Noul meu articol pe Linkedin “ Mișcarea antimuncă ar trebui să aibă un scop”

În ultimul an, mișcarea împotriva muncii care a început în 2013 a luat amploare. Anul trecut, a crescut de la 700.000 de oameni la 1,6 milioane. Cu toate acestea, sloganul său „Șomaj pentru toți, nu doar pentru bogați!” nu va crea o lume mai bună sau oameni mai fericiți.

Pentru a crea o lume în care oamenii sunt fericiți, trebuie să regândim valoarea muncii în societatea noastră. Pentru a fi fericiți, avem nevoie de un scop în viață. Munca poate fi un mijloc pentru un scop, dar nu ar trebui să fie scopul în sine. Dacă ne concentrăm pe scop și nu pe locuri de muncă sau cariere, ca factori determinanți ai sentimentului nostru de valoare de sine, viețile noastre vor fi mai echilibrate, mult mai fericite și noi, familiile noastre, comunitățile noastre și mediul înconjurător vom beneficia.

Până acum câțiva ani, elementul predominant în determinarea statutului social al unei persoane era locul de muncă. Valorezi la fel de mult cât merită titlul tău de muncă. În ultimii ani a existat o schimbare. Oamenii ies din iluzia că un titlu de post te va face fericit, chiar dacă acel job se plătește extrem de bine.

Banii ajută, dar doar până la un punct. Dincolo de asigurarea nevoilor noastre și de a ne asigura viitorul într-un grad rezonabil, ar trebui să ne investim timpul și eforturile în a crea valoare în viața noastră, mai degrabă decât bogăție. Orice timp sau efort suplimentar pentru a crea mai multă bogăție nu ne va crește fericirea. De fapt, adesea o va diminua.

Creăm valoare fiind alături de oameni pe care îi iubim și făcând lucruri pe care le iubim. Acestea două ar putea fi conectate cu meseria noastră, dar în acest caz locul de muncă nu este punctul central, ci faptul că ne bucurăm de ceea ce facem și de oamenii din jurul nostru.

Chiar dacă slujba noastră nu este visul vieții noastre, trebuie să stabilim astfel de relații unde muncim care să facă să merite să lucrăm în continuare. Dacă am sentimente negative față de locul meu de muncă, voi urî să fiu acolo. Prin urmare este vital ca, colegii nu numai să se cunoască, ci să dezvolte considerație și preocupare reciprocă unul pentru celălalt. Dacă tot ce gândesc este despre când pot să merg acasă (sau să-mi opresc laptopul dacă lucrez de acasă), atunci voi suferi în timp ce lucrez.

Totuși, dacă mă gândesc la modul în care noi toți, lucrătorii ne putem atinge scopul comun, atunci munca mea va avea un scop, iar acel scop nu va fi personal, ci social. În acest caz, oamenii vor fi concentrați unii pe alții și nu pe orele și îndatoririle lor personale și se vor simți încântați și mulțumiți la locul de muncă.

Acesta este foarte diferit de modul în care gândim astăzi munca, dar este locul spre care se îndreaptă lumea. Știm deja că totul este conectat. Calculatoarele noastre sunt conectate în întreaga lume, chiar și telefoanele noastre sunt conectate în întreaga lume. Mâncarea noastră de asemenea, vine din toată lumea, la fel ca și hainele noastre, mașinile și chiar și viruşii care ne îmbolnăvesc.

Totul este conectat. Dacă acționăm ca și cum am trăi într-un vid, ne impunem o deconectare falsă și ne despărțim de viață. Asta nu ne poate face fericiți. Pentru a fi fericiți, trebuie să fim conectați într-un mod pozitiv, în care ne susținem unul pe celălalt, mai degrabă decât mentalitatea actuală de a ne călca unul pe celălalt.

Este un proces educațional pe care l-am început deja. Din moment ce suntem reticenți în a ne schimba mentalitatea centrată pe sine, natura ne-a impus gândirea colectivă folosind coronavirusul. Dacă luăm procesul în propriile noastre mâini, nu vom avea nevoie de „lecții” obligatorii din natură.

Pe lângă faptul că ne face mai fericiți și mai calmi, o lume echilibrată a muncii în care muncim atât cât avem nevoie și ne dedicăm restul timpului socializării și autodezvoltării, va aduce beneficii lumii din jurul nostru. În prezent, supraproducem totul pentru a ne depăși concurenții și a prezenta rapoarte bune acționarilor companiilor. Dacă am crea doar ceea ce avem nevoie cu adevărat, nu am epuiza resursele finite ale lumii, nu am polua aerul, apa și solul și nu am pune în pericol viitorul nostru și al copiilor noștri.

Educația poate suna ca un cuvânt înspăimântător, dar este în principiu despre schimbarea preferințelor noastre. După cum arată mișcarea antimuncă, valorile și preferințele noastre se schimbă deja, dar nu există niciun motiv pentru care să se schimbe prin durere. Dacă învățăm despre dependența noastră reciprocă și despre cum ne putem ajuta unii pe alții să fim fericiți, o vom alege în mod voluntar, pentru că va fi alegerea unei vieți mai bune și cred că toți ne dorim o viață mai bună.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Ce știa Einstein și evreii refuză să recunoască”

„Nu avem alte mijloace de autoapărare decât solidaritatea noastră” a scris fizicianul Albert Einstein într-o scrisoare către un filantrop evreu din New York în iunie 1939, pentru a-și exprima recunoștința pentru ajutorul acordat refugiaților evrei care au reușit să scape de naziști, cu puțin timp înainte de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial. Astăzi ca și atunci, solidaritatea evreiască este singura modalitate de a combate antisemitismul, dar se pare că nu am învățat lecțiile trecutului întrucât predomină diviziunea și conflictele interne.

În scrisoarea de mulțumire a lui Einstein lansată recent, omul de știință se adresează omului de afaceri american Fred Behr și îi împărtășește preocuparea profundă cu privire la ascensiunea stăpânirii naziste în Europa și pericolul iminent pentru evrei: „Puterea de rezistență care a permis poporului evreu să supravieţuiască timp de mii de ani s-a bazat în mare măsură pe tradițiile de ajutor reciproc. În acești ani de suferință, disponibilitatea noastră de a ne ajuta unii pe alții este pusă la o încercare deosebit de severă”.

Aşa cum antisemitismul a condus la înființarea Statului Israel, astăzi asistăm la o creștere bruscă a sentimentului antisemit atât direct împotriva evreilor, cât și deghizat în delegitimizarea Israelului în multe țări dar mai ales în Statele Unite și Europa. Acum este imperativ să îmbrățișăm valorile unității și responsabilității reciproce pentru a ne garanta supraviețuirea.

Dar astăzi, aceste valori au devenit mai puțin importante în ochii majorității evreilor, în prezent suntem ca o adunare de grupuri separate – stânga versus dreapta, religioase versus laice, ashkenazi versus sefarzi pentru a numi doar câteva diviziuni – angajate într-o luptă constantă. unul împotriva celuilalt.

Astfel, pentru a ne întoarce la rădăcinile noastre unite și pentru a ne restabili ca un popor evreu unit, trebuie să punem valorile noastre originale de unitate și solidaritate în centrul discursului nostru comun. Ce ne-ar motiva să ne reunim ca o singură națiune?

De ce este chiar important acest lucru? Este așa pentru că alternativa este dispariția. Doar un model unit ne poate garanta supraviețuirea. După cum spun înțelepții noștri: „Tot Israelul este garant unul altuia [responsabili unul pentru celălalt], adică atunci când toți sunt împreună, ei văd numai bine”. (O voce transmisă la radio). Și după cum este scris în Sem Mișmuel: „Când ei [Israelul] sunt ca un singur om cu o inimă, ei sunt ca un zid întărit împotriva forțelor răului”.

Solidaritatea și unitatea sunt cele mai importante valori evreiești, instituite inițial de Patriarhul nostru Avraam și grupul său în urmă cu aproximativ 3.800 de ani. Ghidat de aceste principii acest grup a devenit „poporul lui Israel” și a învățat să trăiască armonios ca o singură națiune unită.

Urmând principiile responsabilității și coeziunii reciproce, putem întări legăturile care transcend oamenii, grupurile, facțiunile, vârstele și genurile și urmăresc să unim toți oamenii, fără excepție, în toate diferențele.

Mai mult, realizând o astfel de viziune, vom servi drept model pentru o societate perfectă de oameni împliniți și de succes, care împărtășesc cele mai importante valori ale vieții – iubirea și conexiunea. Drept urmare lumea va absorbi atmosfera unificatoare pe care o proiectăm, iar antisemitismul în toate formele sale se va domoli.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Asediul sinagogii din Texas: încă ceva pentru care să ne rugăm”

S-au auzit explozii și focuri de armă înainte ca încercarea de 10 ore de a lua ostatici la sinagoga Beth Israel din Colleyville – Texas, să se încheie. Patru ostatici au fost eliberați nevătămați într-un alt atac al unui bărbat înarmat asupra unei sinagogi americane, atac care se întâmplă cu mai multă frecvență în ultimii ani. Deși conflictul s-a încheiat în siguranță de data aceasta, cu echipa de salvare a ostaticilor de la FBI care l-a eliberat pe rabin și pe congregații săi, poporul evreu va trebui să activeze forțele speciale de unitate și solidaritate pentru a fi în siguranță în lăcașurile lor de cult și oriunde în lume.

„Rugăciunile au răspuns”, a scris guvernatorul Texas Greg Abbott pe Twitter după ce forțele de ordine au luat cu asalt sinagoga pentru a elibera ostaticii unui bărbat înarmat care întrerupsese un serviciu pentru a cere eliberarea unui terorist condamnat. Incidentul este un memento puternic că evreii nu se pot simți în siguranță nici măcar în lăcașurile lor de cult. Deși motivele au fost diferite, la sinagoga Tree of Life din Pittsburgh în octombrie 2018 și la Sinagoga Poway din California în aprilie 2019, ambele au fost lovite de atacuri mortale în timp ce congregațiile evreiești se rugau.

De atunci, instituțiile evreiești au înăsprit măsurile de securitate, dar acest lucru nu pare să fie suficient. În coordonare cu Departamentul de Securitate Internă al SUA, Federațiile Evreiești din America de Nord au anunțat un plan de 54 de milioane de dolari pentru a instala uși securizate și camere de supraveghere și pentru a angaja personal de securitate la organizații, școli și sinagogi evreiești.

Din păcate, amenințarea nu se va opri și temerile vor crește. Tendința urii față de evrei nu s-a schimbat de secole, ea doar devine din ce în ce mai puternică, mai ales în America. Fiecare incident antisemit, mic sau mare, ar trebui să ne amintească că există un motiv etern pentru acest fenomen, care trebuie investigat.

Antisemitismul este un sentiment puternic și profund de ură față de evrei, un sentiment natural și arzător care nu poate fi estompat în niciun fel. Atacatorii noștri văd în noi evreii, cauzele tuturor suferințelor umane și asta este înrădăcinată în natură.

Întreaga umanitate este conectată într-o singură rețea, într-un sistem natural integral în care poporul Israel este partea cea mai interioară; este o națiune mică care reflectă în ea întreaga umanitate. Rav Yehuda Ashlag (Baal HaSulam), a scris în Introducerea sa la Cartea Zohar: „Țineți minte că în orice există interioritate și exterioritate. În lume, în general, Israel, descendenții lui Avraam, Isaac și Iacov, sunt considerați interioritatea lumii”.

Acea forță internă poate fi activată în poporul evreu prin conexiunea noastră. Este ceea ce națiunile lumii își doresc în mod subconștient de la noi și este ceea ce locuiește adânc în interior ca motiv principal din spatele fiecărei expresii a antisemitismului.

Rav Abraham Isaac Kook subliniază de asemenea în scrierile sale Orot (Lumini), importanța rolului nostru: „Israelul este esența întregii existențe și nu aveți nicio mișcare în lume, în toate națiunile, pe care nu o veți găsi în Israel”.

Când suntem divizați și în conflict unii cu alții, cu fiecare evreu care își roagă propria rugăciune, noi înșine trezim spiritele urii împotriva noastră. În schimb, atunci când ne conectăm unii cu alții trezim o forță pozitivă care se răspândește într-un mod unic și ascuns în sistemul integral al naturii, astfel încât să neutralizăm ura și să aducem pace și liniște lumii.

De data aceasta „rugăciunile noastre au primit răspuns”. Pentru a preveni următoarea catastrofă, trebuie să înmulțim conexiunea in relații bune și de prietenie, astfel încât între noi evreii din întreaga lume să se cristalizeze o dorință și o rugăciune comună. După cum este scris, „Mișcarea autentică a sufletului israelian în cea mai mare măsură este exprimată doar prin forța sa sacră, veșnică, care curge în spiritul său”. Rav Kook, (Scrisorile RAAIAH 3)

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Creatorul a creat o condiție specială: un grup  cu ajutorul căruia putem ajunge la El. Altfel, nu am fi putut ajunge și am fi rămas la nivelul nostru, într-o existență egoistă.

Grupul este o calitate minunată, special, creată din grija pentru noi. Acesta este sufletul lui Adam, care s-a spart și o parte din el este în fiecare dintre noi. Când ne adunăm într-un grup, trebuie să ne conectăm împreună și apoi putem ajunge la Creator.

De fapt, avem o oportunitate uriașă, uimitoare, unică, de a ne aduna la un loc la nivelul nostru pământesc, de a aduce treptat această adunare a noastră la nivel spiritual cel puțin într-o oarecare măsură. Prin asemănarea eforturilor noastre, chiar și în mod egoist, trezim influența luminii superioare a Creatorului și astfel începem să ne apropiem de El.

Acesta este modul de a deveni ca El, de a ne ridica deasupra noastră și de a ne apropia de Creator. Toate acestea sunt grupul! Doar prin el vom putea face această călătorie. În rest, rămânem la cel mai de jos nivel (animal) în care ne-am născut.

Grupul este un instrument special și singura modalitate de a ne ridica de la nivelul unui animal la nivelul Creatorului.

Din Convenţia Internaţională “Ne ridicăm deasupra sinelui nostru” 1/7/22, “Anularea în faţa prietenilor,” Lecţia 2

Filed under: Educatie, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

La știri (Discover): „Roboții minusculi, cu o lungime de doar micrometri sau nanometri, s-ar putea încadra în infrastructura corpului nostru, efectuând sarcini medicale cu precizie. Micii roboți ar putea înota prin vasele de sânge pentru a elimina blocajele periculoase sau ar putea livra medicamente anticancer direct tumorilor. În loc de o operație, viitoarele vizite la spital ar putea consta într-o pastilă și puţină observație.

„Doctorul este în… fluxul tău de sânge”

Comentariu: Unii speculează că acest lucru va permite oamenilor să trăiască pentru totdeauna.

Răspunsul meu: Nu știu cine are nevoie de asta. În opinia mea, prin abordarea noastră actuală începem să ne raportăm mai corect la viață. Nu vrem copii; nu vrem să trăim pe cont propriu. Prin urmare, prelungim viața.

În primul rând, nu o vom putea face. Nu avem cum să scăpăm de boală. Este o demonstrație a atitudinii noastre egoiste interioare unul față de celălalt și nu puteți scăpa de asta. Adică, aceasta este o demonstrație externă a problemelor interne, probleme la nivel spiritual. Prin urmare, ele nu vor dispărea.

Și vrem doar să facem plasturi, niște remedieri cosmetice externe. Din aceasta omul nu va deveni mai fericit sau mai sănătos. Chiar dacă are pastile care îl ajută să-i prelungească bătrânețea, aceasta nu va aduce fericire.

Fără a vindeca rădăcina problemei, fireşte că nu vom realiza nimic bun în corectarea ei exterioară.

Din KabTV “Prim-plan. Anamneză” 2/19/10

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este scris în multe surse primare că, Creatorul este calitatea dăruirii. Pot să presupun că a-l iubi pe Creator înseamnă a iubi calitatea dăruirii?

Răspuns: Într-o oarecare măsură, da. Această calitate poate fi demonstrată numai în raport cu alte persoane. De aceea se spune: „De la iubirea pentru ființele create la iubirea pentru Creator”.

În principiu, nu există nicio diferență dacă îl iubești pe Creator sau o persoană sau întreaga omenire. Dar poți vedea mai bine dacă folosești o masă uriașă de oameni și te schimbi în așa fel încât să te raportezi la ei cu o bunătate absolută.

A-ți iubi aproapele înseamnă a face ceea ce este bine pentru el.

Întrebare: Și cine decide că este spre binele lui?

Răspuns: Pentru a înțelege asta, trebuie să te ridici puțin deasupra ta. Și pentru a face acest lucru, trebuie să începi să studiezi înțelepciunea Cabala și să iei din ea ceea ce ai nevoie pentru a merge cu adevărat înainte: cum să devii mai amabil și mai bun și cum să îi poți ajuta pe alții să se apropie de revelarea Creatorului. Aceasta este sarcina ta.

Întrebare: Deseori spuneţi că pentru a-l putea iubi pe Creator, trebuie să-ți iubești aproapele. Și a-ți iubi aproapele înseamnă a-l ajuta să-l descopere pe Creator, nu că trebuie să-i satisfac sute de dorințe?

Răspuns: Desigur că nu. Există o singură dorință care trebuie satisfăcută: de a dezvălui Creatorul și de a face tot ce este necesar pentru a realiza acest lucru. Aceasta este totul.

Nu are sens să satisfacem alte dorințe ale unei persoane, cu excepția celor necesare existenței, deoarece sarcina noastră principală este să descoperim Creatorul.

Din KabTV “Stări Spirituale” 12/14/21

Filed under: Educatie, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Există o putere specială în adeziunea prietenilor. Deoarece punctele de vedere și gândurile trec de la una la alta prin adeziunea dintre ei, fiecare este amestecat cu puterea celuilalt și prin aceasta fiecare persoană din grup are puterea întregii societăți (Rabash, articolul nr. 14, ( 1988) „Nevoia de iubire a prietenilor”).

Nevoia de iubire de prieteni se explică prin faptul că, dacă nu mă conectez cu ei, iar o conexiune bună, corectă se numește iubire, atunci nu am de unde să-mi primesc Kli-ul (vasul) spiritual.

În mod firesc, nu voi putea dezvălui Creatorul și lumea superioară și voi rămâne în starea mea singuratică, deconectată și voi simți doar egoismul meu interior personal, adică lumea noastră.

Există o putere specială (un rezultat special, de excepție) în adeziunea prietenilor. Într-adevăr, datorită îmbinării lor, punctele de vedere și gândurile trec de la una la alta, adică se unesc în ele.

Prin urmare, atunci când fiecare vrea să se unească cu prietenii săi, prin ei trec fluxuri de lumină superioară, care se unesc între ele. Și toată lumea, cu excepția micului său egoism, primește influență de la toți ceilalți și constă deja din calitățile și gândurile întregului grup.

Fiecare dintre ei și toți împreună au un Kli reciproc, unit, combinat, un vas, în care apoi se revelează Creatorul.

Fiecare este amestecat cu puterea celuilalt și prin aceasta fiecare persoană din grup are puterea întregii societăți. Adică, avansarea noastră se bazează și depinde doar de unitatea noastră. Nu de la altceva!

Poate știi perfect ce este scris în cărți, poți fi un mare savant-teoretician al Cabalei, dar nu vei deveni niciodată un practicant dacă nu ai un grup, dacă nu te unești cu toată lumea. Acest lucru este menționat în articolul „Arvut – Garanția reciprocă” și în alte articole ale lui Baal HaSulam și Rabash.

Nu poți face nimic. Suntem creați ca egoiști, separați unul de celălalt. Dacă ne ridicăm deasupra egoismului nostru individual, atunci în fiecare dintre noi creăm astfel de condiții încât să putem dezvălui lumea superioară.

Avansarea noastră se bazează și depinde doar de conexiunea noastră. Dezvăluim lumea superioară din ea, adică dezvăluim Creatorul. Iar mărimea conexiunii formează un Kli spiritual, sufletul nostru comun.

Totul este determinat doar de conexiunea noastră. Acesta este cel mai important lucru și aș spune că singurul. Dar, pe de altă parte, factorul principal și determinant este mărimea, puterea și forța conexiunii noastre.

Congresul internațional „Să ne ridicăm deasupra noastră” 08.01.2022, „Adeziunea la prieteni”, lecția 3

Filed under: Congrese, Educatie, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Noi înșine îi întoarcem pe Emma Watson, Sally Rooney și pe alții împotriva noastră”

Emma Watson, Sally Rooney și Roger Waters sunt doar trei dintr-o lungă listă de actori, muzicieni, autori și artiști de orice fel și crez, care susțin palestinienii și fac apel la boicotarea Israelului. Cum se face că toți dau vina pe noi, Israelul? Nu le-am întins mâna în pace de nenumărate ori? Nu ne-am oferit oare să ne retragem din toate teritoriile ocupate în războiul de șase zile din 1967? Intr-adevar am făcut-o. A ajutat? Nu, nu a făcut-o. Ne-ar ajuta dacă am renunța la pământ în întregime? Nu, nu ar ajuta. La urma urmei, au măcelărit evrei în 1921, 1929, 1936 și ori de câte ori au putut înainte, între și după acele date de revolte. Mai mult, „cel mai bun prieten” al palestinienilor a fost Adolf Hitler.

Deci de ce îi pasă lumii de palestinieni și nu de noi? Răspunsul este simplu, dar contraproductiv: lumii îi pasă de ei și nu de noi, pentru că nouă nu ne pasă unul de celălalt. Lumii îi va păsa de evrei atunci când evreilor le vor păsa unii de alții, și nici o clipă mai devreme.

Spunem că vrem pace cu palestinienii, cântăm despre pace și ne rugăm pentru ea, dar nu facem un pas mai aproape unul de celălalt. Între noi suntem la gâtul celuilalt, luptăm pentru superioritate și plini de un sentiment de drept și indignare îndreptăţită împotriva fraților noștri.

După cum tocmai am spus, am încercat orice fel de ofertă de pace posibilă, dar am fost refuzați de fiecare dată. Prin urmare, în ciuda diviziunilor noastre interioare este timpul să examinăm ce facem greșit unul față de celălalt, în loc să dăm vina pe cealaltă parte pentru că nu a acceptat ofertele noastre generoase.

Dacă ne uităm la noi înșine, vom descoperi că problema se află cu adevărat în noi: este ura dintre noi. Nu putem fi în frăție cu palestinienii și ei nu vor dori să fie în fraternitate cu noi, până când nu vom fi în fraternitate unii cu alții. Iar odată ce suntem ca frații, restul lumii se va raporta la noi în consecință.

Îmi dau seama că poate părea că singura lor dorință este să ne alunge de aici și îmi dau seama că și ei simt că aceasta este adevărata lor dorință, dar poporul evreu este nedorit oriunde merge, nu pentru că ar fi infracțional, ci pentru că nu sunt fideli chemării lor. Singurul scop al existenței noastre este de a servi ca o națiune model, o națiune al cărui popor se ridică deasupra sciziunii și formează o uniune care transcende toate diviziunile. Când reușim acest lucru, și au fost momente în trecutul nostru când am reușit, suntem dragi lumii. Când nu reușim să o atingem, și de obicei eșuăm, suntem paria lumii.

Prin urmare, nici nu ar trebui să încercăm să spargem o crăpătură prin zidul de ură al lumii față de evrei; nu vom reuși. Eforturile noastre ar trebui să se concentreze numai pe promovarea unor conexiuni bune între noi. Dacă reușim, vom sparge fiecare zid din inima fiecărei persoane din lume.

Putem înceta să încercăm să ne „explicam” poziția, să dovedim că avem dreptate, să pretindem că și noi avem dreptul la o țară suverană. Nimeni nu ascultă. Dar când ne legăm unii cu alții, nu va trebui să explicăm nimic nimănui; meritul nostru ne va acorda tot ce cerem în prezent să avem. În plus, nu va trebui să explicăm acest lucru; va fi evident pentru toată lumea și toată lumea se va împrieteni cu noi.

Cărțile noastre, istoria noastră și înțelepții noștri din fiecare generație ne spun că singura noastră speranță este unitatea. Este timpul să ascultăm.

Pentru mai multe informații despre meritele unității evreiești, căutați cartea mea Alegerea evreiască: Unitate sau Antisemitism.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “O viață fără scop nu este deloc viață”

John Haptas și Kristine Samuelson, nominalizați la Oscar pentru cel mai bun subiect de scurt metraj documentar pentru „Viaţa mă depăşeşte”, pozează la o recepție la Academia de Arte și Științe Cinematografice din Beverly Hills, California, SUA, 4 februarie 2020. REUTERS/ Mario Anzuon

„Cine are un motiv pentru care să trăiască poate suporta aproape orice, oricum”, a spus Friedrich Nietzsche.

Un student de-al meu a vizionat filmul „Viața Mă Depășește”, care spune povestea copiilor refugiați din Suedia care se retrag într-o boală asemănătoare comei numită „sindrom de resemnare” din cauza incertitudinilor statutului lor legal. Elevul s-a întrebat cum de copiii par să „aleagă” moartea în detrimentul vieții, deși frica de moarte este cel mai profund și primordial sentiment.

Aici cred că elevul meu a greșit: frica de moarte nu este frica cea mai fundamentală ci mai degrabă frica de viață, sau mai corect frica de viață fără scop!

În momentul în care trăim fără un motiv de a trăi, mai presus decât viața însăși, coborâm într-o stare care este sub viață. Animalele nu au astfel de întrebări; ele există pur și simplu pentru că își urmează instinctele. Prin urmare, pentru ei existența este viață.

Oamenii, pe de altă parte, trebuie să știe de ce fac ceea ce fac. Altfel nu au nicio motivație să acționeze și apar tot felul de fenomene regresive, de la abuzul de substanțe la depresie, la sindromul de resemnare și la sinucidere. Motivul pentru care sinuciderea și alte comportamente auto vătămatoare sunt atât de comune în rândul oamenilor și atât de rare printre animale este că oamenii au nevoie de un scop, de un scop în viață, în timp ce animalele nu au asta. O viață fără țel este mai rea decât moartea, așa că oamenii preferă moartea, fără scop.

Cu toate acestea, sentimentul că nu avem niciun scop în viață este un motor puternic. Ne face să punem la îndoială totul. Cele mai mari descoperiri ale omenirii au fost făcute atunci când oamenii au căutat răspunsuri la viață.

Astăzi, oamenii par să aibă tot ce le trebuie pentru a duce o viață grozavă, dar nu au niciun motiv să trăiască. Prin urmare, se întreabă pentru ce este viața.

Această întrebare este cea mai esențială întrebare pe care o puteți pune, deoarece răspunsul nu este în noi, ci între noi. Motivul existenței noastre este valoarea noastră în rețeaua care cuprinde umanitatea. Fiecare dintre noi este o parte unică în această rețea și nimeni nu poate umple golul creat atunci când unul dintre noi lipsește. Cu cât contribuția noastră la puterea rețelei este mai mare, cu atât valoarea noastră ca indivizi este mai mare.

Acesta este motivul pentru care astăzi sociologii și psihologii descoperă că cheia fericirii este calitatea conexiunilor noastre sociale. Doar atunci când avem legături sociale pozitive, când fiecare dintre noi își realizează potențialul în beneficiul întregului ecosistem uman, abia atunci suntem cu adevărat fericiți și în același timp contribuim la comunitățile noastre, țările noastre și lume.

Putem înființa o societate echilibrată ai cărei membri sunt mulțumiți și fericiți, dar să nu exploatăm alți oameni sau mediul înconjurător, doar atunci când fiecare dintre noi are grijă de ceilalți și ne găsim fericirea în conexiunea cu ceilalți, unde ne putem realiza potențialul personal în folosul societății și al întregii lumi.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “De ce lumea noastră devine mai periculoasă?“

Egoul uman ne conduce evoluția. Pe măsură ce ego-ul nostru devine interconectat la nivel global, conexiunile noastre egoiste se intersectează și ne aflăm într-un fel de groapă de șerpi, unde toată lumea vrea să-i folosească pe toți ceilalți în beneficiul ei.

Chiar dacă ego-ul în creștere ne dezvoltă tehnologic, științific și social, trebuie să ajungem într-o stare în care să ne întrebăm cum am ajuns la asta.

În loc să devenim mai fericiți cu cât ne dezvoltăm mai mult, dezvoltarea noastră egoistă duce la contrariul. Constatăm că nimeni nu beneficiază cu adevărat de o astfel de formă de dezvoltare, cu excepția câtorva care reușesc să o întoarcă în avantajul lor.

Prin urmare, nu văd nimic pozitiv în așa-numitul „progres” al nostru, în afară de faptul că ne aduce mai aproape de o stare pe care Cabala o numește „recunoașterea răului”. Recunoașterea răului are loc atunci când realizăm că scopurile noastre sunt greșite, că ele duc la rezultate negative, o suferință în creștere, o viață teribilă și nu avem de ales decât să ne reexaminăm întreaga existență, întrebându-ne cum am ajuns la o astfel de stare.

De asemenea, ce înseamnă că ego-ul nostru a devenit astăzi interconectat la nivel global și cum contribuie asta la faptul că lumea devine din ce în ce mai periculoasă?

Potrivit Cabala, ego-ul uman care conduce evoluția noastră se numește „dorința de a te bucura” cu intenția de a te bucura doar de propriul beneficiu. Cu cât ne dezvoltăm mai mult, cu atât ego-ul este mai mare și atingerea obiectivelor noastre egoiste este mai puternică. Ne trezim apoi din ce în ce mai mult că dorim să-i devorăm pe ceilalți și natura, pentru a câștiga de la lume, chiar dacă asta înseamnă distrugerea lumii în acest proces.

Motivul pentru care nu am mers încă până la capăt și nu am început un război total este pentru că vedem sfârșitul lumii ca pe propriul nostru sfârșit. Cu toate acestea, diverse crize – economice, culturale și sociale – se profilează în lumea noastră de astăzi, amenințănd să izbucnească într-un asemenea război.

Dacă dorim să atenuăm suferința în continuare și să schimbăm cursul către o cale pozitivă, atunci avem nevoie de o nouă formă de educație, una capabilă să transforme relațiile noastre egoiste în relații altruiste. Prin schimbarea influențelor educaționale, media și culturale, pe care le întâlnim zilnic într-unele care ne învață cum funcționează adevărata noastră natură, nevoia de a aprecia conexiunea pozitivă față de diviziune, precum și exemplele și exercițiile regulate ale acesteia din urmă și modul în care altruismul și conexiunea pozitivă sunt legile fundamentale ale naturii, atunci am fi pe drumul spre cea mai mare tranziție făcută vreodată în istorie – de la pericol, incertitudine, gol și anxietate în creștere la o viață armonioasă, echilibrată, pașnică și fericită pentru toți.

Bazat pe un videoclip „De ce lumea noastră devine mai periculoasă?” cu cabalistul Dr. Michael Laitman și Nitzah Mazoz. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Fotografie de Matt Artz pe Unsplash

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→