Când se termină calea unui om?

Fiecare om trebuie să-și înceapă viața la cel mai de jos grad și să atingă cel mai înalt grad în această viață. Și ce se întâmplă cu toate reîncarnările anterioare pe care le-am trecut? Dacă în încarnările anterioare omul a atins deja un anumit grad spiritual, dar s-a oprit la jumătatea drumului spiritual și nu a ajuns la sfârșitul acestuia, acest lucru îl va ajuta în viața următoare să finalizeze întreaga cale. Cu toate acestea, până când nu ajungem la cel mai înalt grad pornind de la cel mai de jos grad într-o singură încarnare, trebuie să continuăm să ne reîncarnăm din nou și din nou.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Vedem acțiuni, dar nu vedem intenţii. Este posibil să vedem vreodată magnitudinea intenției și cât de mare este în raport cu magnitudinea acțiunii?

Răspuns: Un Kli (vas) poate simți cât de mare este intenția conform principiului „Din acțiunile Tale Te cunoaștem”. Cum pot aprecia o mamă care dăruiește și dăruiește dacă eu doar primesc și primesc și nu am nicio calitate a dăruirii?

Când încep să învăț ce înseamnă a dărui sau când cresc și aceleași dorințe pe care le-a avut mama mea apar în mine la nivel animalic, atunci îmi amintesc ce a făcut mama mea pentru mine, înțeleg cât de mult mă iubește și îi înțeleg intențiile. Pot discerne intențiile unui om doar dacă am și eu aceleași intenții.

Nu poate exista nicio adeziune (Dvekut) în dorința de a primi. Toată lumea rămâne constant în dorința sa de a primi, care nu se schimbă. Dar dorința de a dărui, numită intenție mai presus de dorința de a primi, se schimbă. Schimbându-mi intenția, ceea ce înseamnă schimbarea dorinței de a dărui, pot înțelege un alt om și intențiile lui.

Creatorul nu are nici intenții, nici acțiuni. Numai în relație cu noi acțiunile Sale pot părea rele, doar pentru a fi revelate mai târziu ca fiind bune. Este aşa, pentru că Îl atingem prin propriile noastre Kelim (vase). Simțirea noastră este împărțită în Kli și intenție. O acțiune poate fi una de primire, în timp ce intenția, forma acțiunii, este una de dăruire. Prin urmare, putem avea părți în noi care sunt opuse una față de cealaltă. Dar nu există nimic asemănător în Creator.

Întrucât primim de la El în Kelim ale noastre, împărțim și ceea ce primim în două părți: cum este simțit în Kelim ale noastre și cum este simțit în conștiința noastră, în percepția noastră asupra intenției. Am putea crede că Creatorul acționează rău, chiar dacă intenția Lui este bună. Dar din partea Lui există o singură acțiune directă.

Când pot primi direct ceea ce emană de la El? Când ating aceeași intenție ca și El, iar Kli-ul meu percepe imediat expresia sa corectă, directă. Atunci o descifrez nu prin Kelim ale mele de primire, ci numai conform intențiilor mele de a dărui.

Îmi amintesc că înainte de o operație la spital, un doctor s-a apropiat de mine, un bărbat înalt de doi metri și cântărind 120 de kilograme. Mi-a spus că urma să simt un disconfort, apoi s-a așezat peste mine și aproape m-a zdrobit. Cutia mea toracică era spulberată și a spus că va face o deschidere în ea. A luat ceva asemănător cu un burghiu și mi l-a înfipt în piept. Acest lucru a fost făcut fără anestezie, deoarece eram într-o stare care nu mai putea aștepta.

Am intrat și ieșit din conștiență, dar nu am simțit nicio ură față de el. Mai târziu, am vorbit despre asta, iar el a fost surprins că îmi amintesc tot ce se întâmplase. De obicei, oamenii își pierd complet conștiința. Dar eu mi-am amintit, și pentru mine, a fost o lecție foarte valoroasă. Omul îți provoacă o durere atât de mare încât vrei să mori pentru a scăpa de senzație, dar nu simți nicio ură față de el. Acest lucru demonstrează că intenția deține dominația absolută asupra acțiunii, chiar și în lumea noastră.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 23/07/26, Rabaş – Art.39, 1990-Ce înseamnă în muncă ‘Fiecare persoană care plânge Ierusalimul este răsplătită să vadă bucuria sa’

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Sunt Reşimot (înregistrările informaționale) separate unele de altele sau există un factor de legătură între ele care determină continuitatea dezvoltării?

