The Times of Israel a publicat noul meu articol “Antisemitismul şi pandemiile”

Fie că este o epidemie sau un război, o inundație sau un cutremur, o revoluție sau o cădere financiară, la final, există întotdeauna un singur vinovat – evreii. De asemenea, în America, mulți deja dau vina asupra evreilor pentru COVID-19, la fel cum se întâmplă şi cu revoltele care cuprind țara chinuită.

În anii 1950 și 1960, evreii au stat umăr la umăr cu comunitatea afro-americană în lupta sa pentru drepturi egale. Nimeni nu-și amintește asta și nimeni nu le acordă credit pentru asta. Acum, de asemenea, stau umăr la umăr cu protestatarii. Dar nimeni nu își va aminti acest lucru și nimeni nu le va da credit pentru asta.

Evreii donează mai mulți bani diferitelor organizații de caritate și ONG-urilor, decât oricare grup etnic sau rasial. Dar oamenii ce spun? „Mai întâi au furat, acum ne dau firimiturile, pentru a ne cumpăra recunoștința”. Desigur, nu toată lumea o spune, dar o mulțime de oameni o fac, și mulți, și mai mulți sunt tacit de acord cu astfel de afirmații. Așa a fost întotdeauna și va rămâne la fel, până când vom afla ce defecte fundamentale avem noi evreii, în demersul nostru.

Evreii sunt singura națiune care a avut vreodată sarcina de a aduce pace și iubire în întreaga lume. Am oferit lumii cel mai altruist motto conceput vreodată, „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”, totuși afișăm opusul complet al acestuia: dușmănie internă și ură. S-ar putea să simpatizăm cu durerile străinilor, dar ne plângem de coreligionarii noștri. Și chiar dacă nu o verbalizează, în profunzime, aceasta este ceea ce aceia care urăsc evreii urăsc la evrei – că evreii se urăsc reciproc.

Când am devenit o națiune, ni s-a dat o sarcină: unirea „ca un singur om cu o singură inimă” și, astfel, am deveni „o lumină pentru națiuni”. De secole, încercăm totul pentru a ne evita menirea. Vorbim despre morală, etică, dreptate, dar refuzăm să vorbim despre iubire.

Morala este un surogat mizerabil pentru iubire. Așa cum o mamă nu are nevoie de morală ca să aibă grijă de copilul ei, deoarece iubirea ei o ghidează, dacă cultivăm iubirea între noi, nu vom avea nevoie de morală și ne vom trata frumos. Atunci, și abia atunci non-evreii vor spune: „Acum îi respectăm”.

Filed under: Criza, globalizare, Economie si bani, Educatie, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Directorul general al Organizației Mondiale a Sănătății a spus că știrile false se răspândesc mai repede și sunt mai contagioase decât coronavirusul în sine. Prin urmare, trebuie să luptăm nu numai împotriva epidemiei, ci și împotriva unui „info-demic”.

Secretarul general al ONU a spus că info-demic este dușmanul nostru comun și s-a oferit să luptăm împreună. Ce-o face pe o persoană să dea informații false și confuze?

Cert este că trăim cu toții într-o lume a minciunii. Minciunile se răspândesc în întreaga lume și sunt transmise de la o persoană la alta conștient sau inconștient. Toată lumea răsucește informațiile în modul în care le este convenabil și, ascunzând lucrurile care nu sunt benefice pentru ei. Asta face toată lumea.

Este ca jocul copiilor „telefonul fără fir”: când veștile sunt transmise de-a lungul lanțului, niciun cuvânt din ceea ce a spus prima persoană nu ajunge la a zecea persoană. Și, când creștem și devenim adulți, continuăm același joc, doar că minciunile devin mult mai grave.

Coronavirusul ne-a dus la faptul că nimeni nu crede pe nimeni din cauza știrilor false răspândite în toate direcțiile. Problema este că mass-media nu mai este concentrată asupra publicului, ci este politizată și conduce un război între dreapta și stânga, între diferite grupuri interesate.

Prin urmare, ei au întotdeauna bani pentru acest război; nu mai contează dacă cititorii vor cumpăra acest ziar.

Astăzi, ziarele nu depind deloc de cumpărători, ci primesc finanțare din cercurile financiare și de guvernare. Prin urmare, nu există încredere în informațiile distribuite în mass-media.

Acestea tipăresc câteva rapoarte medicale neconfirmate despre medicamente împotriva virusului. Dar de ce oamenii cred această minciună și chiar par să aibă nevoie de ea? Există o glumă că, dacă am începe acum să mâncăm doar mâncare pură și ecologică, am fi otrăviți pentru că nu mai suntem obișnuiți cu produse bune, naturale, care existau acum sute de ani.

Există o mulțime de adevăr în această glumă și același lucru este valabil și pentru mass-media. Nu suntem obișnuiți cu adevărul și fiecare generație primește ceea ce merită. Acceptăm minciuna și ne bucurăm de ea. Nici măcar nu plătim această veste falsă; o primim gratuit. Minciunile nasc minciuni: generația este coruptă și se hrănește cu mâncare stricată.

