Lumea rămâne neschimbată; doar noi ne schimbăm în interiorul nostru. Depinde în întregime de mine cum Îl experimentez pe Creator: în „dubla Sa ascundere”, în „ascunderea simplă” sau în relația Sa directă cu mine, „față în față”.

Din partea Sa, El este întotdeauna prezent în Kli (vas), într-o relație directă cu mine. Percep acest lucru în funcție de nivelul corectării mele. Dacă toate calitățile mele sunt corectate și simt manifestarea completă a Creatorului, atunci suntem „față în față”. Această stare se numește „adeziune” (Dvekut), „sfârșitul corectării” (Gmar Tikun) sau „lumea infinitului” (Ein Sof), unde nu există limitări.

În măsura în care cele 620 de simțuri, senzații, dorințe și calități ale mele sunt necorectate (pot fi parțial corectate și parțial necorectate, formând un spectru al tuturor celor 620 de dorințe), fiecare trebuie ridicată la înălțimea maximă a tuturor celor zece Sfirot particulare ale sale. Numai atunci toate cele 620 de dorințe își vor atinge înălțimea maximă.

Acestea pot fi de asemenea, la niveluri diferite, unul inferior și altul superior, precum o imagine spectrală sau precum reprezentarea vizuală a sunetului pe un egalizator, organizată pe frecvențe. Să presupunem că există douăzeci de frecvențe selectate și vedem cât de înaltă sau joasă este fiecare dintre ele.

În mod similar, avem 620 de calități, iar fiecare atinge o înălțime de până la zece Sfirot. Înălțimea fiecăreia determină imaginea lumii care ne este prezentată. Calitățile noastre sunt tocmai acei senzori în care intră Creatorul. Cu cât sunt mai corectate, cu atât Creatorul intră mai mult în ele; cu cât sunt mai puțin corectate, cu atât El intră mai puțin în ele.

Aceste grade ale manifestării Creatorului în cele 620 de calități ne desenează imaginea lumii. În partea celor 620 de dorințe, care este corectată, Creatorul este prezent; aceasta se numește „măsura revelației Creatorului”. În partea inferioară, încă necorectată, a celor 620 de dorințe, Creatorul nu este manifestat; aceasta se numește „măsura ascunderii Creatorului”.

Astfel, cuvântul „lume” (Olam) provine din cuvântul „ascundere”. Este măsura revelației și ascunderii Creatorului. Lumea noastră inferioară este ascunderea completă a Creatorului. Toate lumile spirituale există conform unei anumite măsuri a revelației Creatorului: într-o anumită combinație și aranjament al celor 620 de dorințe ale mele, Îl simt deja pe Creator.

De ce nu sunt aceste dorințe corectate toate în mod egal? Pentru că diferă atât în ​​calitate, cât și în Aviut (grosimea egoismului) lor. De aceea există o lume numită Asia.

Lumea Asia., caracterizată de calitatea Malchut, diferă de lumea Yeţira, a cărei calitate este Zeir Anpin; de lumea Bria, calitatea de Bina; de lumea Aţilut, calitatea Hochma; și de Adam Kadmon, calitatea de Keter. Pe lângă faptul că fiecare lume este o simțire și o primire mai mare a Creatorului, calitatea fiecăreia dintre cele 620 de dorințe crește într-un grad sau altul.

Cu alte cuvinte, atunci când urc de la un grad la altul, nu toate cele 620 de dorințe ale mele se îmbunătățesc, să zicem, cu 10 procente: una se poate îmbunătăți doar cu 1 procent, în timp ce alta se poate îmbunătăți cu 8 procente.

Mai mult, atingerea se schimbă nu numai prin intensificarea generală a simțirii forței în care exist, ci și în calitate, în modul în care mă afectează. La fel este și în lumea noastră. O experimentăm nu doar ca fiind mai puternică sau mai slabă în manifestarea sa către noi, ci și prin caracterul acelei manifestări, care este mai plăcută sau mai neplăcută.

Din Lecţia zilnică de Cabala 24/09/26, Congresul din Sitrin, Sukot 2003

Filed under: Spiritualitate | Add Comment →