Noul meu articol pe Linkedin “Poartă masca, pentru siguranţa celuilalt”

„Spitalizările din cel puțin nouă state au fost în creștere, de la Memorial Day ȋncoace”, a scris The Washington Post. Și conform unei analize a Associated Press, „Cazurile cresc în aproape jumătate din state.”

Coronavirusul nu este atent. Nu-i pasă că vrem să ne redeschidem economiile și să ne întoarcem la viața pe care am avut-o înainte. Dacă nu evităm contaminarea, ea va continua să ne întoarcă până când vom face ceea ce trebuie.

Iar ceea ce trebuie să facem este să ne schimbăm întreaga perspectivă asupra vieții în această lume; asta ne ȋndeamnă virusul să facem. Ne-am gândit că dacă găsim un loc de muncă bun și câștigăm destui bani, viața ne va zâmbi. Dar într-o lume în care îi influenţăm pe toți atât de rapid, nu ne putem permite să ne gândim doar la noi înșine, dacă dorim să fim în siguranță.

Pentru a fi în siguranță, trebuie să ne gândim la siguranța tuturor, chiar mai mult decât la a noastră. Trebuie să purtăm măști nu pentru a evita infectarea cu virusul, ci pentru a evita infectarea altora cu acesta, pentru că nu știm cine l-a primit și cine nu, cine este curat și cine este infectat, dar asimptomatic. Măștile pe care ar trebui să le purtăm și distanța pe care ar trebui să o păstrăm nu sunt de dragul nostru, ci în primul rând pentru toți ceilalți, pentru a-i menține sănătoşi. Doar dacă ne gândim în acest fel, vom putea curăța țara de virus.

Și pe măsură ce curățăm țara, vom învăța cum să ne gândim cu adevărat la ceilalți. Vom învăța că numai atunci când ne gândim la alții, noi înșine putem fi în siguranță. Dacă ne gândim la propria noastră siguranță, aceasta ne obligă să ne înarmăm cu instrumente și arme de protecție. La rândul său, aceasta creează violență și victime. Dar dacă ne concentrăm pe păstrarea în siguranță a comunității și orașului nostru, toată lumea va fi în siguranță, siguranța noastră personală va crește, de asemenea, încrederea și calmul nostru vor crește, iar viața noastră va fi mai ușoară și mai fericită.

Se dovedește că, învățându-ne să purtăm măști nu pentru noi înșine, ci pentru alții, coronavirusul ne învață să dezvoltăm responsabilitatea reciprocă.

Filed under: Coronavirus, Educatie, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Stabilitatea emoțională este o problemă serioasă în timpul coronavirusului din cauza carantinei și a situațiilor stresante în familii. Mult mai mulți oameni au nevoie de ajutorul psihologilor, ei se simt izolați și suferă de singurătate cum nu a mai fost vreodată.

Chiar înainte de pandemia coronavirusului, experții medicali au raportat o epidemie a singurătății în Statele Unite ale Americii. Coronavirusul a accentuat aspru această problemă din moment ce afectează 28 de procente din casele americane: adică în jur de 36 de milioane de oameni trăiesc singuri, fără o familie, fără copii.

Pe de altă parte, este o speranță că coronavirusul ne va forța să acordăm atenție la problema singurătății și să căutăm modalități de a stabili mai multe legături sociale în viitor.

Așa cum a reieșit, este mai ușor să eviți infecția cu coronavirus decât să te protejezi de stresul emoțional și de tulburările mentale din cauza carantinei. Cum ar trebui să se ocupe societatea de aceste efecte ale izolării sociale după coronavirus?

Sentimentul singurătății va continua după pandemie și doar va creste. Societatea se va împarți în multe părți, iar oamenii vor fi tot mai puțin în contact între ei. Vor fi mai puține oportunități pentru întâlniri și comunicări la locurile de muncă. Cluburile sportive, restaurantele, barurile și teatrele vor fi vizitate de mai puțini oameni. Ne vom simți tot mai separați unii de alții, distanți.

Un nou val al coronavirusului și alte probleme ne vor forța să ne îndepărtăm unii de alții și în plus, toată lumea va fi preocupată cu problemele propriei sănătăți și cu problemele societății. Și vom vedea că nu doar 36 de milioane de oameni care trăiesc singuri suferă de singurătate ci mult mai mulți.

Numărul divorțurilor și alte probleme în familii vor crește semnificativ. Suntem în fața unei perioade foarte dificile când umanitatea va trebui să înțeleagă că nu mai este posibil să existe conform regulilor vechi și este necesar să stabilim o ordine nouă a vieții.

Adevărul este că o persoană astăzi se simte foarte singură în această lume vastă. Și deși această lume este așa de bogată și multicoloră, omul nu se poate regăsi în ea. Chiar dacă el are un venit bun și își permite multe în termeni materiali, el tot suferă de singurătate. Până la urmă noi nu suntem învățați cum să stabilim conexiunile corecte și nu suntem pregătiți pentru viața într-o lume globală și integrală.

Nu simțim că trăim în interiorul aceleiași sfere unde lumea inanimată, vegetativă și animală și oamenii există împreună într-un singur sistem integrat pe glob.

Din contra, toți ne-am urcat unii pe alții în relațiile personale și națiuni și state întregi. Și aici vine coronavirusul și multe alte probleme care sunt inevitabile cu noi, comportându-ne așa și desigur nu ne vom simți mai bine.

O profesoară din Missouri a descris condiția ei din timpul carantinei după cum urmează: “În unele zile rezist și nu mă simțit atât de rău, dar în alte zile îmi pare că dacă carantina mai ține un pic mai mult, eu pur și simplu nu voi mai putea să rezist și voi înnebuni. Pot să rămân întreagă la minte continuând să trăiesc singură luni, ani de zile?”

De ce conexiunea dintre oameni este așa de importantă pentru ei? De ce oamenii au nevoie de comunicarea constantă cu alți oameni și dacă nu stiu cum să o facă corect, atunci ei fie înnebunesc de singurătate, fie trăiesc împreună și se înnebunesc unii pe alții?

Adevărul este că omul este o creatură socială. Nu putem trăi ca animalele care se întâlnesc pentru o perioadă scurtă pentru a produce urmași și apoi separat. Un om are nevoie de o familie, de o societate, de o casă, de un oraș și de o țară unde poate trăi cu alții.

O persoană are nevoie de o conexiune emoțională care nu există în natura inanimată, vegetativă sau animală: nu chimical, hormonal ci senzitiv. Dar o asemenea conexiune nu funcționează pentru noi și încercăm să înlocuim aceste relații senzitive cu afaceri sau cu altele competitive.

Și toată lumea suferă din asta. Chiar și cel mai bogat om nu are ce ar trebui să primească de la societate. El are nevoie să primească de la societate mai mult decât de la mama sa.

Dar noi nu avem asta deoarece nu construim o societate care să dea tuturor un sentiment de căldură, încredere și sprijin. Și fără asta, o persoană se simte ca într-un vacuum sau chiar mai rău, într-un mediu ostil. El iese pe stradă și percepe fiecare persoană pe care o întâlnește ca pe dușmanul său.

Umanitatea suferă foarte mult din asta. Și ca rezultat al unor asemenea relații dintre noi, cu gândurile și dorințele noastre egoiste, noi creăm un loc din care apar tot felul de dăunători, cum este coronavirusul și noi înșine ne punem în pericol viețile noastre.

Într-un final noi trebuie să ne dăm seama de ce trăim, cine suntem, de ce ne comportăm în acest fel? Ne putem purta unii față de alții în mod diferit?

Să ne gândim la cum să construim o societate care se potrivește cu întregul univers. Până la urmă, toată natura este integrală, toate părțile ei sunt interconectate. Iar societatea umană trebuie să fie la fel de prietenoasă, construită pe sprijin reciproc. Însă noi o construim în egoismul nostru ca exact opusul.

A venit timpul să facem un audit complet și să decidem că mergem împotriva naturii noastre egoiste pentru a construi deasupra ei conexiunea corectă dintre toată lumea. Viitorul nostru bun depinde doar de asta.

Este clar că omul însuși, care a căzut într-o situație dificilă, nu știe ce să facă și este confuz sub presiunea mediului, a datoriilor și obligațiilor lui. Rămâne doar să o regrete. Însă sunt sisteme sociale care sunt obligate să se gândească în legătură cu asta. Este clar deja că este imposibil să continuăm în acest fel deoarece ne apropiem de distrugerea totală.

Avem nevoie de un sistem de educație integrală pentru a cultiva o persoană nouă care este mai prietenoasă. Natura ne obligă la asta. Noi suntem în interiorul sferei ca o singură simbioză, unde natura inanimată, plantele și animalele, toate se sprijină și se completează între ele. Totul cu excepția omului!

Numai omul vrea să conducă peste tot fără nicio graniță. Nu îi pasă că face rău sistemului general. Dacă nu oprești omul, el va distruge globul.

Prin urmare, din punctul de vedere al naturii generale și natura noastră integrală, noi trebuie să realizăm că aparținem de un singur sistem integral, interconectat și să ne educăm pe noi înșine de la capăt.

De pe KabTV “Perspective globale”, 5/15/20

Filed under: Coronavirus, Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

O viață nouă nr. 1225 – Educația de mâine

Dr. Michael Laitman în conversație cu Oren Levi

 Trecerea către studiul virtual va provoca schimbări majore în sistemul educațional. Învățarea trebuie să construiască o societate integrală, astfel încât firele de conexiune să treacă între toți elevii. Într-un joc de fotbal, de exemplu, fiecare este învățat să acorde credit celorlalți, dorind ca toată lumea să se bucure de joc. Fiecăruia i se oferă o oportunitate egală și un sentiment egal de relație dincolo de toate diferențele, la fel ca o mamă care iubește pe fiecare dintre copiii ei. Scopul educației este de a construi sentimentul că toată lumea este conectată cu o singură inimă, astfel încât dragostea să se poată naște printre noi.

Din emisiunea de pe Kab TV „Viața nouă 1225 – Educația de mâine”, 21/04/20

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Tu spui că situația cu coronavirusul va ține de la șase luni la un an. Când se vor termina toate acestea?

Răspuns: Nu aștepta! Natura trebuie să ne îmblânzească, să ne ghideze pe de-a lungul unei căi complet noi, calea supra-egoistă. Nu putem să continuăm să o mutilăm, suntem obligați să trăim în mod diferit.

Nu poți să consumi 80% din puterea, energia și mintea ta pe spargerea naturii și să lași 20% sau chiar și mai puțin pe propria ta existență. Nu mai putem să acționăm în acest fel deoarece atunci când facem asta noi violăm legile și condițiile echilibrului naturii. Natura nu poate să suporte.

În doar două luni în care noi ne-am oprit să interferam cu natura ea a început să se refacă. Natura nu mai poate să tolereze! Acest sistem nu poate rămâne asuprit.

De pe KabTV “Întâlniri cu Cabala: Victoria Bonya”, 3/29/20

Filed under: Coronavirus, Economie si bani, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Modul surprinzător de a ieşi dintr-o stare proastă”

Mulți oameni doresc să își arate durerea atunci când suferă sau sunt într-o dispoziție proastă, după cum se spune „Întristarea împărtășită este o întristare înjumătățită”. Dar dacă proiectezi emoții negative și îi împovărezi pe ceilalți cu durerea ta, pentru că îți este ţie mai ușor, acest lucru este pur și simplu super egoist. În schimb, ceea ce ar trebui să faci este să îți pui un zâmbet pe față și să acționezi ca și cum totul este în regulă. Dacă faceți asta, veți constata că ați ieșit cu adevărat din situația voastră, deoarece atunci când “jucaţi”, deveniți ceea ce “jucaţi”.

De exemplu, gândește-te la o mamă cu copilul ei. Chiar și în cele mai grave circumstanțe, va încerca să se arate veselă pentru copilul ei. Și în momentul în care face acest lucru, este emoțională cu copilul ei și chiar este fericită. Dacă are mari probleme, probabil că va cădea înapoi mai târziu, dar cel puțin pentru acel moment, a ieșit din ea însăși și s-a simțit bine tocmai pentru că a încercat să facă pe altcineva să se simtă bine.

Singura cauză a suferinței este ego-ul nostru. Odată ce ne ridicăm deasupra lui, nu mai suferim. Profesorul meu, RABASH, obișnuia să râdă de sine când se simțea jos; râdea de propriul ego. Și odată ce a făcut asta, nu mai era jos.

[Foto de Jamie Brown pe Unsplash]

Filed under: Depresie, Diseminare, Educatie, Educatie integrala, Egoism - Niciun comentariu→

Articolul meu pe Newsmax: “Pandemia care a dat jos masca umanităţii”

Dacă există un element vizibil care ȋnsumează schimbările drastice ale stilului nostru de viață din cauza pandemiei, este utilizarea ȋn masă a măștilor. Noua noastră societate, aproape fără față, deschide o perspectivă cu totul nouă asupra interacțiunilor personale, deoarece, așa cum sugerează unele studii, acoperirea fețelor poate creşte suspiciunea oamenilor. Pe de altă parte, COVID-19 a reușit să străpungă prin masca umanității pentru a ne dezvălui comportamentul egoist, dȃndu-ne ocazia să ne ridicăm peste barierele exterioare dintre noi și să pătrundem adânc în inimile celorlalţi.

Purtarea măștilor pentru a preveni răspândirea coronavirusului este o paradigmă culturală străină pentru noi în lumea occidentală, așa că „putem fi inițial extrem de neîncrezători unul față de celălalt”, a spus Francis Dodsworth, medic legist britanic din cadrul Universității din Kingston, în contextul actual, când savanții din ȋntraga lume dezbat impactul acestei noi condiții sociale asupra relațiilor interpersonale.

Fața, la fel ca întregul corp, transmite informații care ne ajută să absorbim indicii non-verbale de comunicare. Fața ne ajută să-l înțelegem pe celălalt și să știm cine este persoana din fața noastră și care sunt sentimentele și intențiile sale. Prin urmare, obligația de a purta măști în locuri publice din cauza coronavirusului a redus transmiterea mesajelor interpersonale și a obstrucționat comunicarea non-verbală dintre noi.

O binecuvântare mascată

Din punctul meu de vedere, realitatea noastră în care purtăm măşti este o situație bună și interesantă. Este benefic să înțelegem că nu cunoaștem sau nu recunoaștem persoana din fața noastră. Este mai bine să ne raportăm la persoană ca la un străin pe care nu îl înțelegem cu adevărat. Până la urmă, nu cunoaștem dorințele și intențiile altcuiva – nu avem niciun indiciu sau vreo cale de a le cunoaște.

O situație neclară ca aceasta ne cere să concluzionăm că trebuie pur şi simplu să depunem un mare efort, pentru a cunoaște persoana din spatele măștii. Ar trebui să atingem un nivel de comunicare care să activeze o cerere interioară în noi, astfel încât persoana din fața noastră să își deschidă inima. Nu este necesar să căutăm semne în expresiile faciale ale celuilalt, un zâmbet sau o grimasă; toate acestea sunt exterioare. Mai degrabă, ar trebui să ne conectăm la inima celeilalte persoane și atunci vom fi siguri că are intenții bune față de noi. Și dacă ne comportăm cu aceeași intenție bună față de ceilalți, în responsabilitate reciprocă, cooperare și atitudine pozitivă, nu vom mai avea nevoie de măști sau deghizări, deoarece vom clădi împreună încrederea.

COVID-19 este foarte abil.

Acțiunile sale nu țin doar de biologie, deoarece, prin materie, virusul operează asupra noastră și ne învață cum să fim oameni. Natura, așa cum arată coronavirusul, ne cere să schimbăm conexiunile interpersonale. Menținând interacțiuni bune între noi, vom putea să ne bucurăm de relații reciproc avantajoase. Dacă nu facem niciun efort pentru a îmbunătăți calitatea interacțiunilor noastre, nu vom putea să ne apropiem unul de altul sub niciun aspect sau formă. Ne vom bloca, incapabili să comunicăm, simțind un enorm sentiment de respingere, deasupra căruia nu ne vom putea conecta, nici chiar fără mască, la câțiva centimetri unul de celălalt.

Pentru a atinge forma corectă de comunicare dintre noi – care este baza solidă a oricărei relații – trebuie să ne schimbăm și să ne adaptăm la forma standardizată de interacțiune care există în natură, una simbiotică și cooperantă. Următoarea etapă va fi crearea unei conexiuni superioare celei bazate pe compromis, în care ne vom concentra conexiunile pe beneficiul general, printr-o legătură izvorâtă din prietenie și apropierea inimilor.

Atât timp cât inimile noastre nu se vor apropia și nu ne vom considera o singură societate caracterizată de considerație și atitudini bune, vom continua să purtăm măști. De fapt, ceea ce trebuie să facem chiar acum, este să tragem cortina peste toate dorințele noastre egoiste și să comunicăm de la inimă la inimă cu semenii noștri, prin masca de deasupra dorințelor noastre egoiste. Înseamnă că intenția și gândurile noastre ar trebui să fie în beneficiul altora și nu în detrimentul lor. Pe măsură ce tragem cortina peste dorințele egoiste care apar, treptat ne vom deschide inimile unul spre celălalt, ca un canal de înțelegere și comunicare pozitivă. Atunci, umanitatea își va arăta fața ei cea mai bună.

Filed under: Coronavirus, Criza, globalizare, Diseminare, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala - Niciun comentariu→

Înainte de coronavirus, obișnuiam să călătorim, să mergem la restaurante și centre comerciale. Aceste lucruri ne ofereau satisfacție, ne umpleau viața cu sens. Dar coronavirusul a schimbat toate acestea. Ce va primi omul ca împlinire în lumea nouă în care intrăm?

Suntem ca niște copii care au crescut brusc. Cât timp sunt mici, copiii sunt îndrumați să meargă, să se joace în parcuri și să se dea în carusel. Dar copiii cresc și trebuie să înceapă să învețe. Iar când devin adulți, trebuie să obțină o profesie, un loc de muncă și să-și asume diferite responsabilități.

Viața nu este o grădiniță. Și deși am fost fericiți în copilărie și am dori să ne întoarcem acolo, acest lucru nu mai este potrivit pentru noi. Ați fi de acord să vă întoarceți la grădiniță și să vă jucați acolo ca un copil?

Umanitatea trece acum printr-o etapă specială de creștere, care afectează bărbații, femeile și copiii, iar acest lucru nu este ușor pentru noi. Va trebui să ne dăm seama că trebuie să ne raportăm la viață în mod diferit.

Îmi amintesc cât de greu mi-a fost când copilăria fără griji s-a încheiat, iar părinții mei, care mă răsfățaseră înainte, au început brusc să ceară de la mine, mă obligau să studiez și să am grijă de mine. Nu puteam înțelege de ce s-a produs brusc o astfel de schimbare.

Mi-a fost greu să supraviețuiesc până când am realizat că viața este împărțită în jumătăți.

În prima jumătate, ești un copil, iar tatăl și mama au grijă de toate. Și în a doua jumătate a vieții, devii adult și trebuie să ai grijă de tine, iar tatăl și mama ta nu mai pot face totul pentru tine.

Și asta se întâmplă cu umanitatea care a fost anterior răsfățată de natură. Dar acum trebuie să devenim adulți. Și această maturitate nu se referă la deschiderea mai multor afaceri, a călători în lume, a sta în restaurante și baruri, așa cum a fost înainte de virus, adică a te bucura de viață. Am terminat deja această perioadă și de acum înainte natura va cere de la noi ca de la niște adulți.

Și ca adulți, trebuie să știm de ce trăim, care este scopul vieții și unde ne conduce. Nu mai putem fi copii fără griji. Trebuie să deschidem ochii și să vedem că avem o viață serioasă în fața noastră, care necesită să asumăm o atitudine serioasă.

Trebuie să devenim oameni noi care trăiesc într-o lume nouă.

Și această lume apare deja în fața noastră, numai că nu vrem să o observăm, dar totuși ne jucăm ca și cum am fi într-o grădiniță.

În lumea nouă, vom avea împlinire numai din înțelegerea sensului vieții. Între timp, ne amuzăm doar precum copiii cu jucării și bile, construim castele în cutia de nisip și le distrugem, jucând război unul cu celălalt. Și deodată a apărut o nouă etapă, în care avem nevoie de o atitudine serioasă față de viață.

Până acum nu am trăit, doar ne-am jucat. Am construit o lume artificială și ne-am jucat în sfera pe care am creat-o. Dacă cineva ar privi Pământul din spațiu, nu ar înțelege ce fac oamenii, de ce se zbat atât de mult, la ce folosește?

Trebuie să înveți cum să trăiești într-un mod nou.

Eu, de asemenea, am dorit odată să continui să trăiesc ca un copil și ca părinții mei să aibă grijă de mine. Dar nu au fost de acord și nu au putut face acest lucru, și-au dat seama că am crescut deja. Prin urmare, s-au îndepărtat treptat de mine, reducând atenția și grija. Puteau ajuta într-un fel de departe, dar de fiecare dată din ce în ce mai puțin și, prin urmare, am fost forțat să cresc.

Deci, acum trebuie să înțelegem cum să ne îmbunătățim viața și în ce formă trebuie să trăim, care sunt obiectivele de atins, pentru a nu ne mai juca în diverse afaceri absurde și pentru a începe să construim o viață care să aibă sens din punct de vedere al naturii.

Pentru a face acest lucru, trebuie să descoperiți natura și să înțelegeți ce ni se întâmplă și ce trebuie făcut pentru a fi adulți conform programului prevăzut în natură, pe care nu l-am atins încă.

A trăi înseamnă a înțelege, a simți și a cunoaște esența și scopul, în timp ce încă ne aflăm în această lume, a gusta sensul superior, cosmic al vieții, cuprinzând întregul univers, întreaga natură. Vedem că în natură totul are un sens, un obiectiv și doar viața noastră trece aparent fără scop. Aceasta este munca noastră: să dezvăluim sensul vieții, esența și scopul ei și să începem să-l realizăm. Aceasta este sarcina pe care natura o prezintă în fața noastră.

Din „Lumea” de la KabTV, 12/03/20

Filed under: Coronavirus, Diseminare, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie - Un comentariu →

Întrebare: într-o școală din Israel, un elev din clasa a IV-a lovește profesori. De fapt, comportamentul copiilor în școli a devenit, dacă nu chiar agresiv, atunci necontrolat. Adică, copilul, potrivit observațiilor profesorului, îl poate lovi și împinge, fără să mai vorbim de faptul că pur și simplu îl poate contrazice.

Unde este linia dintre permis și interzis atunci când o persoană crește, înțelegând capacitățile sale și, totuși, nu trece granițele incontrolabilului?

Răspuns: Depinde de educație. În conformitate cu ceea ce oferiți unei persoane, îi puteți permite să se afle în anumite limite.

Întrebare: Copiii pot fi pedepsiți?

Răspuns: Depinde de pedeapsă și de modul în care este perceput.

Pedeapsa trebuie privită ca o corecție. Când iau un copil și îl întreb,

– Ai făcut ce trebuie?

– Nu.

„De ce ai facut asta?”

– Am vrut să. Mi s-a părut mie.

– Înțelegi că există un mic diavol care te împinge să faci asta?

– Da.

„Cum îl scoatem pe acest mic diavol? Încercați să vă cântăriți actul și pedeapsa. Pedeapsa nu va mai fi o pedeapsă, ci o corecție, astfel încât data viitoare să nu îl auziți pe acest diavol rău, pentru ca el să nu vă permită să faceți lucruri proaste! ”

Discutăm acest lucru cu el. Și atunci el însuși va cântări situația și va spune ce crede despre el.

Întrebare: Deci se dovedește a fi ca un joc?

Răspuns: Acesta nu este un joc; asta lucrează la erori. Corectează greșelile naturii.

Întrebare: Ați spus că un judecător este acela care se poate judeca singur pe propriul egoism. Cum poate o persoană să se plaseze într-o astfel de poziție, astfel încât să se poată vedea în prezent, să se vadă pe sine și să judece în continuare situația corect, dacă este, de exemplu, un copil?

Răspuns: Sunt multe de învățat. Este necesar să comparăm toate faptele, să studiem natura omenirii și lumea din jurul nostru, să explicăm cumva știința Cabalei și să o dezvăluim tuturor, inclusiv copiilor. Trebuie să fim deschiși cu ei, să vorbim despre problemele noastre și despre natura noastră, ca cea care există în noi și nu depinde de noi și să discutăm cum putem combate acest lucru și cum îl putem echilibra. Toate acestea trebuie să facă obiectul judecății.

Și atunci o persoană va începe să se relaționeze obiectiv cu sine și cu ceilalți. El va înțelege: „Da, aceasta este slăbiciunea mea, iar aceasta este a lui. Cum putem echilibra forțele negative și cele pozitive? ” Doar în acest fel pot ajunge la societatea potrivită.

Lumea, de la o zi la alta, arată că nu putem educa o persoană despre nimic, cu excepția atitudinii corecte față de lume, față de noi înșine și pentru oameni. Si asta e.

Întrebare: Pe ce ar trebui să se bazeze această atitudine corectă?

Răspuns: Relația corectă ar trebui să se bazeze pe înțelegerea răului și a binelui, din care suntem alcătuiți și cum le putem echilibra în noi înșine, la părinți, la copii și între toți. Relațiile sunt obiective, relațiile sunt absolut deschise! Nu ascunde nimic.

Ce ar trebui să ascund? Sunt creat în acest fel și trebuie să mă repare. Cum poate societatea să mă rezolve pe mine, pe mine, pe părinți și pe toate? Toată lumea ar trebui să fie așa. Așadar, toți suntem angajați în auto-corecție deschisă. Aceasta ar trebui să fie școlarizarea.

Întrebare: Ce se poate permite copiilor și ce nu ar trebui să li se permită să facă?

Răspuns: Am dat bani fiului meu la vârsta de 16 ani pentru a călători în întreaga lume. El a fost în Europa, India și în alte alte țări. După aceea, s-a întors și a spus: „Niciodată nu o să mai fac asta.” Asta este ceea ce eu am vrut. Îmi doream ca el să vadă toate acestea, astfel încât să înțeleagă că nu erau ale lui.

De ce spun asta? Trebuie să fie permis.

Întrebare: Ce se poate permite copiilor din școala primară sau copiii de vârstă preșcolară, pentru a înțelege că trebuie să fim ghidați de anumite valori, că acestea sunt fundamentul nostru și că altele sunt anti-valori pe care nu ne putem permite să le dobândim?

Răspuns: Nu sunt psiholog, mai ales nu un psiholog pentru copii. Știu doar că trebuie să creștem un copil în conformitate cu înclinațiile sale și tot timpul trebuie să-i arăt un exemplu. Exemplu! Copiii sunt educați prin exemple.

Astăzi avem o mulțime de exemple din întreaga lume pe care copiii noștri le văd și, prin urmare, aceasta este o mare problemă. Cred că este necesar să organizăm un mediu adecvat și serios în jurul omului, deoarece numai acest lucru îl poate educa.

Cel mai important lucru este oferirea unui exemplu. Și dacă o persoană are exemple proaste, inclusiv tot felul de filme despre tâlhari, hoți, violatori etc., atunci, în mod natural, va crește așa. El va deveni în mod voit așa, involuntar, pentru că absoarbe aceste exemple și le scrie în sine ca și cum le-ar copia și, în cele din urmă, le va repeta.

Tu ești cel care astăzi pictează lumea viitoare în oamenii mici. Vor crește și vor începe să o implementeze. Trebuie să le iei pe toate împreună și să le faci pe toate în numele generației următoare. Ar trebui să fie integral pentru politica de stat și mondială.

Principala problemă cu care se confruntă omenirea este educația; este necesar pentru ca generația următoare să fie corectă, fericită, înțeleaptă și amabilă.

Observație: Există un fundament foarte profund în faptul că în familiile evreiești și în special în Israel, copiilor li se permite totul. Ei pot face totul. Acest lucru le insuflă un anumit curaj și pofta de risc. Nu le este frică de nimic, deoarece frica nu este crescută în ei.

Comentariul meu: Nu exercită presiuni asupra lor, deoarece, sub presiune, dispare sentimentul de încredere al unei persoane în lume. Și uite așa, ei se nasc încrezători, încrezători în sine, aroganți și așa mai departe. Dar totuși, o astfel de atitudine față de lume că „lumea este sub mine”, este proprietatea corectă. O persoană ar trebui să se simtă astfel.

Dar, tratând lumea astfel, o privesc cu dragoste? O privesc în modul corect? Sau într-un mod pur consumist, egoist? Aceasta este deja o problemă. Și astăzi, nu se rezolvă cu adevărat.

Întrebare: Cum putem insufla dragostea în prudență și încredere în sine, astfel încât să devină încredere, respect; ceva care leagă o persoană cu alta și nu respinge oamenii unul de la altul?

Răspuns: Nu putem face acest lucru dacă nu direcționăm omenirea către puterea superioară din natură. Toată natura este guvernată de o forță superioară. Toată natura este aranjată, conturată și închisă doar pentru a aduce omul la starea lui cea mai înaltă.

Dacă o persoană primește această direcție, atunci interpretează corect tot ce i se întâmplă în viață cu oamenii și în interiorul naturii și știe să folosească corect toate aceste date.

Din emisiunea de pe KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 3/12/19

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “COVID-19 Has Given Us a Lesson in Humility”

Probabil, niciun pericol nu a fost minimalizat mai mult decât coronavirusul. Din primul caz, virusul a fost descris ca un tip de gripă, o amenințare neglijabilă pentru sănătate și, practic ca nefiind o problemă. Cu toate acestea, putem vedea deja că această eroare are un impact imens asupra societății umane. În mod ascuns, COVID-19 a zdrobit bazele civilizației umane. În termen de două luni, umanitatea a capitulat ȋn fața unui inamic pe care nu-l poate vedea, auzi, mirosi, gusta sau atinge și a cărui nocivitate este îndoielnică.

„Cu toții am învățat cât de vulnerabili suntem, cât de dependenți suntem unul de celălalt, pentru nevoile noastre cele mai de bază, de la sănătate și hrană, la compasiunea umană.”

Gripă sau nu, unul câte unul, guvernele au revocat toate activitățile publice, congregațiile religioase și politice, convențiile profesionale, sportul și divertismentul, centrele comerciale, fabricile, companiile de înaltă tehnologie, transportul și recreerea. În ciuda costurilor de neimaginat, șefii de stat au cedat din mers erorii și au oprit națiunile ȋn drumul lor.

Și mai extraordinar acum, deoarece guvernele încearcă să repornească țările, oamenii nu sunt încântați să participe. Nu numai că nu au avut venituri în timpul blocajului, deși acest lucru este adevărat. Este mai profund decât atât: umanitatea își pierde interesul pentru o civilizație care îi apreciază pe oameni în funcție de portofelele lor.

Deși factorii de decizie și magnații solicită oamenii să revină la locul din care au plecat în urmă cu două luni, cum aşteaptă să profite mai mult din recuperare, pe cheltuiala noastră, acest lucru nu se va întâmpla, nici de data aceasta. Oamenii s-au schimbat.

Nu numai magnații și factorii de decizie au primit o lecție umilitoare de la virus, ci noi toți. Cu toții am învățat cât de vulnerabili suntem, cât de dependenți suntem unii de alții, pentru nevoile noastre cele mai de bază, de la sănătate și hrană la compasiunea umană. Am învățat că ceea ce ne face cu adevărat fericiți sunt familiile calde și prieteniile bune, nu tendințele la modă și colegii cu zâmbet fals.

Învățăm să fim egali. Ne dăm seama că este mai satisfăcător să ȋmplinim decât să concurăm, că este atât de profitabil să împărtășim, să ne pese și să fim în sfârșit liberi de propriul egoism. Prin supunerea egoului nostru, COVID-19 ne-a dat viață.

Și aşa cum face un copil mic, şi noi facem pași de copii. Uneori ne vom împiedica, uneori vom cădea, dar obiectivul nostru trebuie să fie clar tot timpul: ȋnvățăm să ne unim. Dacă ne străduim să trăim în unitate, viața însăși ne va învăța ce trebuie să păstrăm din trecut și ce trebuie să alungăm. Nu trebuie să luăm decizii în avans, ci doar să încercăm să ne conectăm unul cu celălalt și să vedem ce fel de societate apare, cum se adresează membrilor săi, își recompensează campionii și își mustră dușmanii.
Pe măsură ce valorile noastre se schimbă, la fel vor fi cauzele bucuriei și întristării noastre. Aspirațiile noastre se vor adapta fără efort la noul mediu și vom prospera, atunci când toată lumea din jurul nostru prosperă.

Întrucât conexiunea umană va fi scopul final al societății, nu ne va fi frică pentru noi înșine, pentru copiii noștri sau pentru cei din grija noastră. Nu va trebui să ne facem griji pentru mâncare, locuință, îngrijire medicală, educație, prieteni pentru copiii noștri sau prieteni pentru noi înșine. Pur și simplu, nu va trebui să ne facem griji. Și singura noastră cerere va fi să facem același bine pentru alții, cum fac ei pentru noi.

Ar trebui să ne temem de virus și să ne ȋngrijim de sănătatea noastră, dar ar trebui, de asemenea, să fim recunoscători că a venit în ajutorul nostru. Ne-a salvat din a ne ucide reciproc și a ne distruge planeta; ne-a dat o șansă să începem din nou. Deci, cu toată sinceritatea, sunt recunoscător pentru lecția de smerenie pe care COVID-19 ne-a oferit-o tuturor.

Filed under: Coronavirus, Economie si bani, Educatie, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Cine se teme de un şomaj ridicat?”

Nu ne întoarcem la afaceri ca de obicei. Poluarea aerului din China a revenit, deoarece fabricile pornesc din nou la foc ȋncins, dar cumpărătorii nu se vor mai întoarce la zilele dinainte de COVID. America declanseaza falimentele si impozitele mai mari, spune Larry Fink de la BlackRock, cel mai mare administrator de active din lume; Europa este probabil să crească impozitele pentru a-și acoperi „subvențiile pentru recuperarea post-COVID”, potrivit Reuters, iar piața mondială de lux este „îndreptată spre o scădere de 18%”, scrie South China Morning Post.

„Pe măsură ce oamenii învață despre importanța solidarității, responsabilității reciproce și a altor activităţi sociale, respectul lor de sine va crește pe măsură ce vor deveni membri activi care realizează aceste valori în practică.”

Deci nu ne întoarcem la afaceri ca de obicei. Dar nu este doar din cauza impozitelor mai mari și a șomajului. Nu ne întoarcem la felul în care eram, pentru că ne-au dus în locul în care ne aflăm – intrând și ieșind din blocaje, neliniștiți de viitor, nesiguri de prezent și, în general, păcăliți. Multe persoane pur și simplu nu vor să se întoarcă la viețile lor anterioare; nu au fost atȃt de minunate.

Întrucât șomajul va rămâne ridicat și mulți oameni vor fi stresați de numerar și, de asemenea, cei care sunt angajați nu vor reveni bucuroşi înapoi la zilele anterioare virusului, multe întreprinderi nu vor supraviețui. Și dacă mai avem bani în plus, creșterea impozitelor și falimentelor vor înăbuși puțina tendință care ne-a mai rămas pentru ieșiri sau cumpărături.

Lumina de la capătul tunelului

În ciuda a tot ceea ce tocmai am scris, sunt foarte fericit de locul în care ne aflăm acum, deși aș dori să ajungem aici într-un mod mai ușor. Oricum ar fi, am ajuns în sfârșit în starea inevitabilă, în care autoritățile trebuie să abordeze problema. Beneficiile de șomaj și bonurile alimentare nu vor rezolva nimic. Zeci de milioane de oameni sunt în permanență în afara pieței de muncă, iar previziunea este că numărul lor doar va crește.

Aceasta necesită o revizuire, o regândire completă a structurii societății. Singura modalitate de a evita o prăbușire socială totală, izbucnirea unor revolte violente, instalarea legii marțiale și cine știe ce alte catastrofe, este să se facă două lucruri simple:

1. Oferirea fiecărei persoane îndreptățite la subvenții guvernamentale, unei burse care va înlocui toate celelalte prestații. Bursa va fi suficientă pentru a permite o viață respectabilă – deși nu luxoasă. Mâncarea, îmbrăcămintea, locuința, îngrijirea sănătății, educația și anumite recreeri și vacanțe trebuie să fie oferite pentru fiecare persoană. Acestea sunt nevoile umane de bază, nu luxul.
2. În schimbul primirii bursei, fiecare persoană va participa la cursuri, care vor da informații despre lumea în care trăim, atât în ceea ce privește guvernarea, finanțele de bază și alte abilități de viață, cât și informații mai cuprinzătoare despre situația lumii astăzi, în urma crizei coronavirusului.

Scopul studiilor nu este doar educarea oamenilor, deși acest lucru este important.

Scopul este de a-i ajuta să se conecteze social și emoțional unul cu altul, la familiile lor, orașul și țara lor. Oamenii care simt că se află ȋn locul căruia ȋi apartin, nu ies și nu își distrug propriile orașe sau țări, mai ales dacă finanțele personale.le sunt asigurate.

De-a lungul timpului, absolvenții programului vor deveni ei înșiși profesori, deoarece tot mai mulți oameni se găsesc permanent fără muncă. Dar, spre deosebire de ziua de azi, în cazul în care șomerii se simt adesea degradați și își pierd respectul de sine, contribuția socială a programului de studii va fi atât de substanțială încât oamenii ȋl vor urma cu plăcere.

Pe măsură ce oamenii învață despre importanța solidarității, responsabilității reciproce și a altor activități sociale, respectul lor de sine va crește, pe măsură ce vor deveni membri activi, care realizează aceste valori în practică. La fel cum astăzi oferim servicii sociale și considerăm că sunt importante, oamenii angajați în aceste studii vor deveni atât de conectați, atât de grijulii, încât vor schimba întreaga atmosferă din cartierele și comunitățile lor. Contribuția lor imensă la coeziunea societății va fi atât de substanțială încât vor deveni pilonii societății, baza pentru construirea unor comunități durabile și fericite.

Dacă acest viitor luminos ni se pare obscur, este pentru că nu am atins pe deplin profunzimea transformării pe care COVID-19 a produs-o tuturor. Ne-a schimbat pentru totdeauna. Când vom ieși la celălalt capăt al pandemiei, vom fi recunoscători pentru ea și poate vom regreta doar că am avut nevoie de o pandemie care să ne arate ceea ce era evident.

[Foto de James Yarema pe Unsplash]

Filed under: Coronavirus, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism - Niciun comentariu→