După distrugerea celui de-al Doilea Templu, au mai rămas câțiva oameni, precum Rabi Șimon, care a început să scrie cărți și să sfătuiască națiunea cu privire la ce ar trebui să facă. Ei au îndrumat această națiune care se deconectase de la nivelul său spiritual să adere la un sistem bazat pe acțiuni fizice corespunzătoare celor spirituale.

Anterior, toată lumea se ruga cu o rugăciune a inimii; acum, o carte de rugăciuni a fost scrisă pentru ei. Multe lucruri care nu existau înainte erau acum definite de instrucțiuni despre cum să acționeze la nivel material. Era necesar să se definească limitele „animalului”, care nu mai simțea limitele stabilite de lumea spirituală și își căuta propria încadrare – pentru a oferi un cadru existenței sale. Acest lucru s-a realizat prin cartea Şulchan Aruch și alte texte.

Astfel, situația care a persistat timp de milenii poate fi descrisă ca fiind răul mai mic. Omul care există la nivel material, care nu are niciun contact cu spiritualitatea și nicio percepție a luminii înconjurătoare, crede în mod natural că nimic altceva nu este posibil.

El crede că, respectând Tora și poruncile, face tot ce este posibil. Într-un fel, el face tot ce este posibil. El nu are nicio simţire că este posibilă vreo altă corectare. Ce se întâmplă dacă punctul din inimă nu s-a manifestat încă?

De aceea, unii au o Tora, iar alții alta. Pentru unii este externă, pentru alții este internă. Când vorbim despre partea interioară a Torei, vorbim despre motivul pentru care omul are nevoie de Tora în primul rând: fie pentru corectarea internă, care este declanșată de un punct din inimă, fie pentru corectarea externă, care este determinată de dorința de a ști ce să facă cu mâinile și picioarele și ce cuvinte să spună.

De exemplu, aveți o carte despre calomnie. Să luăm o singură stipulare: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”, și dintr-o dată, ai nevoie de toate aceste cărți și enciclopedii pentru a ști exact ce se poate spune în legătură cu aceasta și ce nu.

Legea însă, spune un singur lucru: „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Fă un efort să faci asta, asta este tot. Despre ce cărți am putea vorbi? Totuși, atunci când treceți de la munca interioară la munca exterioară, trebuie să dați fiecărui lucru o definiție externă, astfel încât să știți care forme ale manifestării sale sunt interzise, ​​atunci amendamentele încep să se înmulțească. Intern, există o singură lege: legea adeziunii, a asemănării de formă.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 12/08/26, Rabaş – Art.14, 1984-Omul trebuie să vândă întotdeauna tot ceea ce are și să se căsătorească cu fiica unui discipol înțelept

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Omul este influențat constant de dorințele din jurul său, chiar și fără publicitate radio sau televizată. Gândurile noastre se mișcă dintr-un loc în altul, de la un lucru la altul.

Poți merge undeva fără să știi măcar unde te afli și să simți caracterul acelui loc prin schimbarea unei anumite tensiuni față de locul în care te aflai înainte.

Adică, omul nu există ca un individ izolat. Dimpotrivă, el nu are nimic al său, cu excepția unui punct care apucă, iar tot ceea ce percepe este primit din mediul său.

Toate gândurile, toate dorințele, tot ceea ce are omul, provin din mediul său. Totul depinde de cât de mult se distanțează omul de ceea ce dăunează și se apropie de influențe benefice.

Și acest lucru depinde de mediul în care se află omul: cât de mult îl trezește la aceasta.

Din Lecţia zilnică de Cabala 23/07/26, Rabaş – Art.39, 1990-Ce înseamnă în muncă ‘Fiecare persoană care plânge Ierusalimul este răsplătită să vadă bucuria sa’

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuții despre Treptele Scării, Partea 211

Eternitatea poate fi simțită doar la capătul Căii Spirituale?

Eternitatea poate fi simțită începând chiar de la primul grad spiritual, unde simțim deja o parte din sfârşitul corectării. De ce? Pentru că acel grad cel mai de jos, gradul 125, este același cu sfârșitul corectării, dar redus de 125 de ori. Adică, simțim ceea ce există în sfârșitul corectării, dar prin multe ecrane. Avem un fel de conștientizare a acesteia, în toate detaliile sale, dar într-un mod vag.

Cu toate acestea, ne aflăm în interiorul acelei simțiri și începem să ne identificăm cu sufletul în locul trupului. Viața noastră se schimbă. Chiar și atitudinea noastră față de viață și moarte se schimbă complet. Când începem să ne identificăm cu sufletul, simțim ceva din eternitate.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuții despre Treptele Scării, Partea 210

Care este diferența dintre un cabalist care a ajuns la sfârșitul corectării și Creator?

Ce este sfârşitul corectării? Este atunci când pentru fiecare influență a luminii există o dorință care se potrivește exact cu aceasta. Dacă fiecare astfel de dorință este corectată pentru a dărui, aceasta funcționează exact ca lumina care dorește să o umple. Adică, vasul devine similar luminii tocmai în acțiune și în rezultat, iar conform acestui rezultat nu există nicio diferență între ființa creată și Creator.

Totuși, există Creatorul și există ființa creată. Este adevărat că substanța ființei create, dorința de a primi, rămâne, dar își asumă forma Creatorului. Prin urmare, aceasta se numește „echivalență de formă”. Între ele rămâne o diferență, dar numai în punctul inițial: Creatorul este existență din existență, iar ființa creată este existență din absență. Dar în afară de acest punct, că Creatorul a creat ființa creată, tot restul ființei create este propria sa autoconstrucție prin propriile sale puteri, după asemănarea Creatorului.

Prin urmare, acest punct inițial nu este luat în considerare; ceea ce este, este tot ceea ce ființa creată a construit deasupra ei. Prin urmare, se spune că ființa creată este în adeziune cu Creatorul și nu există nicio diferență între ei. Adică, ființa creată atinge statutul de Creator, tot ceea ce există în cel superior. Nu este vorba că primim toate acestea de la Creator, ci atingem gândurile, dorințele și totul. Acesta nu este doar un grad deasupra omului; este un grad deasupra ființei create.

Acele grade în care suntem în procesul de atingere a Creatorului sunt numite „secretele Torei”. Nicăieri nu este scris nimic despre ele și este imposibil să scriem despre ele. Ceea ce atinge ființa creată atunci când atinge echivalența cu Creatorul sunt secretele Torei, chiar gândurile Creatorului, pe care fiecare om  trebuie să le ascundă cât mai mult posibil și să se distanțeze de dezvăluire. Prin urmare, nicăieri nu este scris nimic despre asta.

Din acest motiv, nu este nevoie să ne temem să citim cărți de Cabala. Toate cărțile de înțelepciune a Cabala tratează modul în care să ajungem la starea de sfârșit al corectării, care este numită „gusturile Torei”; pe acestea este permis și chiar necesar să le citim pentru a ne corecta.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există într-adevăr o lege a bumerangului?

Răspuns: În general, tot ce facem bine și tot ce facem rău se întoarce la noi toți, și bineînțeles, la cei dragi. Și cumva, trebuie să urmărim aceste lucruri. Poate ar trebui să încercăm să tragem niște concluzii pentru viitor.

Întrebare: Există o formulă atât de simplă, încât răul pe care îl face omul să se întoarcă la o el într-o formă sau alta? Există această lege?

Răspuns: Există. Adică, trebuie să alegem constant cu mare atenție ce facem, în ce ne angajăm și spre ce ne îndreptăm.

Întrebare: Dar gândrile mele rele despre ceilalți?

Răspuns: Același lucru este valabil și pentru asta.

Întrebare: Se vor întoarce la mine?

Răspuns: Cu siguranță se întorc.

Comentariu: Dacă omul ar putea simți asta, poate ar fi mai precaut.

Răspunsul meu: Pentru aceasta, trebuie să se abțină constant. Fiecare om trebuie să se abțină și să-și controleze gândurile, dorințele și intențiile în general.

Întrebare: Este corect să ne abținem? Adică, să-ți spui: „Aceasta este o faptă rea; nu voi merge acolo.” Așa ar trebui să fie?

Răspuns: Da, chiar și în gândurile tale.

Întrebare: Chiar și în gândurile tale? Dar acest lucru este foarte dificil.

Răspuns: În terminologia noastră, aceasta se numește intenţie.

Comentariu: Dar nu am control asupra gândurilor mele. Am mai vorbit despre asta.

Răspunsul meu: Nu contează. Nu ești liber în ceea ce ți se trimite. Dar ceea ce faci cu ce ți se trimite după aceea – acolo stă alegerea ta.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 28.07.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În lumea noastră, presupunem că există o dorință, iar în cadrul dorinței o plăcere; că sunt două lucruri separate. Într-adevăr, așa funcționează în dorința de a primi. Dar în dorința de a dărui, nu este așa.

Dorința de a dărui este însăși plăcerea. Dar din moment ce omul o construiește pe dorința de a primi, avem de-a face cu grade de corectare: măsura în care o parte din dorința de a primi participă la aspirația de a fi ca dăruitorul.

Kelim (vasele) sunt cele care contează cel mai mult, în timp ce lumina superioară este în repaus absolut. Prin urmare, omul trebuie să tindă către Kelim corecte, către simțirea corectă pe care ar trebui să o aibă tot timpul în relație cu Creatorul.

Începutul corectării se numește „Toți cei care jelesc Ierusalimul”. Este atunci când omul înțelege care este natura durerii sale, la ce se referă, ce înseamnă conceptul „Ierusalim”, ce este distrugerea Ierusalimului și care este acest concept spiritual pentru care trebuie să jelească și care trebuie să se realizeze în interiorul lui în forma corectă.

Dacă omulîși construiește un astfel de Kli, atunci desigur, nu i se cere nimic mai mult și este răsplătit cu corectarea acestui Kli în funcție de măsura doliului său, deoarece doliul său este îndreptat către egoul său, împotriva dorinței sale de a primi, împotriva tuturor calităților numite „Ierusalimul ruinat”.

Și când regretă acest lucru (acest regret se numește ridicarea de MAN), omul este răsplătit cu corectarea acestei MAN, de Sus. Lumina aduce corectarea, adică un ecran peste acele Kelim care jelesc pentru că se află în starea Ierusalimului ruinat, în dorința de a primi.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 23/07/26, Rabaş – Art.39, 1990-Ce înseamnă în muncă ‘Fiecare persoană care plânge Ierusalimul este răsplătită să vadă bucuria sa’

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce ar trebui să-I cerem Creatorului? Ar trebui să cerem să avem dorința corectă?

Răspuns: Avem nevoie de două lucruri. În primul rând, să jelim faptul că ne aflăm în Kelim sfărâmate, cu alte cuvinte, că ne gândim doar la noi înșine și vrem să ne împlinim doar pe noi înșine.

În al doilea rând, avem nevoie de o conștientizare a măreției Creatorului, a măreției calității dăruirii, care ar trebui să ne ducă la o aspirație pentru „Ierusalimul reconstruit”. Cu alte cuvinte, nu este suficient să regretăm că ne aflăm într-o stare de rău; trebuie să aspirăm și la o stare de bine.

Această lucrare are loc în conformitate cu două tipuri de Reşimot  (înregistrări spirituale) care trebuie să existe în noi: Reşimo de Aviut și Reşimo de Hitlabşut – o Reşimo din Kli și o Reşimo din lumină.

Reşimo din Kli arată starea în care se află Kli-ul în comparație cu starea în care ar trebui să fie. Reşimo din lumină arată care ar trebui să fie natura atitudinii mele față de Creator, astfel încât să mă aducă la realizarea faptului că Creatorul este idealul, perfecțiunea.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 23/07/26, Rabaş – Art.39, 1990-Ce înseamnă în muncă ‘Fiecare persoană care plânge Ierusalimul este răsplătită să vadă bucuria sa’

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Peste care plăceri ar trebui să ceară omul un ecran pentru a-l dobândi ca prim grad spiritual? Este imposibil să exiști fără dorință, plăcere sau aspirația de a te bucura. Deci, ce ar trebui omul să ceară ca ecran (Masach)?

Plăcerile spirituale sunt ascunse, în timp ce plăcerile materiale sunt dezvăluite. Prin urmare, dacă omul cere un ecran deasupra tuturor plăcerilor materiale, astfel încât să poată totuși cumva să devină similar Creatorului, să aspire la El și să se unească cu El, aceasta se numește dobândirea primului grad spiritual.

Adică, omul ajunge la o stare în care, pe de o parte nu obține nicio plăcere din această lume; nimic nu îi atrage în afară de Creator. El simte disperare pentru că nu există nimic în această lume care să-l poată umple; nu are nimic cu care să-și hrănească sufletul („Nefeş”, primirea de Kelim sau vase de către om) și nimic din care să obțină plăcere. Fără aceasta, pur și simplu omul nu poate exista; este complet imobilizat și neputincios.

Pe de altă parte, trebuie să aibă o atracție către ceva, pentru că altfel de ce ar cere un ecran și o corectare? Prin urmare, trebuie să existe o dorință foarte puternică pentru Creator, iar dacă omul dobândește complet aceste două stări, proporționale cu starea sa actuală, primește de Sus primul ecran.

Cu alte cuvinte, pe de o parte „Mai bună moartea decât o astfel de viață; nu am nimic în lumea asta, nu am nevoie de ea și sunt îndrăgostit de spiritualitate”. Pe de altă parte, trebuie să existe încrederea că Îl pot obliga pe Creator să-mi ofere un ecran.

Toate acestea se acumulează treptat în interiorul omului, iar atunci când el și acțiunile sale față de Creator converg într-un punct, el merită să primească primul ecran. Atunci simte prezența Creatorului; prima lui dorință spirituală se contopește cu ecranul și devine un embrion („Ubar”).

Acesta este darul pe care omul trebuie să-l ceară de la Creator. Aceste lucruri nu pot fi transmise în cuvinte; pot fi transmise doar cuiva care este pregătit pentru asta, iar apoi Creatorul îi permite să ceară.

Din Lecţia zilnică de Cabala 10/08/26, Rabaș – Art.22, 1987-Ce este darul pe care omul îl cere de la Creator

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este corectarea spargerii doar un mijloc de a atinge o măreție și mai mare a Creatorului?

