Thrive Global a publicat noul meu articol: “Corona – Virusul care ne reprogramează ”

Obligându-ne să ne bazăm unii pe alții pentru sănătatea noastră, virusul ne învață că putem avea încredere unii în alții, că putem construi comunități de sprijin și că putem găsi plăcere în oameni mai mult decât în lucruri.

Este posibil să nu observăm, pentru că suntem cine suntem, dar modul în care gândim despre viață, lucrurile pe care le dorim, le valorăm, le preferăm, aspirațiile, manierele, temerile, reacțiile noastre, toate acestea sunt „programate” în psihicul nostru prin mediul social în care trăim. Când COVID-19 s-a impus în viețile noastre și le-a închis, ne-a afectat pe toți. Pentru unii, impactul său a fost fizic, dar pentru toți este emoțional. Implicațiile sociale și comportamentale pe care le-a impus coronavirusul sunt abia la început, dar vor fi de lungă durată. Am intrat într-o nouă eră. Cu cât ne adaptăm mai devreme, cu atât mai bine pentru noi toți.

Coronavirusul nu ne va lăsa să ne întoarcem la un consumism nestăvilit, la exploatarea necontrolată a planetei și a noastră, reciproc.

Chiar dacă dorim să ne întoarcem la vechiul nostru mod de viață, prezența virusului  va face foarte dificil acest lucru. Oriunde mergem, există șanse ca noi să luăm virusul sau să îl transmitem unei alte persoane, chiar dacă purtăm o mască și păstrăm distanța. Treptat, virusul ne obligă să reconsideram lucrurile pe care le-am considerat ca fireşti, cum ar fi: să ieșim în baruri și restaurante, să sărim într-un avion pentru a pleca în vacanță, să cumpărăm gadgeturi noi doar pentru că sunt noi sau pentru că prietenii noștri le au, etc.

Obligându-ne să ne comportăm diferit, virusul ne „reprogramează”. Cine ar fi crezut în urmă cu doar câteva luni că putem imagina o viață care nu este o continuă desfășurare de plăceri imediate (dar nemulțumitoare)? Însă acum, dacă am avea doar sprijinul de bază garantat, mulți ar renunța cu bucurie la trendul mulţimii și ar spune: „Opriți lumea, vreau să ies”, pentru a parafraza muzicalul lui Leslie Bricusse.

Coronavirusul nu este încă o epidemie. La fel ca un virus informatic, acesta ne reprogramează sistemul de operare și ne schimbă esența. Dar nu într-un mod rău; dimpotrivă, ne încetinește viața, pentru a putea descoperi plăcerile ascunse pe care nu le mai aveam înainte. Obligându-ne să ne bazăm unii pe alții pentru sănătatea noastră, virusul ne învață că putem avea încredere unii în alții, că putem construi comunități de sprijin și că putem găsi plăcere în oameni, mai mult decât în lucruri.

Coronavirusul nu ne va lăsa să ne întoarcem la un consumism nestăvilit, la exploatarea necontrolată a planetei și a noastră reciproc. Ne va învăța cum să construim o viață bună, durabilă, pentru noi înșine și pentru copiii noștri. Dacă urmăm de bună voie directivele sale, vom finaliza tranziția rapid și ușor. Dacă rămânem încăpăţȃnați, o vom împlini dureros și încet. Oricum, COVID-19 va câștiga. Ne va obliga să blocăm ceea ce nu este esențial pentru viață și să ne deschidem pentru ce este esențial pentru fericire.

Filed under: Coronavirus, Diseminare, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Plăgile timpului modern”

Încă nu ne-am recuperat dintr-o epidemie și urmează alta. Un nor de praf uriaș din deșertul Sahara a ajuns în statele aflate de-a lungul Coastei Golfului SUA, care afectează calitatea aerului. Fenomenul nu este neobișnuit, dar dimensiunea și puterea acestuia sunt neobișnuite, potrivit NASA. Furtuna de praf, care a înregistrat recordul, a apărut în același timp cu informațiile despre invazia unui roi de lăcuste în America de Sud, care au distrus până la 80% din recolte, în calea lor. Și toate acestea se întâmplă în timp ce pandemia de coronavirus se răspândește tot mai rapid. Semnalele naturii sunt fără echivoc; trebuie doar să învățăm cum să le citim, pentru a trece de la starea de neputință la speranță.

După lungi  generații de dezvoltare, natura ne impune acum să ne maturizăm și să ne întrebăm: pentru ce trăim, care este scopul existenței noastre, dacă dorim să continuăm viața de zi cu zi, fără să înțelegem ce ar trebui să facem și pentru ce scop.

Cu siguranță ne confruntăm cu perioade similare celor zece plăgi ale Egiptului antic. Se preconizează că vor veni mai multe maladii. Fără a ține cont de impactul altor factori de mediu care aduc deja riscuri de consum alimentar, ONU estimează că singură, criza de coronavirus, ar putea dubla numărul de persoane care vor suferi de foamete acută, pentru 265 milioane de oameni la nivel global, până la sfârșitul acestui an.

Când oamenii se confruntă cu lovituri de neînțeles și le privesc superficial, apar teorii ale sfârșitului timpului. Mărimea și frecvența dezastrelor sunt cu siguranță percepute de oameni ca o „furtună perfectă”, îngrijorătoare. Totuși, astfel de epidemii și alte calamități naturale apar pentru a determina umanitatea să-și examineze cursul acțiunilor față de natură, și să-și regândească obiectivele deasupra unei simple vieţuiri existențiale.

După lungi generații de dezvoltare, natura ne impune acum să ne maturizăm și să ne întrebăm: pentru ce trăim, care este scopul existenței noastre, dacă dorim să continuăm să ne ducem viața de zi cu zi fără să înțelegem ce ar trebui să facem și pentru ce scop. Natura vrea să răspundem la aceste întrebări și să creștem. Până acum, am avansat inconștient, ca niște copii mici conduși de o dorință egoistă de a primi pentru noi înșine, alergând după plăceri inutile, în detrimentul altora.

Abordarea egoistă a omului contrazice echilibrul perfect al întregului sistem natural. Prin urmare, natura ne împinge din spate până când vom deveni conștienți și vom înțelege programul care controlează creația. Este un fel de „software natural al naturii” care operează fiecare aspect al palanetei noastre. Trebuie să spargem codul sistemului, să îl pătrundem și să participăm activ la gestionarea întregii realități.

Odată ce înțelegem cum funcționează acest program, ajustându-ne atitudinea unul față de celălalt, reparând relațiile noastre, vom afecta în mod pozitiv întregul sistem. Mai presus de toate tendințele noastre egoiste naturale, trebuie să învățăm să construim legături de conexiune, considerație, responsabilitate reciprocă și iubire. Pur și simplu gândind în direcția consideraţiei reciproce, toată natura va începe să se calmeze. Vom aduce echilibru întregii omeniri, întregului pământ și întregului univers, deoarece gândirea este cea mai puternică forță din realitate.

Gândurile funcționează similar unui câmp magnetic. Nu vedem forțele care operează în spatele acelui câmp, dar ele există și se influențează reciproc. La fel, noi oamenii, îi afectăm pozitiv pe ceilalți, prin gândurile noastre despre cum să creștem conexiunea.

Nimic nu are loc întâmplător sau fără scop. Lumea suportă provocări extraordinare. Chiar dacă de obicei sunt percepute ca insuportabile, putem vedea partea lor pozitivă, dacă ne dăm seama că aceste lovituri ne ajută să accelerăm procesul de conectare. Ele au ca scop să ne unească, să descoperim modul în care depindem unul de celălalt, pentru a supraviețui și a prospera. Dar nu ar trebui să așteptăm ca dezastrele să trezească sentimentul de unitate dintre noi. Reparând relațiile noastre umane și interacțiunea noastră cu natura, vom putea evita aceste lovituri și vom simți integralitatea și binefacerea din natură.

Filed under: Coronavirus, Depresie, Diseminare, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: „Care sunt lucrurile care nu contează în viață?”

Suntem făcuți din material egoist, unde în primul rând considerăm beneficiul propriu în detrimentul celorlalți.

Cu cât ne dezvoltăm, cu atât ego-ul nostru crește și, în special, în era noastră, ego-urile noastre s-au dezvoltat atât de mult încât ni se pare tot mai dificil să ne împlinim pe noi înșine.

Dincolo de elementele esențiale ale vieții noastre – hrană, sex, familie și adăpost – ego-urile noastre ne fac să credem că bogăția, puterea și faima sunt importante, atât de mult încât mulți oameni sunt dispuși să își dedice întreaga viață pentru a atinge unul sau mai multe dintre aceste obiective.

Cu toate acestea, dacă am înțeles că dincolo de toate obiectivele corporale pe care ni le putem imagina, există un obiectiv spiritual mai exaltat care ne așteaptă pe toți – unul în care devenim premiați cu un suflet etern, o împlinire fără limite, o percepție și o senzație completă a realității, precum și, armonie și echilibru cu calitatea altruistă a naturii – atunci vom vedea plăcerile corporale ca fiind neimportante, deoarece acestea sunt trecătoare și nu duc la o împlinire de durată.

S-a scris despre țelul spiritual de către cei care l-au atins, că dacă o persoană ar experimenta chiar și cea mai mică parte a plăcerii spirituale, atunci ar fi dispus să renunțe la tot ce are în caporalitate de dragul creșterii spirituale.

Plăcerea spirituală este totuși ascunsă de noi.

Acest lucru se datorează faptului că, dacă ar fi disponibilă cu ușurință, atunci am fi atașați de ea pur și simplu pentru că ar fi o plăcere mult mai mare decât tot ceea ce este disponibil în lumea noastră și, făcând acest lucru, nu vom exercita nicio alegere liberă în căutarea noastră spirituală.

Ajungem pe calea spirituală când simțim un anumit tip de goliciune și lipsă de împlinire în dorințele noastre corporale. Oricât de mult ne umplem cu mâncare, sex, familie, bani, onoare, control și cunoștințe, suntem în continuare lipsiți, dorind ceva diferit și în cele din urmă punem sub semnul întrebării sensul și esența vieții.

Cei cu întrebări existențiale împreună cu experiențe amare în dorințele lor corporale sunt conduși la o căutare spirituală, unde verifică diferite materiale și grupuri căutând răspunsuri, iar în cele din urmă, privind motivul pentru care sunt în viață.

Dacă ajungem la realizarea că trăim pentru a ne ridica la o percepție și o senzație superioară a realității, unde ne atingem sufletul etern, atunci când măreția acestui scop spiritual se aprinde ca fiind de cea mai mare importanță în viață, pierdem importanța în scopuri corporale de avere, putere și faimă.

Apoi, dezvoltăm o abordare mult mai firească și mai echilibrată în ceea ce privește corporalitatea. Nu mai încercăm să extragem tot felul de plăceri de la dorințele corporale supra umflate, și în schimb, operăm deasupra lor cu intenția de a atinge scopul spiritual.

Filed under: Criza, globalizare, Diseminare, Diseminarea Cabalei, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Întrebare: Acum carantina a fost relaxată, oamenii au ieșit pe străzi: restaurante, frizerii și magazine pentru consumul continuu. Totul este la fel ca înainte, nimic nu s-a schimbat. Așa că, de ce a fost necesar virusul?

Răspuns: Eu cred că nu ne putem schimba de prima dată. Însă cu toate acestea noi am început să ne îndoim dacă am fi putut să trăim incorect. Totul este revelat prin comparație.

Dar de prima dată, este puțin probabil că vom putea să tragem concluziile. Mai mult, noi încă nu ne-am întors la trecut și să analizăm ce s-a întâmplat. Noi luăm statul nostru acasă ca pe o încarcerare, întemnițare.

Și acum noi vom merge înapoi la muncă și gradual vedem că întoarcerea la practicile consumului se va manifesta în noi ca negativă. Apoi vom știi ce să facem.

De pe KabTV” Fundamentele Cabalei”, 5/3/20

Filed under: Coronavirus, Diseminare, Diseminarea Cabalei, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism - Niciun comentariu→

Întrebare: Înainte, aproape întreaga parte sudică a Italiei a supraviețuit mulțumită turismului. Dacă este șomaj, cum își vor hrăni oamenii familiile lor?

Răspuns: Eu înțeleg că acum multe profesii, poziții, întreprinderi și afaceri nu vor putea să se întoarcă la starea lor anterioară.

Adevărul este că este necesar să adopte un program de stat absolut clar. Asta nu ar trebui să fie doar ajutorul în forma de a da o mână de ajutor ci o implicare voită a întregii societăți în rezolvarea acestei probleme.

Este rezolvată prin reducerea forței de muncă ce nu este necesară. Cel puțin pentru acum. Este mai bine să trimiți oamenii acasă și să le dai un venit minim, normal.

Noi trebuie să înțelegem cum să creăm o societate nouă. Pentru a face asta, voi trebuie să efectuați constant conversații, discuții, dar nu așa cum sunt efectuate acum la televiziune, unde diverși oficiali guvernamentali sunt invitați și ei toacă ce au nevoie.

Este necesar să se invite specialiști, oameni de știință, dar nu tot felul de figuri publice care visează să devină prim miniștrii. Și apoi vom fi lămuriți și vom vedea la ce stare ar trebui să ajungem cu adevărat. Va străluci pentru noi tot mai mult, iar eu o văd.

Întrebare: Tu spui că doar sistemele de stat pot rezolva problemele locurilor de muncă. Dacă asta este așa, atunci care este rostul  abordării Cabaliste pe tema coronavirusului în locul dezvoltării spirituale?

Răspuns: Eu nu spun că statele pot rezolva această problemă. Aceasta este o problemă pentru societate și producători. Societatea trebuie să decidă ce îi trebuie și ce nu îi mai trebuie și să își asume funcțiile pe care statul le-a pus departe de el pentru a controla totul.

Adevărul este că asemenea legi de competiție domină în guverne încât ele nu pot să rezolve aceste probleme. Eu nu îi învinui pe ei deoarece natura umană ne-a condus într-o asemenea stare.

În niciun caz nu cred că asta ar trebui lăsata guvernelor. Poate ele pot face ceva, cel puțin pentru acum, dacă societatea protestează împotriva lor prin organizarea demonstrațiilor și a marșurilor de protest. Într-adevăr, multe firme și întreprinderi nu vor putea să se întoarcă la activitățile lor normale.

De pe KabTV “Fundamentele Cabalei”, 5/3/20

Filed under: Coronavirus, Criza, globalizare, Diseminare, Diseminarea Cabalei, Economie si bani, Educatie integrala, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, Pe Quora: „Cum ați defini iubirea?”

Iubirea este o calitate, o forță și tânjirea de a îndeplini dorințele celorlalți, care este direcționată de la persoană spre exterior.

Cum este posibil să îndeplinești dorințele altei persoane?

Este posibil dacă le înțelegem dorințele.

Dacă împărtășim obiceiuri, gânduri și opinii cu ceilalți, atunci știm cum să le îndeplinim și să ne exprimăm iubirea.

Dacă ne lipsește înțelegerea dorințelor lor, atunci ar trebui să aspirăm la a avea dorințe similare cu cei pe care îi iubim, adică să construim un model interior care să se potrivească dorințelor lor.

Construirea unui model interior prin care putem înțelege dorințele altora ne oferă capacitatea de a le da împlinire.

Ne putem înțelege apoi propriile sentimente atunci când primim același tip de împlinire, deci știm cum să le împlinim.

În înțelepciunea Cabala, o astfel de stare este numită „echivalența de forma”. Adică, prin egalizarea calităților cu ceilalți, obținem o stare de unificare, iar iubirea este senzația acelei unificări.

Filed under: Diseminare, Diseminarea Cabalei, Educatie, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Întrebare: În starea actuală a pandemiei de coronavirus, miliardarii și milionarii donează sume uriașe de bani. Chiar concurează între ei ca cine va dona cel mai mult, și bineînțeles că anunță. De exemplu, Bill Gates a donat 100 de milioane de dolari, Zuckerberg 25 de milioane de dolari, Giorgio Armani a donat pentru spitale, celebrii fotbaliști Messi și Ronaldo fac și ei donații, etc. Este bine că donează?

Răspuns: Potrivit Cabalei, nu este necesar să aducem umanitatea într-o stare în care există cei foarte săraci și cei foarte bogați. Dar dacă donează, lasă-i.

În general, însăși starea când există o astfel de divizare este dureroasă. Unii au 50 până la 100 de miliarde de dolari, dar cei săraci nu știu cum să supraviețuiască până la venirea salariului. Acesta este, desigur, un sistem teribil și urât.

Observație: Astfel este lumea noastră.

Comentariul meu: Da. Așa se poziționează lumea egoistă. Tu ce ai face? In acest caz, este bine ca ei sa doneze.

Întrebare: Pentru ce ați folosi banii?

Răspuns: I-aș direcționa numai către educație, către educația Cabalistică.

Întrebare: Pentru educația Cabalistică?

Răspuns: Da, educația Cabalistică.

Întrebare: Asta spuneți lumii acum?

Răspuns: Spun acest lucru tuturor. Lumea nu are nevoie de nimic altceva decât să știe cum să se echilibreze cu natura. Este de maximă importanță. Orice altceva nu contează, ne descurcăm noi cumva.

Deci, dacă putem găsi acest echilibru dinamic care se schimbă tot timpul, dacă îl putem echilibra în mod constant, dacă facem ceva pentru a ne schimba și astfel a ne echilibra cu natura, atunci nimic nu va fi vreodată în neregulă cu noi.

Vom fi mereu într-o stare confortabilă să mergem mai departe, să înțelegem natura din ce în ce mai profund, ceea ce ne cere, ceea ce ar trebui să devenim, cum ar trebui să ne schimbăm pe noi înșine, societatea, familia, cum să înțelegem această natură, despre ce este vorba și ce necesită.

Apoi putem vedea mintea superioară prin ea și putem intra în această minte, să ne apropiem de ea, să o simțim și să începem să ne unim cu ea. Aceasta este cea mai înaltă etapă a dezvoltării umane.

Întrebare: Pe asta v-ați cheltui toți banii?

Răspuns: Absolut toți!

Întrebare: Ce este? Construind ce? Unde s-ar duce banii?

Răspuns: Pentru dezvoltarea unei persoane la nivelul minții superioare, la nivelul Creatorului.

Întrebare: Asta este de la grădiniță până la bătrânețe?

Răspuns: Numai în această direcție.

Întrebare: Este oare astfel încât o persoană să studieze tot timpul?

Răspuns: Nu numai studiu. El trebuie să învețe și să implementeze în conexiune cu ceilalți, astfel încât Creatorul să apară printre oameni.

În cadrul acestei conexiuni bune între oameni, o putere superioară se manifestă în funcție de măsura în care această conexiune bună se aseamănă cu puterea superioară.

Întrebare: Este nevoie de bani pentru a începe astfel?

Răspuns: Trebuie să creăm un astfel de sistem de educație și creștere. Acest lucru ar trebui făcut astfel încât oamenii să-l dorească. Și chiar dacă nu ar vrea, ar face-o ca pe o slujbă.

Unde veți pune 80% din populația activă a Pământului? Cum vă veți crește copiii? Totul necesită o sumă uriașă de bani și efort.

Întrebare: Este oare astfel încât să începem să simțim că suntem în interiorul naturii, să știm cum să vorbim cu ea, cum să respirăm cu ea și să purtăm un dialog?

Răspuns: Sigur. Interacțiune reciprocă deplină cu aceasta.

Observație: Știi ce vor spune: „Laitman vrea bani pentru sine”.

Comentariul meu: Ce are de-a face cu mine?

Observație: Ai spus: „pentru Cabala”.

Comentariul meu: Eu dau un sfat. Dar nu trebuie să treci miliarde prin mine.

Întrebare: Nu vei fi intermediar?

Răspuns: În nici un caz!

Întrebare: Dar puteți sfătui unde să fie  trimiși?

Răspuns: Doar un sfat – prin sisteme de comunicații virtuale, Zoom, fără niciun contact personal și conturi comune.

Întrebare: Cereți acum o revoluție în creștere, educație și gândire?

Răspuns: Dacă nu, următorul virus ne va conduce către asta, să sperăm că nu va exista un război mondial la mijloc. Vom ajunge la acest lucru oricum.

Observație: Se pare că spuneți: „vindecați nu numai sănătatea unei persoane, ci și inima acesteia”.

Comentariul meu: Sigur. Altfel, nu vom putea ieși din această stare. Virusul ne conduce la un echilibru cu natura. Asta ne spune.

Nu ne dăm seama încă. Peste o lună, două sau trei vom începe încet să percepem. În cele din urmă, vom ajunge la acest lucru.

Observație: Obișnuiam să spunem: „Nu știm dacă vom asista la acest lucru.” Dintr-o dată virusul ne-a întors gândul.

Comentariul meu: Sigur. Nu mi-am imaginat că ar putea exista o schimbare atât de eficientă în atitudinea naturii față de persoană, față de societatea umană. Numai Creatorul poate întoarce totul în acest fel.

Observație: Sper ca milionarii și miliardarii să ne audă într-o zi. Poate chiar acum.

Comentariul meu: Sper.

Din „Știri cu Dr. Michael Laitman” de la KabTV 30/03/20

Filed under: Coronavirus, Diseminare, Diseminarea Cabalei, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Observaţie: În Japonia, se închiriază copii, soți și soții, iar acum sunt închiriate familii întregi. Un bărbat merge la o agenție și comandă o familie. El poate alege oameni cu un anumit fizic, personalitate, caracter etc.

Aceasta este o muncă psihologică serioasă. Ca regulă, o persoană are nevoie de atenție.

Se spune că în secolul 21, familia nu este cel mai important lucru din viață pentru o persoană.

Comentariul meu:  Nu, nu că familia nu este importantă, ci nu este important să fii înregistrat oficial și obligat în funcție de un fel de înregistrare. Un bărbat încă vrea să fie conectat intern. El trebuie să se simtă atras, aşa încât chiar și o datorie să îi fie plăcută, așa cum se întâmplă de obicei cu copiii.

Pe măsură ce egoismul nostru evoluează constant, totul trebuie să treacă prin dorințele noastre. Adică vreau să fiu obligat, vreau să am grijă, vreau să mă atragă, să mă conectez cumva, să fiu implicat într-un anume fel, la fel ca atunci când oamenii joacă diferite jocuri și se leagă sau chiar se bat și se amenință .

Adică simți dependență, datorie și, alături de aceasta, atașament. Aceasta este ceea ce îi lipsește astăzi unei persoane pentru că nu știm să ne jucăm cu egoismul nostru.

Ȋntrebare: Așadar, poate ar trebui să ne oprim acolo și să lăsăm ca toată lumea, mereu, să închirieze o familie.

Răspuns: Și cum trăiește o familie modernă astăzi?

Observaţie: În cazul unei familii de închiriat, știm că există o anumită distanță între oameni și că este un fel de joc.

Comentariul meu: Nu, depinde de acord. Cred că nu este nimic special aici.

Desigur, japonezii au tradiții străvechi: geișele care au susținut într-adevăr atmosfera psihologică, conversația, participarea, jocurile, muzica etc. Adică, asta îi lipsea unei persoane. Televiziunea de azi nu poate înlocui acest lucru.

Acest lucru necesită și mai multă intuiție, deoarece egoismul nostru se dezvoltă și începe să-i vadă finețea, viciul și limitarea. De fapt, vreau astfel de senzații pe care nu le poți da altcuiva sau altcineva să ţi le dea ţie. Prin urmare, acesta este un aranjament foarte interesant.

Ȋntrebare: Ce este o familie? Un standard la care o persoană aspiră intern?

Răspuns: Familia este o preocupare clară, internă unul pentru celălalt, unde simți că fericirea ta constă în asigurarea fericirii altuia. Aceasta este familia.

Și pot fi alți oameni, micul tău câine, sau chiar să-ţi iei un crocodil acasă, nu are importanţă cine sau ce. Principalul lucru este că simți că te bucuri că împlinești pe cineva.

Ȋntrebare: Poate este normal ca acum să se facă căsătorii între persoane de același sex?

Răspuns: Nu știu cum să o numesc: căsătorie sau nu. Toate acestea sunt foarte arbitrare. Cel mai important este că o persoană simte plăcere în a avea grijă de cineva.

A da altuia se transformă în propria împlinire. De aceea există atât de multe animale de companie și diverse cluburi în care oamenii interacționează cumva și fac ceva.

Este adevărat că acest lucru depășește simplul sex, deoarece nu împlinește o persoană. Chiar dacă durează destul de mult timp, de multe ori pe zi, el începe să simtă că, în general, acest lucru nu îl împlinește.

Ȋntrebare: Există o diferență: o familie pentru o femeie și o familie pentru un bărbat? De ce este importantă familia pentru un bărbat?

Răspuns: Pentru o femeie este mai important atașamentul fizic, apartenența la cineva. Pentru un bărbat, apartenența spirituală este mai importantă – ca grija spirituală pentru celălalt.

O femeie își vede realizarea în îngrijirea fizică a unui bărbat. Un bărbat își vede realizarea în grija spirituală pentru o femeie.

Îmi este greu să explic acest lucru, deoarece în principiu, asta nu sună așa cum este cu adevărat.

Ȋntrebare: Cum poate fi implementată grija spirituală într-o familie de închiriat?

Răspuns: Și ce înseamnă să închiriezi sau să nu închiriezi? Când ne căsătorim, nu ne închiriem singuri? Nu ne vindem singuri pentru un anumit preț?

Eu dau, tu iei; tu dai, eu iau. Și toate acestea se bazează pe legi clare care pot fi stabilite în mod clar. Da, există o gamă uriașă de sentimente umane în asta! Dar, în principiu, totul este foarte simplu.

Ȋntrebare:  Ai spus odată că, dacă o femeie își pierde familia sau soțul din diverse motive,ea poate totuși ajunge la o vârstă înaintată, să se descurce singură, lucru care este mult mai dificil pentru un bărbat. De ce?

Răspuns: O femeie este organizată în așa fel încât în cadrul acestei lumi este bine stabilită, destul de ciudat. Ne-am putea întreba: cum este posibil fără un bărbat ?! Dar de fapt, este invers. Un bărbat fără o femeie este ca și cum ar fi fără adăpost.

O femeie, potrivit Cabalei, este numită „acasă”. Nu un bărbat, ci o femeie, pentru că este în natura ei să creeze o casă, o familie, un loc, pereți, acoperiș. Iar un bărbat, dacă nu are pentru cine să o facă, nu o va face singur.

Observaţie: Este ca un copac fără rădăcini. Bărbatul este un copac, iar femeia reprezintă rădăcinile.

În multe cupluri, când cineva este invitat să fie partener temporar, acea persoană începe să aibă sentimente pentru acest partener.

Comentariul meu:  Natural. Chiar mai mult! Tocmai pentru că nu se conectează reciproc, nu sunt obligați. Astăzi, un partener cu care am trăit multe luni sau poate am coexistat mai mult timp, poate spune: „Știi…? astăzi s-a încheiat contractul nostru!” Sună groaznic! Și îţi pare că acesta este sfârșitul vieții, sfârșitul lumii! Cum se poate asta?! Am uitat că aveam un contract. Am uitat că mă joc! Am uitat că se joacă cu mine! Si asta e.

Iar mâine dimineață, își va lua valiza și va pleca calm, pentru ca în câteva ore să aibă un alt contract, o altă familie. Și am rămas singur și nici nu m-am gândit la viitorul meu. Cum pot ieşi din ceea ce am acum? Este foarte interesant.

Ȋntrebare: Poate merită să creezi o relație contractuală, astfel încât oamenii să poată construi o familie?…aşa încȃt să nu se încheie contractul?

Răspuns: Cred că de îndată ce vor schimba contractul în căsătorie, aceasta va fi sfârșitul contractului. Prin urmare, cel mai bun lucru în această situaţie este să spunem: „Contractul s-a încheiat. Dacă vrei să rămânem împreună, va trebui să trăim ca soț și soție adevăraţi, cu toate responsabilitățile. Deci, ai timp să te gândeşti la asta până mâine”.

Observaţie:  Dar de multe ori se transformă într-o dramă, deoarece o persoană se obișnuiește cu această relație, iar pentru cealaltă rămâne un loc de muncă/ o datorie. Oamenii se obișnuiesc de fapt cu simpatia, afecțiunea.

Comentariul meu:  Cu siguranță că se obișnuiesc cu asta. Vedem asta chiar și în actorii care joacă anumite roluri. Ei nu pot să nu se obişnuiască cu rolurile și să continue să joace în viață la fel ca pe scenă.

Observaţie:  Așa apar astfel de drame, atunci când intri în acest fel de relație.

Comentariul meu:  Dar acesta este profesionalism, nu puteți face nimic în acest sens.

Ȋntrebare:  Ce fel de familie vom avea în viitor? Familii de închiriat?

Răspuns:  În principiu, cred că umanitatea va ajunge atȃt de departe încȃt să foloseacă, dur vorbind, serviciile reciproce, pentru a atinge un nivel mai înalt decât unitatea familială sau prietenia, și vor folosi acest lucru pentru a obține un nivel mai înalt al interacțiunilor reciproce.

Adică va fi interacțiunea unor oameni care vor să atingă următorul nivel spiritual. Se vor conecta între ei pentru a se ajuta reciproc psihologic și spiritual, astfel încât fiecare dintre ei, prin intermediul celuilalt, să poată atinge o conexiune cu o cauză superioară.

Ȋntrebare: Este posibil să transformăm acest viitor minunat, în prezent?… să încercăm să îl implementăm în mediu, acum?

Răspuns:  Nu cred că astăzi există o nevoie pentru astfel de conexiuni. Poate cu generațiile mai tinere. Nu se ivesc, deoarece oamenii nu sunt încă angajați în practici spirituale reale. Deci, nu văd realizȃndu-se astfel de relaţii.

Dar se apropie încet. Poate că totuşi vom vedea astfel de familii care apar pentru a se completa reciproc și pentru a-L dezvălui pe Creator între ei.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 1/28/20

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Știm că astăzi oamenii sunt imersați în internet; parcă n-ar mai avea nevoie de nimeni, doar de un gadget și de acces la internet. Recent, s-a organizat un experiment în care trebuia să petreci cinci zile într-o celulă plăcută, izolată și fără internet.

Răspunsul meu: Este o experiență care simulează moartea.

Întrebare: A avut loc în Marea Britanie, la televiziune, Channel Five a lansat emisiunea numită „În închisoare: Experimentul anti-social.” Fiecare participant ocupa câte o celulă, una confortabilă, cu un pat moale, condiții igienice și mâncare îndestulătoare, timp de cinci zile.

Principala condiție a fost însă solitudinea absolută. Oamenii puteau doar desena, citi și vorbi singuri. Și în doar câteva ore au intrat în panică.

Fiecare s-a confruntat cu panica sa în mod diferit: unul a apăsat butonul de panică, altul a început să vorbească cu camerele de supraveghere, iar al treilea s-a stricat la stomac. Doar o singură persoană a rezistat, o bloggeriță care și-a dorit ca astfel să scape de obiceiurile ei. Ea și-a adus creioane, culori și foarte multă hârtie și a desenat tot felul de imagini fără noimă.

Care a fost concluzia experimentului? Cercetătorii au observat că o ființă socială cum este omul suferă din cauza singurătății dar un cetățean al lumii moderne care are acces permanent la internet, nu realizează pe deplin acest lucru, până când nu este complet izolat.

Umanitatea și singurătatea, sunt compatibile aceste două concepte?

Răspuns: O persoană care a fost inclusă în lume și dintr-o dată descoperă că este detașată de ea, simte un gol imens. Obișnuia să lucreze în ritmul acestei lumi, ziua, noaptea, știri, etc, cu toate aceste programe și întâlniri și brusc nu mai are acces la ele. Desigur că se confruntă cu un vid uriaș.

Oamenii trăiesc astfel, în acest gol. Mi-aduc aminte de copilărie și tinerețe, până în anii nouăzeci. În 1995 am creat primul website kabbalah.info. Cum trăiam înainte? Aveam ziare și televiziune. Înainte de televiziune, la care am avut acces în 1955, aveam doar ziare și cărți.

Întrebare: Ce s-a schimbat în om în doar 50 de ani încât nu mai este capabil să stea singur?

Răspuns: Omul are o conexiune cu lumea și nu poate trăi în lipsa ei. Nu e vorba despre o rețea informatică; este rețeaua de conexiuni dintre noi care se revelează acum. Nu mai putem exista fără să-i simțim pe ceilalți. Dar noi umplem această senzație cu gânduri total diferite, știri și tot felul de lucruri inutile. În general însă, am descoperit rețeaua de conexiuni dintre noi.

Simt că sunt conectat la ea și nu pot exista fără ea. Este ca aerul pentru mine. Sunt conectat și mă hrănesc din ea; primesc această hrană informațională și ea mă menține activ. Fără ea nu simt că trăiesc.

Întrebare: Dacă dai deoparte straturile de informații primite de o persoană, ce mai rămâne important pentru ea în această rețea de comunicații?

Răspuns: Uite ce se întâmplă la știrile de seară de la televizor, sau la emisiunile sportive. Dansează, strigă unii la alții, se ceartă. Toate acestea se numesc „lumea de azi” sau „lumea noastră.”

Dacă am opri totul, îți dai seama ce s-ar întâmpla cu lumea? Ar plonja direct în Evul mediu. Evul mediu! Oamenii ar simți o lipsă acută a informației. Nu au nevoie de ea și pot în principiu supraviețui fără ea, dar nu vor fi capabili să o facă. Sunt oameni diferiți.

Poate că treci în revistă știrile așa cum îți sunt prezentate și din 100 de știri alegi una sau două care sunt suficient de interesante pentru a le deschide și citi, de restul nu ai nevoie. Dar nu poți exista fără ele.

Comentariu: Cercetătorii au observat că toată această informație în care se scaldă omul îi provoacă stres pentru că este excedentară.

Răspunsul meu: Dar nu poate exista în absența stresului.

Întrebare: Cu ce ai umple tu aceste programe?

Răspuns: Pot alege conținutul, dar este nevoie și de oameni complet diferiți. Trebuie să-i educăm pe oameni. Este necesar să-i educăm pe oameni iar ei să descopere sursa vieții, a lumii, cum o pot atinge și nu să se piardă în aceste știri compuse special pentru ei.

Orice persoană are nevoie de o conexiune bună, Simte nevoia unei comunicări bune! Și internetul nu creează conexiuni. Este doar o pânză de păianjen.

Întrebare: Ce este o rețea de comunicații bune?

Răspuns: Apare atunci când fiecare se gândește cum îi poate face bine celuilalt.

Comentariu: Dar dacă cineva este izolat undeva?

Răspunsul meu: Această rețea va acționa oricum asupra lui pentru că toți ceilalți se vor gândi la el.

Întrebare: Și pentru asta nu ai nevoie de gadgeturi?

Răspuns: Nu este nevoie de nimic! Doar intențiile bune îi vor conecta pe oameni. Oamenii vor fi conectați astfel încât fiecare va simți intențiile bune ale celorlalți și nimic altceva nu va mai fi necesar. Toți vor fi satisfăcuți, vor simți aici scopul existenței, faptul că se pot ridica peste „eul ” lor, etc. Este ceva necesar.

Nu am nici o îndoială că vom reuși.

Din emisiunea KabTV “Știrile cu Dr. Michael Laitman,” 3/3/20

Filed under: Criza, globalizare, Diseminare, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Întrebare: Toată lumea ar trebui să înceapă să lucreze la egoism cu ei înșiși, dar este foarte dificil. Se pare că te gândești la tine tot timpul. Cum încetează oamenii să fie egoiști?

Răspuns: Asta se întâmplă gradual. Nu-ți fă griji; ți se va întâmpla și ție. Va trebui să treci prin multe feluri de gânduri, frământări, schimbări și activități cu noi, dar ca rezultat tu vei vedea că totul se reduce la transformarea interioară a unei persoane.

Omul începe să simtă lumea ca fiind diferită – conectată, integrală, eternă și perfectă – și pe el însuși în acest sistem.

O stare apare când persoanei nu îi pasă despre percepția lumii noastre în forma în care o simțim acum, dar ce este important este să fie în această lume ca partea integrală corectă. În acest caz, omul poate să aducă în această lume ceea ce nimeni altcineva nu poate. Rezultă că această lume depinde de asta.

De pe KabTV “Fundamentele Cabalei”, 4/19/20

Filed under: Educatie, Egoism, Evolutie, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→