Întrebare: Tinerii întreabă adesea: „De ce nu are nimeni nevoie de mine?” În același timp, au părinți, o școală și bani; sunt bine crescuți și studiază bine, dar experimentează un sentiment absolut de gol, de parcă nimănui nu-i pasă de ei.

Răspuns: Nu este o percepție falsă. Într-adevăr, suntem în vid. Și, deși există miliarde de oameni în jurul nostru, nu putem spune că simțim influența lor pozitivă asupra noastră.

Toate vibrațiile pe care le primim de la lumea din jurul nostru sunt fie negative, fie emană fără suflet și indiferență.

Întrebare: Și ce să faci? Oamenii se simt absolut nedoriți, în ciuda faptului că par a fi înconjurați de atenție și grijă. Ce pot face pentru a simți că sunt necesari?

Răspuns: Dar au un anumit scop în viață dacă vorbesc despre sensul vieții. Ar trebui să simtă că merg direct spre el: încă un pas mic, încă un pas și se mișcă.

În caz contrar, aceste întrebări vor apărea și oamenii vor începe să se urască. Dar dacă omul are un scop clar, vrea să-l atingă și în fiecare zi se apropie de el, atunci este inspirat de viața sa, de avansarea sa și este fericit că există.

Din emisiunea de pe KabTV „Lumea integrală”, 13.07.2018

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Munca interioara - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Covid nu pleacă încă nicăieri”

După mai bine de un an de luptă cu Covid-19 vaccinurile sunt disponibile, iar distribuția lor devine din ce în ce mai largă. Se pare că ieșim în cele din urmă din pandemie, deoarece multe state au ridicat unele sau chiar toate restricţiile.

Cu toate acestea, cred că suntem puțin prea grăbiţi să tragem concluzii. Încă nu suntem suficient de conștienți de modul în care ar trebui să ne raportăm unii la alții, iar cursa nesăbuită de a ridica limitările ar putea produce un răspuns foarte negativ. Încă nu am ieșit din pădure, mai ales că încă nu simțim cât de aproape sau de departe ar trebui să fim unul față de celălalt.

După cum am spus de nenumărate ori, natura este mai inteligentă decât noi; ne cere să ne revizuim conduita. Acesta este motivul pentru care ne-a trimis coronavirusul, iar virusul va continua să ne afecteze (sub diferite forme) până când ne vom conforma cerințelor naturii.

Virusul este foarte agil, se transformă ușor și rapid și acum este mult mai contagios decât era când a apărut prima dată. Întrucât nu simțim cât de departe trebuie să fim unii de alții – să ne ținem la doi metri distanță de cineva și la zece metri distanță de altcineva – nu știm cum să ne comportăm.

De asemenea, chiar și atunci când vaccinurile funcționează, acestea nu protejează sută la sută și sunt eficiente doar timp de șase luni sau cam așa ceva. Prin urmare, nu văd niciun motiv de sărbătorire.

După cum am spus de nenumărate ori, natura este mai inteligentă decât noi; ne cere să ne revizuim conduita. Acesta este motivul pentru care ne-a trimis coronavirusul, iar virusul va continua să ne afecteze (sub diferite forme) până când ne vom conforma cerințelor naturii.

În prezent, ori de câte ori ridicăm limitările, ne întoarcem la felul în care am trăit înainte: în mod egoist și fără a ne considera unul pe celălalt sau mediul înconjurător. Tocmai de aceea a izbucnit boala: să ne oblige să ne transformăm relațiile. Dacă ne întoarcem la modul de viață anterior, de fiecare dată când ridicăm limitările virusul va reveni în continuare și de fiecare dată va fi mai virulent și violent. Numai când vom începe să folosim distanța forțată dintre noi pentru a construi relații pozitive, pentru a afla despre dependența noastră reciprocă și despre necesitatea de a ne îngriji unul de celălalt, vom putea să ne purtăm în mod atent și nu vom avea nevoie de un virus pentru a ne feri să ne rănim unul pe altul

Pentru a face acest lucru, trebuie să începem să ne gândim că, păstrând distanța, nu ne protejăm pe noi înșine, ci pe cei de care ne ținem departe. Adică, dacă, în mod colectiv, cultivăm o mentalitate în care ne vedem infectați (chiar dacă asimptomatici) și că trebuie să ne ținem departe unul de celălalt pentru a nu-i infecta pe alții, atunci vom înceta să ne infectăm unii pe alții. Dacă facem acest lucru, virusul va dispărea în câteva săptămâni. Dar și mai important, vom avea succes în primul nostru exercițiu de responsabilitate reciprocă.

Acest exercițiu va demonstra că numai prin responsabilitate reciprocă putem construi o societate sigură și de succes și vom dori să cultivăm această mentalitate în loc de respectul pe care îl avem în prezent pentru individualism extrem și narcisism.

Sănătatea noastră fizică (și emoțională) depinde de sănătatea noastră socială mai mult decât în orice moment anterior. Dacă vrem să fim sănătoși, trebuie mai întâi să ne vindecăm societatea de egoismul corupt. Trebuie să învățăm să apreciem și să ne bucurăm treptat de diferențele dintre noi. Trebuie să vedem că diversitatea societății umane este necesară pentru puterea ei și că, fără oameni care gândesc, privesc și acționează diferit, nimeni nu se poate dezvolta și reuși, deoarece ne dezvoltăm doar prin contact și comunicare cu oameni diferiți. Când vom realiza acest lucru, vom putea construi o societate echilibrată și sănătoasă, iar virusul va dispărea cu adevărat.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Înțelegerea fenomenului social negativ”

În ultimii ani, se pare că unul dintre „cele mai fierbinți” subiecte din discursul public a fost rasismul. Dar nu numai rasismul a fost un subiect fierbinte; orice fel de discriminare a devenit un subiect de mare interes public. Rasismul – fie împotriva negrilor, fie împotriva evreilor, misoginismul, homofobia, xenofobia și chiar discriminarea bazată pe puncte de vedere politice, toate au câștigat notorietate.

Toți bărbații și femeile nu se nasc egali. Ne naștem diferiți, iar diversitatea noastră determină dezvoltarea noastră ca rasă umană. Așa cum nu există două animale, plante sau chiar roci la fel, iar diversitatea naturii conduce spre evoluție, la fel este și cu diversitatea umană. Diferența dintre societatea umană și restul naturii este că oamenii, spre deosebire de orice alt element din creație, se străduiesc să obțină o dominație absolută. În adâncul sufletului, fiecare dintre noi, conștient sau nu, se străduiește să obțină superioritate. Acesta este motivul pentru care nu acceptăm diferențe între oameni; vrem ca toţi să fie la fel, egali.

Ori de câte ori un astfel de subiect primește atenție, politicienii, jurnaliștii și vedetele sar în barcă și își exprimă opiniile cu emfază. Aceste declarații pot ajuta cariera lor, dar încă nu am văzut o problemă rezolvată prin afirmații pline de sine și dispreț pentru opiniile altor persoane. Dacă vrem să rezolvăm problemele sociale, trebuie să înțelegem de unde provin și să le dezrădăcinăm la bază.

Toți bărbații și femeile nu se nasc egali. Ne naștem diferiți, iar diversitatea noastră determină dezvoltarea noastră ca rasă umană. Așa cum nu există două animale, plante sau chiar roci la fel, iar diversitatea naturii conduce spre evoluție, la fel este și cu diversitatea umană.

Diferența dintre societatea umană și restul naturii este că oamenii, spre deosebire de orice alt element din creație, se străduiesc să obțină o dominație absolută. În adâncul sufletului, fiecare dintre noi, conștient sau nu, se străduiește să obțină superioritate. Acesta este motivul pentru care nu acceptăm diferențe între oameni; vrem ca toţi să fie la fel, egali.

Cu toate acestea, vom crede că oamenii ar trebui să fie la fel, dacă sunt la fel ca mine! Oricine nu crede ca mine greșește, ar trebui „reeducat” sau eliminat. Desigur, aceasta este o prezentare extremă a ambițiilor umane și majoritatea oamenilor nu mențin astfel de puncte de vedere extremiste, dar este totuși forța motrice a mentalităților sociale.

După cum s-a menționat, diversitatea este esențială; ne conduce dezvoltarea. Problema este atitudinea noastră față de aceasta. Pentru a ne schimba atitudinea față de diversitate și a o face constructivă, trebuie să înțelegem că dacă nu ar fi diversitatea nu am fi aici; am fi dispărut. Diversitatea înseamnă completare reciprocă, unde fiecare element oferă ceea ce niciun alt element nu poate. Așa cum nu am vrea ca somonul să fie rechini și așa cum nu am vrea ca inimile noastre să devină rinichi, tot așa nu ar trebui să dorim ca nimeni să fie altceva decât ceea ce este. Este posibil să nu vedem contribuția fiecărei persoane la societate, dar ignoranța nu scuză greșelile. După cum a subliniat deja Martin Luther King, Jr., „Nimic în toată lumea nu este mai periculos decât ignoranța sinceră și prostia conștiincioasă”.

Prin urmare, pentru a rezolva fenomene sociale negative, ar trebui să ne raportăm la acestea în mod constructiv. De fiecare dată când se manifestă o problemă, ar trebui să o tratăm ca pe o invitație la corectare. Nu trebuie să remediem problema în sine, ci ura care a provocat-o. După cum s-a spus mai sus, diferențele dintre oameni îi fac să se urască reciproc, ceea ce se manifestă în moduri diferite de fiecare dată. Cu toate acestea, trebuie să corectăm întotdeauna ura și nu diferențele.

Gândiți-vă la cele mai extreme exemple, precum ura dintre albi și negri din America. Nu ar trebui să ne așteptăm ca negrii să devină sau chiar să dorim să devină albi, sau invers. Cu toate acestea, ar trebui să lucrăm la recunoașterea contribuției fiecărei părți la societate, la valorile și frumusețea unice pe care le posedă fiecare rasă și culoare și apoi vom ajunge să ne iubim tocmai datorită a cine suntem și nu ne vom dori reciproc să ne schimbăm. Prin urmare, ideea nu este să ne schimbăm unii pe alții, ci să construim iubirea deasupra diferențelor și, de fapt tocmai datorită lor.

Dacă am putea vedea frumusețea și contribuția unică a fiecărui element din societate, am înțelege cât de dependenți suntem de succesul și prosperitatea fiecărei persoane în societate. Nu ar fi nevoie să ne ocupăm de problemele sociale, deoarece acestea s-ar dizolva în iubirea care ar înconjura toată lumea. Dacă ar apărea o anumită problemă, am trata-o ca pe un semn că nu ne-am finalizat munca și că există mai multă iubire de construit, de data aceasta în jurul unei noi scindări pe care nu am văzut-o până acum. Dacă tratăm diferențele noastre în acest mod constructiv, vom fi recunoscători în fiecare zi că avem atât de mulți oameni de atâtea culori, crezuri și rase.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Egalitate la absurd”

Recent, șase dintre cele mai populare cărți pentru copii ale autorului dr. Seuss au fost interzise pe Amazon pentru că ele aveau aparent conținut „rasist”. În copilărie, Dr. Seuss, care era de origine germană, a fost el însuși victima prejudecăților după ce a suferit agresiuni antigermane în urma izbucnirii Primului Război Mondial în 1914. În mod ironic, acum propriile sale cărți au fost interzise pentru că aparent conțineau fraze rasiste. Această acuzație este atât de absurdă încât oamenii au răspuns cumpărând atât de multe cărți ale doctorului Seuss, încât au ajuns în fruntea listei bestsellerurilor Amazon, ocupând nouă din primele 10 cărți ale pieței.

Doar dacă încercăm să construim apropierea, grija și aprecierea reciprocă vom pune capăt fanatismului din societatea noastră și vom forma comunități cu adevărat sănătoase și plăcute în care să trăim.

Absurditatea căutării egalității nu se oprește la doctorul Seuss. În multe companii de înaltă tehnologie precum și în alte domenii, a devenit o cerință ca un anumit procent de directori să fie femei, indiferent de abilitățile lor. În unele cazuri, femeile trebuie să participe la ședințe chiar dacă nu se află în domeniile lor de expertiză, să participe la procesele de luare a deciziilor și chiar să și voteze, în ciuda conștientizării tuturor că nu au nici o idee pe această temă, dar dacă nu sunt incluse în vot decizia va fi invalidă.

Un alt domeniu în care urmărirea egalității a depășit limitele rațiunii sunt computerele. Termeni precum „lista neagră” și „lista albă” au fost înlocuiți în multe cazuri cu „lista de refuz” și „lista de permisiuni”, iar termenii „master” și „slave” din rețelele de calculatoare au fost înlocuiți cu „primar” și „secundar.” Într-adevăr, căutarea egalității a atins proporții absurde.

Nu ne putem abține; oamenii întotdeauna au fost, sunt și vor fi diferiți. Aşa ar trebui să fie! Diferențele nu îi fac pe oameni mai buni sau mai răi, superiori sau inferiori, dar încercarea de a-i face la fel îi face să fie jalnici. Oamenii nu se nasc egali pentru că toți suntem unici! Ștergerea unicității noastre este exact ceea ce ne dăunează. În loc să încercăm să-i tăiem pe toți în funcție de măsurile patului moral al lui Procust, așa ca toți să fie aparent la fel și la fel de nefericiți, ar trebui să îmbrățișăm diferențele, deoarece cu ceea ce o persoană contribuie la societate, nicio altă persoană nu poate contribui.

Nu ar trebui să lucrăm la instalarea statutului egal pentru toată lumea în societate, ci la cultivarea aprecierii și grijii egale pentru toți membrii societății, la aprecierea contribuției unice a tuturor. Dacă ne prețuim unii pe alții, nu va trebui să ne facem griji cu privire la discriminare sau inechitate, deoarece preocuparea noastră unii pentru alții va genera relații pozitive între toți.

Gândiți-vă la o mamă cu doi copii: nu crede că ambii copii sunt la fel sau egali, dar asta nu înseamnă că nu îi iubește în mod egal. Dacă unul dintre ei este un elev mai lent decât celălalt, ar putea angaja un profesor pentru a ajuta copilul care se luptă. Aceasta nu înseamnă că discriminează pe unul dintre copiii ei. Pur și simplu se ocupă de diferitele nevoi ale copiilor ei în mod egal. Deoarece un copil are nevoie de mai mult ajutor decât celălalt, mama răspunde în consecință.

Prin urmare, dacă vrem să trăim într-o societate în care oamenii sunt fericiți, nu trebuie să încercăm să-i facem egali, ci să avem grijă de ei! Grija reciprocă este singura garanție pe care o putem oferi pentru bunăstarea societății și oamenilor care trăiesc în ea. Lupta împotriva rasismului, antisemitismului, șovinismului sau a oricărui fel de discriminare nu a rezolvat niciodată vreunul dintre ele. Doar dacă încercăm să construim apropierea noastră, grija și aprecierea reciprocă, vom pune capăt fanatismului din societatea noastră și vom forma comunități cu adevărat sănătoase și plăcute în care să trăim.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Thrive Global a publicat noul meu articol: “Femeile pot repara lumea”

Dacă femeile își exprimă dorința de unitate a umanității mai presus de toate diviziunile ei și dacă se unesc ca forță majoră, cu această dorință, vor îndemna bărbații în direcția unității.

Casey Cawthon, 32 de ani, director de relații publice pentru Marketing Bine Făcut, este prezentată lucrând din spațiul de birouri de acasă creat de ea în timpul pandemiei COVID-19, vineri, 23 octombrie 2020. Cawthon, o mamă singură și diabetică, este considerată de mare risc și lucrează de acasă de la jumătatea lunii martie. Casey Cawthon, director de relații publice pentru Marketing Bine Făcut,

Fie că locuința noastră globală se menţine sau se destramă în totală distrugere, depinde de femei. Sărbătorirea Zilei Internaționale a Femeii din acest an ar trebui să reamintească faptul că forța feminină este o putere unificatoare și este genul de conducere atât de necesar în aceste vremuri critice, deoarece lumea încearcă încet să se ridice pe picioare dintr-o lungă perioadă de atac al COVID-19. Femeile au fost în epicentrul pandemiei în prima linie a serviciilor medicale și au fost afectate în mod deosebit de pierderile de locuri de muncă. Dar acest lucru ar putea fi folosit ca o oportunitate pentru un nou început de a forma o societate mai echilibrată.

Când bărbații primesc de la femei un impuls atât de puternic de a se uni, ei vor lucra pentru a îndeplini acele cerințe și se vor strădui să se unească și să se echilibreze cu forma unificată a naturii, care funcționează în conexiuni altruiste între toate părțile sale. Prin urmare, punctele forte ale femeilor ar trebui să fie îndreptate către unitatea feminină, astfel încât acestea să poată contribui la prosperitatea și fericirea societății prin unificarea eforturilor lor în construirea unei case noi, confortabile și primitoare pentru societatea umană.

Studiile asupra impactului socio-economic al pandemiei arată că femeile au fost aproape de două ori mai multe decât bărbații în pierderea locului de muncă, urmare a focarului COVID-19. Ca soluție paliativă, ONU recomandă un venit temporar de bază pentru șase luni, iar suma ar varia în funcție de nivelul de trai al fiecărei țări. Am ajuns la un moment critic în care aceste măsuri ar trebui deja puse în aplicare și luate în considerare pentru o perioadă mai lungă de timp.

Pe de o parte, ar trebui să se ofere ajutor atât bărbaților cât și femeilor, într-un mod care să le permită să trăiască cu demnitate, fără exces, dar acoperind nevoile lor de bază. Pe de altă parte, trebuie să ne asigurăm că fiecare femeie are și ea posibilitatea de a-și continua munca de acasă. Dacă vom folosi astfel timpul în care suntem legați de casele noastre, pentru a ne îmbunătăți conștientizarea principiului unificator al naturii și pentru a-l implementa în relațiile dintre noi, vom vedea apoi efecte pozitive de anvergură asupra crizei COVID-19 – o schimbare către o stare complet nouă și armonioasă în rândul umanității, pe care nu am mai experimentat-o până acum.

Prin pandemie natura încearcă să ne trezească la nevoia de a face un pas mai departe în evoluția noastră: să exercităm relații pozitive, de susținere, relaţii de încurajare și consideraţie. Starea noastră egoistă este cea care ne-a determinat să creăm o societate care funcționează cu fiecare încercând să profite de toți ceilalți; acționând în acest fel ne scoate pe toți în afara echilibrului. În esență, acum trebuie să ajungem la o stare în care ne pasă de ceilalți, în aceeași măsură în care ne pasă de noi înșine.

Dacă ştim locul potrivit pentru bărbați, femei, părinți și copii ca fiind componente ale societății care se completează reciproc, vom progresa frumos în sprijin și consolidare reciprocă. Conform structurii naturii, femela reprezintă dorința de a primi, în timp ce masculul reprezintă intenția de a dărui. Prin urmare, dacă femeile își exprimă dorința de unitate a umanității mai presus de toate diviziunile, și dacă se unesc ca forță majoră cu această dorință, vor îndemna bărbații în direcția unității.

Apoi, când bărbații primesc de la femei un impuls atât de puternic de a se uni, ei vor lucra pentru a îndeplini acele cerințe și se vor strădui să se unească și să se echilibreze cu forma unificată a naturii, care funcționează în conexiuni altruiste între toate părțile sale. Prin urmare, punctele forte ale femeilor ar trebui să fie îndreptate către unitatea feminină, astfel încât acestea să poată contribui la prosperitatea și fericirea societății prin unificarea eforturilor lor în construirea unei case noi, confortabile și primitoare pentru societatea umană.

Cu toții ne vom simți ca și când am împărtăși o casă comună, ca și cum am trăi într-o familie uriaşă iubitoare, într-un fel de conștientizare complet nouă și actualizată a legilor naturii și a lumii în care existăm, aşa cum doar femeile știu să o facă.

Vă doresc succes!!!

— Publicat pe 8 Martie, 2021

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “ Colonizarea planetei Marte sau a Lunii va ajuta la salvarea umanității?“

Nu. Gândirea că omenirea va fi salvată prin colonizarea altor planete, luni sau oricăror alte locuri, nu ține cont de cauza principală a problemelor noastre: că tot ceea ce trebuie să se schimbe este natura umană, dorința egoistă de a se bucura în detrimentul celorlalți, este tot ce trebuie schimbat ca noi să ne bucurăm de vieți mai bune.

Dacă trimitem pe Marte sau pe Lună o grămadă de oameni care nu au suferit nicio schimbare interioară, atunci aceștia se vor exploata, manipula și abuza reciproc acolo, în mod similar cu modul în care o facem pe Pământ.

Salvarea umanității și crearea unei vieți mai bune pentru toți oamenii are astfel nevoie de schimbarea noastră, nu a locației noastre.

Esența în sine a transformării noastre este atitudinea noastră față de celălalt. Trebuie să realizăm că natura umană este fundamental rea, deoarece ne face ca fiecare dorință și gând să prioritizeze beneficiile personale, în detrimentul altora.

Mai mult, o astfel de natură dă naștere unui comportament de exploatare, manipulare și abuz, care poate fi de așteptat să aibă loc oriunde mergem, fie pe Marte, fie pe lună, dacă nu reușim să ne schimbăm natura în opusul său: prioritizarea beneficiului celorlalți și al naturii peste beneficiul personal.

Prin urmare, dacă am dori cu adevărat să salvăm umanitatea și să creăm o viață mai bună pentru toată lumea și pentru generațiile viitoare, atunci ar trebui să ne concentrăm pe implementarea unui nou tip de educație: o metodă de conexiune care să ne ghideze schimbarea atitudinii de la centrarea pe sine la centrarea pe alţii, de la egoism spre altruism, de la detașat la conectat pozitiv, de la scindare la unitate și de la ură la iubire. A suferi o astfel de transformare ne-ar ridica la un nou nivel de viață, care ar fi echilibrat cu legile naturii. Va aduce în schimb găsirea unei noi armonii, fericiri și încredere în întreaga omenire, pe care astăzi nici nu ni le putem imagina.

Scris/editat de studenţii Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Revelația Creatorului din noi începe cu o stare numită „embrion”. Aceasta este prima acțiune spirituală care trebuie efectuată prin pregătirea unui loc în noi pentru embrionul dăruirii, senzația primei revelații a Creatorului.

Pentru aceasta, este necesar să se realizeze incluziunea reciprocă cu prietenii, astfel încât unirea noastră să nu fie pentru noi, ci pentru binele altora.

Nu putem acționa încă de dragul Creatorului și, prin urmare, deocamdată trebuie să iubim creaturile pentru a ajunge să-l iubim pe Creator prin iubirea pentru creaturi. Conexiunea ar trebui să fie de așa natură încât nimeni să nu rămână cu egoismul său, ci să vrea să se alăture altora, să se piardă acolo, să se scufunde în prieteni. Dacă fiecare își pierde „Eu-ul”, forța egoismului, atunci se va forma un loc între noi pentru revelația Creatorului.

Aceasta este pregătirea pentru embrionul spiritual:

1. Anularea fiecăruia.
2. Ieșirea și obținerea includerii în ceilalți deasupra egoismului.
3. Conectarea tuturor acestor includerii reciproce.

Când ajungem la o astfel de conexiune minimă, se formează în noi un loc pentru revelația Creatorului care poate îmbrăca această autoanulare și unificare și începe să crească ca un embrion în noi, proprietatea dăruirii, ca o formă în alta .

De fiecare dată trebuie să facem un loc în noi înșine, astfel încât acest embrion al forței de dăruire să crească și să se dezvolte din ce în ce mai mult. Ne anulăm egoismul în tot felul de proprietăți, dorințe, gânduri, la diferite niveluri, permițând de fiecare dată forței dăruirii să se manifeste în noi în locul forței de a primi. Cu cât reducem mai mult forța de primire, cu atât mai mult este îmbrăcată în noi forța de dăruire, adică Creatorul.

La fiecare pas, Creatorul se dezvăluie cu o mai mare putere, până când El domnește peste toate dorințele noastre, pe întregul pământ. Creatorul și numele Său vor deveni unul, ca o singură dorință și o singură lumină, toți oamenii în unitate comună.

Și începe cu faptul că fiecare din grupul de zece creează condiții în interiorul lor pentru dezvăluirea Creatorului, pentru a începe să crească embrionul forței superioare. Malchut se corectează și poate începe să simtă Creatorul în ea. Datorită faptului că reduce proprietățile sale, nu dorește să le folosească în mod egoist, se transformă treptat în proprietăți de dăruire.

Astfel, Creatorul plasează o formă în interiorul alteia, în forma noastră egoistă, începe să apară și să se desfășoare o formă altruistă.

Toate acestea sunt dezvăluite în conformitate cu eforturile, cunoașterea și înțelegerea noastră, astfel încât să ne simțim noi înșine parteneri ai Creatorului în această muncă; începem să-L simțim, să-L înțelegem și să-i dăruim plăcere.

Din

, „Ibur în grupul de zece”, lecția 5

Filed under: Congrese, Criza, globalizare, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: În clasă, elevii tăi din studiază cărți de diferite tipuri. Unele dintre ele sunt mai științifice, de exemplu, Studiul celor Zece Sefirot. Altele, precum Cartea Zohar, sunt scrise într-un limbaj mai alegoric. Cum îl afectează pe om?

Răspuns: Diferit. Depinde de om. Dar dacă studiază Cabala de multă vreme, atunci începe să vadă atât într-o prezentare senzorială, de exemplu, prin Cartea Zohar, cât și în prezentarea științifică, tehnică, din Studiul celor Zece Sefirot, că acestea sunt unul și același lucru.

În principiu, ele descriu pur și simplu lumea. Dar, întrucât omul constă din inimă și minte, adică din senzații și analize, aceste cărți sunt fie mai apropiate de starea sa senzorială, fie de cea conceptuală. Oamenii sunt împărțiți în aceste două categorii, adică sunt undeva la mijloc.

Dar când cineva este angajat în Cabala, pentru el acestea se contopesc deja. Desigur, există stări, așa numitele urcări sau coborâri. Atunci  pentru el sunt mai potrivite fie descrierile fizice, fie descrierile senzoriale.

Din emisiunea de pe KabTV„Întrebări despre cărțile cabalistice”, 22.10.2019

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, In Quora: „De ce mi se întâmplă lucruri rele în viața mea?”

Lucrurile rele nu ni se întâmplă de fapt, dar o anumită revelație se petrece astfel încât sa fim nevoiți să corectăm ceva.

Când această revelație se întâmplă, ea se simte întotdeauna într-un mod rău sau negativ. Atunci noi trebuie să parcurgem acea stare negativă cu acțiuni care duc către o stare bună și pozitivă, adică spre o conexiune pozitivă și buna cu ceilalți semeni cât și cu natura.

Cu alte cuvinte, percepem evenimentele rele și negative care se desfășoară în viața noastră doar pentru a efectua o corecție. „Corecție” înseamnă că ar trebui să ne propunem să construim conexiuni pozitive cu ceilalți, ajungând la o înțelegerea reciprocă, decizii comune, considerație cat și activități.

Mai pe larg, natura umană este o dorință de primi bucurie, iar această dorință suferă un proces de dezvoltare de la starea sa de ruptura inițială, care ne oferă o percepția a separării de ceilalți cat și de  natură, către o stare în care dorința noastră capătă o formă corectată, unde ajungem să putem iubi, să dăruim și să fim in conexiune pozitiva cu atât cu ceilalți cat și cu natura.

Înțelepciunea Cabala explică spargerea inițială a acestei dorințe în povestea despre păcatul Arborelui Cunoașterii, cunoscut și ca spargerea sufletului  Adam HaRișon („Primul Om”). Întreaga noastră dezvoltare ne conduce către un punct în care va trebui să corectăm această dorință egoistă și să dobândim o formă similară naturii – altruistă.

Când înțelegem ce se află în spatele procesului nostru de dezvoltare și către ce ne îndreptăm, ne putem deplasa atunci către starea noastră finală într-un mod mult mai plăcut, atât conștient cat și nedureros. Pe scurt, ne îndreptăm către o stare de interconectare totală și interdependență in sistem, stare pe care textele cabalistice o descriu ca o stare de „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”.

Cu cât putem fi de acord mai repede cu un astfel de sens și ne putem organiza într-o societate pentru a realiza conexiuni pozitive, cu atât mai repede vom trece de la o dezvoltare în care vedem creșterea cantităților de „lucruri rele” apărute în viața noastră, la una în care devenim echilibrați si in armonie cu natură.

Apoi, când ne echilibrăm cu forma pe care natura ne îndeamnă să o atingem, vom experimenta un nivel cu totul nou de armonie, de fericire, de încredere și securitate, împreună cu înțelegerea și senzația deplină a cine și ce suntem și de ce am fost puși si aduși aici, în această realitate.

Scris / editat de studenții cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Beneficiul din ancheta „imparţiala” a Curţii Penale Internaţionale împotriva Israelului”

Fatou Bensouda, procurorul din cadrul anchetei Curții Penale Internaționale (CPI) cu privire la posibile „crime de război” împotriva Israelului, a promis că ancheta „se va desfășura independent, imparțial și obiectiv, fără teamă sau favoare”. Dreaptă. După cum a subliniat prim-ministrul Benjamin Netanyahu, CPI, care a fost înființată pentru a preveni ca atrocități precum Holocaustul să se repete, urmăreşte acum statul evreiesc. În loc de imparțialitate autentică, „închide ochii la Iran, Siria și celelalte dictaturi care comit adevărate crime de război în stânga și în dreapta”, a spus Netanyahu. Ca întotdeauna, cel mai simplu mod de a expune antisemitismul este de a căuta standarde duble și, în acest caz, nu ar putea fi mai evident.

Dacă vrem să câștigăm favoarea lumii, trebuie să încetăm să ne tratăm reciproc cu o astfel de viclenie și dispreţ. Trebuie să încetăm să ne urâm reciproc, altfel lumea nu va înceta să ne urască.

Cu toate acestea, oricine mă cunoaște sau care mi-a citit cărțile, Alegerea evreiască și Ca un mănunchi de trestii, nu va fi surprins dacă nu exprim nemulțumiri împotriva antisemiţilor sau existenței antisemitismului. De fapt, înțeleg pe deplin de unde vine și îl tratez mai degrabă ca pe un fenomen natural și o chemare la acțiune decât ca pe o acuzație nejustificată împotriva poporului meu.

Nu mă mir deloc că lumea ne judecă după un alt standard decât judecă restul națiunilor. Ei așteaptă ceva diferit de la noi și judecă în consecință. Putem afirma că suntem la fel ca toți ceilalți, că nu suntem diferiți de nicio altă națiune, dar nimeni nu crede această declarație și, în adâncul nostru, nici noi.

În loc să ne plângem de dublul standard al lumii împotriva evreilor, ar trebui să îl vedem atât ca un compliment, cât și ca o provocare. Ei se așteaptă ca noi să fim mai drepți decât toți ceilalți, mai etici decât toți ceilalți și, atunci când nu reușim testul lor, ne acuză de crime împotriva umanității.

Încercăm să fim drepți și etici, dar lumea nu ne crede. Este greșit, desigur; nicio armată nu este mai atentă la încălcarea drepturilor omului decât armata israeliană, dar nimeni nu ne crede și dintr-un motiv întemeiat: această conduită etică nu este fiabilă dintr-un motiv foarte simplu – modul în care ne tratăm reciproc. Mai întâi trebuie să învățăm cum să ne raportăm unii la alții și apoi lumea va asculta argumentele noastre despre a fi virtuoși. Ei văd în modul nostru de a ne trata reciproc o mărturie a răutății noastre, și nu vor crede niciun cuvânt pe care îl spunem în instanță, înainte de a acţiona conform a ceea ce spunem că suntem.

Permiteți-mi să vă întreb acest lucru: ați avea încredere în cineva despre care știați că este rău cu propriul său frate, a furat de la propria soră, și-a închis propriii părinți pentru a pune mâna pe banii și proprietățile lor și apoi v-a spus că este o persoană bună ? Nu, nu aţi face asta, și pe bună dreptate. Acesta este modul în care lumea ne vede pe noi evreii – ca pe o bandă de militari care se fură unii pe alții, se înșeală unii pe alții, trădându-se unii pe alții, în timp ce pretind că sunt inofensivi și nevinovați. În ochii lor, suntem vinovați chiar înainte de începerea procesului la CPI și nu contează ce vom spune în apărarea noastră.

Dacă vrem să câștigăm favoarea lumii, trebuie să încetăm să ne tratăm reciproc cu o astfel de viclenie și dispreţ. Trebuie să încetăm să ne urâm reciproc, altfel lumea nu va înceta să ne urască.

Ei știu că suntem deștepți; ei știu că suntem capabili; și ei știu cu ce am contribuit la lume. Totuși, ei știu de asemenea, că nu pot avea încredere în noi, deoarece văd cum ne tratăm unii pe alții. Dacă dorim un tratament corect oriunde, trebuie să începem prin a face acest lucru între noi și apoi vom începe să vedem lumea schimbându-și abordarea față de noi.

Pentru mai multe informații despre acest subiect, citiți cărțile mele Alegerea evreiască: Unitate sau Antisemitism, fapte istoricen despre antisemitism ca reflectare a discordiei sociale evreieşti și Ca un mănunchi de trestii: de ce unitatea şi garanţia reciprocă sunt chemarea zilei.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→