Dar, în caz contrar, nu ar fi nimic de mâncare. Așadar, în magazin cumpărăm legume și carne, realizând că în interior sunt doar substanțe chimice și antibiotice, dar nu este de ales. Trebuie să mănânci ceva. Trăim într-o lume sintetică.

Nimeni nu are nevoie de adevăr, până la urmă nu contează dacă omul ar ști sau nu. Adevărul nu poate fi transmis, vândut sau folosit dacă totul este fals. Adevărul în lumea noastră este ca o monedă străină care nu este acceptată în această țară în niciun magazin.

Dacă spun adevărul în această lume a minciunii, voi fi cunoscut ca mincinos. Acest lucru s-a întâmplat regelui Solomon în vremea Primului Templu. Nimeni nu voia să-l recunoască drept rege. El a rostit discursuri înțelepte, dar toată lumea din jurul său a fost atât de proastă încât nimeni nu a crezut în cuvintele sale. Până nu a ajuns la Sanhedrin, unde s-au adunat marii înțelepți care l-au înțeles și deja l-au recunoscut.

Într-un singur loc din toată țara și-au dat seama că era un om înțelept care merită ascultat. Dar astăzi nu avem nici măcar un astfel de loc: nu în guvern, nu în bănci, nu în nicio organizație sau partid și nici în altă parte. Toată lumea joacă același joc fals.

Un cabalist trăiește în mica sa lume a adevărului și toată lumea din jurul său crede că este irațional, că este detașat de realitate și deci, nu ascultă ce spune. Și acesta este un lucru bun pentru că pe vremuri, profeții au fost arși pe rug.

Cum se poate spune dacă știrile sunt adevărate sau false? Urmăresc știrile, dar numai pentru a simți tendința de dezvoltare și viteza acesteia. Adică țin cont nu de știri în sine, ci de direcția lor.

Oamenii sunt teribil de derutați de știrile care răspândesc comunicările. De fapt, acesta nu este un mijloc de comunicare, ci un mijloc de deconectare de rupere.

Ce fel de corecții ar trebui să facem în societate pentru a reveni la știri veridice? Acest lucru necesită multă muncă dureroasă. La urma urmei, suntem obișnuiți deja să mâncăm alimente stricate, am învățat să le digerăm și totuși să ne simțim bine. Corpul este obișnuit să facă corecții, astfel încât acceptăm chiar și alimentele putrezite ca fiind relativ proaspete. Și dacă consumăm mâncare cu adevărat proaspătă, vom avea indigestie.

Prin urmare, aici avem nevoie de un drum foarte lung. Și nu este vorba doar de mâncare pentru stomac, ci și pentru minte, suflet și inimă. Treptat trebuie să ieșim din această minciună cu ajutorul educației integrale despre care vorbesc cabaliștii. Trebuie să explicăm tuturor că trăim într-o lume de minciuni și trebuie să ieșim din ele, deoarece este imposibil să continuăm în acest fel.

Coronavirusul ne va conduce la simțirea punctului adevărului, la revelația finală a falsității vieții. Vom vedea că o astfel de viață este lipsită de sens și de speranță atât pentru noi, cât și pentru copiii noștri. Ne apropiem deja de această perspectivă. Dacă vom continua pe vechea cale, ne vom distruge pe noi înșine.

Acest scop este deja aproape, deoarece umanitatea înțelege că și-a pierdut drumul și direcția și că nu există mijloace pentru a corecta situația; nu există nici un remediu pentru virus. Sau, decidem că nu există altă alegere și trebuie să dezvăluim sensul și scopul vieții, modul corect de existență și să găsim unde se află adevărul în viața noastră.

Ființele umane sunt cele mai inteligente, mai dezvoltate, mai informate și ne-am făcut viața astfel încât să fie complet depreciată. Și acest lucru se datorează faptului că suntem ghidați nu de rațiune, ci de sentimente și nu ne putem depăși emoțiile prin rațiune. Prin urmare, sentimentele se joacă cu noi, trăgându-ne în direcții diferite, așa cum se spun: „Să mâncăm și să bem pentru că mâine vom muri oricum”. Să sperăm că această atitudine se va schimba.

Din KabTv „Lumea” 26/05/20

Filed under: Coronavirus, Criza, globalizare, Diseminare, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: „Ce ar trebui să fac pentru a mă simți mai puțin stresat?”

Natura umană este dorința de a ne bucura și suntem în repaus atunci când ne bucurăm.

Problema de astăzi, care este și motivul pentru care stresul este în creștere, este că dorința noastră de a ne bucura crește de la o generație la alta, și astfel avem nevoie de mai multe și diferite tipuri de plăcere pentru a ne împlini pe noi înșine.

De asemenea, din moment ce toți ne dorim să ne bucurăm din ce în ce mai mult, ne regăsim într-o situație în care trebuie să împărtășim cu ceilalți și devine din ce în ce mai dificil să ne bucurăm de viața noastră.

Ca atare, devenim din ce în ce mai stresați.

Mai mult, creșterea stresului coincide cu mai multe atacuri de cord, depresie și abuz de droguri. Cu alte cuvinte, mai mult stres echivalează cu o probabilitate mai mare de boală.

