Michael Laitman, pe Quora: „De ce oamenii se urăsc între ei?”

Ura este un atribut unic la oameni.

Natura umană este o dorință egoistă care ia în considerare propriul beneficiu înainte de beneficiul oricui altcineva.

Cu cât ne dezvoltăm mai mult, cu atât calitatea noastră egoistă crește și, în mod similar, cu atât mai mult încercăm să beneficiem noi înșine în detrimentul altor oameni și a ecologiei.

Cu alte cuvinte, cu cât ne dezvoltăm mai mult, cu atât ura noastră față de celălalt crește.

Deși pare a fi o calitate negativă, există o inversare pozitivă a urii care se desfășoară tot mai mult în umanitate: senzația negativă tot mai mare ne conduce la o examinare de sine serioasă, unde vom descoperi că trebuie să ne schimbăm natura umană egoistă pentru a supraviețui, a prospera și a fi fericiți.

În afara naturii noastre egoiste este natura în forma sa pozitivă, altruistă, plină de iubire și dăruire, care gândește și acționează opus modului în care gândim și acționăm noi.

Prin urmare, dacă acționăm în baza urii, aceasta demonstrează pur și simplu lipsa noastră de conștientizare cu privire la legile naturii și, de asemenea, neconcordanța și dezechilibrul nostru cu natura.

Astfel, ura autentică se revelează în timp ce ne îndreptăm spre iubire. Adică, dacă pornim pe calea de a ne iubi pe unii pe alții, așa cum ne iubim pe noi înșine, la fel ca și legea supremă a naturii, vom începe atunci să vedem ura ieșind la suprafață în noi ca o calitate pe care trebuie să o reparăm pentru a-i iubi cu adevărat pe alții.

Și de ce am vrea să îi iubim pe ceilalți?

Fie că vrem sau nu, natura ne îndrumă pe toți spre o stare de iubire absolută – calitatea fundamentală a naturii. Prin alinierea noastră la a-i iubi pe ceilalți, prin construirea unui mediu de susținere pentru a ne iubi deasupra urii crescânde, ne-am scuti apoi de multă suferință care altfel ar apărea din ura involuntară.

Numeroasele evenimente mondiale de astăzi exprimă imensa ură care se află în umanitate. Luăm partea împotriva altora în multe domenii ale vieții iar eliminarea diferențelor dintre noi pare de neconceput.

Din moment ce nu reușim să punem în aplicare niciun fel de educație care să ne ghideze înțelegerea modului în care natura umană egoistă operează asupra noastră, separându-ne în așa fel încât să dezvoltăm legături de susținere deasupra divizărilor, atunci cădem la cerințele ego-ului din nou, iar ura preia controlul într-o manieră nestăpânită.

Trebuie să învățăm cum să reparăm sursa urii noastre — ego-ul uman — astfel încât să știm cum să o acoperim cu iubire.

Dacă verificăm starea a ceea ce se întâmplă în lume acum, vom vedea că ne aflăm într-o eră de tranziție foarte semnificativă: una în care devenim din ce în ce mai conștienți de răutatea ego-ului.

Ne simțim din ce în ce mai rău, mai deprimați, stresați, anxioși și incerți cu privire la viitor, dar încă nu suntem conștienți de cauzele și efectele senzațiilor noastre și de ceea ce putem face în acest sens.

Cu toate acestea, în cele din urmă, va trebui să realizăm că natura noastră egoistă umană este o pârghie pe care o putem „trage” pentru a o comuta în iubire.

Fără creșterea urii și negativității care ne umple viața, am fi, de asemenea, incapabili să simțim un sentiment mult mai complet de bucurie în iubire, întrucât răul din ce în ce mai dezlănțuit din noi adaugă mai multă poftă și tânjire pentru ca senzația autentică de iubire să iasă la iveală.

Totuși, nu trebuie să așteptăm ca durerea și suferința să stimuleze recunoașterea naturii noastre egoiste ca fiind rea pentru a dori să o schimbăm.

Există o metodă de conectare pe care o putem implementa pentru a construi legături de susținere, a ne direcționa spre a ne iubi unii pe alții și a începe deja să ne conectăm pozitiv și să accelerăm revelația sursei urii noastre – ego-ul care se află în interiorul fiecăruia dintre noi – într-un plic mai puternic de iubire și conexiune pozitivă pe care o construim cu îndrumarea metodei.

Pe scurt, ne este trimisă ura pentru ca prin eforturile noastre active de a construi o societate care își propune să se iubească reciproc, să reparăm ura, să o acoperim cu iubire și, făcând acest lucru, să experimentăm un nou simț de armonie și de fericire răspândită în societate.

Filed under: Diseminare, Educatie, Educatie integrala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Fiecare dintre noi experimentăm momente dificile în viață. Apoi ne punem întrebarea: „De ce merit acest lucru?” Există într-adevăr legi karmice și fiecare persoană merită ce i se întâmplă?

Răspuns: Acest lucru este parțial adevărat și parțial nu. În fiecare persoană, există o sursă a sufletului său. Se naște cu un anumit set de proprietăți și are experiența ciclurilor anterioare. Iar acum trebuie să le continue și să atingă obiectivul existenței sale: să atingă asemănarea completă cu Creatorul.

Astfel, punctul său de pornire dispare undeva în ciclurile trecute iar punctul final în ciclurile viitoare. Și, momentan, el execută un anumit program. De aceea, tot ce i se întâmplă nu poate fi accidental. Toate acestea sunt absolut predestinate. În acest fel, el este îndreptat către obiectiv.

Întrebare: Fiecare persoană ar trebui să învețe o lecție din asta?

Răspuns: Da, dacă vrea. Dacă se străduiește să facă acest lucru, atunci el este ajutat de sus, i se oferă un anumit mediu, iar apoi poate învăța aceste lecții și se poate mișca destul de conștient.

Întrebare: Pe baza situației actuale, umanitatea a învățat această lecție? Ce ar trebui să înțelegem din situația cu coronavirus?

Răspuns: Lumea noastră este un sistem integral, prin care trece un val de pandemie acum. Pentru prima dată, trece pe întreaga planetă. De-a lungul întregii istorii, nu a existat nimic în lume care să-i atingă pe toți fără excepție.

Ni s-a arătat că lumea noastră este cu adevărat un sistem absolut integral, închis, și, în consecință, trebuie să ne aducem la un echilibru intern complet.

Din „Fundamentele Cabalei” de la KabTV, 24/05/20

Filed under: Coronavirus, Diseminare, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare:  Cum pot dispărea, din cauza crizei, dorințele și nevoile? Criza, ca forță de sus, comprimă artificial sursa dorințelor, iar din cauza asta ea doar crește. Ce provoacă dorința mea de a mă schimba?

Răspuns:  Te contrazici la începutul și la sfârșitul frazei. Criza nu vine de sus, apare în interiorul nostru, de când ne-am jucat suficient cu aceste „jucării” și acum suntem obosiți de ele. Așa că începem să scăpăm de ele. Asta se întâmplă.

Existăm în interiorul sferei naturii. Și ne jucăm cu ceva, până ce acel ceva începe să degenereze. Apoi vine criza: nu mai pot să mă joc, nu pot acționa în acest fel, nu vreau să interacționez cu alții așa. Toate acestea provin din noi involuntar; nici nu ne dăm seama.

Drept urmare, se dovedește că am ajuns într-o criză în relațiile noastre.

Întrebare: Și ce afectează atunci schimbarea dorinței?

Răspuns: Incompatibilitatea noastră cu sfera absolută, altruistă, bună, în care existăm, care nu se potrivește cu lumea superioară.

Din KabTV “Fundamentele Cabalei” 5/17/20

Filed under: Criza, globalizare, Diseminare, Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Legaţi prin fire comune”

Totul este legat prin fire comune. Fierul provine de pe Pământ și de la stele și ne dă viață contribuind la transportarea oxigenului în sângele nostru. Bacteriile au învățat să creeze oxigen prin fotosinteză, în urmă cu aproximativ 2,5 miliarde de ani, ceea ce a permis în cele din urmă evoluția umanității. Umanitatea a evoluat de zeci de mii de ani, iar copiii de astăzi se nasc cu cunoștințele acumulate ale umanității preinstalate.

De fapt, nu există naștere sau moarte, ci un proces constant de dezvoltare a aceleiași entități, care constă în toată realitatea. Acea entitate, pe care Cabala o numeste „suflet”, conține toate proprietățile, senzațiile, experiențele și gândurile noastre.

Totul este comun. Nimic din ceea ce considerăm ca fiind „noi” nu este cu adevărat personal. În loc să luptăm pentru a ne păstra egoismul, ar trebui să ne conectăm la sufletul comun și să simțim sistemul interconectării noastre complete. Fără aceasta, ne simțim singuri, ca ființe separate și singure. Și cel mai rău dintre toate, este o percepție falsă, opusul adevăratei noastre condiții.

Într-adevăr, nu există o singură celulă, gând, dorință sau motivație care să nu ne vină de la ceilalți și să nu călătorească de la noi la întreaga umanitate și către întregul univers. Cu toții am simți asta dacă nu ar fi fost pentru egoul nostru. Egoismul, senzația de îndreptăţire, separarea și înstrăinarea de ceilalți ne împiedică să experimentăm această conectare totală. În loc de conștiința absolută a unității noastre, suntem în întuneric total, înconjurați de zidurile egoului nostru.

Dar nu ne este sortit să rămânem așa. Suntem sortiți să rupem aceste ziduri și să devenim ființe umane conștiente. Acesta este motivul pentru care ni s-a dat societatea, astfel încât să putem „exersa” conectarea între noi. Pe măsură ce ne străduim să construim legături pline de grijă între noi, încurajăm legăturile preexistente care compun realitatea, și prin asta începem să le simțim.

Adevărata înțelepciune nu provine din acumularea de cunoștințe, ci din încurajarea conexiunilor cu ceilalți, pe măsură ce informațiile de la alții curg către noi și de la noi către alții. Singura abilitate pe care ar trebui să o învățăm este măiestria de a iubi pe ceilalți și atunci toată cunoașterea lumii este în inimile și în mințile noastre. Acesta este motivul pentru care soluția pentru toate problemele noastre constă în conexiuni calde, grijă și responsabilitate reciprocă. Aceste sentimente și această atitudine ne vor oferi nu numai solidaritate socială, ci și cunoaștere și conștientizare, la care nici măcar nu putem visa atât timp cât suntem limitați de sinele nostru egoist.

Filed under: Diseminare, Diseminarea Cabalei, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Întrebare:  De ce este omul coroana naturii? Poate că există ființe mai dezvoltate în natură și viața noastră depinde de ele?

Răspuns:  Vedem din sistemul nostru de cunoștințe și senzații că omul este ființa cea mai înaltă.

Deși, desigur, cu greu putem fi numiți coroana naturii, deoarece egoismul nostru distruge totul. Dar în cadrul sistemului naturii minerală, vegetală, animală și umană, omul este vârful creației, dăunător și cu foarte multe defecte, dar totuși apogeul. Dacă se corectează, și se poate schimba pe sine, atunci va fi cu adevărat vârful, în toate sensurile.

Noi, oamenii, suntem scopul final al creației, nu în forma noastră actuală, ci în cea pe care o putem și trebuie să o atingem.

Această formă de existență va fi obținută atunci când vom depăși natura noastră egoistă cu care ne-am născut și în care ne-am dezvoltat. De aceea, trebuie să ajungem la realizarea ei ca rău, opusul sistemului general, dorința comună integrală.

Când ne corectăm dorința noastră egoistă către una altruistă, distanța și separarea noastră către conexiune și apropiere, vom deveni cu adevărat cel mai înalt nivel al naturii.

Din KabTV “Era Post-Coronavirus” 4/30/20

Filed under: Coronavirus, Diseminare, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “COVID nu este un virus, este un tsunami”

Pe 26 decembrie 2004, la ora 9:30 dimineața, un val neobișnuit de mare și rapid s-a năpustit peste marea liniștită a dimineții, a udat oamenii surprinși pe plaja din Koh Lanta, Thailanda, s-a prăbușit pe plajă și a târât câteva scaune înapoi, spre mare. Lisa Anckarman, pe atunci o fetiță de cincisprezece ani, a filmat valul și multe dintre cele întâmplate după aceea. La început, spune ea: „Oamenii au rămas pe plajă și un murmur confuz s-a răspândit printre localnici și turiști. Răspunsul a fost șocant, continuă ea, totuși oarecum amuzată. Dar, când oamenii urmăreau scaunele plecând spre mare, „atunci a apărut un urlet. Privirile amuzate s-au întors spre orizont, pentru a vedea un perete de noroi și apă care se apropie. La început, scrie ea, „mă străduiesc să înțeleg ceea ce văd.” Și apoi, „aerul din jur s-a umplut de panică completă”. Anckarman, tânără și atletică, a apucat-o pe sora ei cea mică și a alergat pe cel mai apropiat deal.

Au supraviețuit, dar în acea zi, aproape un sfert de milion de oameni și-au pierdut viața în urma tsunamiului. Seismul care a provocat tsunamiul a fost al treilea cel mai mare înregistrat vreodată și a avut cea mai lungă durată de acţiune observată vreodată – între opt și zece minute. Cu toate acestea, în marea majoritate a zonelor de coastă care înconjoară epicentrul cutremurului, nu a sunat nicio alarmă înainte de venirea valurilor.

După părerea mea, cea mai mare problemă a noastră astăzi este aceea că suntem foarte asemănători cu acei naivi care erau pe plajă. Credem că acesta este doar un val mare; va lua câteva scaune cu el în timp ce se retrage și acesta este sfârșitul. Nu ne dăm seama că este începutul unei serii de valuri, fiecare mai mare și mai devastator decât predecesorul său, și că atunci când va acoperi totul, lumea noastră se va schimba pentru totdeauna. COVID-19 nu este întregul eveniment; este primul val „neobișnuit de mare și cu o mișcare rapidă”. Acesta este motivul pentru care multe persoane sunt confuze și amuzate, neștiind dacă ar trebui să o ia în serios sau nu. Dar ar trebui să luăm cu toții în serios COVID-19.

Noua lume se formează invizibil de zeci de ani, cu toate că ne-am opus sosirii ei. Am încercat tot ce am putut pentru a menține consumismul și concurența nemiloasă, cu orice preț, dar doar am întârziat inevitabilul. Acum, în sfârșit, presiunea tectonică s-a ridicat până la punctul în care plăcile au alunecat într-o nouă poziție, presiunea a fost eliberată imediat, iar rezultatul – un tsunami schimbător al vieţii mondiale. Nu trebuie să ne păcălim pe noi înșine; valurile care vor urma COVID vor fi mai mari și mai devastatoare. Vom scăpa de impactul lor numai dacă vom acționa acum.

Schimbarea care se construiește este o transformare în relația noastră cu lumea și cu societatea, faţă de alte persoane. Este o revoluție în percepția noastră despre realitate, de la a vedea lumea prin ochi individualisti până la a o vedea prin ochii colectivului. Totuși ne opunem în continuare tranziției. Egourile noastre ne spun că este doar un val; în curând ne vom întoarce la sărbătorirea vieții, epuizarea planetei și exploatarea oricui putem, în mod deliberat sau inconștient. Dar egoul nostru ne înșală. Majoritatea celor care au rămas pe plajă la 26 decembrie 2004 nu au supraviețuit valurilor care au urmat. Nici cei care insistă astăzi să-și îngroape capul în nisip.

Cu cât ne vom îndrepta mințile, inimile și corpurile pentru a construi o societate bazată pe responsabilitatea reciprocă, includerea tuturor părților societății și construirea unui sentiment de comunitate, cu atât mai curând vom scăpa de virus și ororile sale ulterioare.

Spre deosebire de 2004, am avut numeroase alarme. Mulți oameni au avertizat că paradigma noastră este nesustenabilă. Eu însumi scriu și vorbesc despre asta de cel puțin cincisprezece ani, dar pledoariile mele au fost întotdeauna întâmpinate cu o toleranță ȋngăduitoare, dacă nu cu dispreț flagrant.

Acum am trecut de faza de a suna alarma; suntem în mijlocul evenimentului. Ar trebui să facem ceea ce ni se spune: să păstrăm distanța socială, să purtăm măștile și să începem să ne uităm unde suntem. Locurile de muncă din trecut dispar sau mor repede. Mașinile vor face cea mai mare parte a muncii fizice, iar munca umană se va raporta tot mai mult la conexiunile umane. Va fi o abundență de ocupații necesare pentru construirea unei noi societăți, bazată pe grijă, solidaritate, coeziune socială – toate acele valori pe care le-am ridiculizat de atâta timp. Acum sunt vitale pentru existența noastră. Fără ele, nu vom putea face nimic, nici măcar să menținem lanțurile de aprovizionare cu alimente pentru a ne hrăni pe noi înșine și familiile noastre. Astăzi, responsabilitatea reciprocă nu este o noțiune elegantă; este la fel de necesară ca mâncarea și apa, deoarece fără ea, nu vom avea nici una din acestea.

Trebuie să înțelegem că de-acum vom înota împreună sau ne vom îneca singuri.

Filed under: Coronavirus, Diseminare, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

The Times of Israel a publicat noul meu articol “Cel mai mare pericol pentru poporul evreu (despre care probabil nu știaţi)”

Cu cât pandemia se prelungeşte, cu atât lumea va îndrepta un deget învinovățitor către noi, către evrei. De câte ori va crește nenorocirea în întreaga lume, aceasta își îndreaptă furia către evrei. Cu câteva zile în urmă, politicianul canadian naționalist de extremă dreapta, Travis Patron, a lansat un videoclip în care declara: „Ceea ce trebuie să facem, poate mai mult decât orice, este să-i scoatem pe acești oameni, o dată pentru totdeauna, din țara noastră.” El nu este singur, iar aceste idei nu provin doar de la extrema dreaptă. Există numeroase dovezi de antisemitism şi de stânga și chiar persoane care nu sunt cunoscute pentru opiniile lor extreme, exprimă sau împărtășesc postări antisemite pe social media.

La fel ca evreii din Germania, înainte de al doilea război mondial, care au încercat să-i convingă pe naziști că sunt buni germani dar nu au reuşit, evreii de astăzi încearcă să convingă lumea că suntem oameni buni. Ei spun că evreii donează pentru caritate mai mult decât orice altă națiune sau credință, că contribuie la inovații de înaltă tehnologie care avansează lumea, cu mult peste proporția lor în lume, că evreii au oferit lumii mulți mari medici, gânditori, artiști și antreprenori și că sunt activiști înflăcărați pentru drepturile omului. Dar lumea răspunde în mare măsură cu dispreț. Poate fi ironic, dar pare foarte firesc ca protestatarii anti-rasism să strige „evrei murdari” către anti-protestatari, după cum a raportat The Jerusalem Post pe 15 iunie. Cu alte cuvinte, mulți oameni nici măcar nu se raportează la antisemitism ca la un tip de rasism.

Ura împotriva evreilor este irațională. Nu are nevoie de justificare (deși se găsește întotdeauna) și crește întotdeauna când vremurile sunt grele. Dar există o cauză clară pentru asta, deși majoritatea evreilor și majoritatea non-evreilor nu știu acest lucru.

Primul evreu, Avraam, și-a părăsit orașul natal Haran din Babilonul antic, când oamenii din propria țară l-au respins. Midrash Rabbah, Maimonides și multe alte surse descriu descoperirile lui Avraam – că oamenii s-au înstrăinat unul de celălalt. El a încercat să-i adune, pentru a-i ajuta să se ridice deasupra atitudinii lor egocentrice unul față de celălalt. Dar în loc de recunoștință, el a primit disprețul lor. În cele din urmă, l-au excomunicat și l-au alungat din Babilon.

Dar Avraam a reușit. În timp ce se îndrepta către vest, spre Canaan, din ce în ce mai mulți oameni i s-au alăturat, întrucât au simțit că unitatea deasupra urii este calea cea bună de a trăi, în timp ce aceia pe care i-au lăsat în urmă s-au adâncit în ura lor și, în cele din urmă, s-au dezintegrat. În același timp, oamenii lui Avraam au devenit o națiune și au continuat să lucreze la unitatea lor, în ciuda numeroaselor conflicte care au apărut în interior. Acea schismă antică dintre grupul lui Avraam, cu metoda sa de unitate și restul babilonienilor, cu gândirea lor individuală, este rădăcina ascunsă a tuturor formelor de ură împotriva evreilor. Și din moment ce cultura babiloniană s-a răspândit pe glob, nu există un singur loc pe Pământ fără un antisemitism latent, care așteaptă o criză să fie declanșat.

Și dacă ruptura antică nu este suficientă pentru a justifica antisemitismul, în urma exodului lor din Egipt, evreii nu numai că au atins unitatea completă (deși aceasta a dispărut curând), dar au fost însărcinați să devină „o lumină pentru națiuni” – pentru a răspândi acea unitate către restul lumii. Timp de aproape două milenii, evreii au luptat pentru a-și păstra unitatea și a fi credincioși misiunii lor. Dar în urmă cu aproximativ două mii de ani au cedat egoismului lor, pe care l-au numit „ura nefondată” și au fost împrăştiaţi. De atunci, au devenit incapabili să își împlinească misiunea de popor ales, deoarece ura lor față de ceilalți îi împiedică să răspândească unitatea.

Deoarece evreii au decăzut din iubirea frățească, din motto-ul „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”, într-o ură nefondată, lumea nu îi privește ca purtători ai unității. Dar chiar și așa, îi consideră în continuare responsabili pentru problemele lumii și, în special, pentru războaie. Întrebați orice antisemit, cine este responsabil pentru toate războaiele din lume și vă vor spune că este vorba de evrei. Deși nu știu acest lucru, considerându-i pe evrei responsabili pentru toate problemele din lume, antisemiţii spun indirect că evreii nu aduc pace. Întâmplător, aceștia recunosc însă sarcina care le-a fost dată iudeilor la poalele Muntelui. Sinaiul există în continuare, valabil, iar faptul că sarcina nu este împlinită, este motivul urii lor.

Atunci, ce ar trebui să facă evreii în legătură cu asta? Exact ceea ce antisemitii (subconștient) se așteaptă ca ei să facă: să se unească și să proiecteze acea unitate către lume, fiți „o lumină pentru națiuni”. Întrucât poporul evreu este urmașul babilonienilor din triburi și clanuri care şi-au jurat adesea dușmănia până când s-au alăturat grupului lui Avraam, dacă evreii se unesc deasupra urii lor, vor da un exemplu, iar asta va deschide calea pentru restul națiunilor.

În mod ironic, singurul leac pentru antisemitism este unitatea evreiască și împărtășirea acesteia către lume. Se dovedește că cel mai mare pericol pentru poporul evreu este să nu-și cunoască sarcina.

“The Greatest Danger To The Jewish People (That You Probably Didn’t Know About)” (Times of Israel)

Filed under: Antisemitism, Coronavirus, Diseminare, Diseminarea Cabalei, Educatie, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Întrebare: Pe de o parte, coronavirusul a arătat cât de ridicată este valoarea vieții umane, iar pe de altă parte, cât de ușor este s-o ranesti. Cum se potrivesc aceste două opuse?

Răspuns: Acest lucru se întâmplă întotdeauna în viață. Pe de o parte, nu are preț; pe de altă parte, nu are valoare. Nu putem rezolva acest paradox, pentru că nu înțelegem adevărata valoare a vieții.

Există nu la nivel animal, ci mai degrabă la nivel spiritual, care este mai mare decât cel corporal, deoarece este etern, perfect. Doar acolo putem compara, corela și cântări viața și dorințele noastre.

Nu știm cu adevărat nimic despre viața noastră pământească. Nu cunoaștem sensul acțiunilor noastre sau semnificația comportamentului nostru. Nu știm ce ni se întâmplă cu adevărat. Se pare că trăim, ne ridicăm, mergem la muncă, mergem acasă, avem hobby-uri și creștem copii. Ce facem în această viață? Nimic.

Doar dacă dorim serios să cunoaștem sensul vieții și să începem să ne construim viața pe baza ei și în conformitate cu ea, atunci putem spune cu adevărat că existăm.

Din emisiunea KabTV „Fundamentele Cabalei”, 17/05/20

Filed under: Coronavirus, Diseminare, Economie si bani, Educatie, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe BIZCATALYST “Este timpul pentru puterea femeii”

Realitatea este formată din două forțe, feminină și masculină. Interacțiunea complementară echilibrată dintre ele a creat tot ceea ce vedem în jurul nostru, întregul univers. Dar oamenii sunt diferiți. La noi, forța masculină a fost dominantă de milenii, iar rezultatele sumbre sunt evidente. Forța feminină, cea care creează viața și o hrănește, a lipsit în mare parte din societatea umană până în urmă cu doar câteva decenii.

Dar lucrurile se schimbă. În doar câteva zeci de ani, femeile au trecut practic de la niciun impact asupra societății la conducerea de state, șefi ai celor mai importante instituții monetare, precum Fondul Monetar Internațional și Rezerva Federală din SUA și alte poziții proeminente.

Nu este o coincidență.

La fel ca în natură, forțele masculine și feminine sunt la fel de puternice, dar totuşi diferite, iar fiecare contribuie la adausul său vital în ansamblu, societatea umană trebuie să învețe acum cum să încorporeze femeile în societate într-o manieră pozitivă și constructivă.

În momentul de față, multe femei care au ajuns la funcții de conducere au făcut acest lucru, în multe cazuri, adoptând atitudini masculine. Acest lucru este contraproductiv, deoarece este tocmai calitatea feminină de hrănire și grijă, de care avem nevoie.

Societatea este încă într-un proces de învățare; încă trebuie să descoperim ce înseamnă să adăugăm elementul feminin în viața publică. Acestea fiind spuse, avem deja un exemplu: propriile noastre familii. În familie, bărbatul este în mod tradițional considerat capul familiei, dar fiecare bărbat care a fost vreodată căsătorit va mărturisi că adevăratul șef al familiei este femeia. Deoarece o femeie are o abilitate firească de a vedea întreaga familie ca o singură unitate și pentru că poate face mai multe lucruri deodata mult mai bine decât orice bărbat, poate să acorde prioritate corect pentru ce trebuie făcut și când.

Situația este astăzi mult mai bună decât a fost în urmă cu câteva decenii, dar încă mai există mult loc pentru îmbunătățiri.

La fel ca în gospodărie, ȋn acelşi fel și în afaceri și viața publică, capacitățile inerente ale femeilor ar trebui să primească respectul cuvenit. Situația este astăzi mult mai bună decât a fost în urmă cu câteva decenii, dar încă mai există mult loc pentru îmbunătățiri. Încă trebuie să învățăm cum să le oferim femeilor locul lor corect în conducere, fără să le obligăm să se comporte ca bărbații – pentru că atunci ne-ar lipsi tocmai calitatea cu care numai ei pot contribui – și fără a intimida bărbații prin prezența femeilor în conducere, deoarece calitatea masculină este la fel de necesară și numai atunci când cei doi colaborează armonios este posibilă prosperitatea de durată.

Într-adevăr, lumea se îndreaptă către o epocă în care tot mai multe femei preiau roluri de conducere, iar umanitatea nu poate decât să câștige prin asta. Totuși, ca în orice, trebuie să trecem această etapă în mod corespunzător și să vedem că dobândim calități feminine, mai degrabă decât să le pierdem pe cele masculine, astfel încât împreună, cei doi să construiască o lume asemănătoare familiei pentru umanitate și pentru ȋntreaga viață.

Filed under: Diseminare, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “De ce urâm”

În toată natura, nu există un strop de ură, decât la oameni. Animalele nu se urăsc unele pe altele; acesta este numai un viciu uman. Există însă un motiv profund pentru care numai oamenii se urăsc reciproc și o fac cu atâta pasiune. Invidia și urmărirea puterii și respectului cresc în noi tot timpul. Suntem din ce în ce mai neiertători.

Cu cât crește ura, cu atât ne vom da seama că nu o putem învinge singuri, ci trebuie să o depășim sau va stinge civilizația.

În trecut, puteai vedea copii jucându-se împreună și bucurându-se unul de compania celuilalt. Astăzi, ei se joacă pe consolele lor, care îi înverșunează unul împotriva celuilalt și tot de ceea ce le pasă este să câștige.

Dacă comparați pisicile de acum două secole cu pisicile care trăiesc astăzi, nu veți constata că acestea au devenit mai vicioase. Dar dacă comparați oamenii care au trăit în urmă cu două secole cu propria noastră generație, veți vedea că suntem oameni mult mai egocentrici, mândri, nepăsători și, în general, mult mai răi decât bunicii noștri. Din generație în generație, devenim mai războinici, mai insultători și mai sofisticați în răutatea noastră.

Există însă un motiv bun pentru aparentul declin permanent. Suntem singura specie în declin, întrucât numai noi suntem sortiți să facem o corectare conștientă a naturii noastre. Motivul creșterii nivelului de ură din ultimii ani, și în special în ultimele câteva luni, este că ura trebuie să devină atât de aprigă încât să ne forțeze să căutăm o modalitate de a o repara.

Cu cât crește ura, cu atât ne vom da seama că nu o putem învinge singuri, ci trebuie să o depășim sau va stinge civilizația. Acest lucru, la rândul nostru, ne va conduce, chiar dacă împotriva voinței noastre, să lucrăm la vindecarea împreună. Iar această cooperare obligatorie împotriva unui dușman care locuiește în fiecare dintre noi va încuraja în noi iubirea unul pentru celălalt. Dacă nu ar fi intensitatea urii, nu ar fi nevoie să iubim. Dacă n-ar fi fost înfrângerea noastră doar în lupta cu ura, nu ne-am întoarce unul spre altul.

Ura pe care o simțim nu va dispărea niciodată. Dacă ar fi făcut-o, la fel ar fi trebuit şi iubirea. Tocmai ura în creștere ne determină să creștem iubirea. Pe măsură ce avansăm pe „două picioare”, ura și iubirea, mergem spre cunoașterea profunzimii emoțiilor umane, cum putem depăși conflictele, controla mânia și ura și, în acest proces, învățăm profunzimile naturii umane.

Doar dacă înțelegem rolul și semnificația urii vom fi capabili să iubim cu adevărat. Și când vom face acest lucru, vom vedea că toți, toate culorile, rasele, credințele și culturile au fost create cu ură, dar numai astfel încât să transformăm ura în iubire din propria noastră voință

Filed under: Criza, globalizare, Diseminare, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→