În ajunul Anului Nou, se obișnuiește să facem un rezumat al rezultatele anului trecut. Anul 2020 va intra în istorie ca simbol al epidemiei de coronavirus care s-a răspândit în întreaga lume.

În plus, a fost plin de alte evenimente: au existat războaie, revolte civile în diferite părți ale lumii, dezastre naturale, incendii forestiere extinse în California și Australia, criză economică, o creștere teribilă a șomajului în întreaga lume.

Cu toate acestea, eu, ca un cabalist, pot evalua trecutul anului 2020 ca fiind cel mai progresist din istorie. Omenirea a început să se scuture, să scape de obiceiuri inutile, cum ar fi urmărirea banilor, divertismentul, restaurantele și dorința de a fi umpluți cu plăcere fără să se gândească la altceva.

Și atunci natura ne-a dat o palmă peste față și ne-a forțat să ne oprim. Nu am avut de ales decât să oprim această cursă și să plecăm acasă. Epidemia ne-a obligat să ne retragem și să ne gândim la viețile noastre sau cel puțin să abandonăm vechile obiceiuri. Și acest lucru este bun, pentru că umanitatea a fost forțată să treacă de la o viață în căutarea banilor și a puterii la timpuri diferite, la valori noi.

Anul acesta am reușit să facem acest lucru, chiar dacă nu după alegerea noastră, ci printr-un decret de sus. În acest sens, coronavirusul ne-a făcut într-adevăr un serviciu excelent și astăzi suntem într-o stare complet diferită. Am închis o mulțime de afaceri care nu erau necesare.

Am oprit otrăvirea și distrugerea naturii, tăierea copacilor, uciderea animalelor și cel puțin am redus dramatic daunele. Pământul a început să se recupereze după devastarea pe care i-am provocat-o în ultimele decenii.

Sper foarte mult că aceste schimbări pozitive vor continua. Epidemia nu se va încheia așa, deoarece nu este un dezastru, ci un ajutor imens din partea naturii.

Este scris că „prin loviturile Creatorului, El vindecă”. Epidemia de coronavirus a fost un remediu pentru egoismul nostru extins excesiv. Prin urmare, sper foarte mult că vom trage concluzii corecte și utile din aceasta pentru dezvoltarea noastră ulterioară.

Din emisiunea de pe KabTV „Lumea” din 27.12.2020

Filed under: Coronavirus, Diseminarea Cabalei, Educatie, Egoism, Evolutie, Istorie, Libera alegere, Lumea, Munca spirituala, Perceptie, Societate, Spiritualitate, Suferinta - Niciun comentariu→

Această epidemie de coronavirus a provocat un fel de explozie în întreaga lume, de parcă a izbucnit un război mondial și a dus la o criză economică și la un sentiment de disperare și frică. De ce oamenii încă nu și-au dat seama de nevoia de a reconstrui lumea prin schimbări semnificative în societate?

Fiecare acționează din propriul egoism personal, individual. Prin urmare, nimănui nu-i păsa de ceea ce se întâmpla în lume și cu alți oameni, ceea ce era important era doar ceea ce îl preocupa personal. Am urmărit cum suferă alții și nu am fost foarte impresionați. Principalul lucru este că ne simțim bine și putem exista și reuși cu încredere.

Dar aici ne aflăm brusc într-o lume diferită și simțim că societatea, mediul, țara, oamenii și lumea, totul a devenit interconectat și dependent unul de celălalt. Ne transmitem reciproc un virus mortal, nu putem călători liber și suntem obligați să respectăm ordinele de blocare.

Pe de o parte, a trebuit să rupem legăturile utile care existau înainte și ne-au permis să zburăm în jurul lumii, să călătorim și să ne cunoaștem. În plus, am fost nevoiți să ne izolăm și mai mult, să ne punem măști și mănuși și să păstrăm distanța de doi metri între noi.

Au fost puse în aplicare câteva noi reguli obligatorii care nu ne plac foarte mult. Parcă natura ne spune: „Nu puteți să va comportati ca înainte, trebuie să va distanți unul de celălalt. Nu poți merge acolo unde vrei și călători în jurul lumii, nu-ți poți trimite copiii la școală și grădiniță.”

Simțim că natura pune ceva între noi și ne învață care ar trebui să fie conexiunea dintre noi. Pentru ca această conexiunea să fie nouă, bună și corectă, trebuie să respecte noile legi pe care coronavirusul ni le arată. Dacă respectăm aceste legi, atunci putem comunica între noi; iar dacă nu ne conformăm, atunci nu trebuie să ne apropiem unul de celălalt.

Natura începe să ne învețe noi forme de comunicare între oameni și în curând vom realiza că acest lucru este în beneficiul nostru. Pot să mă conectez cu oamenii numai dacă acționez în beneficiul lor și nu în beneficiul meu. Aceasta este lecția pe care ne-o predă natura. Prin carantină, prin incapacitatea de a comunica, de a zbura și de a călători, ne arată că putem fi în contact numai cu condiția să ne pese unul de celălalt și să ne gândim la binele altora.

Sunteți bineveniti să ieșiți la plimbare, să vizitați pe alții, să comunicați, numai dacă vă gândiți benevolent unul la celălalt și aveți grijă nu de voi, ci de alții. Acesta este modul în care natura ne va învăța treptat relații bune.

Acest lucru se va întâmpla rapid și nedureros dacă mass-media cooperează cu cabaliștii care înțeleg cum să se comporte pentru a ajuta natura să schimbe societatea umană, să o mute la etapa următoare și să transmită tuturor oamenilor la ce formă de relații ar trebui să ajungem.

„Fiecare om își va ajuta aproapele” pentru a stabili o legătură între noi mai presus de ură, astfel încât să înțelegem că viitorul este imposibil fără relații bune. Depinde de noi dacă ajungem la ele într-un mod scurt și ușor sau într-un mod lung de suferință, inclusiv război mondial.

Depinde de cabaliști și de mass-media cât de repede va trece omenirea prin perioada de tranziție și va stabili noi legături între oameni, astfel încât natura să nu mai pună presiune asupra noastră și să ne limiteze. Nu vom avea nevoie de nicio presiune externă pentru că noi înșine vom înțelege ce este bine pentru noi.

Din emisiunea de pe KabTV „Lumea”, 27.12.2020

Filed under: Coronavirus, Criza, globalizare, Diseminarea Cabalei, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Întrebare: Anul 2021 se apropie inevitabil. A fost numit un an de incertitudine extraordinară.

Există o mulțime de presupuneri despre cum va fi. Ce se va întâmpla cu privire la lupta pentru vaccinuri, câți oameni vor fi de acord să le primească? Decalajul se extinde între bogați și săraci, ceea ce va stabili o nouă ordine mondială.

Tensiunile dintre Statele Unite și China vor crește, companiile vor fi atrase de războaie comerciale, revoluția digitală se va accelera și lumea va deveni mai puțin ușor de ridicat. Turismul și zborurile nu vor exista sau vor scădea.

Apoi, există prezicerea lui Bill Gates că va fi mai bine; vom fi mai bine pregătiți pentru o pandemie, lumea va deveni mai bună și vom trata boli, diabet și așa mai departe. „Sunt optimist”, spune Bill Gates.

Care este prognosticul tau pentru 2021?

Răspuns: Dacă omenirea se schimbă așa cum dorește Bill Gates, nu văd acest lucru ca fiind deosebit de bun. Acest lucru a fost spus de un tehnician care nu înțelege deloc direcția în care se dezvoltă umanitatea. Ce dacă primim câteva lucruri mai tehnice?

Întrebare: Cum vezi secolul 21? Cum crezi că va arăta?

Răspuns: Cred că acesta va fi primul an de dispariție a tuturor tipurilor de indoieli în care ne-am înfășurat și vom începe în sfârșit să înțelegem că nici vaccinul nu ne va ajuta, nici alte trucuri precum blocaje sau altceva care probabil ne vor ajuta doar să ne reconstruim pe noi înșine; de fapt, acest virus este mai inteligent decât noi.

Este menit să ne ridice la următorul nivel de relație cu natura, astfel încât să începem să ne gândim la modul în care putem obține cu adevărat vaccinarea corectă, adică cum putem ajunge la o stare în care să nu avem de ce să ne temem și nicăieri unde să fugim. Trebuie doar să existăm in mod corect. Acest lucru depinde doar de relațiile dintre noi.

Dacă ajungem într-o stare în care oamenii se tratează reciproc cu sentimente bune și aflăm de unde le obținem, precum și cum să le folosim in mod corect, aceasta va fi cea mai mare victorie a noastră asupra naturii rele a egoismului care stă în noi. Apoi vom primi vaccinarea corectă.

Întrebare: Deci, credeți că acest pas va fi făcut în 2021?

Răspuns: Cred că va începe să se manifeste treptat.

Întrebare: Crezi că există de fapt o singură cale de ieșire?

Răspuns: Singura cale de ieșire constă în apropierea corectă unul de celălalt, astfel încât să aflăm că putem reduce distanța dintre noi, ne putem elibera de virusul egoist care ne separă și ne îndepărtează unul de celălalt și începem să cream sentimente pozitive deasupra acestui virus. Numai în acest caz. Dacă acest lucru începe să se simtă în umanitate, atunci, desigur, aceasta va fi cea mai scurtă cale către vaccinarea corectă a populației terestre.

Întrebare: Vom face acest pas, cel puțin un pic, în 2021?

Răspuns: Sper că va exista un fel de cotitură. O vad.

Comentariu: Și dacă nu, atunci vor avea loc toate aceste scenarii de groază despre ceea ce scrie: războaie, tensiune între Statele Unite și China etc.

Răspunsul meu: De fapt, ceea ce s-a întâmplat în lume este foarte interesant. Mass-media s-a marginalizat. Oamenii au încetat să-i mai creadă. Nu mai sunt mass-media.

Nimeni nu are încredere în ei și nimeni nu se uită deloc la ei. Ceea ce este scris aici este o știre falsă și ceea ce este scris acolo este, de asemenea, fals și așa mai departe. Adică nimeni nu se uită deloc la nimic. Dacă induc în confuzie populația, atunci această confuzie nu va fi în avantajul lor.

Întrebare: Va ieși prost pentru ei?

Răspuns: În cele din urmă, da.

Întrebare: Se pare că se întâmplă deja?

Răspuns: Da. Aceste amenințări cu privire la America și China nu prezintă interes pentru miliarde de oameni. Ca urmare a acestei pandemii divine, a acestui virus divin, miliarde vor să găsească încă o liniște sufletească.

Și va apărea în noul viitor. De aceea, politicienii și toate aceste organizații internaționale sfârșesc înt-un egoism meschin; toată lumea înțelege deja în ce măsură toate acestea au ajuns la saturație.

Întrebare: Adică, căutarea acestei liniști mintale în miliarde de oameni va continua să crească?

Răspuns: Căutarea reasigurării nu va avea loc prin politică, nici prin bănci, nici prin întreprinderi, nici prin guverne; nu va fi cazul. Toate aceste sisteme egoiste sunt practic terminate.

Întrebare: Deci, ce se va întâmpla?

Răspuns: Va exista conștientizarea absenței oricărui sistem de guvernare corectă. Pe de altă parte, nimeni nu va oferi o șansă unei gestionării greșite. Acesta este genul de vid în care va trăi lumea.

Întrebare: Și unde vom ajunge?

Răspuns: Cu faptul că nimeni nu va putea conduce.

Întrebare: Atunci, de cine va fi condus omul? Până acum a fost condus de guvern și de mass-media.

Răspuns: Cred că societatea va fi atrasă către un fel de mic sistem feudal în care fiecare va căuta un fel de muncă de zi cu zi, care îi va oferi posibilitatea de a exista și de a obține ceea ce are nevoie. În cele din urmă, acest lucru ne va conduce să construim noi conexiuni.

Atunci va apărea nevoia unei conexiune amabile între oameni. Cred că va începe tocmai de jos pentru că acum apare un nihilism foarte interesant în toată lumea. Este un moment interesant.

Din emisiunea de pe KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, din 14.12.2020

Filed under: Criza, globalizare, Diseminare, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie, Intrebare si Raspuns, Istorie, Lumea, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie, Societate, Spiritualitate, Stiinta, Unitate - Niciun comentariu→

Anularea și subjugarea sunt atât de importante în munca spirituală, deoarece simbolizează trecerea de la autoritatea egoismului la autoritatea forței de dăruire, iubire și unitate cu Creatorul.

Există două autorități: înclinația bună și înclinația rea; de fiecare dată când trecem de la una la alta, cădem și ne ridicăm, astfel încât noi ne regăsim în conexiunea noastră, în comparația dintre ele, în evaluarea uneia în raport cu cealaltă.

Locul nostru nu se află în înclinația rea, dar nici în înclinația bună, pentru că am dispărea în acestea. Prin urmare, trebuie să stăm în mijloc pentru a fi un individ independent. Acest lucru este posibil doar prin integrarea în grupul de zece. În grupul de zece, avem ocazia să ne afirmăm statutul, să devenim ființe umane și să dobândim independență și imaginea lui Adam.

Prin garanția reciprocă dintre noi, devenim asemănători Creatorului, starea în care avem dreptul să fim numiți oameni.

Prin urmare, pe măsură ce avansăm în spiritualitate, ne simțim din ce în ce mai puțin încrezători, avem din ce în ce mai multe îndoieli cu privire la ceea ce simțim sau înțelegem. Spre deosebire de această lume în care fiecare stă ferm pe propria opinie, omul care tânjește după spiritualitate se simte confuz, neajutorat, ca un copil pierdut. I se pare că este pierdut în lumea mare și și-a tăiat legătura cu realitatea.

De fapt, acestea sunt momente fericite pe calea spirituală, deoarece începem treptat să vedem că existăm în grup, în grupul de zece. Mi se pare că salvatorul a venit și El mă scoate din neputință și disperare, din golul din mintea și inima mea.

În această stare disperată, ne amintim brusc că avem un grup. Acesta este modul în care Creatorul ne dă direcția corectă, de parcă ar spune „Vrei să fii bărbat, vrei să crești? Te rog, iată următoarea ta imagine, următoarea ta formă. ” Te simți pierdut chiar acum și este bine. Noul tăueu  este grupul de zece. Integrează-te în el, dizolvă-te în el și acolo te vei regăsi, vei simți lumea.

Nu este nimic în afara grupului de zece.

În măsura în care îți simți prieteni și intri în starea corectă, vei intra într-o lume nouă, o dimensiune spirituală. În această perioadă, traversăm această joncțiune între lumi, granița dintre lumea precedentă, veche, individualistă și lumea integrală, perfectă.

În lumea anterioară, un singur cabalist ar fi putut dezvălui forța superioară, dar acum trebuie să ne conectăm în grupuri de zece. Altfel, nu avem nicio șansă să dezvăluim spiritualitatea. Numai conectându-ne cu prietenii găsim un scut, un volan și mijloace corecte pentru a avansa spre obiectivul care apare la capătul unei căi line. Întregul drum este printr-o conexiune tot mai mare în grupul de zece. Astfel, ies dintr-o stare lipsită de speranță, pierdută.

Când îmi dau seama că întregul meu progres se face numai prin conexiunea din grup, totul îmi devine clar și se deschide un drum dreapt. Nu este necesar decât să ne conectăm cu prietenii pentru a simți încrederea în conexiunea noastră, care vine de la Creatorul care este ascuns acolo. Creatorul se apropie treptat și se dezvăluie pe Sine, pentru că eu vizez conexiunea.

De aceea sunt atât de fericit de dependența mea de grupul zece, de acest cerc mic. Întreaga cale devine foarte simplă: trebuie doar să mă anulez înaintea grupului de zece și în această măsură voi avansa spre scop. Implementarea este clară și este în mâinile mele.

Mă simțeam disperat, ca un copil pierdut, un zero complet și dintr-o dată constat că am totul, totul este în fața mea. Nu este nimic în afară de prieteni și voi găsi totul în ei.

Dacă sunt în afara grupului, mă simt complet neajutorat, înecându-mă în egoism și întrebări care nu au răspuns. Toată încrederea și bucuria, fericirea și împlinirea sunt în conexiunea mea cu grupul de zece. Numai acolo, în direcția din interiorul acestuia, îmi găsesc viitorul bun.

Am nevoie de grup pentru că acolo este sufletul meu. Toate stările negative apar numai din deconectarea de grupul de zece, și toate stările pozitive pot fi doar în conexiunea cu el, astfel încât nu m-aș imagina fără grupul zece, așa cum este scris: „căci sunt bolnav de iubire”.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala din 01.01.2021, „Anulare și subjugare”

Filed under: Educatie, Egoism, Evolutie, Garantia reciproca, Grupul de zece, Intentie, Iubire, Munca interioara, Munca spirituala, Perceptie, Rugaciune, Spiritualitate, Unitate - Niciun comentariu→

De ce a creat Creatorul egoismul, înclinația rea? Nu ar fi putut să ne creeze asemănători cu El, în calitatea de dăruire? Dar dacă am exista doar în calitatea de dăruire, nu am fi ființe create.

Chiar și acum, când existăm doar în primire, nici aici nu suntem considerați ființe create. Este imposibil să existăm ca o creatură independentă într-o singură dorință.

Creația este ceva care se află în afara Creatorului, opusul Lui. Prin urmare, trebuie să se construiască din contrarii: întuneric și lumină, mândrie și subjugare.

Este scris că „Oricine este mai mare decât prietenul său, înclinația lui este mai mare decât a acestuia” și, depășind-o, construiește o înclinație bună deasupra ei. O clipă mai târziu, înclinația rea ​​se trezește din nou și trebuie să ceară ajutor de sus pentru a o învinge și a construi înclinația bună. Acesta este modul în care omul se construiește pe sine descoperindu-și în mod constant egoismul.

Dacă omul nu are două înclinații, atât rea cât și bună, atunci nu este încă o persoană spirituală. Spiritualitatea începe atunci când o persoană dezvăluie răul din sine și descoperă că aceasta este natura creației create de Creator și îi lipsește doar forța bună, pe care o cere de la Creator, astfel încât „iubirea să acopere toate păcatele”.

Dacă nu ar exista rău, atunci nu ar exista nimic deasupra căruia să construiască binele, să-l stabilească pe Creator ca conducător asupra întregii creații. Prin urmare, există un motor interior în natură care dezvăluie în mod constant necazuri, rău, egoismul nostru, opoziția noastră față de Creator, deconectarea și ura față de fiecare dintre noi. Mai presus de aceasta, ne întoarcem către Creator, cerem forța supunerii, legăturii, iubirii și astfel ne deplasăm între aceste două forțe.

Întunericul nu poate exista fără lumină sau lumina fără întuneric.

Starea spirituală trebuie să includă ambele forțe, întuneric cât și lumină, astfel încât să putem prefera adeziunea și conexiunea, numită lumină, deconectării și distanțării, numită întuneric.

Prin urmare, este bine dacă ne găsim într-o dispoziție proastă – înseamnă că am primit-o de la Creator pentru a o corecta și a o transforma într-una bună. Dacă nu avem nicio dorință de spiritualitate, nu este nici un lucru rău – înseamnă că trebuie să cerem să primim putere de sus pentru a ne conecta. Trebuie să fim în mod constant preocupați de completarea contrariilor, percepând în mod egal și binele și răul, și rămânând pe linia de mijloc.

Dacă nu există întuneric și lumină, atunci nu mă pot stabili în mijloc sub forma de om, Adam. La urma urmei, omul constă întotdeauna în două forme opuse. Prin urmare, trebuie să existe binele și răul în mine, lumina și întunericul, în toate variațiile posibile. Construiesc doar linia de mijloc, atitudinea corectă, echilibrul corect între ele și exist exact în punctul acestui echilibru.

Dacă invit în avans stări proaste, întuneric, pentru a-l echilibra cu lumina, este ca și cum mi-aș controla calul cu ambele frâie, pe măsură ce înaintez spre țintă. Nu există întuneric dăunător. Totul depinde doar de pregătirea mea, de modul în care eu însumi trezesc întunericul pentru a dezvălui lumina cu ajutorul ei.

Dacă am masa pusă ​​în fața mea, atunci sunt fericit că mi-e foame, am pofta de mâncare și pot aprecia masa. Prin urmare, tot ce avem nevoie este să găsim lipsa, nevoia de lumină și o vom descoperi.

Subjugarea nu înseamnă ștergerea egoismului nostru. Egoismul rămâne, dar deasupra putem construi calitățile opuse, un Partzuf spiritual, capacitatea de a lucra cu dorința de a primi pentru a dărui. O dorință este capabilă să dezvăluie lumina tocmai pentru că este opusă ei prin restricție, ecran și lumina reflectată.

De exemplu, dacă mă trezesc dimineața cu o dispoziție proastă, atunci ar trebui să fiu fericit pentru asta, deoarece aceasta este forma corectă de trezire. Așa dezvăluim o nouă etapă, o nouă oră, următorul minut, ca o lipsă, ca întuneric. Conform modului în care definesc acest întuneric, avansez.

Esența dorinței egoiste este mândria. Trebuie să o reatribuiți Creatorului, așa cum este scris: „Și inima lui era înaltă în căile Domnului”. Mândria de sine este trezită în mine și o atribui scopului creației, completez forța negativă cu una pozitivă. Forțele răului și forțele binelui sunt egale, dar eu prefer forța de dăruire față de forța de primire.

Cu toate acestea, nu anulez linia stângă, deoarece mă ajută să subliniez și să măresc și mai mult linia dreaptă. Întunericul este necesar pentru ca lumina să poată fi văzută mai clar din el.

Prin urmare, sunt fericit să văd că în mine se trezește mândria. Înseamnă că am un loc de muncă pentru a echilibra cele două înclinații opuse și a-l dezvălui pe Creator între ele. La urma urmei, totul este dezvăluit în acest contrast al lucrurilor opuse. Prin urmare, mândria și dorința de a conduce sunt condițiile prealabile potrivite pentru ascensiunea spirituală.

Cel mai important este să mă construiesc ca un expert necorupt, independent față de bine și de rău, și să construiesc din mine imaginea Creatorului din aceste două forțe date de sus. Îmi restricționez dorința de a primi, așez un ecran pe ea și o transform într-o forță de dăruire, în lumină.

Astfel, din întunericul creat de Creator ca o amprentă negativă, inversă a luminii, mă întorc înapoi la original, la pozitiv, construind din mine imaginea Creatorului și apoi sunt numit om, Adam.

Omul ar trebui să fie propriul său psiholog, ca față de un străin, raportându-se la sine ca un medic la un pacient bolnav. Acesta nu este „eu”, ci ceea ce construiesc din mine. Dacă mă poziționez în acest fel, atunci vizez linia de mijloc.

Principalul lucru este să ne obișnuim să percepem stările negative ca o pregătire dată de sus pentru relații pozitive, pe care trebuie să le imaginăm și să-i cerem Creatorului să le aducă la viață. Binele și răul se pot echilibra doar de linia de mijloc. Nu știm ce este, dar, apelând la Creator, putem acoperi toate păcatele cu iubire. Tot ceea ce ni se cere este răspunsul corect la trezirea primită de sus.

Dacă fiecare din grupul de zece încearcă să se anuleze față de centrul grupului, atunci vom dezvălui foarte repede forța superioară care ne trezește din centrul grupului de zece.

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala din 30.12.2020, „Anulare și subjugare”

Filed under: Diseminare, Educatie, Egoism, Evolutie, Grupul de zece, Intentie, Iubire, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate, Unitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, în The Times of Israel: “A patra rundă de alegeri, şi nici un final la orizont”

Nici nu ne-am revenit din cea de-a treia rundă de alegeri generale consecutive și a patra este deja în curs. Mai mult, dintr-o dată, toată lumea crede că poate fi un prim-ministru mai bun, dacă nu chiar cel mai bun pentru Statul Israel.

Dar dacă mă întrebați, această atitudine frivolă față de sarcina de a fi primul ministru al Israelului indică o scădere a înțelegerii și a lipsei de responsabilitate. Ego-urile oamenilor au crescut până la punctul în care își doresc doar să conducă, să fie regi, chiar dacă doar pentru câteva minute și indiferent de consecințe. Văd o asemănare distinctă între ceea ce se întâmplă acum și ceea ce s-a întâmplat cu poporul Israel cu puțin timp înainte de ruina celui de-al Doilea Templu și exilul din Ierusalim. În acele zile, Marele Preot cumpăra sau dădea mită pe drumul către titlu și servea pentru perioade foarte scurte, până când era scos de acolo și înlocuit cu altul. Nu mai exista sfințenie în acea instituție, ci doar lupte de putere și dorința de a fi „rege pentru o zi”. Știm cu toții cum s-a încheiat.

Asta nu se întâmplă numai în Israel. În întreaga lume, nu există sisteme care să pregătească oamenii să fie guvernatori. Cum se poate aștepta ca o persoană să știe cum să conducă o țară, fără o pregătire prealabilă? Orice slujbă necesită învățăturăși pregătire, dar cea mai influentă slujbă din țară nu? Unde este sensul acestei abordări?

Anterior, în monarhii, se năştea un prinț care știa că într-o zi va deveni rege. Încă din prima zi, era învățat ce înseamnă acest lucru, ce presupune, cum să controleze nobilii, cum să conducă armata și să gestioneze un sistem de impozitare care ar putea susține monarhia și susține monarhul. În acest sens, democrația este un sistem eșuat în mod implicit, deoarece permite oamenilor care nu știu nimic despre guvernare să proclame că merită să guverneze numai pe baza cuvântului lor. Pentru că știu că sunt aici astăzi și mâine pleacă, nu simt nicio responsabilitate. Ei susțin că lucrează de dragul oamenilor atunci când tot ceea ce își doresc cu adevărat este să-și folosească poziţia de vârf pentru a câștiga cât mai mult pentru ei înșiși.

Un rege, pe de altă parte, simte că monarhia este a lui, că regatul său este moștenirea lui, că el este statul. În zilele monarhiilor, un rege nu era doar un autocrat. Oamenii își agățau speranțele de rege. Un rege bun însemna o viață bună pentru toată lumea. Un rege a fost respectat nu numai de frică, ci și ca semn că oamenii au fost de acord cu autoritatea sa de a le gestiona viața și de a-i face mai buni. Comparați acest lucru cu obligația pe care un șef de stat ales „democratic” o simte față de circumscripția sa și veți vedea cât de defectuos este sistemul nostru.

Cu toate acestea, starea tristă a democrațiilor de astăzi nu înseamnă că ar trebui să reintegrăm monarhiile. Egourile furioase ale oamenilor îi vor face, fără îndoială, să abuzeze de puterea lor absolută. O privire asupra Coreei de Nord sau Venezuelei demonstrează ce se întâmplă atunci când acorzi puteri necontrolate indivizilor de azi.

Soluția pentru impasul în care se află guvernele mondiale poate fi găsită doar în realizarea conexiunii noastre, a interdependenței noastre reciproce. Atât timp cât ne lipsește înțelegerea faptului că ceea ce ne doare pe fiecare dintre noi ne doare pe toți și ceea ce ne ajută pe fiecare dintre noi ne ajută pe toți, nu putem face nimic corect, cu atât mai puțin să guvernăm corect.

Conducătorii din trecut ai Israelului erau Sanhedrinul. Au fost oameni care s-au angajat în primul rând în conexiune între ei. Stăteau într-un semicerc, astfel încât să se poată vedea cu toții și să comunice între ei. Numai oamenii care au atins un anumit nivel de conexiune între ei, un anumit nivel de grijă pentru ceilalți, puteau deveni membri ai Sanhedrinului. Acei oameni erau guvernatorii țării Israelului, deoarece aveau în minte interesul poporului, nu al lor.

Guvernatorii de astăzi reflectă nivelul de conexiune dintre noi toți. Din moment ce noi, în societate, suntem deconectați și, deoarece guvernanții noștri vin din mijlocul nostru, și ei sunt deconectați de restul oamenilor, nu le pasă de noi. Singura diferență dintre ei și ceilalți oameni este că aceștia au dorința de a fi la putere și au reușit să ne convingă că vor lucra în beneficiul nostru. Dar dacă nimeni în societate nu lucrează în beneficiul cuiva, dacă egoismul este trăsătura care domină relațiile umane și din acestea ies oamenii care guvernează acum, cum ne putem aștepta să nu fie altfel decât egoişti?

Din acest motiv, dacă vrem să salvăm țara, să îmbunătățim guvernul și să schimbăm modul în care guvernatorii se raportează la circumscripția lor, trebuie să ne învățăm pe noi înșine și întreaga noastră societate să trăim după valori diferite. Când vom trăi după valori de responsabilitate reciprocă, grijă și răspundere, așa va fi și natura liderilor noștri. Până atunci, vom continua ciclul nesfârșit al alegerilor până ne va fi de ajuns, sau până vom ajunge la modul în care au făcut-o strămoșii noștri acum 2000 de ani.

Filed under: Diseminare, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Thrive Global a publicat noul meu articol: “Pandemia a dezvăluit cea mai mare dorință a umanității”

Dacă ținem cont în mod constant că viitorul nostru bun depinde de relațiile noastre bazate pe grijă reciprocă și solidaritate, vom experimenta un an nou roditor și fericit, plin de emoții pozitive, revelații cu sens și experiențe de învățare.

Persoane care poartă mască de protecție împotriva Covid-19. Rennes, 2020-09-19 NO USE FRANCE

Pe măsură ce începe un nou an, oamenii sunt dornici să lase amintirile pandemiei în urmă, dar virusul este neobosit. Chiar și atunci când milioane de vaccinuri Covid-19 au fost deja administrate în America și în întreaga lume, unele măsuri preventive, cum ar fi purtarea măștilor, ar trebui să rămână o perioadă de timp, potrivit oficialilor din domeniul sănătății. Cum va afecta societatea acoperită de mască interacțiunile noastre personale, în special în cadrul tinerei generații? Vom descoperi în curând, că încrederea și apropierea nu vor fi condiționate de utilizarea măștilor sau de lipsa purtării acestora. Progresul la toate nivelurile va depinde de conexiunile bune cu ceilalți, de dorința noastră internă de a construi relații semnificative.

Utilizarea măștilor pentru a preveni răspândirea Covid-19 a transformat mentalitatea oamenilor la nivel global. Cu excepția unor țări asiatice deja obișnuite să folosească măști de față pentru a preveni răspândirea bolilor infecțioase, măsura a trezit controverse în SUA și în alte țări în care oamenilor li s-a spus să se obișnuiască să poarte măști ca „noul normal”. După un an de acoperire parțială a fețelor noastre din cauza pandemiei, noile cercetări ale experților europeni și nord-americani au arătat că asta complică interacțiunea socială dintre oameni, deoarece perturbă „citirea emoțiilor din expresia feței”.

Rezultatele studiului au indicat că stările emoționale precum fericirea, tristețea și furia au fost percepute greșit ca neutre. Iar oamenii dezgustați au fost greșit interpretați ca supărați. Aceste descoperiri nu au fost menite să pună sub semnul întrebării utilizarea măștilor sau nu, ci să evalueze impactul lor psihologic asupra interacțiunilor umane. Oamenii vor începe încet să-și dea seama ce li s-a întâmplat în acest timp de când a apărut virusul, pe măsură ce schimbările s-au desfășurat, și de ce lumea a experimentat o transformare atât de dramatică.

Ce trebuie făcut pentru a merge mai departe? Progresul nostru nu va fi condiționat de purtarea măștilor sau de distanțarea socială. Va depinde de capacitatea noastră de a realiza că pandemia activează dorința noastră maximă: nevoia noastră de conexiune cu ceilalți, pe măsură ce lumea noastră se revelează a fi din ce în ce mai interdependentă.

Ca animale sociale, dorința noastră de relații mai profunde și mai strânse cu ceilalți a devenit mai vizibilă, mai autentică și mai calitativă. Ce ne-a învățat virusul pe calea cea mai grea? Ne arată că a trebuit să păstrăm distanța dintre noi, întrucât nu aveam o bună conexiune între noi, eram incapabili să trăim împreună în frăție și relații pozitive. Deci nu ne vom putea apropia din nou, până nu vom interioriza acest principiu și vom schimba direcția către o societate mai echilibrată.

Cine sunt cei mai afectați de lipsa interacțiunii sociale? Fără îndoială, tânăra generație. Este posibil ca unii dintre noi să fi uitat ce înseamnă să fii tânăr, primul sărut și prima îmbrățișare. Prin urmare, ne este greu să înțelegem ce experimentează acum tinerii de astăzi. Ei simt restricțiile dure în interior, nu sunt de acord cu cine vrea să îi oprească și să îi limiteze, ba chiar blestemă forța supremă, natura, pentru că a adus o astfel de situație pe planetă. Sunt dispuși să scape de orice în calea lor, indiferent de consecințe, doar pentru a trăi momentul la maxim.

Natura știe să ne repare. Din punct de vedere sociologic, ar fi putut fi o lovitură mult mai aspră. Imaginați-vă o lume în care conexiunea umană nu ar exista deloc, în care contactul nostru dintre rude, cupluri, copii și părinți a dispărut complet. Un fel de deconectare completă, în care nu am putea respira, ne-am simți neajutorați, singuri, goi. Pe cât de dureros este să rămânem îndepărtați unul de celălalt, pandemia ne oferă încă o oportunitate de a ne schimba, conducându-ne în direcția cea bună.

Deci, cum putem să nu pierdem speranța după un an de pandemie? Este posibil prin gândurile noastre pozitive spre conexiune. Dacă ținem cont în mod constant că viitorul nostru bun depinde de relațiile noastre, bazate pe grijă reciprocă și solidaritate, vom experimenta un an nou roditor și fericit, plin de emoții pozitive, revelații cu scop și experiențe de învățare. Vom ști să trăim corect, scurtând distanța dintre noi, conectându-ne inimile.

— Publicat pe 4 Ianuarie, 2021

Filed under: Coronavirus, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Întrebare: În prezent, nu există un consens între oamenii de știință cu privire la conceptul de „viață”. Există doar câteva criterii pe care le împlinește. În primul rând, viața este întotdeauna o organizație bine ordonată, o structură foarte organizată. În al doilea rând, metabolismul sau prezența energiei menține această ordine. În al treilea rând, este prezentă creșterea, capacitatea de a se dezvolta, de a trece de la un stare la alta, de a se adapta și de a reacționa la unele impacturi externe. Al patrulea este reproducerea și prezența unei componente permanente de informații. Și un alt criteriu spune că perioada de la naștere până la moarte poate fi numită viață.

Dar toate aceste criterii, care determină viața ca atare, trebuie să aibă un anumit scop. Cu toate acestea, o persoană nu simte scopul vieții. Cum se ajunge la asta?

Răspuns: Întrebarea este dacă cineva are nevoie de acest scop. La urma urmei, în acei parametri pe care i-ați enumerat, nu este nevoie de un scop superior. De la „A” la „Z”, acestea se află în limitele vieții noastre materiale, la ce ne concentrăm, la ce ne ghidează, la ce ne străduim. Acestea sunt problemele egoiste obișnuite cu care ne confruntăm, pe care încercăm să le rezolvăm pentru a ne simți cât mai confortabil în fiecare moment al existenței noastre animale. Acesta este sensul vieții corpului fizic uman.

Întrebare: De ce este ascuns omului nevoia de a cunoaște sensul vieții?

Răspuns: Pentru că nu ni se dă în mod explicit. Manifestarea unei astfel de întrebări în om depinde de lipsa unui scop al vieții. Și nu îl caută în cadrul lumii noastre: profesie, bogăție, faimă, cunoaștere și așa mai departe. Nu este interesat de acest lucru, ci de conținutul superior, care depășește sfera vieții noastre, în afara a ceea ce poate înțelege aici.

Are nevoie de ceva deasupra acestei lumi. Nu îl interesează faima sau bogăția sau chiar cunoștințele, nimic! Vrea să ia legătura cu ceea ce este dincolo de viață și de moarte. În același timp, nu se teme de moarte, are nevoie de o legătură cu rădăcina superioară. După ce află singur că acesta este stadiul existenței care îl atrage, atunci, desigur, nu are nimic de făcut în lumea noastră.

Apoi trebuie să ajungă la legătura cu rădăcina superioară. Există oameni care o caută în religii, în știință, în altceva și nu o pot găsi.

În ochii mei, doar Cabala studiază acest lucru. Oferă unei persoane o astfel de dezvoltare încât începe să simtă lumea superioară, sensul existenței sale, chiar și în timp ce trăiește în această lume. Dar pentru a face acest lucru, trebuie să-și schimbe natura de la primirea egoistă la cea altruistă. Altruismul, nu în definițiile lumii noastre, ci mai presus de ceea ce existăm astăzi.

În principiu, Cabala spune că întreaga lume, întreaga omenire, va ajunge inevitabil la aceasta stare. Dar când.. este o chestiune de timp.

Din emisiunea de pe KabTV „Kabbalah Express”,  din 07.12.2020

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Scenariștii de la Hollywood au fost întrebați: „Dacă 2020 ar fi ultimul episod al unui serial TV, ce ați spune? Cum l-ați termina? ”

Apropo, chiar m-au dezamăgit. Am citit două pagini de răspunsuri. În primul rând, l-au criticat pe scenarist, spunând: „Totul a fost scris de un scenarist nebun”.

Răspunsul meu: Nu conform rațiunii lor. Acest lucru este clar.

Comentariu: Da, nu conform rațiunii lor. Apoi au spus: „Scenaristul acesta este prea dur la schimbări”. Chiar și pentru Hollywood!

Răspunsul meu: Acest lucru este surprinzător.

Comentariu: Au continuat spunând că el nu se comporta deloc ca scenarist. Adică, dintr-o dată s-a întâmplat ceva și este necesar să rezolvăm cumva această poveste, iar el nu, dă următoarea, chiar mai mare.

Răspunsul meu: Aceasta este ceea ce spune Cabala.

Comentariu: Atunci nici El nu o rezolvă prea bine: nici un final fericit, nu se întâmplă nimic și apoi dă o altă poveste. Oamenii uită de precedenta, deja stau pe următoare: America, Europa, crimă și coronavirus, orice vrei. Adică face ceea ce vrea în 2020.

Răspunsul meu: Pentru noi, cu mintea noastră scurtă, nu este clar ce legătură există între aceste fenomene. Intriga acestui scenarist nu ne este clară.

Întrebare: Există o legătură clară?

Răspuns: Foarte clară, legile universului.

Comentariu: Când au ajuns la final, au oferit aceste finaluri: A fost doar un vis, unul, doi, trei și ne-am trezit.

Răspunsul meu: Acesta este un final bun pentru film.

Comentariu: Într-adevăr. Apoi, camera se îndepărtează și dezvăluie că întreaga dramă este o figură a imaginației unui copil autist.

Răspunsul meu: Și asta este ceva bun.

Întrebare: Și apoi una primitivă: apar viespi ucigași, sosesc extratereștrii și vin focuri din toate părțile.

Ne puteți spune care este complotul acestui scenarist?

Răspuns: Cred că el ne educă, elimină din noi toate abordările noastre anterioare privind dezvoltarea lumii, a noastră. Ne smulge pământul de sub picioare astfel încât să putem, tocmai fiind absolut pierduți, să ne pierdem focalizarea anterioară, adică atunci când am fost concentrați pe ceva și am încercat să nu pierdem unde erau începutul și sfârșitul și cum sunt conectate toate și așa mai departe, fiind într-o astfel de stare, încât am începe să vedem prin această nouă imagine.

Prin aceasta vom începe să vedem: „Deci de aici provine totul, de aia a apărut așal!”

Întrebare: Creierul nostru anterior trebuie eliminat?

Răspuns: Desigur. Uite ce face coronavirusul!

Întrebare: Da. Asta 100%. Ce începem să vedem atunci? Spre sfârșitul seriei.

Răspuns: Nu vedem încă acest lucru, dar vom vedea complotul acestui scenarist. Vom vedea marele său plan, cum ne învață, cum ne ghidează prin toate stările, astfel încât să înțelegem ce planifică și că, înainte de sfârșitul acestui film, să ne dorim ceea ce a planificat.

Întrebare: Aceasta este ceea ce se numește „suspans”, așteptare anxioasă. La ce se așteaptă?

Răspuns: El se așteaptă ca noi să vrem, să anticipăm ceea ce ne rezervă.

Întrebare: Ce ne rezervă?

Răspuns: Nu pot spune asta.

Comentariu: Aceasta este întrebarea principală care a fost pusă!

Răspunsul meu: Nu. Asta ne consumă pe noi. Acest lucru ar trebui să ne sufoce, să ne strice! Trebuie să fim de acord cu tot. Trebuie să fim într-o astfel de stare, încât tot ceea ce face scenaristul, tot ce desfășoară în fața noastră, va fi cea mai bună stare. Ar trebui să abandonăm toate criticile, toate speranțele, totul! Doar dăruim-ne complet lui și scenariului său.

Vrem doar să urmăm acest curent care ne conduce la el. Exact la el! La faptul că suntem pe deplin de acord cu el inițial. Fără a înțelege nimic, fără a fi conștienți de nimic, vrem doar să fim în contact, în legătură, în legătură completă cu el, astfel încât să nu mai am nimic al meu în cap sau în inimă.

Întrebare: Aceasta se numește „finalul pe care nu l-ar fi putut prevedea”. Adică, orice se întâmplă, lasă să se întâmple, dacă este de la tine. Aceasta este starea în care ar trebui să ajungem?

Răspuns: Da.

Întrebare: Care va fi finalul atunci?

Răspuns: Nu contează ce va fi. Principalul lucru este că provine din această forță unică, superioară.

Acesta este ceea ce ne face El. El ne scoate treptat toate vechile noastre fundații egoiste, toate indiciile și ideile.

Întrebare: Ar trebui să simt: mă bazez complet pe tine, îți sunt recunoscător?

Răspuns: Lăsați toată viața asta complet. Înoată cu el în ceea ce își desfășoară în fața ta marele scenarist.

Întrebare: Acesta este sfatul? Sa renunțăm?

Răspuns: Desigur. Nu mai este nimic de făcut. Oricum va face asta. Deci, încă un an, sau alți doi ani, nu vom ieși din asta mâine.

Întrebare: El elimină tot ce credeam că putem face, chiar și această stare „în puterea noastră”?

Răspuns: Da.

Comentariu: Nimic nu este în puterea noastră! Este uimitor!

Răspunsul meu: Este frumos! Nu poate fi altceva! Oamenii de pe Pământ se scotocesc, fiecare vrea să-și construiască un viitor în felul său, să-i convingă pe alții că are dreptate. Și în cele din urmă, forța superioară râde de toată lumea și face treptat ceea ce ar trebui să facă. Ne educă pe toți să dezvăluim egoismul meschin, această atitudine burgheză și îngustă față de toate, astfel încât să ne dezvăluim în deplină credință în tot ceea ce ar trebui să vină numai de la El.

Întrebare: Oare noi, oamenii, măcar ne vom apropia puțin unii de alții pe parcurs?

Răspuns: Problema aici este numărul și calitatea loviturilor la care va trebui să le supraviețuim. Trebuie să fim de acord cu scenariul Său, cu sfârșitul Său, cu faptul că trebuie să ne apropiem încă suficient de mult pentru a ne simți unii pe alții. Fiecare trebuie să simtă toată lumea!

Mă schimb în mine în așa fel încât, indiferent că vreau sau nu, simt absolut toată lumea. Nu pot să întrerup asta! Nu pot ieși din asta! Tocmai sunt creat în acest fel! Este ca și cum să te trezești și ai asta. Totul!

Adică, simți absolut întregul univers, care este conectat cu tine rigid, strâns. Tot ce se întâmplă, totul este în tine. Într-o astfel de măsură ești conectat la el.

Întrebare: Simt toată durerea, suferința, fericirea și nenorocirea – absolut totul?

Răspuns: Absolut totul!

Din emisiunea de pe KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” , 05.11.2020

Filed under: Coronavirus, Criza, globalizare, Diseminarea Cabalei, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Treziți omenirea, înainte ca valurile să ne înece”

Majoritatea rezumatelor făcute pentru 2020 (puținii care au făcut-o) vorbesc despre 2020 ca despre o tragedie, de parcă le-ar fi fost furate viețile. În opinia mea, aceasta este o perspectivă imatură. Când un băiețel se joacă afară cu prietenii săi și mama îl strigă pentru a-și termina temele, băiatul crede că este o mamă groaznică, dar noi, adulții, știm mai bine. Suntem ca acel băiat,fiind furioşi la insistența Mamei Natura să facem ceea ce trebuie. Natura nu a făcut nimic rău umanității; doar ne-a strigat pentru a ne face temele. Și, după cum știm cu toții, dacă nu ne facem temele, vom eșua testul. Și când testul este despre viața noastră, nu vrem să eșuăm.

În timp ce stăteam acasă, în primul blocaj pe care Mama Natura ni l-a impus, ar fi trebuit să începem să ne facem temele. Ar fi trebuit să ne dăm seama că ea ne-a trimis virusul, care ne-a închis în casă, doar pentru că am fost răi unii cu alții, ca niște frați care nu se pot înțelege și luptă atât de mult încât mama lor nu are de ales decât să îi trimită în camerele lor separate. Ea speră că, după un timp singuri, își vor da seama că nu trebuie să se trateze reciproc așa cum au făcut-o și vor decide să găsească o modalitate de a se înțelege.

După ceva timp, mama îi lasă să iasă, întrucât este mama lor la urma urmei, și vrea ca ei să se bucure de viață. Cu toate acestea, în loc să facă pace, încep să se lupte chiar mai rău decât înainte. Biata mamă nu are de ales decât să-i pedepsească mai aspru, sperând că de data aceasta vor învăța. Copiii știu că atunci când sunt liniștiți, mama este bună cu ei. Dar frații se urăsc atât de înverșunat încât uită ce este mai bine pentru ei în minutul în care se văd, așa că încep să se bată din nou.

Aici ne aflăm. Loviturile naturii seamănă cu mustrarea sau pedeapsa aplicată de mamă iar noi suntem copiii încăpăţânați. În loc să învățăm, ne bazăm pe vaccinuri pentru a ne permite să ne scoatem măștile astfel încât să ne putem înjura încă o dată, să eliminăm distanța socială astfel încât să ne putem bate reciproc și să numim acest măcel emoțional ca „libertate” și „normalitate”.

De fiecare dată când Natura ne trimite o altă pedeapsă, este ca un val care ne lovește și ne obligă să ne retragem. În timpul retragerii, ar trebui să reflectăm asupra comportamentului nostru unul cu celălalt. Dar noi nu facem asta. În cele din urmă, apa se retrage și ieșim din adăposturile noastre doar ca să ne certăm, să ne umilim și să ne exploatăm reciproc, chiar mai mult decât înainte. Acest lucru face următorul val mai substanțial, urmărind să ne oblige să reflectăm. Dacă nu începem să reflectăm curând, valurile ne vor îneca. Ar putea veni în tot felul de moduri. Natura este foarte creativă atunci când vine vorba de pedepse, dar mai întâi de toate nu există niciun motiv pentru care să le experimentăm. Putem alege în schimb să descoperim creativitatea ei în dăruire și în grijă.

Priviţi la coronavirus. Nici măcar nu am vaccinat pe toată lumea din tulpina inițială și deja avem de-a face cu două noi tulpini, din Marea Britanie și din Africa de Sud, ambele fiind mult mai contagioase și la care nu știm dacă vaccinul deja aprobat va funcționa. Este un semn că Natura nu va renunța. Ea nu se va opri până nu vom învăța

Priviţi la modul în care ne tratăm reciproc, cu vaccinul. De ce țările care nu își permit să-l cumpere trebuie să îl implore? Nu am învățat că suntem cu toții împreună? Nu am văzut că o infecție oriunde, este o infecție peste tot? Distribuirea vaccinului către toate țările, nefiind nici una exclusă, este primul nostru test în responsabilitate reciprocă. Până acum am eșuat.

După cum văd lucrurile acum, cred că vom trăi cu coronavirusul și mutațiile sale pentru mulți ani de acum încolo. A venit să ne învețe să trăim diferit, cu mai multă grijă, considerație și responsabilitate unul față de celălalt. Până nu vom învăța asta, virusul nu va dispărea. Valurile vor veni și vor dispărea, dar cu cât vom sta mai mult în învățare, cu atât mai înalte vor fi valurile. La început, virusul nu a afectat copiii; acum da. La început, ne-a afectat în principal plămânii; acum ne afectează creierul și inima. Ce mai vrem să ne facă înainte să învăţăm ce încearcă să ne spună?

Amintiți-vă alegoria mamei: dacă nu ne oprim din luptă, mama natură ne va trimite în camerele noastre separate, sau va găsi alte modalități de a ne pedepsi, ceea ce va fi din ce în ce mai dureros.

Filed under: Criza, globalizare, Diseminare, Economie si bani, Educatie, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→