Întrebare: Când ridic moralul unui prieten, nu adaug satisfacție dorinței sale de a primi? Și trebuie el cumva să-mi returneze această muncă?

Răspuns: Ideea este că totul depinde de aceea cu care învăluiți cuvintele voastre chiar acum, de intenţia  voastră atunci când lăudați un prieten. Nu îl înalț pe el personal. Înalț ideea de dăruire reciprocă care există în grupul nostru. Făcând acest lucru, educ întregul grup și pe mine însumi despre cât de special și spiritual este actul de dăruire.

Cu intenția de a lăuda un prieten, mulțumindu-i în fața grupului, trebuie să trezesc o anumită atitudine față de actul de dăruire, nu față de el personal. Acest lucru ar trebui să ne ridice pe toți la nivelul de a aprecia importanța dăruirii.

Aceasta este o problemă pe care o putem observa în viața noastră de zi cu zi obișnuită. Îți pot oferi ceva, iar tu îl vei accepta cu dragoste pentru că ți se pare bun. Dar îți pot oferi același dar într-o astfel de formă sau cu o astfel de atitudine încât vei dori să scapi de el cu orice preț. Te vei simți foarte rău. Cu alte cuvinte, pot trezi tot felul de simțiri în tine prin chiar faptul că îți ofer ceva.

Trebuie să îmbrăcăm lauda unui prieten într-o astfel de intenție încât să înălț nu prietenul, ci Creatorul care ne-a dat puterea de a acționa. Pentru că, dacă nu ai fi primit aceste forțe de la Creator, nu ai fi putut face nici măcar ceva nesemnificativ care să fie bun față de mine.

Rezultă că de dragul unor relații bune între noi, ne îndreptăm nu unii către alții, ci către Forța superioară care ne dăruiește capacitatea de a face acest lucru.

În primul rând, combustibilul, intenția din fiecare dintre noi îndreptată spre dăruire, poate fi dată doar de sus, dacă suntem demni de ea. Prin aceasta, glorificăm Forța superioară, nu pe noi înșine.

În al doilea rând, totul se aranjează în așa fel încât, indiferent cât de mult lăudați pe cineva din grup, nu putem deveni mândri de asta, deoarece atmosfera generală este de așa natură încât acest lucru pur și simplu nu se poate întâmpla. Suntem preocupați de avansare, nu de privirile unora spre ceilalți.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 24/02/26, Rabaș – Art.1 part.2, 1984-Scopul Societăţii – 2

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →