Întrebare: În Cabala sunt simboluri foarte importante  cum ar fi mâinile, gura și distanța. Acum, în timpul pandemiei, este necesar ca omul să își spele mâinile. În conformitate cu Cabala, mâinile sunt dorința de a primi. Este necesar să purtăm o mască astfel încât să nu răspândim diferitele lucruri urâte pe care ni le spunem unul altuia. Și, desigur, distanța este o restricție. Este o conexiune între aceste lucruri?

Răspuns: Nu. Abia începem să corectăm atitudinea noastră, unul față de celălalt involuntar prin tot felul de stări nu foarte plăcute, care încet, metodic ne învață cum să interacționăm în mod corect.

Sper că treptat, umanitatea va ajunge la acest rezultat. Nu aș vrea să văd asta ca pe o lovitură a sorții, o corecție prin războaie și tot felul de dezastre. Cu toate că nu este imposibil.

Să sperăm că nu numai virusul, ci toată natura ne va învăța cum să interacționăm corect și să fim împreună, în ciuda caracterelor și calităților noastre care provoacă respingere egoistă între oameni.

Întrebare: Am putea spune că acestea sunt semne care ne arată cum ne învață natura? Trebuie să îmi spăl mâinile, adică nu iau mai mult decât ar trebui de la societate, pentru propriul bine. Nu trebuie să bârfesc, așa că purtăm măști prin care ne este dificil să vorbim și să respirăm. Și, cel mai important, toată lumea trebuie să păstreze distanța. Nu sunt acestea semnele începutului corecției?

Răspuns: Nu. Acestea sunt acțiunile naturii așa că ele nu pot fi numite corecții. Corecția începe cu realizarea egoismului nostru.

Nu am început încă să lucrăm la egoismul nostru. Sper că în viitorul apropiat vom putea să explicăm acest lucru și oamenii vor începe să înțeleagă că problema este doar în egoismul nostru.

Faptul că tu îți speli mâinile și porți o mască, o faci pentru tine. Când o faci de dragul altora, deasupra egoismului tău, îți pui o mască astfel încât să nu îi infectezi pe alții, atunci va începe corecția.

Din emisiunea de pe KabTV „Abilități de comunicare” din 30.10.2020

Filed under: Coronavirus, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Eu sunt perfect! Toţi ceilalţi sunt groaznici”

Priviţi la titlu; nu asta credem cu toții? Lumea este într-o formă teribilă; uitați-vă la ceea ce s-a întâmplat doar în acest an: oamenii au devenit răi, ostili, neîncrezători și în dispută. Priviţi la ce s-a întâmplat cu alegerile prezidențiale; priviţi la ce se întâmplă cu Covid-19; uitați-vă la ceea ce se întâmplă pe străzi, între negri și albi, superbogați și ei bine, toți ceilalți, între polițiști și civili, cu șomajul și pachetele de stimulare, iar lista este interminabilă. Oriunde te uiți, nu găsești nimic bun. Singura excepție, desigur, sunt eu. Oamenii sunt groaznici, dar eu? Nu este nimic în neregulă cu mine. Nu asta credem noi toți? Și dacă asta credem cu toții, cu excepția probabil, a foarte puțini, este o minune că lumea noastră este ceea ce este?

Ne putem spune un milion de povești despre motivul pentru care nu putem face nimic pentru lume, că oamenii sau țările puternice ne împiedică să ne conectăm sau că ei sunt adevărații distrugători ai lumii. Este posibil ca aceste povești să fie adevărate, dar trebuie totuși să ne întrebăm dacă am făcut tot ce ne stă în putință unde putem face diferența. Pentru că dacă nu am făcut-o, atunci suntem de vină pentru starea rea a lumii.

În înțelepciunea Cabala, privim lucrurile cu totul altfel: este scris în Mișna (Sanhedrin 4: 5) „Fiecare persoană trebuie să spună: „Lumea a fost creată pentru mine”.” Potrivit cărții Likutei Moharan „Rezultă că, dacă întreaga lume a fost creată pentru mine, trebuie să privesc și să aprofundez corectarea lumii în orice moment, să satisfac nevoile lumii și să mă rog pentru ele.”

Cu alte cuvinte, faptul că lumea este rea nu se datorează faptului că alți oameni sunt răi și eu sunt singurul care este bun. Dimpotrivă, este rea pentru că am fost neglijent în datoria mea de a „privi și a pătrunde în corectarea lumii în orice moment, de a satisface nevoile lumii și de a mă ruga pentru ele”. Adică este rău pentru că nu-mi fac treaba; este vina mea că oamenii suferă.

Și când vă uitați la tipul de muncă pe care trebuie să-l facem pentru a face lumea un loc mai bun, veți descoperi că singura noastră lucrare este de a ne consolida coeziunea. Nimic altceva nu este în neregulă cu lumea, cu excepția modului în care ne raportăm unii la alții și la natură în ansamblu. Înțelepciunea Cabala vede fiecare persoană ca fiind pe deplin responsabilă față de starea lumii, nefiind nici una exclusă. Ne putem spune un milion de povești despre motivul pentru care nu putem face nimic pentru lume, că oamenii sau țările puternice ne împiedică să ne conectăm sau că ei sunt adevărații distrugători ai lumii.

Este posibil ca aceste povești să fie adevărate, dar trebuie totuși să ne întrebăm dacă am făcut tot ce ne stă în putință, acolo unde putem face diferența. Pentru că dacă nu am făcut-o, atunci suntem de vină pentru starea rea a lumii. Dacă am acționa cu toții pe baza acestei premize, lumea ar fi cu siguranță un loc minunat și niciun magnat sau proprietar media nu ar putea să o schimbe în rău. Singurul lucru necesar pentru îmbunătățirea lumii noastre este hotărârea noastră de a face asta.

An Nou Fericit!

Filed under: Coronavirus, Criza, globalizare, Diseminare, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Corona-vremea educaţiei ”

Unul dintre cei mai buni indicatori pe care îi avem pentru starea oricărei societăți este sistemul său de educație. De la începutul Covid-19 și de la întreruperea sistemului școlar, fenomenele negative care au infestat școlile au pătruns în casele noastre și au plasat în fața noastră o oglindă foarte neplăcută. Acum trăim în mod direct ceea ce copiii noștri au „învățat” la școală.

Fără nici un loc de a manifesta agresiunea, violența domestică și limbajul abuziv față de părinți și frații vulnerabili au crescut dramatic, iar părinții sunt îngroziți de ceea ce văd. Dar ei văd acum ceea ce trăiesc copiii lor de ani de zile. Mai bine acum decât niciodată.

Dacă există vreo lecție de învățat din pandemie în ceea ce privește educația, este căsistemul educațional nu predă decât valori rele.

Cu toate acestea, acum, când vedem că sistemul nostru de învățământ este fundamental defectuos, sper că ne va stimula să-l reparăm. Acum sper să înțelegem că sistemul de învățământ trebuie, în primul rând să-i învețe pe tineri cum să comunice între ei pozitiv și constructiv. Orice persoană, oricât de inteligentă ar fi, nu va putea reuși în societatea actuală, decât dacă știe cum să comunice constructiv cu ceilalți.

Comunicarea constructivă necesită multă practică și o realizare profundă a naturii interdependente a societății. Nu putem reuși în viață dacă ne gândim doar la noi înșine. De asemenea, nu putem reuși dacă uităm cu totul de noi înșine. În prezent, suntem cufundați în tendințe narcisiste și considerăm că este legitim să ignorăm sentimentele altor persoane și să ne preocupăm doar de ale noastre. Deși acest lucru poate fi simțit ca bine atunci când îl exercităm, acesta produce singurătate, depresie și anxietate atunci când alții îl exercită faţă de noi. Din acest motiv, preocuparea de sine nu este o abordare durabilă, dacă vrem să menținem o societate sănătoasă. Echilibrul este cheia.

Schimbarea numai a sistemului de învățământ nu va funcționa. Nu vă puteți aștepta să se schimbe copiii, dacă vin acasă la sfârșitul zilei într-o familie în care părinții se comportă egocentric. Trebuie să existe un efort general în societate pentru a schimba paradigma socială. Acum, că vedem rezultatele unui sistem de educație bolnav, sper că ne va oferi suficient impuls pentru a schimba modul în care operăm la toate nivelurile societății. În caz contrar, copiii vor crește la fel cum au fost educați, vor deveni ei înșiși părinți, iar ciclul vicios va continua cu consecințe agravante, până când viața devine Iadul pe pământ, dacă nu dèja este.

Am construit toată tehnologia pentru a duce o viață bogată, cu abundență pentru toată lumea. Singurul motiv al nenorocirii oamenilor astăzi este lipsa noastră de educație, lipsa responsabilității reciproce și preocuparea noastră de sine excesivă. Nici sărăcia nu este un blestem de sus; este rezultatul neglijenței reciproce, a lipsei de educație a săracilor și a celor bogați. Când nu înțelegem că suntem cu toții părți ale aceleiași societăți, ne închidem ușile unul față de celălalt, până când străzile devin câmpuri de luptă. În cele din urmă, nici bogații, nici săracii nu se vor bucura să trăiască într-o astfel de țară. Educația către responsabilitatea reciprocă este primul pas către vindecarea societății; orice altceva va fi reparat după aceea.

Filed under: Coronavirus, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Thrive Global a publicat noul meu articol: “Pandemia a dezvăluit cea mai mare dorință a umanității”

Dacă ținem cont în mod constant că viitorul nostru bun depinde de relațiile noastre bazate pe grijă reciprocă și solidaritate, vom experimenta un an nou roditor și fericit, plin de emoții pozitive, revelații cu sens și experiențe de învățare.

Persoane care poartă mască de protecție împotriva Covid-19. Rennes, 2020-09-19 NO USE FRANCE

Pe măsură ce începe un nou an, oamenii sunt dornici să lase amintirile pandemiei în urmă, dar virusul este neobosit. Chiar și atunci când milioane de vaccinuri Covid-19 au fost deja administrate în America și în întreaga lume, unele măsuri preventive, cum ar fi purtarea măștilor, ar trebui să rămână o perioadă de timp, potrivit oficialilor din domeniul sănătății. Cum va afecta societatea acoperită de mască interacțiunile noastre personale, în special în cadrul tinerei generații? Vom descoperi în curând, că încrederea și apropierea nu vor fi condiționate de utilizarea măștilor sau de lipsa purtării acestora. Progresul la toate nivelurile va depinde de conexiunile bune cu ceilalți, de dorința noastră internă de a construi relații semnificative.

Utilizarea măștilor pentru a preveni răspândirea Covid-19 a transformat mentalitatea oamenilor la nivel global. Cu excepția unor țări asiatice deja obișnuite să folosească măști de față pentru a preveni răspândirea bolilor infecțioase, măsura a trezit controverse în SUA și în alte țări în care oamenilor li s-a spus să se obișnuiască să poarte măști ca „noul normal”. După un an de acoperire parțială a fețelor noastre din cauza pandemiei, noile cercetări ale experților europeni și nord-americani au arătat că asta complică interacțiunea socială dintre oameni, deoarece perturbă „citirea emoțiilor din expresia feței”.

Rezultatele studiului au indicat că stările emoționale precum fericirea, tristețea și furia au fost percepute greșit ca neutre. Iar oamenii dezgustați au fost greșit interpretați ca supărați. Aceste descoperiri nu au fost menite să pună sub semnul întrebării utilizarea măștilor sau nu, ci să evalueze impactul lor psihologic asupra interacțiunilor umane. Oamenii vor începe încet să-și dea seama ce li s-a întâmplat în acest timp de când a apărut virusul, pe măsură ce schimbările s-au desfășurat, și de ce lumea a experimentat o transformare atât de dramatică.

Ce trebuie făcut pentru a merge mai departe? Progresul nostru nu va fi condiționat de purtarea măștilor sau de distanțarea socială. Va depinde de capacitatea noastră de a realiza că pandemia activează dorința noastră maximă: nevoia noastră de conexiune cu ceilalți, pe măsură ce lumea noastră se revelează a fi din ce în ce mai interdependentă.

Ca animale sociale, dorința noastră de relații mai profunde și mai strânse cu ceilalți a devenit mai vizibilă, mai autentică și mai calitativă. Ce ne-a învățat virusul pe calea cea mai grea? Ne arată că a trebuit să păstrăm distanța dintre noi, întrucât nu aveam o bună conexiune între noi, eram incapabili să trăim împreună în frăție și relații pozitive. Deci nu ne vom putea apropia din nou, până nu vom interioriza acest principiu și vom schimba direcția către o societate mai echilibrată.

Cine sunt cei mai afectați de lipsa interacțiunii sociale? Fără îndoială, tânăra generație. Este posibil ca unii dintre noi să fi uitat ce înseamnă să fii tânăr, primul sărut și prima îmbrățișare. Prin urmare, ne este greu să înțelegem ce experimentează acum tinerii de astăzi. Ei simt restricțiile dure în interior, nu sunt de acord cu cine vrea să îi oprească și să îi limiteze, ba chiar blestemă forța supremă, natura, pentru că a adus o astfel de situație pe planetă. Sunt dispuși să scape de orice în calea lor, indiferent de consecințe, doar pentru a trăi momentul la maxim.

Natura știe să ne repare. Din punct de vedere sociologic, ar fi putut fi o lovitură mult mai aspră. Imaginați-vă o lume în care conexiunea umană nu ar exista deloc, în care contactul nostru dintre rude, cupluri, copii și părinți a dispărut complet. Un fel de deconectare completă, în care nu am putea respira, ne-am simți neajutorați, singuri, goi. Pe cât de dureros este să rămânem îndepărtați unul de celălalt, pandemia ne oferă încă o oportunitate de a ne schimba, conducându-ne în direcția cea bună.

Deci, cum putem să nu pierdem speranța după un an de pandemie? Este posibil prin gândurile noastre pozitive spre conexiune. Dacă ținem cont în mod constant că viitorul nostru bun depinde de relațiile noastre, bazate pe grijă reciprocă și solidaritate, vom experimenta un an nou roditor și fericit, plin de emoții pozitive, revelații cu scop și experiențe de învățare. Vom ști să trăim corect, scurtând distanța dintre noi, conectându-ne inimile.

— Publicat pe 4 Ianuarie, 2021

Filed under: Coronavirus, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Comentariu: Scenariștii de la Hollywood au fost întrebați: „Dacă 2020 ar fi ultimul episod al unui serial TV, ce ați spune? Cum l-ați termina? ”

Apropo, chiar m-au dezamăgit. Am citit două pagini de răspunsuri. În primul rând, l-au criticat pe scenarist, spunând: „Totul a fost scris de un scenarist nebun”.

Răspunsul meu: Nu conform rațiunii lor. Acest lucru este clar.

Comentariu: Da, nu conform rațiunii lor. Apoi au spus: „Scenaristul acesta este prea dur la schimbări”. Chiar și pentru Hollywood!

Răspunsul meu: Acest lucru este surprinzător.

Comentariu: Au continuat spunând că el nu se comporta deloc ca scenarist. Adică, dintr-o dată s-a întâmplat ceva și este necesar să rezolvăm cumva această poveste, iar el nu, dă următoarea, chiar mai mare.

Răspunsul meu: Aceasta este ceea ce spune Cabala.

Comentariu: Atunci nici El nu o rezolvă prea bine: nici un final fericit, nu se întâmplă nimic și apoi dă o altă poveste. Oamenii uită de precedenta, deja stau pe următoare: America, Europa, crimă și coronavirus, orice vrei. Adică face ceea ce vrea în 2020.

Răspunsul meu: Pentru noi, cu mintea noastră scurtă, nu este clar ce legătură există între aceste fenomene. Intriga acestui scenarist nu ne este clară.

Întrebare: Există o legătură clară?

Răspuns: Foarte clară, legile universului.

Comentariu: Când au ajuns la final, au oferit aceste finaluri: A fost doar un vis, unul, doi, trei și ne-am trezit.

Răspunsul meu: Acesta este un final bun pentru film.

Comentariu: Într-adevăr. Apoi, camera se îndepărtează și dezvăluie că întreaga dramă este o figură a imaginației unui copil autist.

Răspunsul meu: Și asta este ceva bun.

Întrebare: Și apoi una primitivă: apar viespi ucigași, sosesc extratereștrii și vin focuri din toate părțile.

Ne puteți spune care este complotul acestui scenarist?

Răspuns: Cred că el ne educă, elimină din noi toate abordările noastre anterioare privind dezvoltarea lumii, a noastră. Ne smulge pământul de sub picioare astfel încât să putem, tocmai fiind absolut pierduți, să ne pierdem focalizarea anterioară, adică atunci când am fost concentrați pe ceva și am încercat să nu pierdem unde erau începutul și sfârșitul și cum sunt conectate toate și așa mai departe, fiind într-o astfel de stare, încât am începe să vedem prin această nouă imagine.

Prin aceasta vom începe să vedem: „Deci de aici provine totul, de aia a apărut așal!”

Întrebare: Creierul nostru anterior trebuie eliminat?

Răspuns: Desigur. Uite ce face coronavirusul!

Întrebare: Da. Asta 100%. Ce începem să vedem atunci? Spre sfârșitul seriei.

Răspuns: Nu vedem încă acest lucru, dar vom vedea complotul acestui scenarist. Vom vedea marele său plan, cum ne învață, cum ne ghidează prin toate stările, astfel încât să înțelegem ce planifică și că, înainte de sfârșitul acestui film, să ne dorim ceea ce a planificat.

Întrebare: Aceasta este ceea ce se numește „suspans”, așteptare anxioasă. La ce se așteaptă?

Răspuns: El se așteaptă ca noi să vrem, să anticipăm ceea ce ne rezervă.

Întrebare: Ce ne rezervă?

Răspuns: Nu pot spune asta.

Comentariu: Aceasta este întrebarea principală care a fost pusă!

Răspunsul meu: Nu. Asta ne consumă pe noi. Acest lucru ar trebui să ne sufoce, să ne strice! Trebuie să fim de acord cu tot. Trebuie să fim într-o astfel de stare, încât tot ceea ce face scenaristul, tot ce desfășoară în fața noastră, va fi cea mai bună stare. Ar trebui să abandonăm toate criticile, toate speranțele, totul! Doar dăruim-ne complet lui și scenariului său.

Vrem doar să urmăm acest curent care ne conduce la el. Exact la el! La faptul că suntem pe deplin de acord cu el inițial. Fără a înțelege nimic, fără a fi conștienți de nimic, vrem doar să fim în contact, în legătură, în legătură completă cu el, astfel încât să nu mai am nimic al meu în cap sau în inimă.

Întrebare: Aceasta se numește „finalul pe care nu l-ar fi putut prevedea”. Adică, orice se întâmplă, lasă să se întâmple, dacă este de la tine. Aceasta este starea în care ar trebui să ajungem?

Răspuns: Da.

Întrebare: Care va fi finalul atunci?

Răspuns: Nu contează ce va fi. Principalul lucru este că provine din această forță unică, superioară.

Acesta este ceea ce ne face El. El ne scoate treptat toate vechile noastre fundații egoiste, toate indiciile și ideile.

Întrebare: Ar trebui să simt: mă bazez complet pe tine, îți sunt recunoscător?

Răspuns: Lăsați toată viața asta complet. Înoată cu el în ceea ce își desfășoară în fața ta marele scenarist.

Întrebare: Acesta este sfatul? Sa renunțăm?

Răspuns: Desigur. Nu mai este nimic de făcut. Oricum va face asta. Deci, încă un an, sau alți doi ani, nu vom ieși din asta mâine.

Întrebare: El elimină tot ce credeam că putem face, chiar și această stare „în puterea noastră”?

Răspuns: Da.

Comentariu: Nimic nu este în puterea noastră! Este uimitor!

Răspunsul meu: Este frumos! Nu poate fi altceva! Oamenii de pe Pământ se scotocesc, fiecare vrea să-și construiască un viitor în felul său, să-i convingă pe alții că are dreptate. Și în cele din urmă, forța superioară râde de toată lumea și face treptat ceea ce ar trebui să facă. Ne educă pe toți să dezvăluim egoismul meschin, această atitudine burgheză și îngustă față de toate, astfel încât să ne dezvăluim în deplină credință în tot ceea ce ar trebui să vină numai de la El.

Întrebare: Oare noi, oamenii, măcar ne vom apropia puțin unii de alții pe parcurs?

Răspuns: Problema aici este numărul și calitatea loviturilor la care va trebui să le supraviețuim. Trebuie să fim de acord cu scenariul Său, cu sfârșitul Său, cu faptul că trebuie să ne apropiem încă suficient de mult pentru a ne simți unii pe alții. Fiecare trebuie să simtă toată lumea!

Mă schimb în mine în așa fel încât, indiferent că vreau sau nu, simt absolut toată lumea. Nu pot să întrerup asta! Nu pot ieși din asta! Tocmai sunt creat în acest fel! Este ca și cum să te trezești și ai asta. Totul!

Adică, simți absolut întregul univers, care este conectat cu tine rigid, strâns. Tot ce se întâmplă, totul este în tine. Într-o astfel de măsură ești conectat la el.

Întrebare: Simt toată durerea, suferința, fericirea și nenorocirea – absolut totul?

Răspuns: Absolut totul!

Din emisiunea de pe KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” , 05.11.2020

Filed under: Coronavirus, Criza, globalizare, Diseminarea Cabalei, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Tumultuosul an 2020 este pe terminate, iar noi nu facem nimic pentru ca 2021 să fie altfel”

2020 este aproape încheiat, dar nu facem nici o analiză personalăpentru a face anul 2021 mai puțin tumultuos și mai plăcut de trăit. De obicei, la sfârșitul anului facem o introspecţie, rezumăm și tragem concluzii. Anul trecut a fost atât de ciudat, imprevizibil și inexplicabil, încât se pare că am renunțat la întreaga idee de a-i da un sens. Deci ce facem? Stăm în colț și așteptăm. Dar ce așteptăm? Dacă nu facem nimic, 2021 va fi mai rău decât 2020, nu există nicio îndoială.

Oriunde crește ura și suspiciunea, dacă 2020 ne-a învățat ceva este că ura nu atinge nimic. Este timpul să încercăm cooperarea. Este timpul să ne maturizăm și să ne dăm seama că orice s-ar întâmpla, trebuie să trăim împreună, să lucrăm împreună și să creștem împreună. Trebuie să ne construim comunitățile ca o singură societate. Și, în mod clar, o societate care se bazează pe ura profundă nu este una în care oamenii vor să trăiască și să își crească copiii.

Este bine că recunoaștem deja că nu suntem proprietarii propriului nostru viitor. Cu toate acestea, asta nu înseamnă că nu avem obligații pentru prezent. Și dacă îmbunătățim prezentul, nu există nicio îndoială că și viitorul nostru va fi mai bun. În acest moment, trăim într-o societate scindată, care împinge la urăși neîncredere. Dacă lucrăm la asta, ne va îmbunătăți viitorul? Chiar acum, înstrăinarea dintre noi, depresia și izolarea socială cresc, oriunde ne uităm. Dacă acum facem ceva în acest sens, nu va îmbunătăți anul 2021?

În loc să ne temem de viitor, trebuie să ne uităm la prezent și să vedem unde putem lucra pentru a îmbunătăți lucrurile. Și cel mai bun și mai eficient loc de muncă este între noi, în familiile și comunitățile noastre, în orașele, statele și în toată țara. Munca pe care trebuie să o facem este să recunoaștem ura care a izbucnit printre noi și, în ciuda prezenței sale incontestabile, să recunoaștem că suntem dependenți unul de celălalt. Încercarea de a separa republicanii de democrați este mai dificilă decât separarea SUA de China; Nu va merge. Singura opțiune este să învățăm să trăim împreună, așa cum a fost de generații.

Și ceea ce este adevărat despre politică, este valabil și pentru orice altceva. Oriunde crește ura și suspiciunea, dacă 2020 ne-a învățat ceva, este căura nu realizează nimic. Este timpul să încercăm cooperarea. Este timpul să ne maturizăm și să ne dăm seama că orice s-ar întâmpla, trebuie să trăim împreună, să lucrăm împreună și să creștem împreună. Trebuie să ne construim comunitățile ca o singură societate. Și, în mod clar, o societate care se bazează pe ură profundă nu este una în care oamenii vor să trăiască și să își crească copiii.

#newyear #covid19

[Reuters: Oameni așteaptând la rând să facă testul pentru COVID-19 într-un un loc de testare a coronavirusului din Seul]

Filed under: Coronavirus, Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Când lupți împotriva simptomului, cauza continuă să lovească”

Natura are un mare simț al umorului: aşa cum umanitatea a început să lanseze vaccinurile, la fel natura a produs două noi tulpini ale coronavirusului, una probabil în Marea Britanie și una în Africa de Sud. Ambele tulpini se răspândesc rapid, iar medicii nu sunt încă siguri dacă vaccinurile sunt eficiente împotriva lor. Dar la ce ne putem aștepta? Încă de la începutul acestei pandemii, am avertizat că nu Covid-19 este problema; este un simptom al unei probleme mult mai profunde, care provine din relațiile umane înrăutăţite. Când lupți împotriva simptomului, nu este de mirare că agentul patogen te lovește în continuare. Strategia actuală este la fel de inteligentă cu a avea o țeavă care curge și încercarea de a sigila apa în loc să închideți robinetul.

Din când în când, natura ne va lovi în continuare, până ne vom da seama că virușii, erupțiile vulcanice, războaiele, vărsarea de sânge sau incendiile forestiere nu sunt adevărata problemă, ci noi, umanitatea suntem singura problemă a lumii. Când întrebăm cum să ne corectăm în loc de orice altceva pentru noi înșine, vom începe să vedem câteva rezultate pozitive ale eforturilor noastre.

Cauza principală care se află în spatele tuturor dezastrelor, traumelor și a oricărei alte afecțiuni imaginabile, este propriul nostru egoism. Aceasta este ceea ce distruge lumea în care trăim, inclusiv pe noi înșine. Ori de câte ori ni se spune că egoul nostru este problema, o negăm cu furie, dar acest lucru nu o face mai puțin adevărată. O negăm, deoarece ego-urile noastre nu vor să se confrunte cu adevărul, că ele sunt problema. Dar până nu o vom face, necazurile doar se vor înrăutăți.

Și aici apare o altă problemă: lumea nu va ști cum să se ridice deasupra egoismului până când oamenii din Israel nu îi vor arăta calea. În prezent, noi evreii arătăm exact opusul; ne certăm între noi și nu arătăm altceva decât diviziune. Când antisemiţii ne învinovățesc că am provocat toate problemele, nu mă pot abține să nu fiu de acord cu ei. Noi, care am devenit o națiune când am fost de acord să ne unim „ca un singur om cu o singură inimă” și care am fost numiți imediat după aceea să fim „o lumină pentru națiuni”, nu reflectăm altceva decât întunericul diviziunii și al separării în locul opusului, așa cum am fost meniţi să fim.

Poate că ei nu își dau seama, dar antisemiţii nu ne urăsc din cauza modului în care îi tratăm; ne urăsc din cauza modului în care ne comportăm reciproc. Când proiectăm ura pe care o simțim unul pentru celălalt, ea se răspândește în întreaga lume și îi face pe oameni să se urască și să sară unul la gâtul celuilalt. Când rivalii se întorc în cele din urmă împotriva evreilor, nu pentru că sunt în căutarea unui țap ispășitor, deși țapul ispășitor poate avea ceva de-a face cu asta, este în principal pentru că ei simt cu adevărat că sunt în război din cauza noastră, deși nu pot explica în ce fel am instigat asta. Cu toate acestea, intuiția lor este corectă: dacă am fi fost uniți, în loc să fim divizați, am fi proiectat unitate în loc de diviziune, iar restul lumii ar fi, de asemenea, în pace.

Când omenirea nu este în pace, când națiunile luptă pentru superioritate, ei folosesc toate mijloacele de care dispun pentru a o atinge. În acest proces, ei exploatează oamenii, resursele naturale, poluează Pământul și îl epuizează ca și cum nu ar exista un mâine. Dar, în cele din urmă, ne distrug viitorul. Acum am ajuns la viitor; am ajuns într-un moment în care exploatarea umanității a devenit atât de împovărătoare încât natura nu o mai poate suporta. Acum ne împinge înapoi și nu se va opri până nu ne schimbăm. Cu cât presăm mai mult natura, cu atât ea ne va împinge mai mult înapoi și oamenii obișnuiți vor suferi consecințele.

Cu toate acestea, dacă poporul Israel își împlineşte rolul și schimbă cursul, de la zeflemea la coeziune, întreaga lume își va schimba cursul împreună cu Israelul. Când se va întâmpla acest lucru, nu vom avea nevoie de vaccinuri; propriile noastre relații ne vor proteja de rău și nu doar de viruși, ci de toate celelalte nenorociri cauzate de dezbinarea noastră. Am ajuns la un punct în care putem vedea în mod viu cum nivelul de scindare din Israel și, ulterior din umanitate, are impact asupra intensității și frecvenței dezastrelor din întreaga lume. Acum nu mai rămâne decât să-l arătăm în continuare până când lumea se va convinge și vom fi gata să luptăm împotriva ego-urilor noastre, care ne separă și astfel ne omoară.

Filed under: Coronavirus, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Carnea cultivată nu ne va salva”

Acum o săptămână, revista Food & Wine a dezvăluit ştirea că își va face debutul în restaurant carnea de pui crescută în laborator. Conform ştirii, „Carnea de pui cultivată a fost aprobată pentru vânzare în Singapore. Acum, se îndreaptă spre primul său restaurant comercial”.

Sunt cu totul pentru asta. Orice lucru care îi ajută pe oameni, este bun, și ce este mai util decât asigurarea aprovizionării cu alimente și apă? De fapt, în ultimii ani, a existat un aflux de invenții care pot ajuta oamenii să facă față deficiențelor alimentare și de apă. Putem produce apă din umiditatea din aer, putem cultiva legume fără sol, desaliniza apa de mare în apă proaspătă de băut și acum putem produce chiar și carne fără animale.

Pare ca şi cum am învins natura. Dar, în realitate, nu am făcut-o. Natura noastră este cea care dezvoltă aceste invenții minunate și este natura noastră cea care ne va împiedica să le folosim în beneficiul oamenilor. Atât timp cât nu ne schimbăm din cine suntem, viața pe Pământ nu se va îmbunătăți. De fapt, vom merge din rău în mai rău.

Aceste invenții ne permit să nu ne facem griji cu privire la nimic și să ne concentrăm atenția asupra îmbunătățirii societăților noastre, consolidării legăturilor dintre noi și consolidării comunităților noastre. Dar, vom alege să le folosim în acest mod sau vom alege să profităm din ele, la fel cum facem cu vaccinul împotriva coronavirusului? Știm cu toții răspunsul.

Viața pe Pământ poate fi la fel de bună pe cât ar trebui să fie, numai atunci când schimbăm modul în care ne relaționăm unii cu alții; nimic altceva nu trebuie să se schimbe. Oamenii vor fi fericiți numai atunci când vor trăi în solidaritate cu oamenii din comunitatea lor, şi când țările în care trăiesc sunt în pace cu restul țărilor. Răutatea noastră unul față de celălalt este singura cauză a nefericirii, iar singurul remediu pentru necazuri este schimbarea intențiilor noastre de la dorința de a ne exploata sau distruge reciproc, la dorința de a ne ajuta și de a ne susține reciproc. Până când nu ne schimbăm gândurile rele unul faţă de celălalt, apa și mâncarea vor fi doar alte două dezamăgiri pe drumul plin de durere pe care omenirea l-a parcurs încă din zorii timpului.

Filed under: Coronavirus, Educatie, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “În zilele post-Covid”

Acum, când vaccinarea în masă este aproape, se pare că toată lumea se va întoarce la modul de viață din 2019, înainte ca civilizația umană să fie preluatăde coronavirus. Dar cred că vom avea o surpriză. Odată ce toată lumea este sănătoasă, și putem călători cu toții, și să facem ceea ce eram obișnuiți să facem, cred că vom descoperi că ne-am depărtat de viețile noastre anterioare. Am început o nouă etapă în dezvoltarea noastră. Nu cred că oamenii se vor întoarce să lucreze în birouri, deși unii o vor face. Nu cred că oamenii vor cădea din nou în „mania călătoriilor” care a cuprins lumea ca o pandemie înainte de Covid-19, și nu cred că vom ieși în oraş la fel de mult cum o făceam, chiar dacă vom fi în siguranță.

Cred că ne-am maturizat puțin, am devenit mai aşezaţi. Se spune că oamenii sunt ființe sociale și au nevoie de oameni în jurul lor, dar chiar suntem așa? Avem nevoie de locuri de muncă pentru că avem nevoie de venituri, deci socializăm cu colegii, dar suntem ființe sociale? De asemenea, avem nevoie de confirmare, pe care o putem obține doar de la alte persoane, așa că trebuie să comunicăm cu ceilalți, să încercăm să-i dominăm, să obținem aprobarea lor sau să-i subordonăm. Dar acestea nu sunt nevoi sociale; sunt nevoi egoiste care necesită satisfacție.

Mi se pare că virusul ne-a dat noi bucurii, de a fi cu noi înșine sau cu familiile noastre și de a ne bucura de acest lucru mai mult decât de a concura cu restul lumii pentru putere și prestigiu, așa cum am făcut înainte, adeseori din lipsă de alegere. În mod clar, nu toată lumea s-a schimbat în acest fel, dar sunt sigur că s-au schimbat destui oameni pentru a face schimbarea simțită, durabilă și în creștere.

Când suntem tineri, ne uităm la ceilalți și imităm ceea ce fac ei. Pe măsură ce creștem, dezvoltăm o personalitate mai individuală și tendința noastră instinctivă de a urmări turma se diminuează. Cred că omenirea trece printr-o fază similară. Vom începe să ne întrebăm mai des: „Pentru ce? Merită? Voi obține vreun beneficiu real din a face ceea ce face toată lumea?

Încă nu știu ce va înlocui vechile noastre plăceri, ce va veni în locul călătoriilor, de exemplu. În mare măsură, acest lucru depinde de liderii de opinie și de oamenii din vârf, care vor să ne ademenească să cheltuim bani pe lucruri care nu ne oferă satisfacții durabile, deoarece este profitabil pentru ei. În orice caz, mi se pare că am coborât din frenezia noastră pre-Covid și acum vom fi mai stabili, mai compleţi sau, cu alte cuvinte, mai maturi.

Filed under: Coronavirus, Educatie, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Fraţi? Prieteni? Sau parteneri de suferinţă? Ce sunt israelienii unul pentru altul?”

Un student mi-a spus că, deși Israelul se îndreaptă spre a patra alegere generală în doar doi ani, guvernul a stabilit că tema următoarei Zile a Independenței Israelului, care va avea loc pe 14 aprilie 2021, va fi Frăția israeliană. Cât de ironic! Studentul m-a întrebat despre semnificația alegerii specifice a acestui subiect într-un moment în care suntem atât de divizați.

Ei bine, din păcate, alegerea acestui subiect în sine nu are sens. Nu suntem frați și nu există nicio frăție între israelieni. În cel mai bun caz, suntem parteneri de suferință atunci când o criză, cum ar fi războiul, vine peste noi. Dar astăzi, chiar și în criză, unitatea noastră este diminuată.

