Noul meu articol pe Linkedin “Exil și mântuire – Calea Israelului ”

În această seară, vineri 15 Aprilie, evreii din întreaga lume vor sărbători Pesah – izbăvirea lui Israel din sclavia Egiptului în urmă cu treizeci și trei de secole. Exodul din Egipt este menționat nu numai la data relevantă din calendarul ebraic. Aproape fiecare dată semnificativă din calendarul ebraic conține cuvintele „să ne amintim de ieșirea din Egipt”. De fapt, nu numai iudaismul, ci și creștinii acordă o mare importanță eliberării israeliților din sclavie. De-a lungul istoriei, au existat nenumărate cazuri de înrobire și eliberare. Atunci de ce este această dată atât de importantă încât să facem un punct de amintire? Exodul simbolizează mult mai mult decât eliberarea unei națiuni de alta. Descrie procesul interior prin care cineva își mântuiește sufletul din sclavia ego-ului. Și din moment ce ne naștem cu toții sclavi ai ego-urilor noastre, exodul din Egipt se referă la fiecare persoană de pe planetă.

Când israeliții se aflau în deșertul Sinai, s-au plâns lui Moise: „Ne amintim de peștele pe care l-am mâncat gratuit în Egipt, de castraveți și pepeni și verdeață [legume], de ceapă și de usturoi” (Numeri 11: 5). Cu altă ocazie, ei s-au plâns: „Dacă e să murim prin mâna Domnului în țara Egiptului, când stăteam lângă oalele cu carne, când mâncam pâine din plin” (Ex. 16:3). Vedem că nu greutățile fizice i-au afectat pe copiii lui Israel din Egipt, ci altceva i-a chinuit până la punctul în care nu au putut tolera să rămână acolo nici măcar o altă noapte. Acest ceva este motivul pentru care povestea ieșirii copiilor lui Israel din Egipt este încă atât de mult amintită.

Pentru a înțelege ce este acel ceva, trebuie să ne amintim că poporul Israel este diferit de orice altă națiune. Rădăcinile lor nu pot fi urmărite în nicio națiune sau țară, clan sau trib. Îi atribuim lui Avraam începutul neamului, dar el a fost doar primul. În ziua în care a murit, evreii încă nu erau o națiune. Ei și-au primit statutul oficial dacă vreți, doar la poalele Muntelui Sinai, după ce au jurat să se unească „ca un singur om cu o singură inimă”.

Până atunci, oameni din nenumărate triburi și națiuni s-au alăturat evreilor după propria lor voință. Singura condiție pentru a se alătura vechilor evrei a fost să fie de acord cu principiul unității mai presus de orice diferență. Cu alte cuvinte, națiunea în curs de formare era constituită din oameni din mai multe origini diferite, care s-au alăturat grupului pe care Avraam îl înființase pentru că au subscris la ideea prin care el l-a înființat: unitate, grija pentru ceilalți, asta este tot ce contează. Acesta este motivul pentru care legea fundamentală a iudaismului este „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”.

În ciuda eforturilor lor de a se uni, ego-ul evreilor antici le-a adus eșuarea în repetate rânduri. De fiecare dată când s-au ridicat deasupra lui și s-au unit, egoul s-a intensificat și i-a despărțit încă o dată. Acesta este motivul pentru care istoria poporului Israel este plină de conflicte și războaie.

Povestea exodului din Egipt este o poveste simbolică care vorbește despre eforturile cuiva de a-și depăși ego-ul. Moise, de exemplu, este calitatea din noi care trage constant spre unitate. Numele ebraic Moshe [Moise] este asemănător cu cuvântul ebraic moshech [tragere], și anume îndepărtarea de ego și spre unitate și iubire față de ceilalți.

Poporul lui Israel există în calități noi, care se pot raporta la Moise și le pot urma, dar ezităm să facem acest lucru. Ei sunt tentați de ego să rămână în Egipt, unde ego-ul este rege. Acesta este motivul pentru care ei pun la îndoială constant conducerea lui Moise și se întreabă dacă nu ar fi fost mai bine dacă ar fi rămas în Egipt.

Egiptul simbolizează ego-ul nostru, ura noastră față de ceilalți. Faraonul este simbolul ego-ului. El nu este doar ura față de ceilalți, ci și dorința de a stăpâni peste toți și peste orice, de a ţine toată realitatea sub propria guvernare. De aceea Faraon spune: „Cine este Domnul ca să ascult de glasul Lui?” (Ex. 5:2). Cu alte cuvinte, Faraon nu se înclină în fața nimănui; este miezul egoismului.

Lupta lui Moise de a elibera poporul Israel din ego a avut succes. Pentru un individ este izbăvirea sufletului din cătușele ego-ului, regele care ne stăpânește din naștere, așa cum este scris: „Înclinaţia inimii omului este rea din tinerețe” (Geneza 8:21). ).

După cum putem vedea, povestea exodului Israelului din Egipt este foarte relevantă. Lumea de astăzi, care este scufundată în egoism, are nevoie de izbăvirea de ego, nu mai puțin decât avea nevoie poporul Israel atunci. Am construit o lume frumoasă, abundentă din toate punctele de vedere posibile. Cu toate acestea, aservirea faţă de egoul nostru narcisist ne separă unul de celălalt și ne face să distrugem fiecare bucată de frumusețe de pe planeta noastră.

Așa cum înrobirea poporului Israel în Egipt a fost într-adevăr o aservire a ego-urilor lor, tot așa suntem prinși de propriile noastre ego-uri și căutăm să dominăm și să asuprim pe alții (dacă suntem Faraon), sau pur și simplu să-i urâm pe alții (dacă suntem egipteni simpli). Oricum, este distructiv pentru noi înșine, pentru societatea noastră și pentru lumea în care trăim.

Fie ca acest Pesah să fie începutul mântuirii de ego-urile noastre și începutul unității și iubirii noastre față de ceilalți.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este special la Cartea Zohar?

Răspuns: Această carte îi schimbă pe oameni dacă o urmează. Este scrisă și conectată cu astfel de surse superioare, care influențează foarte mult o persoană și sunt capabile să dezvăluie calitățile ascunse de dăruire și iubire din el.

Cartea Zohar evocă o iluminare a luminii superioare asupra unei persoane. În surse, Steagul Taberei lui Efraim, este scris: „Cei care nu au fost onorați să înțeleagă Cartea Zohar ar trebui totuși să o studieze, întrucât limbajul Zoharului curăță sufletul.”

Întrebare: Aceeași carte-sursă spune că, Cartea Zohar explică Maase Bereshit (acțiunea inițială) și Maase Merkava (acțiunea de creație). Ce sunt aceste stări?

Răspuns: Maase Bereshit sunt texte despre crearea lumii, despre întreaga creație și despre sistemul acesteia. Iar Maase Merkava sunt texte care povestesc despre activitatea de guvernare a sistemelor acestei lumi, despre conexiunea dintre toate sufletele și ciclurile lor. Ambele se aplică în mod specific la noi. Trebuie să descoperim aceste sisteme și să luăm parte la ele. Este scris despre acest lucru în Cartea Zohar, poate câteva rânduri, dar prin acestea o persoană începe să vadă întregul sistem.

Se spune că, în fiecare zi, Cartea Zohar are o nouă interpretare. Aceasta depinde de calitatea persoanei. Dacă se schimbă, dacă devine mai corectat, atunci în fiecare zi vede Cartea însăși în mod diferit. Aceasta îi dezvăluie profunzimi din ce în ce mai mari ale textului său.

KabTV „Stări spirituale” 15/2/22

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebarea legată de scopui vieții apare în om pentru că natura ne împinge la asta, programul său, conform căruia, trebuie să ne dezvoltăm până când înțelegem întregul volum al universului și simțim cadrul unei lumi comune care depășește această lume, în care ne simțim astăzi doar în ipostaza noastră animală.

Astăzi suntem formați din materie minerală, vegetală și animală. Și trebuie să facem un pas mai departe.

Suntem doar animale. Atâta timp cât eu exist, corpul meu fizic există. Adică, „eu-ul” meu este inclus în acest animal și trăiește în el.

Și cum pot să scot acest „eu” din starea mea de animal și să-l fac să se dezvolte individual, separat de animalul meu, independent de acesta, astfel încât chiar dacă acest animal moare, „eu-ul” meu să rămână? Cum pot smulge acest „eu” astfel încât să existe independent? Aceasta, în principiu, este ideea Cabalei pentru că în acest caz avem pentru ce să trăim.

A-ți rupe „Eul” înseamnă a te ridica deasupra stării tale de animal, astfel încât să nu te împiedice să exiști independent. În lumea noastră, s-au dezvoltat de multă vreme tot felul de teorii despre cum să suprimi corpul, să-l ucizi practic, să-l distrugi cu tot felul de suferințe, torturi, greve ale foamei, meditații etc.

Cabala este o tehnică specială bazată pe faptul că o persoană, împreună cu această viață și împreună cu acest corp, trebuie să înceapă să simtă o lume nemișcată și vastă în care „Eu-ul” său există deasupra corpului său, independent de acesta.

KabTV „Prim-plan, Teatrul absurdului” 18.07.2010

Filed under: Criza, globalizare, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Coronavirusul ne-a dat o un scurt moment de respiro timp de câteva săptămâni și apoi a început să se răspândească cu o vigoare reînnoită. Ne întrebăm de ce se pare că această epidemie nu se va termina? Dar acesta este un semn că nu am făcut încă ceea ce ar fi trebuit să facem pentru a răspunde corect la acest virus.

Ca de obicei, nu există alt leac decât conexiunea sau apropierea dintre noi și o atitudine mai umană și mai atentă unul față de celălalt. Acest lucru ar fi slăbit foarte mult virusul.

Ne așteptam ca, după ce jumătate din țară s-a îmbolnăvit de omicron, să apară un fel de imunitate generală, totuși, din anumite motive, pandemia nu va dispărea și, în schimb, crește din nou. Cert este că legile anterioare nu se aplică acestui virus. Nu vor mai ajuta.

La urma urmei, acesta nu este un virus obișnuit, ci unul care ne cere să reparăm relațiile dintre oameni. S-ar părea, ce poate ști virusul despre relațiile noastre? Cu toate acestea, virusul știe totul pentru că are toate informațiile în interior. Credem că este doar o bucată de ADN, dar este viu!

Acesta nu este un element mort sau o legumă, ci este de fapt la nivel animal, la fel ca și noi înșine. Coronavirusul are minte și sentimente. El percepe mediul și îl influențează. Este capabil să se conecteze la alții, să pătrundă în corpul uman și să se integreze în el atât de mult încât începe să controleze acest corp.

Nu îl tratați cu condescendență și neglijare. Ni se pare că de unde poate ști virusul dacă mi-am salutat vecinul astăzi? Dar virusul este mai inteligent decât noi și știe totul. Virusul controlează lumea pentru că este o particulă a Creatorului.

Coronavirusul este un element important al naturii, care include în el o concentrare specială a tuturor informațiilor despre această lume pentru a o influența. Prin urmare, poate fi distrus doar prin îmbunătățirea relațiilor noastre umane.

Poate sună puțin naiv, dar hai să încercăm! Nu avem nimic de pierdut. Să începem să ne tratăm bine și cu mare atenție și grijă. Vom avea grijă de cei nevoiași, de bătrâni, de copii și unii de alții; să nu aruncăm gunoi în stradă și să nu facem zgomot. Să încercăm să ne gândim la alții și să încercăm să facem totul pentru a-i face să se simtă bine.

Nu aștept ca cineva să-mi spună ce să fac, dar caut cum pot ajuta pe alții cu atitudinea mea bună și să le arăt că le doresc mult bine. Să facem un astfel de experiment în țară și peste o lună vom verifica care este situația cu coronavirusul prin următoarele întrebări: Pandemia continuă sau nu? Câți oameni au murit luna aceasta? Câți au murit în urma accidentelor rutiere? Este ușor de verificat, hai să încercăm.

KabTV „Insight” 21.03.2022

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Întrebare: Astăzi suntem într-o stare în care unei persoane i se dă să înțeleagă că nu decide nimic, nu este nimeni și nimic și este inutil să încerci să schimbi ceva în cadrul acestei lumi.

Care este programul pentru realizarea libertăţii în echivalență cu Creatorul?

Răspuns: Realizarea libertății în asemănarea cu Creatorul este atunci când nu vreau, dar trebuie să apelez la Creator ca arbitru pentru că sunt între două stări și nu știu ce să prefer.

Eu decid ce decide El, deoarece aceasta este singura forță superioară din care derivă două stări opuse . Ele converg în mine, dar nu pot să-mi rezolv conflictul, adică să combin plusul cu minusul, astfel încât acest sistem, aceste două universuri, spiritual și corporal, să înceapă să funcționeze pentru mine.

Prin urmare, trebuie să apelez la o a treia forță care le conectează corect și creează o anumită rezistență între ele. Atunci va fi ca un motor care merge prin două fire conectate la el.

În acest caz, voi începe să lucrez și mă voi găsi în aceeași stare cu Creatorul. Din El, două forțe coboară și se unesc în mine.

Invocându-L pe El, nasc aceeași calitate ca a Lui, aceeași stare ca a Lui și în același timp, devin om, Adam, din cuvântul „Domeh”, asemănător Creatorului.

Prin urmare, Îl chem cu adevărat; nu îi transfer libertatea, ci Îl chem, includ calitatea Lui în mine. Creatorul este o calitate a dăruirii, a iubirii și a atracției tuturor pentru dăruirea comună, un sistem comun, iar eu devin exact ca El.

Aceasta este libertatea de a deveni asemenea Creatorului, ca această natură integrală, de a te ridica deasupra a tot ceea ce a făcut El, așa cum este El, deasupra a tot ceea ce a fost creat. Aceasta este pregătită pentru noi toți. Acesta este scopul omului.

KabTV “Prim-plan, Opinie disidentă” 8/29/10

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Acum peste un an a fost semnat cel mai mare acord comercial din istorie între 15 țări. Promitea o creștere a veniturilor pentru fiecare al treilea locuitor al planetei și dădea speranță pentru renașterea comerțului și a cooperării mondiale. Acordul a unit China și țările din regiunea Asia-Pacific, inclusiv Australia, Japonia și Coreea de Sud.

Acordul permite partenerilor comerciali din Asia să obțină acces reciproc la piețele celuilalt, să reducă taxele pe bunuri și să îmbunătățească nivelul de trai, în special pentru cele mai sărace țări din regiune. Ei spun: „Acordul este deschis tuturor. Așteptăm India aici.”

De ce să nu trăiesc așa? Au stabilit scopuri nobile. Chiar dacă sunt egoiști, ei sunt pregătiți să ofere venituri oamenilor care sunt săraci și care astăzi nu au nimic.

Răspunsul meu: Da, oamenii de acolo trăiesc prost, desigur.

Întrebare: De ce nu pot toți liderii să se ridice deasupra mândriei lor, să intre într-o singură uniune și să înceapă să revigoreze încet lumea noastră, care scade din punct de vedere economic tot timpul?

Răspuns: Nu cred că este posibil. Nici nu sper că totul va fi atât de vesel pe cât scriu ei. Cineva trebuie să câștige în detrimentul celui care pierde.

Așa este lumea noastră! Prin urmare, acordurile sunt acorduri, dar apoi intră în joc politica și egoismul mărunt și asta este.

Întrebare: Deci nu vom putea trăi normal în această lume?

Răspuns: Nu. Nu putem. Și aceste impulsuri bune, toate nu sunt bune. Ideea este, cum vor câștiga? În detrimentul cui vor câștiga?

Întrebare: Deci crezi că într-un fel sau altul, trebuie să suprim pe cineva?

Răspuns: Lumea noastră este creată în acest fel.

Întrebare: Și când se spune „acorduri egale”?

Răspuns: Este ceea ce se spune întotdeauna: condiții reciproc avantajoase, comerț reciproc, bunăstare a națiunilor.

Întrebare: Ce sindicat va funcționam totuşi?

Răspuns: Cel care are un scop diferit: să-i conducă pe oameni spre unitate, să se ridice deasupra lor, deasupra egoismului lor și deasupra naturii lor. Altfel, nimic nu va funcționa.

Întrebare: Deci obiectivul meu de a oferi bunăstare unei treimi sau unei jumătăţi din populația lumii, întregii lumi, oricum nu va funcționa?

Răspuns: Nu.

Întrebare: Și scopul ar trebui să fie ca oamenii lumii să se poată uni?

Răspuns: Da. Un astfel de scop se află într-o stare de echilibru cu forța generală a naturii și cu dezvoltarea generală a umanității. Și apoi desigur, va funcționa.

Întrebare: Vă puteți imagina astfel de lideri care spun: „Acum ne unim pentru a…”?

Răspuns: Și ei vor explica că „puterea merge înaintea dreptului”, că nu poți merge împotriva naturii. Și se dovedește că a merge împotriva acestei legi de bază a naturii înseamnă a călca din nou pe un fel de greblă, pe o parte sau pe cealaltă, sub alt pretext, nu contează.

Întrebare:: Adică, dacă o persoană nu se schimbă și este lup pentru alt om, sau va fi în competiție cu altul…?

Răspuns: Ei sunt inițial lupi. Și nu vor acoperi asta cu niște fapte exterioare bune. Acest lucru va ieși și îi va conduce poate la un război și mai mare între ei.

Întrebare: Vrei să spui că dacă suntem lupi, atunci nu putem realiza nimic pe lumea asta?

Răspuns: Nimic, doar să ne suprimăm unul pe altul, doar ridicându-se unul deasupra celuilalt. Trebuie să ne jucăm egoismul.

Întrebare: Cine trebuie să devină lupul pentru ca totul să se întâmple? Pentru ca totul să fie bine?

Răspuns: El trebuie să-și înțeleagă natura de lup și să înțeleagă că în zilele noastre nu putem acționa altfel, ci doar conștienți de natura noastră și împotrivindu-i-ne treptat împreună. Nu este ușor, dar ar trebui măcar să recunoaștem asta.

Întrebare: Ce sfaturi le-aţi da acestor lideri în această situație, în această lume? Dacă aţi fi ascultat, ce aţi spune? Aveți grijă de dumneavoastră?

Răspuns: Da, ai grijă de tine. Scrieți un memorandum general cu intențiile dvs. și cum vă așteptați să fie realizate; explicați-l unul altuia. Acest lucru este posibil doar dacă avansezi alături de dezvoltarea naturii, astfel încât dezvoltarea ta să coincidă cu dezvoltarea ei.

Vedem de-a lungul a milioane de ani (cu umanitatea este peste mii de ani) cum natura ne dezvoltă egoist și în același timp creează astfel de condiții încât trebuie cumva să facem față acestui egoism și să-l echilibrăm. Și dacă nu, atunci se face prin război.

Deci nu avem de ales decât să înțelegem mai întâi natura noastră, în ce stare ne aflăm și care ar trebui să fie calea dezvoltării noastre și că trebuie să fie neapărat în conexiunea dintre noi mai presus de egoismul nostru.

Întrebare: Și acesta este sfatul dumneavoastră pentru lideri?

Răspuns: Da, să recunoască faptul că toți suntem egoiști. Nu este atât de greu. Dar faptul că ar trebui să lucrăm la egoismul nostru și să ne apropiem unul de celălalt, aceasta este deja o problemă. Cum ne putem vedea ridicându-ne deasupra egoismului și acționând împotriva lui? Cum putem slăbi legăturile egoiste dintre noi și să le înlocuim cu un fel de legături egale, mai mult sau mai puțin altruiste, care se bazează de fapt pe înțelegerea și conexiunea reciprocă? Nu este ușor.

Întrebare: Le-ar convine legea garanţiei reciproce  despre care vorbim? Poate fi inclusă în memorandum?

Răspuns: În principiu, aceasta înseamnă că ne angajăm să acționăm în asistență reciprocă.

Întrebare: Asistență reciprocă pentru ce?

Răspuns: Asistența economică reciprocă, care prevede de fapt dezvoltarea universală, aceea în care nimeni nu acționează în detrimentul altuia, astfel încât nimeni să nu suprime pe nimeni.

Și cum este posibil acest lucru dacă ne aflăm într-un spațiu închis, în lumea închisă? Trebuie să stabilim inițial pentru noi înșine normele de comportament, fiecare în raport cu toţi ceilalţi. Este, parcă, un grup de 15 oameni care trebuie să elaboreze un fel de sistem de relaţionare armonioasă.

Întrebare: Și dacă decid să construiască un fel de teritoriu comun, în care toată lumea va fi, în general mulțumită de această conexiune, atunci ar trebui să urmeze aceste principii?

Răspuns: Ei trebuie să dezvolte populația. Ei trebuie să explice populației că viitorul lumii constă într-o conexiune bună între oameni, altfel războiul din vremea noastră îi va distruge într-o secundă.

De aceea este nevoie să acționăm în așa fel încât să nu conducă aceste 15 țări la un război aprig, în care au fost deja fiecare în felul său; dar care aici poate exploda în general. Așa că această asociație se va împărți în mai multe asociații mici diferite, care vor începe să lupte între ele, să stăpânească reţeaua și totul se va termina.

Întrebare: Acest efort pentru o conexiune bună este necesar, nu-i așa?

Răspuns: Cine va conduce această relație bună? Cine o va promova? Cine înțelege ce înseamnă această conexiune bună? Cine se va opune politicienilor egoişti un-om, unde fiecare dintre ei, la  rândul lor doresc să treacă peste toţi şi să fie deasupra lor? Aceasta este natura lumii noastre. Și cine se ocupă de aceste state? Cei mai mari egoisti.

Deci nu stiu. Personal când mă uit la toate, îmi pasă doar să nu explodeze.

Dacă nu urmează calea educației corecte a populației din cele 15 țări ale lor, atunci în cele din urmă vor vedea cât de supărați sunt unul pe celălalt, cât de mult egoismul lor interior nu le permite cel puțin să se conecteze unul cu celălalt. într-o oarecare măsură, și ca urmare va începe un război comercial, apoi un război politic și apoi un război adevărat.

Întrebare: Deci educația nu este singura cale?

Răspuns: Doar educație, schimbarea unui om.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 1/3/22

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Ce face natura pentru ființele umane?“

Natura este globală și integrală. Ea cere de la noi oamenii, să respectăm în mod conștient, științific și rațional legea conexiunii integrale, să creăm sisteme în umanitate care să ne permită să ne aliniem la legea ei principală.

Când ne corectăm conexiunile unul cu celălalt în acest fel, ajungem apoi într-o stare în care celelalte niveluri ale naturii, adică nivelurile ei mineral, vegetal și animal s-ar „aduce” și ele în echilibru, iar lumea ar deveni mai calmă și mai pașnică.

„Corectarea conexiunilor noastre unul cu altul” înseamnă să ne organizăm viețile astfel încât să ne bucurăm de conexiuni pozitive unii cu alții în întreaga lume. Când vine vorba de dezvoltarea unei preocupări comune unul pentru celălalt și pentru planetă, însăși supraviețuirea noastră este în joc.

Cu cât ne îndreptăm mai mult în viitor fără a corecta conexiunile umane, cu atât vom experimenta mai mult un răspuns negativ din partea naturii, ca diverse dezastre, pandemii, lipsuri și alte crize. Mai mult, severitatea unor astfel de lovituri ar crește până când pe planetă ar rămâne un număr foarte mic de oameni, care ar înțelege că nu au de ales decât să construiască legături pozitive și atente.

Bazat pe videoclipul „Ce vrea natura?” cu cabalistul Dr. Michael Laitman și Oren Levi. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Îndatoraţi împotriva voinței noastre ”

Multe s-au schimbat pe piața muncii în ultimii doi ani. Există o lipsă constantă de angajați, deoarece din ce în ce mai mulți oameni nu mai sunt dispuși să geamăla locurile de muncă pe care nu le iubesc. Ei caută libertate și satisfacție și sunt dispuși să se mulțumească cu salarii mai mici în schimbul unei libertăți mai mari. Oamenii devin din ce în ce mai narcisiști. Drept urmare, sunt reticenţi în a urma comenzile și vor renunța cu ușurință doar pentru a se elibera de șefii lor. În multe cazuri, oamenii au devenit atât de rebeli încât abia se pot supune ofițerilor care aplică legea. Pur și simplu nu se pot înclina în fața nimănui.

Dar atunci când distrugem sistemul care ne susține fără a construi unul mai bun, ne riscăm viaţa noastră personală și întreaga societate.

Dacă trăim într-o societate, orice societate, îi suntem datori, fie că ne place sau nu. Societatea ne influenţează, iar noi influenţăm societatea. Deoarece nu putem supraviețui singuri, suntem obligați să trăim într-o societate.

Prin urmare, pentru a trăi într-o societate care ne place, trebuie să cunoaștem regulile societății noastre și cum să ne comportăm calm în cadrul acesteia. Pentru a atinge calmul, trebuie să menținem echilibrul între toate părțile societății. Aceasta include nu numai oamenii din societatea noastră ci întregul nostru mediu, deoarece liniștea și bunăstarea noastră depind nu numai de oamenii din jurul nostru, ci și de climă, vegetație și tot ceea ce ne înconjoară.

Cuvântul cheie din formula care face viața pașnică și durabilă este „echilibru”. Totul în natură este echilibrat în sensul că este hrănit în mod egal de mediul său și el hrăneşte mediul la rândul său.

Noi, pe de altă parte, ne gândim doar la noi înșine. Nu avem niciun interes să dăm nimic nimănui. Dar o societate a narcisiștilor este nesustenabilă. Întrucât toţi operează doar cu ei înșiși în minte, societatea se prăbușește. Acest dezechilibru între a da și a primi este sursa tuturor necazurilor noastre.

Ne luptăm împotriva constrângerii de a menține echilibrul, dar rezultatul este că ne aflăm într-o criză climatică, o criză socială și o criză economică. Există o penurie tot mai mare de alimente, evenimentele meteorologice extreme cresc în frecvență și ferocitate, inflația este în creștere și ordinele sociale se prăbușesc în întreaga lume.

Dacă vrem să ne simțim liberi, trebuie să ne eliberăm de egoism. Acesta este cel care ne provoacă narcisismul și acesta este adevăratul nostru tiran. Egoul ne înrobește și ne obligă să ne supunem voinței sale. Dacă alegem eliberarea de egoism, vom învăța ce înseamnă libertatea reală.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Vor fi acuzați evreii pentru războiul din Ucraina?”

Ca în cazul oricărui conflict, în special al unuia major, este doar o chestiune de timp până când un deget acuzator este îndreptat spre evrei. Războiul din Ucraina nu face excepție. Pe măsură ce războiul continuă, din ce în ce mai multe postări și videoclipuri apar online, învinuind Israelul, sau evreii, sau pe ambii, pentru tragedia care se desfășoară în Ucraina. În apărarea noastră, putem argumenta că adevărul este contrariul: prim-ministrul Israelului a încercat tot posibilul să negocieze un armistițiu, am înființat un spital de campanie în Ucraina pe cheltuiala noastră, Israelul a primit zeci de mii de refugiați ucraineni, deși noi suntem o țară foarte mică, iar primul ministru al Ucrainei este el însuși evreu. Dar nimeni nu ne ascultă, deoarece ura față de Israel și evrei este la fel de veche ca iudaismul însuși, iar rădăcinile sale sunt îngropate adânc în inima fiecărei persoane de pe planetă.

În compoziția sa cuprinzătoare O istorie a evreilor, aclamatul istoric Paul Johnson a articulat elocvent felul în care lumea simte despre evrei: „Într-un stadiu foarte incipient al existenței lor colective, ei [evreii] credeau că au detectat o schemă divină pentru rasa umană. , prin care propria lor societate urma să fie pilot”.

Într-adevăr, poporul evreu nu a evoluat în mod natural, dintr-un clan sau un trib de bază. El a evoluat adunând treptat indivizi din multe triburi și națiuni diferite de-a lungul generațiilor. Acești indivizi s-au amestecat în cele din urmă într-o națiune urmând un singur principiu care a determinat tot ceea ce au făcut: aspirația de a se iubi unul pe celălalt ca pe ei înșiși.

Dacă examinați moștenirea iudaismului, veți descoperi că acesta constă în primul rând din reguli sociale care determină cum să construim o societate justă și coerentă, în care oamenii au grijă unii de alții. Acesta este motivul pentru care rabinul Akiva, probabil cel mai mare înțelept de la Moise, a spus că legea cuprinzătoare a iudaismului este „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. Acesta este și motivul pentru care Hillel, unul dintre cei mai mari înțelepți ai noștri, i-a spus unui om care i-a cerut să-i explice întreaga Tora (legea evreiască) pe scurt (alegoric, cât timp ce stă într-un picior): „Ceea ce urăști, nu face altuia; restul este comentariu”.

Când am fost însărcinați să fim „o lumină pentru națiuni”, la poalele Muntelui Sinai, această iubire față de alții a fost „lumina” pe care ni s-a ordonat să o emitem, unitatea noastră mai presus de orice diferență. Regele Solomon a imortalizat principiul iubirii mai presus de toate diviziunile prin cuvintele sale Prov. 10:12), „Ura stârnește ceartă și iubirea va acoperi toate crimele”.

De-a lungul istoriei noastre antice, ne-am străduit să menținem unitatea și iubirea unii pentru alții. Am luptat pentru a depăși ura interioară și luptele care au apărut în interiorul nostru și pentru a fi lumina care ni s-a ordonat să fim pentru națiuni.

Cu toate acestea, spre începutul Erei Actuale, am cedat urii de sine și structura noastră socială s-a prăbușit. Acel eșec ne-a făcut paria ai lumii, cum nu am reușit să fim o lumină pentru națiuni. Până nu vom restabili unitatea și nu ne vom împlini vocația, națiunile nu ne vor ierta și nu ne vor dori printre ele.

În cea mai mare parte, ei nu vor putea articula exact de ce ne urăsc, așa că își vor raționaliza furia atribuindu-ne vina pentru situațiile contemporane precum bolile, războaiele, crizele economice, conflictele religioase și toate celelalte probleme pentru care evreii. au fost invinuiti. Cu toate acestea, la baza tuturor acestora, este, a fost și va fi o singură plângere pe care lumea o are împotriva noastră: lipsa noastră de unitate și în consecință, eșecul nostru de a străluci lumina unității către națiuni

Numai când ne vom ridica deasupra diviziunii care ne-a sfâșiat din interior de mai bine de două milenii, lumea ne va primi și ne va îmbrăţişa. Dacă ne unim, nu va fi nevoie să ne explicăm poziția; nu va fi nevoie să ne justificăm; și nu va trebui să luptăm împotriva antisemitismului. Dacă îl învingem pe antisemitul din noi, care își urăște proprii frați, antisemitismul extern va dispărea de la sine.

Filed under: Antisemitism, Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Când ne lăsăm copiii cu altcineva”

De câteva săptămâni, poliția din orașul israelian Qiryat Shemona investighează un caz de abuz asupra copiilor, când cinci profesoare de grădiniță au abuzat treisprezece copii aflaţi în grija lor. Evenimentele, care au fost documentate pe camere web, au constat în abuz fizic și emoțional, în care profesoarele apucau copiii de o mână și îi ridicau în aer, îi aruncau pe paturi, le-au acoperit capul cu pături, s-au pus pe ei și i-au împiedicat să îndepărteze păturile puse pe capetele lor. Camerele au fost instalate în grădiniță după ce guvernul a dat o lege în urmă cu câțiva ani să documenteze tot ce se întâmplă în grădinițe, în urma unui alt caz de abuz asupra copiilor.

La rândul lor, părinții îngroziți, care au fost nevoiți să urmărească înregistrările video pentru a confirma identitatea copiilor, nu înțeleg cum femeile, care sunt toate profesoare pregătite și atestate, au devenit astfel de monștri față de copii. Unde era instinctul lor matern?

Sunt două lucruri pe care ar trebui să le remarcăm aici: 1. Am mai spus și voi reitera aici, că indiferent câte camere am instala într-o grădiniță sau o școală nu va preveni abuzul. Când am spus-o pentru prima dată acum câțiva ani, oamenii nu m-au crezut; ideea de a amplasa camere în fiecare grădiniță suna grozav. Oamenii au crezut că înregistrările video îi vor restricţiona pe profesorii abuzivi. Chiar și atunci, știam că nu va fi aşa, deoarece natura umană este mai puternică decât orice îndemn, iar prezența camerelor nu va descuraja profesorii abuzivi.

2. În nicio cultură și în nicio populație indigenă nu este acceptabil să lași bebelușii în mâinile îngrijitorilor, în timp ce mama pleacă ore în șir în fiecare zi. Bebelușii trebuie ținuți întotdeauna acasă, lângă mama lor, cel puțin până la vârsta de doi ani. Aceasta este calea indigenă, iar faptul că am abandonat-o nu înseamnă că suntem mai avansați, ci că suntem deconectați de natura. Primul instinct matern care este doborât nu este al profesoarelor, ci al mamelor care își lasă copiii în grija altcuiva.

Ideea că o mamă ar trebui să se întoarcă la muncă la câteva săptămâni sau la câteva luni după ce are un copil este fundamental greşită. Punem cariera și bunăstarea într-o prioritate mai mare decât copiii, așa că nu ar trebui să fim surprinși că, copiii noștri sunt răniți. Încă din zorii omenirii și în toată natura, mamele nu visează să-și lase copiii în grija altcuiva. Doar noi, datorită progresului am început să credem că suntem mai deștepți decât natura. Acum plătim prețul pentru nebunia noastră.

Mai mult, din moment ce oamenii devin din ce în ce mai narcisiști, experimentând ceea ce mulți sociologi au numit „epidemie de narcisism”, riscul ca copiii noștri să fie abuzați este și mai mare acum decât înainte și va continua să crească în timp. Nimic nu poate opri ego-ul în creștere. Prin urmare, nimic nu îi va împiedica pe profesori să abuzeze copiii lipsiți de apărare.

Nu am nimic împotriva femeilor care lucrează, dar cred că ar trebui să o facă de acasă, cel puțin în primii doi ani din viața fiecărui copil. Femeile trebuie să fie acolo pentru copiii lor și niciun surogat, oricât de profesionist și grijuliu ar fi, nu le poate înlocui. Cititorii s-ar putea să-mi ia în derâdere opiniile ca fiind înapoiate sau depășite; prefer să le numesc așa cum sunt, ​​naturale.

Trebuie să regândim întregul concept de familie, parentalitate, copii și creșterea copiilor. Trebuie să vedem cum ne putem rearanja viața, astfel încât să nu fim în căutarea constantă a locurilor de muncă în carieră și a orelor îndelungate de muncă.

M-am gândit că până acum ne-am obișnuit să lucrăm de acasă, dar văd că mulți oameni se întorc la birourile lor. Nu pot înţelege de ce. Cine câștigă din asta?

Cred că femeile trebuie să facă ceea ce le place să facă; au nevoie să muncească pentru că își iubesc munca și nu pentru că de aceasta depind mijloacele de existență. Munca lor ar trebui să le ofere satisfacție și împlinire și să le facă mai fericite, nu mai stresate și anxioase în legătură cu copiii lor.

Desigur, există și mame și tați care își abuzează copiii. Aceasta face parte din procesul educațional pe care trebuie să-l parcurgem cu toții. În ansamblu însă, singura modalitate de a preveni abuzul asupra copiilor este lăsarea copiilor în grija mamei lor. Poate că trebuie să ne reajustăm gândirea, dar asta va face pe toți mai fericiți, inclusiv pe mame, iar pentru mine asta este tot ceea ce contează.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→