Răspuns: Întreaga spargere constă în lipsa de conștientizare a acelei măreții, iar toată corectarea constă în realizarea acelei măreții, deoarece Masach (ecranul), pe care îl numim intenția de dragul dăruirii, este construit în noi ca urmare a respectului pe care îl avem pentru Creator, măsura în care Îl prețuiesc mai mult decât dorința mea de a primi, măsura în care Îl prețuiesc mai mult decât pe mine însumi. Totul depinde de atitudinea mea față de acest lucru.

Întrebare: Cum putem vedea măreția intenției?

Răspuns: Măreția intenției este un rezultat al măreției Creatorului. Nu putem măsura măreția intențiilor în sine. Întrebați cum este posibil să măsurăm lumina, să măsurăm cât de mare sau mică este? La urma urmei, intenția este lumină.

Pot măsura acest lucru doar în funcție de Kelim (vase); nu am altă posibilitate. În ce măsură Kelim se pot alătura intenției de dragul dăruirii, în ce măsură linia stângă poate fi inclusă în linia dreaptă, în esență, este capacitatea mea de a rămâne în intenție.

Eu măsor totul conform Kelim. Nu știu deloc ce este lumina. Există un anumit fenomen în Kelim ale mele și aceasta este ceea ce numesc lumină. Prin urmare, toată munca noastră este prin Kelim.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 23/07/26, Rabaş – Art.39, 1990-Ce înseamnă în muncă ‘Fiecare persoană care plânge Ierusalimul este răsplătită să vadă bucuria sa’

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Dorința de a primi, pe care a creat-o Creatorul, este neschimbată. Dar dacă omul o folosește corect, adică prin utilizarea ei, pentru a se alinia cu un act de dăruire, atunci Creatorul îl ajută.

Creatorul ascunde Kelim de primire ale omului de acesta, și prin lumina înconjurătoare, îi oferă oportunitatea de a dobândi un ecran (Masach), o intenție de dragul dăruirii. Pe măsură ce omul dobândește dorința de a dărui, Creatorul îi dezvăluie Kelim de primire.

În proporție cu dobândirea de către om a intenției de a dărui, Creatorul îi sporește dorința de a primi, permițându-i să primească pentru a dărui, ceea ce este un act care oglindește cu precizie acțiunea Creatorului. Acesta în esență, este ajutorul care ne vine de Sus.

Pe de o parte, există ascunderea dorinței de a primi, și corespunzător acesteia, ascunderea Creatorului. Pe de altă parte, metoda Cabala oferă posibilitatea de a învăța cum să primești corect: să dobândești un Masach și să-l folosești prin intenția de a dărui, să folosești dorința de a primi în mod corect.

Acest lucru se leagă de conceptul că inițial luminile au precedat Kelim (vasele), când Creatorul a creat Kli-ul, dorința de a primi. Dar când omul dorește să schimbe dorința de a primi în a fi pentru dăruire, atunci Kelim preced luminile. Mai întâi dobândim un ecran, apoi adăugăm la acesta dorința de a primi. Prin urmare, întunericul precede lumina.

Astfel, două lucruri vin de la Creator: unul vine direct și altul vine indirect. Sarcina noastră este să lucrăm la dorința de a dobândi un ecran. În consecință, Creatorul ne dezvăluie o parte din dorința noastră de a primi, astfel încât ulterior să o putem folosi corect.

Acesta în esență, este darul pe care omul îl cere Creatorului. Nu Kelim care primesc, care există din abundență și pe care Creatorul Însuși este interesat ca mul să le primească, deoarece acesta este scopul creației, pentru a încânta ființele create. Mai degrabă, este vorba în mod specific despre intenția, ecranul, pe care trebuie să-l primim de la Creator, adică să ajungem la intenția de a dărui.

Nu contează cum vă imaginați ecranul, dar dorința trebuie să fie completă: „Mai bună moartea decât o astfel de viață”. Dacă nu dobândesc un ecran, o conexiune cu Creatorul, nu sunt de acord să continui această viață în nicio altă formă; vreau doar să primesc capacitatea de a dărui Creatorului. Dacă omul atinge această stare, el primește ceea ce cere.

Desigur, acest lucru necesită un efort foarte mare, deoarece, deși Creatorul ascunde dorința de a primi, El o face în ceea ce privește aspirația de a-L simți. Cu toate acestea, El nu ascunde plăcerile corporale ale acestei lumi, nici plăcerile animalice, nici pe cele care aparțin în mod specific nivelului uman. Și acesta este cel mai scăzut grad de la care omul poate începe să urce.

Din Lecţia zilnică de Cabala 10/08/26, Rabaș – Art.22, 1987-Ce este darul pe care omul îl cere de la Creator

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→