Din păcate, unitatea, ca mijloc de protecție împotriva loviturilor, nu durează și nici nu este o unitate reală. Suntem obligați să stăm împreună după circumstanțe, așa că, de îndată ce circumstanțele o permit, devenim beligeranți și divizați din nou și mai mult decât înainte.

Unitatea reală trebuie să vină din interior, din propria voință. Când strămoșii noștri s-au alăturat grupului lui Avraam, care în cele din urmă a devenit națiunea israeliană, au ales unitatea, pentru că au crezut că acesta este modul corect de a trăi. Nu erau frați; nici măcar nu erau prieteni. De fapt, de multe ori proveneau din triburi și clanuri inamice, totuși au decis că unitatea este mai valoroasă decât ura, așa că au ales valoarea superioară și au înființat o națiune a cărei temelie era iubirea frățească sau, după cum a scris regele Solomon, „Ura stârnește luptele , iar iubirea va acoperi toate crimele ”(Prov. 10:12).

Secole mai târziu, descendenții lor abandonaseră unitatea strămoșilor și au devenit atât de împărțiți încât și-au pierdut suveranitatea asupra țării Israelului. De atunci, singura unitate pe care o cunoaște Israel a fost cooperarea efemeră și oportunistă a partenerilor de suferinţă.

Poporul Israel nu seamănă cu nicio altă națiune. Prin urmare, țara noastră nu poate fi ca orice altă țară. Singura modalitate prin care ne putem restabili națiunea și merităm să fim suverani pe acest pământ este dacă ne ridicăm la înălțimea sarcinii noastre, de a fi o națiune model, o lumină de unitate pentru națiuni. Cu alte cuvinte, dacă ne unim mai presus de toate vrăjmășiile și diferențele noastre, așa cum au făcut strămoșii noștri antici, și pentru care au meritat să fie considerați ca o națiune, și noi vom câștiga suveranitatea noastră aici.

În prezent, presiunea exterioară a dușmanilor noștri ne ține împreună. Dacă nu ar fi fost presiunea lor, ne-am fi dispersat cu mult timp în urmă și am fi mers oriunde ne-am simți mai confortabil. Nimic nu ne ține aici decât frica celor care ne urăsc. Din păcate, în curând, ura noastră unul față de celălalt va deveni mai puternică decât chiar ura dușmanilor noștri față de noi și apoi ne vom dispersa indiferent de pericolele exterioare. Dacă vom ajunge la aceasta, va fi cu adevărat o amenințare la adresa existenței statului Israel.

Pentru a reuși să ne restabilim națiunea și să formăm iubirea frățească, trebuie să înțelegem unitatea unică pe care au obținut-o strămoșii noștri. Deși provineau din triburi și clanuri din întreaga Semilună Fertilă, toți au subscris la mesajul lui Avraam, care a susținut mila, compasiunea și iubirea ca valori de vârf. Întrucât adepții lui Avraam nu aveau astfel de sentimente unul pentru celălalt, ei au trebuit să le cultive în ciuda antipatiei inițiale unul față de celălalt.

Cu toate acestea, ura își ridica din când în când capul urât, forțând grupul lui Avraam să-și întărească unitatea în ciuda urii în curs de dezvoltare. Rezultatul surprinzător a fost o unitate atât de solidă, încât adepții lui Abraham au reușit să triumfe chiar și asupra celei mai profunde uri din ei, până la punctul în care au devenit o națiune, în ciuda deconectării lor inițiale și a sentimentelor lor rele. O astfel de uniune, care este construită pe ideea unității în sine și nu pe un anumit impuls material, biologic sau pe un alt impuls oportunist, este nemaiîntâlnită până în prezent. Într-adevăr, niciun alt grup de oameni nu a realizat acest lucru; niciun alt grup de oameni nici măcar nu a încercat.

Astăzi, când ura israelienilor crește, când numeroase țări sunt în posesia atât a armelor de distrugere în masă cât și a mijloacelor de a le folosi, este imperativ să găsim o modalitate de a depăși ura în creștere. Și nimeni nu are experiență în asta decât strămoșii antici ai poporului Israel. Iar națiunile, conștiente în mod inconștient că Israelul are cheia soluționării conflictelor lumii, îl învinovățesc că a provocat toate războaiele.

Dacă Israelul nu reînvie metoda de a se uni, în ciuda și mai presus de dușmănie în viitorul apropiat, se va afla în contradicție cu întreaga lume, care îl va învinui pentru necazurile sale. Va revoca rezoluția ONU 181, de înființare a statului evreu, și ne vom găsi singuri în lume, fără niciun sprijin din partea vreunei țări.

Cu toate acestea, acest scenariu nu este scris în piatră; depinde de noi, israelienii. Dacă vom reînvia tipul de unitate pe care strămoșii noștri l-au stabilit, deasupra diferențelor și a urii, vom deveni modelul mondial, și toţi ne vor lăuda că am evitat ca lumea să intre în al treilea război mondial nuclear. Dacă ne ferim de misiunea noastră, lumea se va cufunda într-un alt război și își va vărsa furia asupra noastră.

Filed under: Antisemitism, Coronavirus, Educatie - Niciun comentariu→