Răspuns: Reşimot sunt conectate prin relații cauză-efect care își închid ciclul prin infinit. Acesta este motivul pentru care există o ascensiune spre infinit. În lumea noastră, în starea noastră actuală sau pe gradele spirituale, aceste stări nu sunt conectate în niciun fel. Există întotdeauna o prăpastie între Malchut superior și Keter inferior.

Este ca și cum aș felia treptat bucăți dintr-un cârnat și aș lucra puțin câte puțin, iar și iar, cu dorința de a primi. Când ajung la Malchut și completez această Avchana (discernământ interior) particulară, trec la următoarea Avchana, care începe în Keter și încep din nou munca.

Prin urmare, deși Malchut superior stă pe Keter inferior și îi transmite totul, aceasta nu înseamnă că există o conexiune între ele. Nu poate exista nicio conexiune între Keter și Malchut. O astfel de conexiune este posibilă doar acolo unde toate Ktarim (plural pentru Keter) și toate Malchuiot (plural pentru Malchut) sunt cu adevărat conectate împreună, adică în infinit. Acolo, la sfârșitul corectării, în starea „El și Numele Său sunt Unul”, ele sunt unite.

Dar când coboară la noi, nu există puncte de contact între ele. Starea noastră nu este încă corectată. Totuși, când este corectată, toate Ktarim și toate Malchuiot vor fi împreună, totul va fi unit, iar Malchuiot vor atinge Keter prin lumina reflectată. De fapt, de acolo vine la mine fiecare acțiune.

Omul trebuie să își îndeplinească fiecare acțiune în așa fel încât el, Creatorul, și acțiunea să fie una. Acest lucru este scris în scrisoarea lui Baal HaSulam de la pagina 64. Acesta este tocmai conceptul prin care tu, ca să spunem așa, stabilești o conexiune cu infinitul, și după ce ai stabilit-o, te întorci la starea ta actuală pentru a îndeplini acțiunea.

Atunci, decalajul dintre acțiunile tale va fi autentic. Pe de o parte, îl percepi exact ca o breșă, în timp ce, pe de altă parte, construiești o punte peste ea prin adevăratul punct din infinit.

Întrebare: Dar unde este conexiunea cauză-efect aici?

Răspuns: Aceste Reşimot există în infinit. Imaginează-ți un punct. În interiorul acestui punct se află toate Reşimot ale tale, toate Avchanot (discernămintele) tale și toate stările prin care trebuie să treci, adică în esență, realizarea acestor Reşimot. Și totul există împreună cu Creatorul în starea „El și Numele Său sunt Unul”.

Trage un milion de raze în jos din acest punct, reprezentând un milion de stări. Fiecare este o realizare particulară, parțială a aceluiași punct de conexiune, „El și Numele Său sunt Unul”. Și când completezi realizarea unei anumite acțiuni, te întorci ca să spunem așa, la infinit, iei din această totalitate următoarea Reşimo în secvență și o realizezi din nou.

Singurul lucru este că infinitul este în tine, iar breșele dintre Reşimot există doar în percepția ta.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 28/07/26, Rabaș – Art.31, 1989-Ce înseamnă în muncă interdicția de a preda Tora închinătorilor la idoli

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este valoarea dezvoltării umane de-a lungul a milioane de ani ca animal, până în momentul în care a primit un suflet?

Răspuns: Corpurile biologice se dezvoltă conform acelorași legi după care s-au format Pământul și întregul univers: prin etapele „mineral-vegetal-animal-uman”.

Întrebare: La un moment dat, a fost imprimat un suflet în acest animal?

Răspuns: Nu. Kelim, dorințele, începând să crească de la zero, construiesc materialul extern conform dorinței interioare.

Vă întrebați care este diferența dintre omul antic și noi. Diferenţa constă în revelarea dorinței. Acum un milion de ani, gena spirituală era practic imperceptibilă. Era nevoie doar de lucruri animalice: hrană, sex, familie, adăpost. Cu cât nivelul de dezvoltare este mai scăzut, cu atât este nevoie de mai mult timp, în timp ce în etapele superioare dezvoltarea are loc mult mai rapid.

Acest proces seamănă cu o piramidă. Prin urmare, dezvoltarea omului antic a durat multe mii de ani, să zicem o jumătate de milion, nu contează. Apoi dorințele au atins stări mai avansate: de la plăceri animalice la bani, onoare și cunoaștere.

Și acum vezi cum se accelerează dezvoltarea dorințelor în zilele noastre și ce forme din ce în ce mai extreme iau. Lumea își atinge extremele, iar acest lucru se întâmplă pentru că toate părțile sale devin conectate. Uită-te la ce duce acest lucru: unul devine parte din altul, suferă și se bucură prin asta.

Vom vedea că în fiecare zi acest lucru va lua forme atât de nemaivăzute încât va fi neclar cum se va termina totul. Acest lucru se va întâmpla în întreaga lume, nu doar ție personal. Vei începe să te trezești dimineața fără să știi ce se va întâmpla seara: Vom exploda cu toții sau vom trăi, și dacă trăim, atunci cum? Și așa va fi în întreaga lume, în fiecare zi. Va fi „distracție”. Vedem că existența noastră va deveni în curând așa.

Și ceea ce este surprinzător este că ne vom obișnui cu toate acestea. Vei putea îndura orice, acceptând-o ca pe ceva obișnuit. Chiar până la punctul în care, rămânând în viață în acest moment, nu te vei mai gândi la următorul. Nu vei mai gândi.

Oamenii spun: „De ce să ne gândim la mâine?” Ei bine, mâine va deveni următorul moment și toată lumea va trăi așa până când timpul va dispărea. Aceasta va fi definiția interioară corectă a timpului: prin el vom simți cu adevărat că este posibil să ne eliberăm de dorința de a primi.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 28/07/26, Rabaș – Art.31, 1989-Ce înseamnă în muncă interdicția de a preda Tora închinătorilor la idoli

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce sunt „îngerii”?

Răspuns: Îngerii sunt forțe auxiliare sub a căror influență dorința devine corectă și întreagă: ea cere forțele, corectarea și împlinirea.

Dorința în sine este incapabilă să îndeplinească nicio acțiune în afară de a simți și a se simți pe sine. Acest lucru este similar cu modul în care funcționează organele noastre de simț. Ele reacționează în funcție de similaritatea calităților, percepând ceva care acționează asupra lor din exterior. În afară de această reacție la o schimbare de stare, dorința nu este capabilă de nimic altceva; totuși, simțirea din interiorul dorinței în sine constituie acțiunea.

Ce este acțiunea? În fiecare dintre stările sale, dorința atinge o anumită limită de simțire (adică, de realizare) simțind acea stare în toate aspectele sale, iar Reşimot (înregistrările informaționale) ale următoarei stări îi sunt dezvăluite. Apoi, dorința trece în ea și începe să-i simtă influența, până când își dă seama că a atins limita și a experimentat pe deplin această stare, și apoi merge mai departe.

Rezultă că dorința în sine este capabilă doar să simtă ceea ce i se întâmplă. Și dacă da, ce se schimbă, de fapt? Reşimot sunt revelate dorinței. Prin interacțiunea unei Reşimo cu lumina înconjurătoare, acesta trezește un anumit fenomen, un sentiment sau o simțire, în cadrul dorinței.

Simțirea este un fenomen care apare prin interacțiunea unei Reşimo și a luminii din cadrul dorinței generale. Aceasta nu este creație încă, ci mai degrabă un anumit material creat de Creator, în care El a plasat Reşimot – etape sau stări de dezvoltare – iar lumina care acționează asupra acestor stări le dezvoltă. Totuși, nu există nimic aici care să poată fi numit creație.

Și deși acest material este capabil de simțire, nu poate fi numit creație, deoarece rămâne sub autoritatea Creatorului și nici măcar nu simte prezența Lui. Ea percepe doar prezența sau absența plăcerii pe baza Reşimot ale sale.

O Reşimo este o amintire a unei stări de absență a împlinirii, gol (Hisaron) și a împlinirii, plăcere. Când Reşimot sunt realizate, plăcerea este simțită asupra Hisaron (lipsei).

Creația care poate apărea într-o astfel de situație este o relație specifică a dorinței – care implică Reşimot ale sale și lumina care acționează asupra ei – îndreptată nu doar către plăcerea în sine, ci către sursa plăcerii. Și aceasta vine de Sus; altfel, de unde ar putea apărea brusc o astfel de atitudine în dorință? Cum ar putea crea ceva fundamental nou în interiorul ei, care nu existase anterior? Este aşa, pentru că, odată cu lumina, sursa sa este dezvăluită.

Pe de altă parte, materialului care se dezvoltă sub influența Reşimot i se dă capacitatea de a determina singur că, în primul rând vrea să se dezvolte pentru a cunoaște sursa, pentru a simți dăruitorul împlinirii, mai degrabă decât împlinirea în sine, și de asemenea, pentru a determina ritmul dezvoltării sale.

În lumea spirituală, nu există conceptul de timp; timpul este o funcție a dorinței. Prin urmare, intensitatea dorinței de a-l simți pe cel care o umple, ceea ce se numește gazdă, accelerează dezvoltarea dorinței pe măsură ce aceasta se dezvăluie din ce în ce mai mult în fața Creatorului.

Cu alte cuvinte, există o dorință pe care se construiește o altă dorință, și pe aceasta, la rândul ei, se creează o altă dorință. Mai întâi vine dorința primară pentru plăceri; apoi dorința de a-L atinge pe Dăruitor și în final, dorința de a fi similar cu Dăruitorul. Doar a treia dorință poate fi numită o creație independentă.

Utilizarea celor două dorințe naturale anterioare, și anume dorința de împlinire și dorința de a simți gazda (ambele incluse în dorința generală), pentru a determina gradul de echivalență cu Dăruitorul, este ceea ce este cunoscut sub numele de „îngeri”, mijloacele de a atinge Dvekut, adeziunea.

Există îngeri care par să acționeze împotriva adeziunii și există cei care promovează adeziunea, deoarece fiecare stare este simțită și pusă în acțiune doar prin două forme opuse de atitudine față de ea; altfel, este imposibil să acționezi.

Întrucât aceste forțe nu pot controla starea independent una de cealaltă, există ceea ce se numesc îngeri buni și răi, forțe opuse, prin care devine posibil să se determine cu precizie direcția către scop.

Îngerii nu sunt o creație separată, ceva creat în afara dorinței de a primi și a luminii. Ei sunt pur și simplu utilizarea intenționată a dorinței de a primi și a luminii. Adică sunt forțe particulare, temporare, care sunt folosite în diverse stări în scopul avansării.

Cu alte cuvinte, în orice stare în care s-ar putea afla creația, aceste forțe acționează asupra ei astfel încât să primească tot ce are nevoie pentru acea stare, pentru a-și percepe propria condiție și a putea avansa. În linii mari, se poate spune că tot ceea ce exercită o influență asupra creației – atât mediul său intern, cât și cel extern – este denumit „îngeri”.

Din Lecţia zilnică de Cabala 22/07/26, Rabaș – Art.34, 1990-Ce sunt în muncă Vasele unui laic

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuții despre Treptele Scării, Partea 208

Cum este structurat vasul nostru după ce trecem bariera?

Dacă trecem bariera, înseamnă că am intrat în cel mai scăzut grad spiritual, unde 125 de grade ne separă încă de Creator. Acestea sunt 125 de ecrane care Îl ascund pe Creator de noi. Cu alte cuvinte, trebuie să ne corectăm pe noi înșine, calitățile noastre, de 125 de ori.

La fiecare grad în care existăm, „Eul” nostru este un vas compus din două părți:

1. 248 de organe – părți, dorințe, în care putem efectua corectări, corespunzătoare lui Galgalta ve Eynaim.
2. 365 de tendoane – dorințe în care nu putem efectua corectări, corespunzătoare AHP.

Acesta este întregul vas spiritual; este format din zece Sfirot. La fiecare grad, trebuie să examinăm toate dorințele noastre, atât deasupra Haze, cât și sub Haze („Haze” este diviziunea dintre Galgalta ve Eynaim și AHP) și să le corectăm.

Când totalitatea dorințelor este corectată, am finalizat acea corectare și dobândim un ecran. Apoi suntem răsplătiți cu o nouă umplere, ceea ce înseamnă că am urcat la un nou grad. La noul grad, avem din nou dorințe noi pentru 248 de organe și 365 de tendoane, ș încă o dată, relația noastră cu acestea este diferită de înainte, și din nou, toate corectările sunt efectuate.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De unde provin Reşimot?

Răspuns: Reşimot (înregistrările informaționale spirituale) care există în noi sunt Reşimot din spargerea lui Adam HaRişon.

Odată, am existat în cea mai bună stare posibilă, dar am căzut și am pierdut totul: ecranele, intenția de a dărui, adeziunea cu Creatorul și senzația de împlinire. Acum mă găsesc în starea mea actuală.

Cu toate acestea, toate stările intermediare prin care am trecut în timpul coborârii mele rămân în mine și acum, prin propria mea alegere liberă, trebuie să le ating pe fiecare în ordine inversă. Trebuie să ajung la aceleași grade pe care am coborât.

Reşimot se trezesc în mine și nu am niciun control asupra lor. Mai întâi, se trezesc Reşimot ale dezvoltării animalice. Nici măcar nu sunt întrebat despre asta; pur și simplu mă dezvolt la nivel animalic timp de să zicem, un milion de ani.

Apoi, acum 5.000 de ani, sufletul meu a început să se dezvolte, și de la Avraam încolo, a început o nouă etapă graduală a dezvoltării sale. Această dezvoltare are loc în cadrul aceleiași dorințe de a primi, dar tot nu mi se cere nimic, pur și simplu realizez Reşimot care există în mine, și în acest sens, nu am nicio opțiune.

Reşimot au căzut în lumea animalică. Sufletul a coborât de la nivelul sfârșitului corectării până la Machsom (barieră) și apoi a căzut sub Machsom, în starea cea mai joasă. Acum, de la cel mai jos grad animalic, corporal, se ridică spre Machsom. Chiar înainte de Machsom, începe să simtă Achoraim (partea posterioară) a primului, cel mai jos grad spiritual, să zicem, AHP de Malchut al lumii Asia.

În inima mea, în dorințele mele, simt punctul din inimă, un punct al Achoraim de Malchut al lumii Asia și apoi intru într-o nouă etapă de dezvoltare, specială, unică. Simt o anumită dualitate: există două forțe, două stări, două lumi, doi factori care acționează asupra mea și sunt sub influența fie a uneia, fie a celeilalte, sau a ambelor împreună. Toate stările noastre provin din aceasta, și cu cât devin mai divizat între cele două, cu atât aceste stări devin mai insuportabile. După cum spune Rabaş, este bine să trăiești fie în lumea aceasta, fie în lumea viitoare, dar nu este nimic mai rău decât să atârni între cer și pământ.

Cu toate acestea, unii reușesc să obțină plăcere din ambele lumi: uitați-vă la oamenii religioși. În schimb, cei drepți ridică această lume la lumea superioară, și în mod similar, gustă plăcerea ambelor.

Din   Lecţia zilnică de Cabala 28/07/26, Rabaș – Art.31, 1989-Ce înseamnă în muncă interdicția de a preda Tora închinătorilor la idoli

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Putem spune că opusă simțirii măreției Creatorului se află simțirea propriei măreții a unui om, atunci când își atribuie diverse lucruri?

Răspuns: Nu aș spune că aceasta este o simțire a măreției unui om. Poate că există astfel de stări intermediare, dar într-o stare mai avansată, omul pur și simplu știe că el însuși nu este capabil de nimic, că dacă Creatorul nu face ceva, el nu va putea să se miște. Totuși, el nu are puterea să-L invoce pe Creator. Este foarte simplu: ai posibilitatea de a fi salvat de la moarte, dar nu poți cere acest lucru.

În cele din urmă, omul este condus către o stare de lipsă din ce în ce mai corectă, din ce în ce mai acută (Hisaron, o dorință neîmplinită). Prin toate aceste simțiri intermediare de lipsă de cunoaștere, spiritualitate și așa mai departe, ești adus din ce în ce mai aproape în mod specific de simțirea unei Hisaron cauzată de absența conexiunii cu El.

Concentrarea asupra Creatorului, îndreptarea atenției către El, este lucrul final și este foarte dificil.

Cuvintele „Și copiii lui Israel au suspinat din cauza muncii” se referă tocmai la o astfel de stare în care ei nu pot găsi o conexiune cu El, astfel încât El să-i ajute. Aceasta nu înseamnă că El nu vrea să ajute sau că ei se înșală; ei stau în fața Lui și nu sunt capabili să ceară.

Întrebare: Este oare pentru că El nu este suficient de mare în ochii lor?

Răspuns: Se poate spune și asta. Măreția Lui este cu siguranță revelată acolo, dar omul nu este capabil să ceară. Simte că este incapabil de asta; nici nu o vede, nici nu o simte.

Am dat odată următorul exemplu: un om se află în centrul unei sfere, în timp ce Creatorul este în jurul ei. Din interior, o singură linie subțire duce la Creator și trebuie să scanez întreaga sferă în mod repetat înainte de a reuși în sfârșit să intru în acest „tub” îngust și să urc prin el către Creator.

Trebuie să găsesc definiția interioară precisă, discernământul a ceea ce sunt și ce este acest „tub”. În spiritualitate, nu există astfel de tuburi; Trebuie să înțelegem ce este această dorință, ce fel de conexiune se poate stabili cu El și cine este Cel care răspunde apelului meu. Pentru a reuni acești trei factori – Eu, conexiunea mea cu El și El – se poate spune că omul scanează întreaga sferă de mai multe ori până când simte această linie subțire.

Nu trebuie să uităm că senzația de greutate este o chemare constantă pentru noi, fără de care nu am face eforturi. Cu toate acestea, nu trebuie să devină un scop care aduce bucurie.

Ieșirea dintr-o stare de greutate indică faptul că am realizat-o deja, am examinat-o și am clarificat că nu există nicio legătură cu Creatorul în ea. Apoi trecem la următoarea stare, unde întâlnim din nou aceeași simțire și așa mai departe, până ajungem la analiza corectă. Toate aceste stări sunt menite tocmai să ne aducă la punctul de contact dintre trei factori: Eu, El și condiția de conexiune dintre noi.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 28/07/26, Rabaș – Art.31, 1989-Ce înseamnă în muncă interdicția de a preda Tora închinătorilor la idoli

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Includerea unii în alții este singura acțiune pe care o îndeplinim în mod constant, fie că vrem, fie că nu.

Totul în lumea noastră se bazează pe includerea reciprocă: procesele de absorbție și asimilare, procesele de excreție care au loc în corp, diverse tipuri de reacții chimice, atracția sau repulsia corpurilor, comportamentul lor într-un câmp magnetic sau electric și așa mai departe. Toate acestea sunt exemple de includere reciprocă, care se bazează pe acțiunile vasului spiritual și ale luminii.

Când căutăm o modalitate de a măsura calitatea acțiunilor noastre, trebuie să evaluăm întotdeauna gradul de includere a noastră în ceilalți; cu alte cuvinte în ce măsură mă pot include în cât mai multe suflete posibil – nu în copii, nu în adulți, nu în acțiunile naturii minerale, vegetale, animale sau umane – ci în suflete.

Sufletele sunt puncte în inimă. Prin urmare, când ajung la un Congres atât de mare, unde se adună mii de puncte din inimă în care intenționez să mă includ, aceasta este cea mai eficientă acțiune pentru avansarea mea spirituală. Este cea mai puternică acțiune care poate avea loc în realitate, în toate lumile. [25349]
Din KabTV “Cabala pentru începători”, 27/10/10

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În articolele sale, Rabaş spune că trebuie omul să-şi schimbe continuu mediul, grupul, deoarece acesta este singurul factor capabil să accelereze dezvoltarea. Dar accelerarea singură nu schimbă nimic! Reşimot sunt deja în tine; trebuie să treci prin toate stările planificate. Întrebarea este cât de repede treci prin ele și care este atitudinea ta față de ele.

Dacă treci printr-o anumită stare și te raportezi la ea pozitiv, adică îți dai seama că este legată de dezvoltare, atunci simți întotdeauna ceea ce se întâmplă ca fiind bun și pozitiv. Dar dacă nu vrei să treci prin ceva și ești forțat să faci asta prin suferință, atunci experimentezi ceea ce se întâmplă negativ. Simțirea ta interioară, personală, se schimbă în funcție de atitudinea ta față de ceea ce se întâmplă.

Omul poate da exemplul unei operații. Aveam dificultăți de respirație și am așteptat două săptămâni pentru operație. Dar dacă nu aș fi suferit și mi s-ar fi spus pur și simplu: „Trebuie să te întinzi și te vom tăia”, atunci care ar fi diferența dintre asta și asta?

A fost cu adevărat un miracol. Îmi amintesc că am ajuns pentru operație. Nu mai puteam aștepta. M-am întins pe masa de operație și am așteptat doar anestezia, ca să mă trezesc un alt om. Exact asta s-a întâmplat! A fost o senzație fascinantă. Ce bucurie am simțit când m-am întins pe masa aceea! Nu am simțit nicio frică. Doar dorința ca această stare să se termine.

Acest lucru accelerează timpul, și în același timp, omul experimentează plăcere în loc de suferință.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 04/08/26, Rabaş – Art.30, 1986-Klipa (coaja) care precede fructul

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→