care o percepe.

Există articole întregi pe acest subiect. Rabaş scrie că este imposibil să vorbim despre ceea ce este dobândit fără cel care o dobândește. Prin urmare, nu putem vorbi despre existența a ceva în afara unui om. Și ajungem la omul însuși ca existentă pentru că ne bazăm pe propriile noastre simțiri.

Să presupunem că acceptăm acest lucru ca un fapt: Nu știm ce există în jurul nostru și percepem imaginea lumii prin reacția internă a organelor noastre de simţ. Suntem atât de incapabili să distingem între realitate și  percepţia ei, încât ceea ce percepem, ceea ce ni se pare, ni se pare că există în realitate: „Dacă percep un obiect ca existent prin intermediul organelor mele de simț, atunci acesta există cu adevărat.”

Îmi este foarte dificil; nu pot ieși din corpul meu și să văd că în afara lui acest obiect nu are formă și nu există. Ei bine, atunci să-i credem pe înțelepți pe cuvânt.

Dar pe de altă parte, înțelepții spun că în spiritualitate, lumea a fost creată mai întâi și abia după aceea a fost creat omul. La fel este și în această lume: mai întâi a fost creat universul, apoi Pământul a început să se formeze și să se răcească și abia după aceea a apărut omul pe el. Deci, cum putem vorbi despre existența și dezvoltarea treptată a naturii exterioare chiar înainte de apariția omului, care percepe această natură prin intermediul organelor sale de simț?

Așadar, atunci când vorbim despre natura care exista înainte de apariția omului, ne referim exact la modul în care ne-o imaginăm prin intermediul organelor noastre de simț. Altfel, nu am putea vorbi despre ea.

Totul în lume este o expresie a dorințelor, dar cel care ne poate spune mai târziu despre ea în funcție de realizările sale ne spune despre ea folosind cuvintele noastre.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 28/07/26, Rabaș – Art.17, 1987-Esența interzicerii cu severitate a studiului Torei de către închinătorii la idoli

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→