Dacă omul conectează corect liniile dreapta și stânga, astfel încât acestea să se completeze reciproc în cea mai mare măsură, fără a o suprima sau domina pe cealaltă, aceasta se numește atingerea unei rugăciuni adevărate. Trebuie să ne asigurăm că ambele linii sunt în combinația corectă și la intensitatea maximă de care sunt capabile. Numai atunci se numește rugăciune.

Pentru o astfel de rugăciune, omul primește deja ceea ce este cunoscut sub numele de linie de mijloc. Nu știu exact ce este linia de mijloc. Reprezintă nașterea a ceva nou. Adică, deși pot compune o rugăciune în mine, a primi un răspuns la ea înseamnă a primi ceva de sus pe care nu l-am posedat niciodată înainte.

Ceea ce primesc de sus se numește vasul (Kli) sufletului meu, o dorință de spiritualitate care este acum cu adevărat a mea. Nu aparține nici Creatorului (linia dreaptă), nici creației (linia stângă), adică naturii din care am provenit. Este ceva absolut nou, un fragment al sinelui meu adevărat în lumea spirituală. Acesta este începutul sufletului, un nou Kli.

În acest fel, omul începe să crească. Acest Kli constituie „sinele” omului. El începe să vadă aceste două linii și să se raporteze la ele ca la doi îngeri, doi parametri, două forțe și două naturi distincte – natura Creatorului și natura creației – care îi sunt date pentru a le putea folosi împreună corect.

Acest lucru este necesar pentru ca omul să dea naștere unui al treilea element. Linia de mijloc este acel al treilea element, ceva care nu a existat niciodată înainte, ceva ce omul aduce la viață. Evident, Creatorul face acest lucru prin lumină, dar cererea de a umple Hisaron (lipsa) a sa trebuie să vină de la om. Simțirea Hisaron (a lipsei), conștientizarea acestuia și pregătirea pentru aceasta trebuie să vină de la om. Până când acestea nu există în interiorul omului, nimic nu se poate naște.

Kli-ul născut în linia de mijloc este ceva complet nou, ceva care nu a existat niciodată în realitate înainte. Și aici creația se simte cu adevărat independentă. Kli-ul este ecranul și lumina reflectată, iar acesta este cu adevărat „sinele”. Simt în ele că acesta este „sinele” meu și că „eul” meu este în esență, dorința de a dărui, dorința de a fi similar Creatorului.

Nu există nici rușine, nici sentiment de josnicie sau disconfort acolo. Toate simțirile negative ale omului nu provin din „sinele” său, ci din Hisaron a liniei stângi, care ne este dată de la început, deoarece Creatorul a creat-o ca „existență din absență” (Yeş Mi Ayin) doar pentru ca noi să o putem folosi pentru a percepe opoziția ei completă față de Creator.

Singura alegere pe care o are omul este să ajungă la combinația corectă a liniilor dreapta și stânga, care creează rugăciunea. Ce înseamnă rugăciunea? Înseamnă formarea unei Hisaron la care primim un răspuns de Sus. Când lumina ajunge să umple o dorință specifică, se formează Kli-ul, ecranul (Masach) și lumina reflectată (Or Hozer) adecvate. Ecranul și lumina reflectată sunt vasul cu care creația începe deja să lucreze independent.

Din Lecţia zilnică de Cabala 13/08/26, Rabaș – Art.28, 1987-Ce înseamnă a nu adăuga și a nu lua, în muncă

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →