În articolele sale, Rabaş spune că trebuie omul să-şi schimbe continuu mediul, grupul, deoarece acesta este singurul factor capabil să accelereze dezvoltarea. Dar accelerarea singură nu schimbă nimic! Reşimot sunt deja în tine; trebuie să treci prin toate stările planificate. Întrebarea este cât de repede treci prin ele și care este atitudinea ta față de ele.

Dacă treci printr-o anumită stare și te raportezi la ea pozitiv, adică îți dai seama că este legată de dezvoltare, atunci simți întotdeauna ceea ce se întâmplă ca fiind bun și pozitiv. Dar dacă nu vrei să treci prin ceva și ești forțat să faci asta prin suferință, atunci experimentezi ceea ce se întâmplă negativ. Simțirea ta interioară, personală, se schimbă în funcție de atitudinea ta față de ceea ce se întâmplă.

Omul poate da exemplul unei operații. Aveam dificultăți de respirație și am așteptat două săptămâni pentru operație. Dar dacă nu aș fi suferit și mi s-ar fi spus pur și simplu: „Trebuie să te întinzi și te vom tăia”, atunci care ar fi diferența dintre asta și asta?

A fost cu adevărat un miracol. Îmi amintesc că am ajuns pentru operație. Nu mai puteam aștepta. M-am întins pe masa de operație și am așteptat doar anestezia, ca să mă trezesc un alt om. Exact asta s-a întâmplat! A fost o senzație fascinantă. Ce bucurie am simțit când m-am întins pe masa aceea! Nu am simțit nicio frică. Doar dorința ca această stare să se termine.

Acest lucru accelerează timpul, și în același timp, omul experimentează plăcere în loc de suferință.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 04/08/26, Rabaş – Art.30, 1986-Klipa (coaja) care precede fructul

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →