Michael Laitman, pe Quora: “Ar trebui să renunțăm la libertățile noastre civile pentru a combate terorismul / pentru a păstra siguranţa națională?“

Trebuie să luăm o decizie conform căreia securitatea trebuie să fie universală, adică peste tot în lume. Dacă ne lipsește siguranţa și ne aflăm în război, violență sau folosind metode puternice oriunde în lume, în locul cooperării, atunci siguranța întregii lumi va avea de suferit.

Siguranța este respectată și apreciată dacă nu provine din nicio considerație egoistă, cum ar fi puterea, forța și mândria. Dacă respectăm cu toții o astfel de condiție, atunci lumea și fiecare societate trebuie să o accepte ca o formă cu adevărat justă de securitate.

La cȃtă libertate putem renunța? Trebuie să ne respingem libertatea pentru nevoi de securitate, cu condiția ca în viitor să corectăm societatea, după ce am atins libertatea și siguranța. În caz contrar, orice respingere a libertății din motive de securitate este greșită.

Pe baza emisiunii “Întrebări şi răspunsuri” cu Cabalistul dr. Michael Laitman. Scris / editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Ziua Angliei a eliberării reflectă starea rea a lumii”

În ciuda a aproape 50.000 de cazuri noi confirmate zilnic și a ritmului crescut al infectării, în ciuda a 1.200 de medici care au scris o scrisoare către jurnalul medical de la Lancet avertizând că „această decizie este periculoasă și prematură” și „oferă un teren fertil pentru apariția variantelor rezistente la vaccinuri, ‘Și un apel’ pentru întreruperea planurilor de abandonare a restricţiilor la 19 iulie 2021”, guvernul britanic a continuat cu ceea ce a fost numită „Ziua Eliberării”, unde au fost ridicate aproape toate restricțiile Covid. Oamenilor din Marea Britanie li se permite acum să se înghesuie în baruri, restaurante, săli de divertisment, evenimente sportive și să se adune oricum și oriunde doresc fără limite. Chiar și măștile nu mai sunt obligatorii în Anglia plină de Covid (deși cu puține cazuri severe).

Am fost în barurile de pe insulele britanice. Știu cum este acolo. Aceste locuri sunt aglomerate, iar oamenii stau literalmente umăr la umăr, pentru că nu este loc. Fără măști, aceste locuri vor deveni fără îndoială focare de Covid.

Înțeleg că este greu să eviți atât de mult timp lucrurile care îți plac, iar oamenii trebuie să se relaxeze. Dar dacă nu dispare Covid? Ce se întâmplă dacă, așa cum avertizează scrisoarea medicilor, apare o variantă rezistentă la vaccin, cu o rată ridicată a mortalității și nu există niciun vaccin care să ne protejeze? Ce ar face guvernul? Nu ar impune restricții și probabil mult mai drastice decât au trebuit să suporte britanicii până acum câteva zile? Guvernul nu ar avea de ales decât să taie bucuriile și libertățile oamenilor felie după felie, până când nu rămâne nimic. În cele din urmă, ar trebui să acorde bani oamenilor doar pentru a putea obține minimul necesar pentru a se întreține. Proprietarii de baruri și restaurante nu vor mai avea nimic și de asemenea, nici viitor, deoarece nu va exista niciun vaccin care să le ofere speranța că la un moment dat își vor putea redeschide afacerile. Din acest motiv, nu văd niciun beneficiu în această decizie.

Dar există aici o altă problemă mai importantă: o astfel de mișcare reflectă starea slabă de solidaritate din lume. Este posibil ca virusul să fi început în China, dar de atunci a suferit mutaţii de mai multe ori și acum suntem infectați cu o tulpină care a apărut pentru prima dată în India. Covid nu cunoaște granițe; odată ce apare este omniprezent. Poate că nu ne place, dar suntem responsabili unul pentru celălalt. În prezent ne gândim la alte țări doar raportat la modul în care putem să le exploatăm, să le facem rău și să le guvernăm. Acest lucru trebuie să se schimbe deoarece dacă nu, acea rea-voință care izvorăşte din noi ne va ucide pe toți.

Covid-19 este un semn că trebuie să începem să luăm decizii având în vedere beneficiile altor persoane și nu doar beneficiile unor persoane, ci ale tuturor oamenilor, deoarece așa cum știm deja, o infecție oriunde este o infecție peste tot. Trebuie să existe un corp guvernamental de experți mondiali care să țină cont de beneficiile întregii lumi, iar acest organism va decide ce este potrivit pentru planetă și ce nu.

Vremurile actuale sunt speciale; trebuie să lucrăm corect cu ele. Trebuie să profităm de moment și să începem să fim mai atenți, să decidem împreună ce să facem împotriva dușmanului nostru comun. Și odată ce ne hotărâm, trebuie să acționăm împreună.

Putem aștepta; putem fi nesiguri, dar rezultatul va fi propria noastră dispariție, dacă nu în acest val, atunci în următorul. Natura nu ne lasă alte opțiuni decât să ne unim și să luptăm pentru viața noastră. Putem realiza acest lucru, dar numai dacă acordăm acestui guvern de experți autoritatea necesară pentru a face ceea ce este necesar pentru a salva omenirea de Covid și practic, de propria noastră rea-voință a unuia față de celălalt.

În situația actuală, suntem mai răi decât orice animal. Când există un incendiu de pădure, animalele încetează să se mai vâneze și toată lumea se concentrează pe salvare. S-ar putea să vedeți chiar dușmani naturali fugind unul lângă altul, departe de flăcări. Oamenii nu sunt la fel: încercăm să demolăm alți oameni și națiuni chiar și atunci când fugim de o amenințare comună, cum ar fi un virus, și chiar și atunci când facem acest lucru ne poate pune în pericol, cum ar fi cazul „Zilei eliberării”. ”Suntem lipsiți de instinctul care menține animalele în viață, deci dacă nu îl dezvoltăm noi înșine, nu vom supraviețui. Atȃt este de simplu! Şi cu cât înțelegem mai repede, cu atât mai puține victime inutile va trebui să jelim.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Tu B’Av, mai mult decȃt o zi de Sf. Valentin evreiască”

Cum este posibil ca iubirea să fie motivul pentru aproape fiecare activitate pe care o desfășoară oamenii și,totuși, ceea ce vedem în jurul nostru este ură interminabilă, separare și certuri? Să regândim ce este iubirea adevărată.

Cea mai bună explicație a acestui concept poate fi găsită în semnificația Tu B’Av (15 Av), ziua iubirii. Se întâmplă imediat după Tisha B’Av (9 Av), ziua distrugerii. Abia după această criză de neegalat în care este revelat răul, ura dintre noi, suntem capabili să ne corectăm și să ajungem la iubirea adevărată. Apoi începe o nouă perioadă de echilibru. Pentru a o atinge totuși, a trebuit să recunoaștem mai întâi că starea noastră actuală este complet opusă acesteia.

Cu alte cuvinte, recunoașterea unei uri neîntemeiate care locuiește în inima noastră este condiția prealabilă pentru realizarea iubirii necondiționate între noi. După cum este scris, „Tu B’Av este corectarea și atenuarea lui Tisha B’Av”. (Likutey Halachot).

De asemenea, este scris în Mișna: „Nicio zi nu a fost la fel de bună pentru Israel ca 15 Av. – o zi în care triburilor li s-a permis să se amestece și să împărtășească bunătatea fiecăruia, prietenului său”. (Tifferet Shlomo)

Tu B’Av a fost cea mai mare din zilele în care, conform tradiției tinerele din Ierusalim ieșeau îmbrăcate în alb în livezi și vii să cânte. Tinerii se alăturau lor pentru a-și alege mireasa. Acestea sunt imaginile care caracterizează această sărbătoare.

În ciuda imaginilor romantice, sărbătoarea nu vorbește despre dragostea pământească a tinerilor bărbați și femei din podgorie, ci despre un fel de iubire total diferit: unul construit pe egoism (interes personal în locul preocupării pentru bunăstarea altora) care a distrus Primul și al Doilea Templu pe 9 Av, pe care tocmai am terminat-o de comemorat. Zilele întunecate dintre 17 Tammuz și Tisha B’Av amintesc poporului evreu de distrugerea celor două Temple, precum și de alte probleme și suferințe pe care le-am parcurs. Mai târziu, când ura neîntemeiată dispare, începe o nouă perioadă în care căutăm corectarea.

Căutăm un partener spiritual care să ne ajute să realizăm această tranziție pe care o dorim, iar partenerul spiritual atât pentru bărbați, cât și pentru femei este forța superioară a iubirii și a dăruirii, Creatorul. Ne conectăm cu El și împreună primim împlinirea absolută, plăcerea și iluminarea – revelarea lumii reale – existente în acea realitate sublimă și întreagă și nu numai în micul fragment al acesteia pe care îl cunoaștem ca fiind lumea noastră. Întregul proces al unificării de Tu B’Av simbolizează corectarea noastră finală, reconstruirea Templului și transformarea noastră de la ură la iubire.

Prin urmare, festivitatea Tu B’Av face aluzie la timpul în care vom construi al Treilea Templu. Cu toate acestea, aluzia nu se referă la o edificare fizică, ci una pe care o construim în inimile noastre, între noi. Vorbește despre o stare în care umanitatea este conectată pozitiv și în care forța unificatoare care menține lumea și toată realitatea devine revelată între noi.

Ce este iubirea adevărată? Adevărata iubire, nu iubirea la nivel corporal la care ne gândim de obicei, este un sentiment special de conexiune între noi, care ne ridică la înălțimile eternității, integrității și o extindere infinită a sentimentelor și gândurilor noastre. Începem să simțim că existăm în împlinire deplină atunci când ne raportăm unii la alții cu această iubire supremă.

În starea noastră actuală, chiar și atunci când simțim că iubim pe cineva, este pentru că iubim modul în care acea persoană ne face să ne simțim. Drept urmare, nu mai iubim atunci când nu obținem nici o bucurie din relație, așa că în realitate nu a existat de fapt nicio iubire adevărată pentru început. A iubi cu adevărat pe celălalt înseamnă să dorești doar fericirea acelei persoane, să vrei să-i dăruiești celeilalte persoane.

Cu toate acestea este necesară o condiție specială înainte ca noi să putem realiza iubirea adevărată. Iubirea se desfășoară numai după ce a dezvăluit mai întâi o stare de fragmentare – starea actuală – și apoi a adunat toate piesele sparte laolaltă într-un spirit de preocupare unul pentru altul și reciprocitate.

Noua stare de conștiință, această nouă înțelegere și simțire ne ridică la nivelul superior al realității perfecte, deasupra limitărilor vieții noastre pământești. Tu B’Av ne propulsează către starea unică de „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Este confidenţialitatea supraevaluată?”

O nouă propunere de lege în Israel vrea să plaseze camere de detectare a feței în spații publice. Scopul inițiativei este de a ajuta poliția să reducă nivelul criminalității și al violenței. Pe de altă parte, organizațiile pentru drepturile omului spun că astfel de camere încalcă grav dreptul la viață a persoanelor, deoarece vor permite efectiv poliției să ne urmărească oriunde.

Când mi s-a spus pentru prima dată despre idee, reacția mea intestinală a fost „Și ce?” Și într-adevăr, ce poate găsi statul despre mine, că sunt om? Recunosc că nu mi se pare înfricoșător, deoarece cred că așa trebuie să ne raportăm la oameni pentru început: ca egoiști absoluţi. „Înclinaţia inimii unui om este rea încă din tinerețe” (Gen. 8:21) nu este un dicton biblic, este adevărul. Aceştia suntem cu adevărat, deci ce poate găsi poliția, că suntem cine suntem?

De fapt, nu este faptul că ne este frică să nu ne fie cunoscute secretele; este că nu avem încredere în oamenii care le vor cunoaște. De câteva ori în viața mea m-am trezit zăcând complet dezgolit, în timp ce zece sau mai mulți medici stăteau în jurul meu, mă priveau și discutau ce să facă cu mine. Nu am simțit nici o rușine de ei; ştiam că doresc tot binele meu. Problema este că, din moment ce nu credem că guvernul ne dorește tot binele posibil, nu vrem să fie la curent cu informațiile despre noi. Și, din moment ce suntem răi din tinerețe, avem motive întemeiate să vrem să ne păstrăm acțiunile ascunse de ochii publicului.

Deci, cum rezolvăm o situație în care poliția dorește să prevină infracțiunile și prin urmare să aibă nevoie de mijloace mai bune de supraveghere, dar pentru a urmări infractorii instalează și instrumente care le permit să urmărească civilii obișnuiți? Pentru a o rezolva, trebuie să schimbăm atât guvernul, cât și cetățenii. Cu alte cuvinte, guvernul trebuie să lucreze pentru cetățeni, iar cetățenii trebuie să dezvolte o natură care nu este inerent negativă și dăunătoare celorlalți.

Întrucât cetățenii aleg guvernul care îi reprezintă, înseamnă că îi reflectă. Cu alte cuvinte, faptul că guvernul nu vrea beneficiul nostru se datorează faptului că nu ne dorim binele celuilalt. Nu este surprinzător că alegem reprezentanți care sunt făcuți după propria noastră imagine: răul din tinerețe.

În cea mai mare parte, încă negăm că suntem așa. Lumea din jurul nostru se prăbușește, societățile se destramă în lumea liberă și în dictaturi deopotrivă, o plagă globală se desfășoară, dar suntem reticenți să cooperăm pentru a o învinge, natura se dezlănțuie în întreaga lume și amenință să ne înece, să ne pȃrjolească, să ne topească și să ne distrugă economiile, până când vom muri de foame, totuși nu simțim că vreuna dintre acestea este vina noastră.

Poate că dacă punem camerele la vedere și le plasăm peste tot, astfel încât să ne putem vedea comportamentul aşa cum este, vom vedea cu adevărat cine suntem. Poate atunci ne vom da seama că nu avem de ales decât să ne schimbăm, că trebuie să devenim oameni mai buni, mai amabili unii cu alții, mai atenți și mai puțin dominatori. Poate că atunci vom alege lideri care au în minte cel mai bun interes al nostru, în loc de propria lor putere și bogăție. Atunci, cu siguranță, nu vom avea nimic de ascuns.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Misiunea foarte importantă a noului președinte”

Noul președinte al statului Israel, Isaac Herzog și-a asumat o misiune foarte importantă, nu numai pentru statul Israel, ci pentru evreii din întreaga lume și într-adevăr pentru întreaga lume. În discursul său de inaugurare, la 7 iulie 2021, a făcut două anunțuri foarte importante. În primul rând, când a vorbit despre societatea israeliană, Herzog a vorbit despre scindarea care s-a răspândit în societatea israeliană. În loc să-i urâm pe cei care ne contestă, Herzog a sugerat că dacă nu ar fi pentru ei, nici noi nu ne vom dezvolta și nu vom crește. În cuvintele sale „Trebuie să nu mai privim diferențele dintre noi ca pe un obstacol; ele sunt sursa puterii noastre. Datorită lor, puterea israeliană este dezvăluită în toată intensitatea sa. La urma urmei, nu am fi cei care suntem fără gama largă de diversitate umană și ideologică adunată aici”. Herzog a mai adăugat: „Încă mai cred în noi. Cred că acest lucru este posibil. … Să ne alegem pe noi, în fiecare zi din nou. Vom alege să câștigăm împreună și nu doar să ne învingem unul pe celălalt. Vom alege să fim amabili, să stingem focul și ura cu spiritul israelian, să fim plini de iubirea noastră … să fim uniți … Vom alege să ne luăm rămas bun de la schisma care ne distruge. Toți, împreună.”

Apoi, Herzog a abordat plaga antisemitismului. El a declarat: „În rolul meu de președinte al statului, mă angajez să … ajut în lupta împotriva antisemitismului și a urii față de Israel”.

La suprafață, pare să nu existe nicio legătură între cele două provocări pe care Herzog le-a subliniat, și anume unitatea evreiască și ura împotriva evreilor. În realitate însă, cele două sunt împletite, iar aceasta din urmă nu poate fi rezolvată fără a o rezolva mai întâi pe cea dintâi.

De-a lungul veacurilor, înțelepții noștri s-au legat între unitatea și prosperitatea noastră și diviziunea și declinul nostru. În această duminică, am comemorat 9 din luna ebraică Av, data când ambele Temple au fost distruse. După cum știe fiecare evreu, în timp ce acele Temple au fost distruse de armatele străine, succesul lor a fost posibil datorită declinului nostru evreiesc anterior, de la unitate la ură, derizoriu și, în cele din urmă, auto-anihilare reciprocă.

Este dincolo de scopul acestui scurt articol să cităm nenumăratele surse evreiești care vorbesc despre importanța supremă a unității noastre, dar aș sfătui cu căldură pe noul președinte ales să se refere la ele pentru validitate, deoarece susțin fiecare cuvânt din discursul său pe care tocmai l-am citat mai sus.

După cum am scris mai sus, unitatea evreiască este importantă nu numai pentru bunăstarea evreilor; este importantă pentru întreaga lume. Oricine este familiarizat cu rădăcinile poporului evreu știe că strămoșii noștri provin din diferite națiuni din Mesopotamia antică și nu erau un clan organic sau un trib care a evoluat într-o națiune. Oricine este familiarizat cu rădăcinile noastre, știe de asemenea, că la poalele Muntelui Sinai ne-am unit „ca un singur om cu o singură inimă” și am primit astfel sarcina de a fi un exemplu de unitate. A putea vedea diferențele noastre ca „sursa puterii noastre”, așa cum a spus Herzog, este într-adevăr ceea ce ne-a făcut speciali în acel moment și „a vedea diferențele dintre noi ca un obstacol”, așa cum a afirmat el, a cauzat căderea noastră de fiecare dată.

Și aici aș sfătui cu căldură să ne referim la propriile surse pentru validitate. De exemplu, în porțiunea Aharei Mot, Cartea Zohar scrie despre unitatea, diviziunea și importanța noastră pentru lume: „Iată, cât de bine și cât de plăcut este pentru frați să stea și ei împreună”. Aceștia sunt prietenii, deoarece stau împreună și nu sunt separați unul de celălalt. La început, par oameni în război, care doresc să se omoare unii pe alții … apoi se întorc la iubirea frăţească. … Și voi, prietenii care sunteți aici, așa cum erați în iubire și afecţiune înainte, de acum înainte nu vă veți mai despărți unul de celălalt … și prin meritul vostru va fi pace în lume ”.

Înțelepții noștri au știut întotdeauna că acest lucru este adevărat și au scris despre asta de-a lungul istoriei noastre. Ramchal a scris despre aceasta în Comentariul asupra Torei, cartea Kol Mevaser a subliniat-o și ea, dar poate că unul dintre cei mai elocventi scriitori despre rolul lui Israel în timpurile moderne a fost marele Rav Kook. În Orot HaKodesh el a scris: „Întrucât am fost ruinați de ura neîntemeiată și lumea a fost distrusă cu noi, vom fi reconstruiți de iubirea neîntemeiată și lumea va fi reconstruită împreună cu noi”.

Într-adevăr, atunci când ne reconstruim națiunea prin unitate și iubire, nu vor mai exista războaie în întreaga lume și cu siguranță nici antisemitism.

Pentru mai multe detalii despre acest subiect, consultați cartea “Ca un mănunchi de trestii: De ce unitatea si garanţia reciprocă sunt apelul actual al zilei.” .

Filed under: Educatie, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Unicitatea dezvoltării umane”

Din punct de vedere fizic, oamenii sunt foarte asemănători cu alte specii de maimuțe. De fapt, suntem mult mai puțin capabili decât alte specii: suntem mult mai slabi, ne mișcăm mai încet, suntem mai susceptibili la boli și nu putem urca în copaci. Deci, de ce am devenit „stăpânii Pământului?” Răspunsul nu constă în abilitățile noastre, ci într-o dorință unică pe care doar oamenii o au: dorința de a trece dincolo de această lume, dorința de spiritual!

Dorința pentru spiritual ne determină să punem întrebări care ne dezvoltă creierul, care la rândul lui ne face mai deștepți decât toate celelalte specii, care nu pun la îndoială starea sau circumstanțele în care se găsesc. Dar nu ne întrebăm doar cum să facem viața mai comodă sau mai ușoară; ne întrebăm de asemenea, și aceasta este cel mai important, la ce servește viața. Tot ce am dezvoltat, de la artă la tehnologie, la industrie, la știință, la religie și filozofie, tot ceea ce ne face oameni se referă la căutarea scopului vieții. Această căutare ne-a dezvoltat până la punctul în care am devenit stăpânii Pământului.

Cu toate acestea, în timp ce căutarea scopului vieții ne-a dezvoltat mult dincolo de orice alt animal, de asemenea, ne-a lăsat intens frustraţi. Frenezia inexplicabilă prin care lumea pare să treacă în aceste zile se întâmplă din cauza acestei pofte de a găsi răspunsul la întrebarea chinuitoare despre sensul vieții. În căutarea frenetică a acestuia, care este adesea o înclinaţie inconștientă, alergăm în toate direcțiile și distrugem tot ce ne stă în cale.

Totuși, treptat, vom ajunge să ne dăm seama că putem găsi scopul nu în noi, ci între noi. Scopul vieții este să ne ridice la un nivel în care să înțelegem cum funcționează totul și de ce, și anume că înțelegem gândul din spatele creației. Pentru a realiza acest lucru, nu trebuie să studiem fiecare parte în mod specific, ci modul în care toate părțile funcționează împreună pentru a crea realitatea. Cu alte cuvinte, dacă înțelegem conexiunea dintre noi, vom înțelege realitatea și ne vom înțelege pe noi înșine. Abia atunci va dispărea nebunia lumii.

Pentru a înțelege interconectările noastre, trebuie să reconstituim rețeaua creată de natură. Acesta este motivul pentru care ne avem reciproc. Dacă construim printre noi același tip de conexiuni care există în restul realității, vom înțelege restul realității. Când vom înțelege realitatea, vom realiza că aceasta se bazează pe echilibru și armonie. Fiecare parte ia doar ceea ce are nevoie, în timp ce restul operațiunilor sale ajută la menținerea sistemului. În societatea umană, acest lucru se poate face numai dacă oamenii dezvoltă între ei iubire reciprocă. În acest caz, vor lua pentru ei doar ceea ce au nevoie, dar mai important, vor lucra din toată inima în beneficiul societății.

Așa cum membrii familiei au considerație unul față de celălalt și se ajută reciproc pentru că se iubesc unii pe alții, întreaga umanitate poate dezvolta în mod conștient astfel de conexiuni și prin urmare, poate înțelege întreaga existență, deoarece toate părțile realității sunt instinctiv în consideraţie și se ajută să se susțină reciproc. Întrucât ceea ce la toate creațiile vine în mod instinctiv, la noi vine în mod laborios și după multe reflecții, nu vom fi ființe automate funcţionȃnd instinctiv, ci ființe umane conștiente, conștiente de scopul lor în viață și de modul în care îl pot atinge.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Este această vară îngrozitoare cea mai bună vară din restul vieții noastre?”

Nu mă tem de pandemie. Mă tem că natura a început să se raporteze la noi așa cum ne raportăm noi la ea. Se pare că haosul a cucerit lumea. Dezastrele naturale de o magnitudine fără precedent au loc simultan în mai multe locuri: inundații nemaiauzite în unele locuri, incendii fără egal în alte locuri, uneori la câteva sute de kilometri distanță și căldură arzătoare în alte locuri. În același timp, coronavirusul se răspândește încă o dată, cu varianta Delta și amenință să împiedice eforturile umanității de a-și reveni din epidemie în timp ce relațiile internaționale sunt din ce în ce mai tensionate și volatile. Dar cel mai rău dintre toate este tendința, care este negativă. Lucrurile nu sunt doar rele, ci se agravează rapid. Dacă această tendință continuă, această vară îngrozitoare va fi cea mai bună vară din restul vieții noastre.

Trebuie să gândim asupra acestor lucruri. Nu are sens că atât de multe crize se întâmplă în întreaga lume în același timp, că un virus se răspândește în întreaga lume și perturbă viața fiecărei persoane din umanitate și toate acestea să fie incidente fără legătură.

Poate că poți da vina pe schimbările climatice pentru dezastre naturale, dar nu poți da vina pentru țările care amenință să se distrugă reciproc. Există o cauză mai profundă a necazurilor noastre și o putem găsi doar în noi. Când analizăm toate crizele, constatăm că singurul element comun în toate acestea este omul. Dacă suntem elementul comun, atunci motivul crizei este în noi.

Mai exact, motivul crizei este modul în care ne raportăm la natură și unul la altul. Natura este un sistem perfect. Menține un echilibru dinamic pe care îl numim homeostazie. Contrar echilibrului naturii, noi căutăm doar să luăm și să apucăm mai mult. Ne-am forțat atitudinea de câștigătorul ia totul, deasupra unui sistem care funcționează într-un mod care garantează întreținerea și bunăstarea tuturor. Am injectat ură, violență și răutate într-un sistem care nu conținea nimic din acestea până acum. Acum se pare că sistemul ne plătește înapoi cu propria noastră monedă: moneda urii.

Dacă dorim să evităm catastrofe de neimaginat, trebuie să abandonăm moneda pe care am folosit-o până acum și să adoptăm moneda naturii – de responsabilitate și considerație reciprocă. Trebuie să începem să ne respectăm reciproc dreptul de a duce o viață sănătoasă și sigură, fără a încerca să-i subjugăm pe ceilalţi, dar pentru aceasta trebuie să simțim că suntem cu toții părți ale unui sistem global.

Înțelepții noștri au știut toate acestea cu mii de ani în urmă și au vorbit despre asta cu oricine dorea să asculte. Talmudul din Ierusalim de exemplu, oferă o alegorie frumoasă despre conexiunea noastră: „Dacă scrierea avertizează despre tratamentul rău obișnuit, ar trebui interzise răzbunarea și purtarea ranchiunei faţă de cei care nu sunt din națiunea voastră. De asemenea, cum este posibil ca cineva să ierte un afront? Să presupunem că cineva taie carne iar cuțitul alunecă în mâna lui; ar trebui să ia în considerare răzbunarea mâinii și tăierea celeilalte mâini pentru tăierea primei? La fel și această chestiune … regula este că cineva nu se răzbună împotriva aproapelui, pentru că este ca și cum s-ar răzbuna împotriva propriului trup”. (Nedarim 9: 4).

Chiar nu avem timp de pierdut. Natura ne semnalează clar că își pierde răbdarea. Dacă va erupe în toată mânia sa, Covid va fi cea mai mică dintre grijile noastre. Prin urmare, pentru a ne salva pe noi înșine, trebuie să începem să ne tratăm unii pe alții și toată natura, așa cum am dori ca alții să ne trateze pe noi.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “De ce sunt atât de mulți oameni care trăiesc în țări nedemocratice și dictaturi ostile lumii occidentale?“

Mulți oameni care au fost crescuți în afara culturii occidentale o simt ca fiind străină pentru că o văd artificială și ca o acumulare a mai multor iluzii. O mare parte din comportamentul occidentalilor este îndepărtat de natură. De exemplu, cultura occidentală acordă în general puțină atenție naturii umane și subliniază comportamentele externe, cum ar fi modul în care oamenii ar trebui să apară în societate, ceea ce dă naștere la multe comportamente ipocrite, în care ni se pare că suntem plăcuți și bine educați în exterior iar în interior totul este opusul.

Cu alte cuvinte, mulți oameni care s-au născut și au crescut în culturi non-occidentale văd măsura în care sentimentele de mândrie și superioritate predomină în cultura occidentală și este, de asemenea, motivul pentru care democrația occidentală apare pentru mulți ca un eșec total în construirea unei societăţi.

În plus, democrația occidentală se bazează pe valori creștine, care sunt neacceptate de culturi care se conformează diferitelor filozofii și religii, precum Islamul, Iudaismul, Confucianismul, Budismul, Hinduismul, printre altele. Drept urmare, ei nu acceptă cultura occidentală și valorile creștine și simt gradul în care astfel de valori plasează societatea în limite înguste. Prin urmare, chiar și atunci când oamenii emigrează în Occident pentru a duce o viață mai ușoară și mai dezvoltată, mulți dintre ei ajung să urască cultura occidentală și să dezvolte anumite limite, astfel încât să poată trăi conform propriilor culturi.

Bazat pe emisiunea “Întrebări și răspunsuri” cu Cabalistul Dr. Michael Laitman. Scris / editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→

Toate religiile provin din ascunderea Cabalei.

Odată, de pe vremea lui Avraam și până la distrugerea celui de-al Doilea Templu, poporul Israel, adică un mic grup din întreaga omenire, a trăit conform principiilor cabaliste pentru a stăpâni metoda asimilării până la cea mai înaltă lege și apoi pentru a o demonstra pe ei înșiși și a o transmite întregii omeniri.

Aceasta este misiunea națiunii Israel, care, în principiu, nu este o națiune, ci un mic grup de oameni care au ieșit din Babilon pentru a stăpâni metodologia cabalistă pentru ei înșiși și a o transmite altora.

La început, acest grup a existat în stări spirituale: în dăruire reciprocă și iubire, în înțelegerea lumii superioare, puterea cea mai înaltă a unei singure legi – Creatorul. Apoi, când a căzut de la acest nivel în urmă cu 2.000 de ani, egoismul a pus stăpânire pe poporul Israel, apoi, în loc de știința Cabalei, a apărut din ea apărut religia; Iudaismul, creștinismul și apoi Islamul.

Adică, toate cele trei religii sunt rezultatul ascunderii lumii superioare, nu a înțelegerii sale. Ele vor exista până când legea globalizării, integrarea tuturor oamenilor, se va manifesta pe deplin în umanitate.

Acum, când începe să se manifeste, religiile vor trebui treptat să părăsească scena lumii și, în locul lor, Cabala se va ridica din nou ca metodă de corectare a omului și nu de sprijinul său moral general, de care am avut nevoie în timpul celor 2000 de ani de ascundere a adevăratului univers.

KabTV, 11.07.2021

Filed under: Educatie, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Ar trebui să avem dreptul să alegem unde vrem să trăim?“

Conform modului în care natura ne dezvoltă, trebuie să ajungem într-o stare în care ne realizăm pentru beneficiul maxim al societății umane și cu eficacitate maximă. Ca atare, dacă cercetăm temeinic opțiunile și constatăm că ne putem realiza mai bine pentru omenire într-un anumit loc, atunci bineînțeles ar trebui să avem dreptul să ne mutăm în acel loc unde putem fi mai buni în beneficiul umanităţii.

Cu toate acestea, subliniez că o astfel de mișcare ar trebui să aibă loc numai după ce vom constata că putem fi cu adevărat de mai mare beneficiu pentru umanitate în locul țintă. Înseamnă că ne abținem de la mutare pur și simplu pentru că avem chef sau că „pare corect” la un moment dat. În schimb, luăm decizia de a ne muta conform conștientizării legii generale a naturii și a modului în care natura ne dezvoltă. De asemenea, așa cum a explicat cabalistul Yehuda Ashlag (Baal HaSulam), s-ar putea să trebuiască să primim o permisiune specială de la oameni care înțeleg unde ne putem realiza cel mai bine. Putem fi apoi siguri că acolo unde dorim să ne mutăm este locul unde trebuie să fim și să acționăm.

Dacă ne mutăm pur și simplu pentru că ne plictisim într-un singur loc și credem că putem culege mai multă împlinire egoistă în altă parte, adică scopul de a ne muta este pur și simplu pentru a absorbi egoist ceea ce alții au pregătit în celălalt loc, atunci desigur, nu devenim utili societății și nu cred că o astfel de mișcare este justificată.

Bazat pe emisiunea “Întrebări și răspunsuri” cu Cabalistul Dr. Michael Laitman. Scris / editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie - Niciun comentariu→