Se spune că omul este judecat în funcție de gradul, starea internă în care se simte pe el însuşi. Adică, uneori îmi doresc un lucru, dar se întâmplă opusul.

Suntem tratați nu în funcție de ceea ce ne-am dori, ci în funcție de cine suntem cu adevărat. Ne imaginăm mereu diferiți de ceea ce suntem cu adevărat.

Prin urmare, legea funcționează cu o precizie absolută: ceasul ticăie constant, în fiecare secundă, Reşimot (înregistrările spirituale) se reînnoiesc în noi. Dacă nu reușim să le realizăm sistematic în momentul în care ele se manifestă, noi rămânem în urmă. Și atunci timpul de întârziere se întoarce imediat împotriva noastră ca o forță de constrângere, astfel încât să ne aliniem.

În realitate, există o stare absolut perfectă în care existăm: corectarea finală (Gmar Tikun). Din această stare, lumina superioară iese la iveală și trece prin toate gradele către lumea noastră, către starea noastră prezentă, către locul în care ne simțim astăzi și unde locuim cu adevărat. Această lumină acționează treptat asupra noastră. Ea însăși nu se schimbă, ci se manifestă și transformă totul în noi, acționând constant asupra noastră și trezind în noi, Reşimot mereu noi.

Această genă spirituală se dezvoltă constant și simțim constant schimbări în noi înșine. Sau mai degrabă, schimbările par să se producă nu în noi, ci în lumea înconjurătoare, ca și cum totul aici s-ar schimba. În realitate, nimic nu se schimbă extern; ceea ce se schimbă este în mine ca noi Reşimot manifestate.

Spirala genei mele spirituale se desfășoară și va continua să se desfășoare până când mă va aduce la sfârșitul corectării, la ultima Reşimo. Fiecare Reşimo se expune secvențial influenței luminii constante de-a lungul spiralei: mai întâi această Reşimo, apoi următoarea, următoarea și așa mai departe.

Dacă nu realizez corect o anumită Reşimo, adică dacă nu formez imediat un ecran pentru ea și nu o aliniez complet cu lumina superioară, aceasta alunecă efectiv și apare următoarea Reşimo.

Dar nici nu o pot realiza pe următoarea, pentru că îmi lipsește ecranul anterior. Se pare că toate aceste Reşimot întârziate care au trecut pe lângă mine acționează ca o frână care mă încetinește și îmi provoacă suferință.

Ce înseamnă suferință? Înseamnă simțirea că întregul lanț se oprește sau este împiedicat. Singura cauză a suferinței este eșecul nostru de a realiza imediat Reşimo în raport cu lumina care coboară de sus.

Nimeni nu ne întreabă despre intențiile noastre. Legea este lege. Între timp, ceasul continuă să ticăie și să măsoare dacă am părăsit sau nu „domeniul sfințeniei”. Dacă am fi fost în domeniul sfințeniei și am fi rămas acolo, atunci funcționează un alt senzor, măsurând efortul și puterea de pătrundere pe care le-am depus în cadrul domeniului.

Din Lectia zilnica de Cabala 24/09/26, Congresul din Sitrin, Sukot 2003

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →