Întrebare: Ne regăsim pe noi înșine astăzi într-o realitate unde interconexiunea universală, pe care o simțim foarte puternic astăzi și respingerea noastră egoistă, se amestecă împreună în mod natural.

Singura cale de ieșire din acest conflict este să schimbăm sistemul relațiilor dintre oameni și sistemul de valori din societate, sau să așteptăm până când natura ne corectează prin loviturile ei, precum coronavirusul în acest caz, sau noi înșine trebuie să găsim vreo soluție.

Suntem suparăți pe natură și întrebam: “Ce s-a întâmplat? De ce avem ne trebuie o astfel de pedeapsă?”

Crezi că natura are o minte? Suntem pedepsiți pentru ceva sau acestea sunt doar procese evoluționare?

Răspuns: Omul este o singură entitate cu natura. Noi suntem într-un sistem complet închis și prin urmare, nu putem să ne separăm de natură sau natura de noi. Prin urmare, dacă se întâmplă ceva, se întâmplă cu toată natura, în sistemul integrat global.

Așadar, nu ar trebui să fie investigații separate în privința omului și în privința naturii. Suntem parte din ea. Faptul că, în ciuda acestui lucru, noi tot avem oportunitatea să ne controlăm pe noi înșine cumva, să evaluăm, să ne deosebim de natură, să studiem dependența noastră de ea sau de dependența ei de noi, acestea sunt doar posibilitățile noastre.

Dar ele trebuie să fie divizate foarte clar: întâi în ce putem să studiem și să înțelegem și în al doilea rand, ce putem să schimbăm în ea și în noi înșine. Într-adevăr, practic, toată problema cu natura este că noi îi violăm armonia, conexiunea noastră naturală cu ea.

Când oamenii erau încă la nivelul animal și noi toți ne-am dezvoltat de la această stare, nu erau probleme. Omul a acționat pe baza înțelegerii, conștientizării și a senzației sale, ca orice parte elementară a naturii.

Și apoi, când mintea s-a dezvoltat în el, când a început să obțină proprietăți egoiste cu în jur de șase mii de ani în urmă, el a început să se separe de natură, să se îndepărteze de ea, să se opună ei. Relațiile diferite de cele naturale au început să se dezvolte între oameni: egoiste, opuse naturii. Și în acest punct, problema a apărut: confruntarea dintre natură și om, natură și societatea umană.

Întrebare: Unde poate cineva să vadă în natură anumite indicii ale sentimentelor sau a rațiunii?

Răspuns: Noi nu putem să vedem nimic în natură deoarece trecem totul prin noi. Și reiese că în natură, în general, nu este nimic și totul trece doar prin noi.

Întrebare: Natura are un scop?

Răspuns: Scopul naturii este să ne aducă pe noi toți la echilibru integral.

De pe KabTV “Era post-coronavirusului” 4/16/20

Filed under: Coronavirus, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Întrebare: Există ceva în oameni care îi împiedică să își dezvăluie dependența lor unii de alții. Aceasta este ceea ce noi numim egoism. Ce consideri tu, ca un cabalist, ca este egoismul?

Răspuns: Egoismul este iubirea pentru sine, ceea ce este opus iubirii pentru orice altceva: elemente minerale, vegetale, animale și umane ale naturii.

Întrebare: O definiție a acestui concept este aceea că „egoismul este un comportament care este determinat în totalitate de dorința unei persoane care vizează propriul său beneficiu și avantaj.” Esti de acord cu asta?

Răspuns: Aici trebuie adăugat că, de regulă, aceasta este o aspirație contrară intereselor și beneficiilor tuturor celorlalți. Adică nu mă împlinesc doar eu, o fac folosindu-i pe alții.

Observație: Mai mult decat atat, aceasta umplere duce la devastare.

Răspuns: Desigur, pentru că atunci când cineva se împlinește cu ceva, ajunge imediat la un sentiment de gol și o dorință și mai mare de a fi satisfăcut.

Observație: In plus, egoismul nostru nu este controlat de noi, ci de o societate care ne definește valorile.

Răspuns: Obținem aspirații egoiste din afară, fie într-un mod simplu, când comparăm averea noastră cu ceea ce are aproapele nostru, sau vin de sus, nu se știe de unde. Dar în fiecare moment apar noi impulsuri egoiste, ego-ul se dezvoltă și suntem creați cu o dorință generală de a-l satisface.

Din emisiunea KabTV „Post-Coronavirus Era”, 4/2/20

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Egoism, Evolutie, Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Gata cu “vacile sacre”

Anii trecuți au fost o lungă procesiune de împrǎştiere a“vacilor sacre”. De la bănci, la politică și politicieni, la agenții de informații și chiar poliție, nicio instituție nu mai este sacră și nimic nu este mai presus de ridicol și dispreț.

Când în societate există atâta separare și înstrăinare, este clar că singura soluție este opusul acestora: unitatea.

Chiar și noţiunea sacră a libertății de exprimare, articulată în Primul amendament din Constituţia SUA, a fost deturnată și măcelărită de, ei bine, luptătorii pentru libertatea de exprimare.

Unde ne duce această dezintegrare? Nu putem crede pe nimeni și ne este frică să o spunem, deoarece nu există libertatea de exprimare. Mai rău totuși, speranţa că lucrurile se vor îmbunătăți se estompează rapid.

„Odată ce oamenii își respectă reciproc dreptul la demnitate, este posibil să începem să privim cum frumusețea și puterea Americii provin tocmai din diversitatea sa.”

Aceasta este o situație foarte periculoasă. În același timp, este singura situație din care este posibil să ne dezvoltǎm. Când în societate există atât de multă separare și înstrăinare, este clar că singura soluție este opusul ei: unitatea. America este într-o situație de “acţioneazǎ sau mori”. Fie oamenii se unesc mai presus de toate cele care îi separă, fie ultimele fire care mai țin țara împreună se vor strânge, și va izbucni un al doilea război civil.

Vestea bună este că nu este prea târziu. Atât timp cât există comunicare, există speranța că oamenii vor asculta rațiunea și vor înțelege că nu va exista dreptate sau pace pentru nimeni, dacă nu există grijă pentru toată lumea. Grija, sau cel puțin preocuparea, stă la baza construirii unei societăți juste.

Gândiți-vă la părinții cu copiii lor: când copiii se ceartă, părinții ar putea da dreptate unui copil sau celuilalt, dar cu siguranță vor acționa din iubire pentru ambii și, prin urmare, în mod corect, sǎ încerce să răspundă nevoilor ambilor copii.

Poporul american nu are părinți; nimeni nu va spune Americii cine are dreptate și cine greșește, în lupta pe care națiunea chinuită o experimentează. Drept urmare, dacă poporul american nu adunǎ puterea de a pune binele comun deasupra interesului personal, acesta se va cufunda în vărsare de sânge și toată lumea va pierde.

Anul acesta, 2020, este un an critic. Trei factori au convers în acest an, fiecare dintre ei putând dezmembra orice societate: COVID-19, protestele George Floyd și alegerile prezidențiale. Împreună, cele trei formează o furtună perfectă, care pentru a fi depǎşitǎ, va avea nevoie de o națiune cu adevărat curajoasă.

Chiar și acolo unde poliția nu a fost desființată, este dificil să vezi cum pot ei singuri să-i împiedice pe oameni sǎ izbucneascǎ total în violențǎ. Cu excepția cazului în care oamenii reuşesc să-și reținǎ frustrarea, mânia și, în principal, ura față de cealaltă parte sau culoare, nicio poliție sau Gardǎ Națională nu va ajuta. Este alegerea fiecărui individ să dea exemplu de reținere, respect și, în cele din urmă, grijă de ceilalți, pur și simplu pentru că fiecare, fiecare persoană, este o ființă umană. Și așa cum aş vrea ca alții să mă trateze, la fel trebuie să-i tratez și eu pe ceilalți.

Odată atins acest nivel de restricție, este posibil să vorbim despre apropierea oamenilor. Odată ce oamenii își respectă reciproc dreptul la demnitate, este posibil să începem să privim cum frumusețea și puterea Americii provin tocmai din diversitatea sa. America este casa tuturor raselor, a tuturor culorilor, a tuturor religiilor și a tuturor viziunilor politice.

Dacă nu ar fi această diversitate, America nu ar fi America. Dar pentru a vedea acest lucru, americanii trebuie să pună națiunea înaintea diviziunii, întregul înaintea părților. Atunci, și numai atunci, ei vor putea să se unească și să fie modelul de rol care pot și trebuie să fie, liderul lumii libere.

Filed under: Criza, globalizare, Diseminare, Economie si bani, Educatie, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Punctul de cotitura al lumii”

Peste tot în lume, există un sentiment în crestere, că ne aflăm într-o stare foarte sensibilă și precară. Cu toate că terenul este aparent încă stabil, în ciuda problemelor globale, tot ce se află sub aparenţe, clocoteşte. Dar, în ciuda tuturor temerilor și a pericolelor, această situație poate fi transformată în bine, dacă ne reexaminăm perspectiva asupra vieții, ca indivizi și ca societate.

Ne lipsesc cunoștințele, înțelegerea și senzația că existăm într-o lume interconectată – suntem un sistem integral, un singur mecanism.

Dacă, odată, era suficientă mâncarea de pe masă, astfel ca o persoană să-și considere ziua încheiatǎ cu succes, astăzi, viața fără computer, aparat de aer condiționat sau televizor este greu de imaginat. Epoca tehnologică a creat un mediu artificial în cadrul sistemului naturii, oferind confort creaturii, fără de care existența umană este greu de imaginat. În același timp, împreună cu toate progresele tehnologice, au apărut noi pericole. Războiul convențional nu mai este necesar pentru a paraliza o regiune sau o țară întreagă. O tastatură este suficientă pentru a lansa un atac cibernetic, care sǎ punǎ în pericol siguranța a mii sau milioane de persoane. Și pe lângă amenințările umane, planeta se clatinǎ, în pragul dezastrelor ecologice care se întrevǎd, peste casa noastră comună.

La baza tuturor problemelor noastre stă intensificarea egoismului uman: oamenii își construiesc succesul propriu pe distrugerea celorlalți. Fără echivoc, acesta este incubatorul pentru conflict și război. Egoul cuiva pare să întǎreascǎ interesul și punctul său de vedere, deasupra celorlalți, provocând diviziune și fricţiuni. Aceasta este natura umană și, dacă nu reușim să recunoaștem că, atunci când vom produce rău altora, ne dăunăm nouǎ înșine (întrucât suntem cu toții conectați într-un sat global), probabil că nu vom supraviețui secolului XXI.

Ne lipsesc cunoștințele, înțelegerea și simțirea că existăm într-o lume interconectată – suntem un sistem integral, un singur mecanism. În această viziune clară a realității, o persoană nu poate face nimic pentru propriul beneficiu, decât dacă se asigură înainte că nu dăunează altora. Pe scurt, nimic nu poate fi bun pentru mine, doar dacă este bun pentru toată lumea.

Cel mai important cabalist Rav Yehuda Ashlag s-a referit în articolul său „Pacea în lume”, la nevoia unei abordări integrale, pentru ca umanitatea să prospere, „În generația noastră, când fiecare persoană este ajutată în fericirea sa de cǎtre toate țările din lume, este necesar ca, în aceeaşi măsură, individul să fie devotat întregii lumi, ca o roată într-o mașină. Prin urmare, posibilitatea de a ne purta bine, sǎ fim fericiţi și pașnici într-o singură stare, este de neconceput atunci când nu este la fel în toate țările din lume și invers.”

În consecință, el a subliniat, de asemenea, „Rezultǎ astfel, că individul și colectivul sunt unul și același, iar individul nu este rănit din cauza devoţiunii sale către colectiv, devreme ce libertatea colectivului și libertatea individului sunt una și aceeași”.

Dacă lumea vrea să vadă un viitor pozitiv, înclinația naturală a individului de a preamǎri sinele, în detrimentul altora, va trebui transformată și canalizată în acțiuni pozitive din care să beneficieze întreaga societate. În locul unei competiții autodistructive, egoiste, rasa umană nu poate decât sǎ-i cuprindǎ pe cei care ridică ştacheta mai sus, în beneficiul întregii societăți. Într-un astfel de scenariu, oamenii nu vor privi pe ceilalți din dorința de a-i distruge sau de a-i diminua, ci vor căuta modalități de ridicare a nivelului de viață al fiecǎruia, astfel încât toți vor fi mulțumiți.

Având o perspectivǎ largǎ, acum suntem la o răscruce și, prin urmare, trebuie să ne angajăm să reevaluăm modul nechibzuit în care am progresat până acum. Dacă persistăm în aceeași formă de concurență egoistă, lucrurile amenință, că vor ieşi rapid de sub control și vor sfârşi într-un război nuclear sau catastrofe ecologice. Prin urmare, este crucial să ne schimbăm rapid traseul și să învățăm cum să ne îndreptăm în siguranță pe noi înșine și umanitatea către un nou mod de viață, în care sǎ fim în armonie cu natura, ale cărei părți sunt toate conectate.

În centrul schimbării pe care fiecare dintre noi trebuie să o facem, este trecerea conștientă de la urmărirea confortului personal egoist, la o căutare care să asigure bunăstarea tuturor. În lumea noastră interconectată, nu există altă modalitate de a garanta siguranţa și un viitor bun pentru noi, copiii și nepoții noștri. Împreună putem construi o viață a adevărului, o viață în care interesul cel mai înalt al tuturor este cea mai apreciată marfă. Dacă începem să mergem mai departe în această direcție împreună, vom descoperi rapid cât de multe lucruri minunate ni se deschid, lucruri care acum rămǎn ascunse în adâncul naturii.

Filed under: Criza, globalizare, Diseminare, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism - Niciun comentariu→

Întrebare: Deși coronavirusul ne-a ajutat să simțim că suntem conectați, noi nu înțelegem cât de mult depindem unul de celălalt. Acesta este întregul paradox. Cum putem să ieșim din asta?

Răspuns: Într-adevăr, o mare problemă este ridicată aici. Noi înțelegem că suntem inevitabil conectați unul de celălalt, suntem împreună într-un singur sistem, iar virusul acționează asupra tuturor, printr-unul față de celălalt.

Mai mult, asta este vizibil nu numai în fiecare regiune separată, ci în toate țările. Nu există probleme cu comunicare astăzi așa că putem să învățam despre tot ceea ce se întâmplă în lume.

Suntem conectați? Da, dar pentru a simți dependența este o problemă deoarece ea poate fi pe nivele diferite. Este foarte dificil pentru noi să determinăm asta.

În plus, conectivitatea este un concept specific. Putem să studiem diferite conexiuni: rele, bune, orice, deoarece ele sunt obiective.

Și pentru a simți dependența, senzația noastră subiectia deja interferează. Poate că nu aș vrea să simt dependența de cineva sau nu vreau ca alții să se simță dependenți de mine și să se plângă. Așadar, dependența este un lucru foarte delicat.

Noi trebuie să ne dam seama cum suntem dependenți unii de alții, cum se manifestă această dependență și ce se întâmplă dacă noi intenționat ne influențăm între noi în acest fel? Aici sunt multe oportunități pentru tot felul de conjuncturi și speculații.

Vorbind despre dependență, eu trebuie să înțeleg că nu poate fi nicio opinie clară și o bază solidă aici, însă tot timpul sunt anumite adăugări de la diferiți oameni direcționați unii împotrivă celorlalți.

Întrebare: Dependența invocă tot timpul o lipsă a libertății? Este posibil să ieșim din asta?

Răspuns: Dependența nu rezultă în mod necesar într-o lipsă a libertății. Ce contează este de ce depinde cineva. Dacă eu depind de întregul univers, stiu că sunt o parte din el și voluntar mă conformez legilor care există în el, atunci experimentez un sentiment al eternității și perfecțiunii. Prin urmare, nu mă suprimă și eu nu mă presez că sunt o parte din el.

De pe KabTV “Fundamentele Cabalei”, 5/25/20

Filed under: Coronavirus, Educatie, Egoism, Evolutie, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Argumentul neȋntemeiat din spatele tăierii de fonduri pentru poliţie”

Solicitările de tăiere a fondurilor pentru departamentele de poliție din SUA ar pune siguranţa în cătușe. Cererea de cesionare a bugetelor poliției și redirecționarea fondurilor către inițiativele comunitare apărute în urma morții lui George Floyd aflat în custodia a patru ofițeri din Minneapolis, este o mișcare periculoasă. Dacă societățile doresc să îmbunătățească relațiile poliție-comunitate și să ajungă la o relație sigură și armonioasă, soluția nu este slăbirea forței de poliție, ci consolidarea educației colective.

Ca fiecare cetățean, forța de poliție trebuie să treacă printr-un proces de învățare semnificativ privind modul de a atenua izbucnirile și de a colabora cu comunitatea.

O mișcare din SUA, adusă în centrul atenției naționale în ultimele zile, cere tăierea fondurilor pentru departamentele de poliție și realocarea resurselor în inițiative de creare de locuri de muncă, precum și în programe sociale și de sănătate. În cadrul acestei inițiative, unele funcții îndeplinite în mod tradițional de poliție ar fi fost transmise altora, iar membrii comunității vor patrula pe străzi.

Simpla notiune de abolire sau slăbire a poliției, este dificil de înțeles sau de justificat. Cum poate o națiune să asigure respectarea legilor și menținerea ordinii civile, fără poliția ca legătură între guvern și oameni? Ce alt sistem are cunoștințe imediate despre ceea ce se întâmplă într-un moment dat pe orice alee sau stradă din rețeaua complexă de cartiere, orașe și metropole din America?

Dacă dorim să restabilim încrederea în relațiile poliție-comunitate, să prevenim infracțiunile și să reducem cazurile de abuzuri sau abateri de la conduită ale poliției, ar trebui să investim și mai mult în pregătirea poliției și în educația societății.

În zilele noastre, pe măsură ce natura egoistă a omului devine din ce în ce mai crudă, cineva se simte superior celorlalți și se străduiește să stoarcă și să exploateze, să zdrobească și să jefuiască, să abuzeze și să violeze. Astfel, trebuie să fim monitorizați. Confruntat cu probleme sociale, cum ar fi dependența de droguri, probleme grave de sănătate mintală și violență stradală, corpurile de poliție care mențin ordinea sunt ceva “sine qua non”. Într-o epocă de dezordine socială și instabilitate, legea și ordinea trebuie păzite. După cum este scris: „Numiți judecători și ofițeri în toate orașele voastre pe care Domnul, Dumnezeul vostru, vi le dă, în funcție de triburile voastre, și ei vor judeca poporul cu judecată dreaptă” (Deuteronom 16:18).

O națiune neguvernabilă nu are niciun viitor

Cei care încalcă legea au nevoie de influența inhibitoare a poliției și de frica descurajantă, de mustrare și de pedeapsă cu închisoarea, pentru a-i împiedica să comită infracțiuni împotriva persoanelor și comunităților. Egoul are nevoie de granițe; altfel, incită la anarhie, așa cum am văzut recent pe străzile din New York și în alte orașe din America. În special în generația noastră, cu turbulențele sale și cu multitudinea de agende politice, religioase și sociale specifice, scena trebuie să fie calmată și adusă într-o stare de echilibru.

Nu ne putem descurca fără un tip de figură-tată, dur și puternic pe de o parte și empatic și sensibil de cealaltă, al cărui rol este respectat și îmbunătățit printr-o finanțare generoasă.

De fapt, poliția este prinsă între ciocan şi nicovală – locul greu al vieții moderne: sub presiunea factorilor de decizie, sub controlul publicului, în mijlocul aglomerărilor politice și sociale, fiind uneori prost echipată să răspundă în mod corespunzător pentru atenuarea crizelor. Ofițerii de poliție se găsesc adesea prinși la mijloc și nu știu întotdeauna să împace diferențele conflictuale din politică, etnie și rasă.

Prin urmare, dacă dorim să restabilim încrederea în relațiile poliție-comunitate, să prevenim infracțiunile și să reducem cazurile de abuzuri sau conduite incorecte ale poliției, ar trebui să investim și mai mult în pregătirea poliției și în educația societății. Ca fiecare cetățean, forța de poliție trebuie să treacă printr-un proces de învățare semnificativ în ceea ce privește modul de a stopa izbucnirile și de a colabora cu comunitatea. Ofițerii, tâlharii și fiecare cetățean au mare nevoie de o acţiune educațională, în care să cercetăm natura umană, drepturile și obligațiile fiecăruia și cum să găsim baze comune pentru binele comun.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Egoism - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Poartă masca, pentru siguranţa celuilalt”

„Spitalizările din cel puțin nouă state au fost în creștere, de la Memorial Day ȋncoace”, a scris The Washington Post. Și conform unei analize a Associated Press, „Cazurile cresc în aproape jumătate din state.”

Coronavirusul nu este atent. Nu-i pasă că vrem să ne redeschidem economiile și să ne întoarcem la viața pe care am avut-o înainte. Dacă nu evităm contaminarea, ea va continua să ne întoarcă până când vom face ceea ce trebuie.

Iar ceea ce trebuie să facem este să ne schimbăm întreaga perspectivă asupra vieții în această lume; asta ne ȋndeamnă virusul să facem. Ne-am gândit că dacă găsim un loc de muncă bun și câștigăm destui bani, viața ne va zâmbi. Dar într-o lume în care îi influenţăm pe toți atât de rapid, nu ne putem permite să ne gândim doar la noi înșine, dacă dorim să fim în siguranță.

Pentru a fi în siguranță, trebuie să ne gândim la siguranța tuturor, chiar mai mult decât la a noastră. Trebuie să purtăm măști nu pentru a evita infectarea cu virusul, ci pentru a evita infectarea altora cu acesta, pentru că nu știm cine l-a primit și cine nu, cine este curat și cine este infectat, dar asimptomatic. Măștile pe care ar trebui să le purtăm și distanța pe care ar trebui să o păstrăm nu sunt de dragul nostru, ci în primul rând pentru toți ceilalți, pentru a-i menține sănătoşi. Doar dacă ne gândim în acest fel, vom putea curăța țara de virus.

Și pe măsură ce curățăm țara, vom învăța cum să ne gândim cu adevărat la ceilalți. Vom învăța că numai atunci când ne gândim la alții, noi înșine putem fi în siguranță. Dacă ne gândim la propria noastră siguranță, aceasta ne obligă să ne înarmăm cu instrumente și arme de protecție. La rândul său, aceasta creează violență și victime. Dar dacă ne concentrăm pe păstrarea în siguranță a comunității și orașului nostru, toată lumea va fi în siguranță, siguranța noastră personală va crește, de asemenea, încrederea și calmul nostru vor crește, iar viața noastră va fi mai ușoară și mai fericită.

Se dovedește că, învățându-ne să purtăm măști nu pentru noi înșine, ci pentru alții, coronavirusul ne învață să dezvoltăm responsabilitatea reciprocă.

Filed under: Coronavirus, Educatie, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Stabilitatea emoțională este o problemă serioasă în timpul coronavirusului din cauza carantinei și a situațiilor stresante în familii. Mult mai mulți oameni au nevoie de ajutorul psihologilor, ei se simt izolați și suferă de singurătate cum nu a mai fost vreodată.

Chiar înainte de pandemia coronavirusului, experții medicali au raportat o epidemie a singurătății în Statele Unite ale Americii. Coronavirusul a accentuat aspru această problemă din moment ce afectează 28 de procente din casele americane: adică în jur de 36 de milioane de oameni trăiesc singuri, fără o familie, fără copii.

Pe de altă parte, este o speranță că coronavirusul ne va forța să acordăm atenție la problema singurătății și să căutăm modalități de a stabili mai multe legături sociale în viitor.

Așa cum a reieșit, este mai ușor să eviți infecția cu coronavirus decât să te protejezi de stresul emoțional și de tulburările mentale din cauza carantinei. Cum ar trebui să se ocupe societatea de aceste efecte ale izolării sociale după coronavirus?

Sentimentul singurătății va continua după pandemie și doar va creste. Societatea se va împarți în multe părți, iar oamenii vor fi tot mai puțin în contact între ei. Vor fi mai puține oportunități pentru întâlniri și comunicări la locurile de muncă. Cluburile sportive, restaurantele, barurile și teatrele vor fi vizitate de mai puțini oameni. Ne vom simți tot mai separați unii de alții, distanți.

Un nou val al coronavirusului și alte probleme ne vor forța să ne îndepărtăm unii de alții și în plus, toată lumea va fi preocupată cu problemele propriei sănătăți și cu problemele societății. Și vom vedea că nu doar 36 de milioane de oameni care trăiesc singuri suferă de singurătate ci mult mai mulți.

Numărul divorțurilor și alte probleme în familii vor crește semnificativ. Suntem în fața unei perioade foarte dificile când umanitatea va trebui să înțeleagă că nu mai este posibil să existe conform regulilor vechi și este necesar să stabilim o ordine nouă a vieții.

Adevărul este că o persoană astăzi se simte foarte singură în această lume vastă. Și deși această lume este așa de bogată și multicoloră, omul nu se poate regăsi în ea. Chiar dacă el are un venit bun și își permite multe în termeni materiali, el tot suferă de singurătate. Până la urmă noi nu suntem învățați cum să stabilim conexiunile corecte și nu suntem pregătiți pentru viața într-o lume globală și integrală.

Nu simțim că trăim în interiorul aceleiași sfere unde lumea inanimată, vegetativă și animală și oamenii există împreună într-un singur sistem integrat pe glob.

Din contra, toți ne-am urcat unii pe alții în relațiile personale și națiuni și state întregi. Și aici vine coronavirusul și multe alte probleme care sunt inevitabile cu noi, comportându-ne așa și desigur nu ne vom simți mai bine.

O profesoară din Missouri a descris condiția ei din timpul carantinei după cum urmează: “În unele zile rezist și nu mă simțit atât de rău, dar în alte zile îmi pare că dacă carantina mai ține un pic mai mult, eu pur și simplu nu voi mai putea să rezist și voi înnebuni. Pot să rămân întreagă la minte continuând să trăiesc singură luni, ani de zile?”

De ce conexiunea dintre oameni este așa de importantă pentru ei? De ce oamenii au nevoie de comunicarea constantă cu alți oameni și dacă nu stiu cum să o facă corect, atunci ei fie înnebunesc de singurătate, fie trăiesc împreună și se înnebunesc unii pe alții?

Adevărul este că omul este o creatură socială. Nu putem trăi ca animalele care se întâlnesc pentru o perioadă scurtă pentru a produce urmași și apoi separat. Un om are nevoie de o familie, de o societate, de o casă, de un oraș și de o țară unde poate trăi cu alții.

O persoană are nevoie de o conexiune emoțională care nu există în natura inanimată, vegetativă sau animală: nu chimical, hormonal ci senzitiv. Dar o asemenea conexiune nu funcționează pentru noi și încercăm să înlocuim aceste relații senzitive cu afaceri sau cu altele competitive.

Și toată lumea suferă din asta. Chiar și cel mai bogat om nu are ce ar trebui să primească de la societate. El are nevoie să primească de la societate mai mult decât de la mama sa.

Dar noi nu avem asta deoarece nu construim o societate care să dea tuturor un sentiment de căldură, încredere și sprijin. Și fără asta, o persoană se simte ca într-un vacuum sau chiar mai rău, într-un mediu ostil. El iese pe stradă și percepe fiecare persoană pe care o întâlnește ca pe dușmanul său.

Umanitatea suferă foarte mult din asta. Și ca rezultat al unor asemenea relații dintre noi, cu gândurile și dorințele noastre egoiste, noi creăm un loc din care apar tot felul de dăunători, cum este coronavirusul și noi înșine ne punem în pericol viețile noastre.

Într-un final noi trebuie să ne dăm seama de ce trăim, cine suntem, de ce ne comportăm în acest fel? Ne putem purta unii față de alții în mod diferit?

Să ne gândim la cum să construim o societate care se potrivește cu întregul univers. Până la urmă, toată natura este integrală, toate părțile ei sunt interconectate. Iar societatea umană trebuie să fie la fel de prietenoasă, construită pe sprijin reciproc. Însă noi o construim în egoismul nostru ca exact opusul.

A venit timpul să facem un audit complet și să decidem că mergem împotriva naturii noastre egoiste pentru a construi deasupra ei conexiunea corectă dintre toată lumea. Viitorul nostru bun depinde doar de asta.

Este clar că omul însuși, care a căzut într-o situație dificilă, nu știe ce să facă și este confuz sub presiunea mediului, a datoriilor și obligațiilor lui. Rămâne doar să o regrete. Însă sunt sisteme sociale care sunt obligate să se gândească în legătură cu asta. Este clar deja că este imposibil să continuăm în acest fel deoarece ne apropiem de distrugerea totală.

Avem nevoie de un sistem de educație integrală pentru a cultiva o persoană nouă care este mai prietenoasă. Natura ne obligă la asta. Noi suntem în interiorul sferei ca o singură simbioză, unde natura inanimată, plantele și animalele, toate se sprijină și se completează între ele. Totul cu excepția omului!

Numai omul vrea să conducă peste tot fără nicio graniță. Nu îi pasă că face rău sistemului general. Dacă nu oprești omul, el va distruge globul.

Prin urmare, din punctul de vedere al naturii generale și natura noastră integrală, noi trebuie să realizăm că aparținem de un singur sistem integral, interconectat și să ne educăm pe noi înșine de la capăt.

De pe KabTV “Perspective globale”, 5/15/20

Filed under: Coronavirus, Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Modul surprinzător de a ieşi dintr-o stare proastă”

Mulți oameni doresc să își arate durerea atunci când suferă sau sunt într-o dispoziție proastă, după cum se spune „Întristarea împărtășită este o întristare înjumătățită”. Dar dacă proiectezi emoții negative și îi împovărezi pe ceilalți cu durerea ta, pentru că îți este ţie mai ușor, acest lucru este pur și simplu super egoist. În schimb, ceea ce ar trebui să faci este să îți pui un zâmbet pe față și să acționezi ca și cum totul este în regulă. Dacă faceți asta, veți constata că ați ieșit cu adevărat din situația voastră, deoarece atunci când “jucaţi”, deveniți ceea ce “jucaţi”.

De exemplu, gândește-te la o mamă cu copilul ei. Chiar și în cele mai grave circumstanțe, va încerca să se arate veselă pentru copilul ei. Și în momentul în care face acest lucru, este emoțională cu copilul ei și chiar este fericită. Dacă are mari probleme, probabil că va cădea înapoi mai târziu, dar cel puțin pentru acel moment, a ieșit din ea însăși și s-a simțit bine tocmai pentru că a încercat să facă pe altcineva să se simtă bine.

Singura cauză a suferinței este ego-ul nostru. Odată ce ne ridicăm deasupra lui, nu mai suferim. Profesorul meu, RABASH, obișnuia să râdă de sine când se simțea jos; râdea de propriul ego. Și odată ce a făcut asta, nu mai era jos.

[Foto de Jamie Brown pe Unsplash]

Filed under: Depresie, Diseminare, Educatie, Educatie integrala, Egoism - Niciun comentariu→

Deteriorarea sănătății unei singure persoane prejudiciază echilibrul sistemului general numit Adam deoarece acesta este construit după imaginea și asemănarea acelei persoane. 

Ce înseamnă acest lucru? La nivelurile mineral, vegetal, animal și uman ale naturii există diferite sisteme care interacționează. Ele sunt absolut integrale, complementare și perfecte, fiindu-le menite oamenilor, pentru ca aceștia să le folosească corect, să le valorifice folosindu-le cu bună credință în scopul de a deveni asemănători cu Creatorul. Apoi, prin toate aceste sisteme, omul va începe să simtă o lume superioară vastă care include absolut totul.

În lumea noastră realizăm faptul că natura este integrală la nivelurile mineral, vegetal și, parțial la nivelul animal. Cu privire la natura umană, nu putem observa acest lucru deoarece noi înșine ne aflăm la acest nivel.

De exemplu, ne dăm seama că deranjăm echilibrul naturii minerale: emitem tot felul de gaze, încălzim atmosfera, blocăm râurile și oprim procesele naturale.

Drept rezultat, totul se întoarce împotriva noastră în cele mai neplăcute moduri.

Dar natura a fost creată cu intenția de a fi armonioasă, în așa fel încât să ne putem integra în ea sub forma stratului celui mai de sus al armoniei. În același timp, când ființele umane încep să interfereze cu natura, cu mâinile lor neîndemânatice și murdare, reușesc doar să o mutileze. O schilodim în permanență pentru a se potrivi cu egoismul nostru, considerând că facem ce se cuvine, ca și cum natura nu ar fi un organism viu unitar și imens.

Mai mult, nivelurile sale, mineral, vegetal și animal sunt conectate între ele și participă împreună la o interacțiune comună și integrală. Ființele umane sunt create astfel încât să se alăture treptat naturii, ca parte integrantă a ei, studiind-o și adăugându-i participarea lor sensibilă.

Din păcate însă, acest lucru nu are loc pentru că suntem egoiști și am fost la origine creați în opoziție cu natura minerală, vegetală și animală. Ca atare, datorită egoismului nostru uman, mai înalt ca aceste niveluri, nu suntem pe măsura naturii și începem să o distrugem pentru ca ea să ni se potrivească.

Timp de mii de ani, oamenii au făcut tot ce au vrut cu natura.

Iar ea, ca un judecător impecabil, ne pedepsește. Sau mai degrabă nu ne pedepsește, ci pur și simplu compensează distorsiunile crude și iraționale pe care i le-am provocat.

Prin urmare, putem vorbi de sănătate doar dacă ținem cont de toată natura, de organismul format din mineral, vegetal, animal și uman, dacă înțelegem într-o oarecare măsură forma interacțiunii corecte dintre părțile sale, modul în care natura își poate compensa și completa aceste niveluri.

Apoi, menținându-ne sănătatea, vom putea urca la nivelurile superioare ale înțelegerii naturii, la adeziune cu această natură vastă și integrală.

Din emisiunea KabTV “Bazele cabalei,” 3/15/20

Filed under: Egoism, Evolutie, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→