Poate apărea ca și cum stresul influențează indirect boala, dar stresul este de fapt cauza principală a bolii. Fiecare boală din organism, în special a organelor interne, cum ar fi bolile de inimă și plămâni, poate apare în urma stresului.

Stresul ne urmărește întreaga viață, din momentul în care părăsim brațele mamei noastre până în momentul în care vom muri.

Ca şi copii mici, experimentăm stresul la grădiniță pentru că suntem plasați undeva unde nu vrem să fim. Înainte de zilele sistemului de școlarizare, copiii au fost crescuți de mame și de bunici, iar ulterior au mers pe urmele ocupațiilor taților lor, păstrându-se în cercul familiei.

Astăzi, trebuie să îndeplinim standardele mai înalte ale societății. Adică, suntem crescuți cu exemple de concurență acerbă pentru a atinge bogăția și succesul fastuos și suntem sub o presiune constantă pentru a respecta standardele sociale de astăzi.

Situațiile în care ambii părinți lucrează toată ziua, neglijându-și copiii, au devenit ceva obișnuit. Acești copii sunt lăsați în mâinile grădinițelor și școlilor de dimineața devreme până după-amiază zilnic, un mediu care este foarte stresant pentru ei.

După natură, copiii trebuie crescuți în cadrul familiei sau într-un cerc mai larg pe care copiii îl simt ca fiind propria lor familie. În momentul în care copiii sunt extraşi dintr-un mediu familial și plasați în grădinițe și școli, ei se confruntă cu stres din cauza sentimentului nesigur în noul lor mediu.

Pentru a găsi calm, siguranță și încredere, copiii încearcă să fie ca semenii lor, căutând să se „ascundă” între ei.

După prima etapă inițială, atunci când se simt acceptați de semenii lor, dorința de a se bucura, continuă apoi să îi preseze din interior, făcându-i să își dorească să iasă în evidență.

Ei se balansează înainte și înapoi între starea lor confortabilă în care se încadrează și o ambiție mare de a-și exprima mândria și puterea. Cu cât ego-ul este mai mare, cu atât sunt mai dispuși să iasă în afara zonei lor de confort și să se pună în pericol.

Acești doi poli de a rămâne în zonele noastre de confort versus dorința de a fi o figură proeminentă în societate rămân alături de noi întreaga viață, punându-ne sub stres constant.

În plus, influențele sociale și media care ne bombardează continuu cu imagini de succes competitive, materialiste și individualiste, adică, în cazul în care a avea mai mult succes este perceput ca fiind mai puternic, mai bogat, mai rapid sau mai unic decât alții într-o varietate de moduri, se adaugă imens. la stresul pe care îl simțim, deoarece devine din ce în ce mai greu să ieșim în evidență într-o astfel de societate. Astfel, ratele de depresie, anxietate, singurătate, abuz de droguri și sinucidere cresc toate odată cu creșterea ratelor de stres.

Prin urmare, înțelegând natura stresului și modul în care este un aspect integrant al societății în care suntem crescuți, putem concluziona că, pentru a ne simți mai puțin stresați pe termen lung, este nevoie de o soluție nu numai la nivel din „Ce ar trebui să fac pentru a mă simți mai puțin stresat?”

O soluție cuprinzătoare și de durată pentru reducerea stresului necesită îmbunătățirea sentimentului de conectare în societate, astfel încât să simțim societatea ca o singură familie.

În esență, paradigma competitivă, egoistă, materialistă și individualistă în care ne aflăm, care apreciază „individul mai puternic, mai mare, mai rapid și mai bogat”, are nevoie de inversare, astfel încât să apreciem contribuția la societate mai mult decât succesul individual.

Am fi apoi pe cale să creăm vieți mai echilibrate pentru toată lumea, reducând stresul și problemele aferente.

Filed under: Criza, globalizare, Depresie, Diseminare, Diseminarea Cabalei, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Întrebare: Natura a planificat o pandemie pentru a restabili ordinea în lume?

Răspuns: Faptul că coronavirusul provine din natura însăși, la fel ca toate celelalte virusuri, ne este clar. Dar faptul că îi permitem să se manifeste este deja problema noastră. Până la urmă, prin relațiile noastre rele, noi înșine cauzăm toate dezechilibrele din natură și apoi apar viruși.

Nu contează cum a început. De ce trebuie să știm? Dacă ne aflăm în stări mai corectate între noi, nicio calitate negativă a naturii nu va avea control asupra noastră.

Din emisiunea KabTV „Fundamentele Cabalei”, 3/5/20

Filed under: Coronavirus, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Thrive Global a publicat noul meu articol: “Corona – Virusul care ne reprogramează ”

Obligându-ne să ne bazăm unii pe alții pentru sănătatea noastră, virusul ne învață că putem avea încredere unii în alții, că putem construi comunități de sprijin și că putem găsi plăcere în oameni mai mult decât în lucruri.

Este posibil să nu observăm, pentru că suntem cine suntem, dar modul în care gândim despre viață, lucrurile pe care le dorim, le valorăm, le preferăm, aspirațiile, manierele, temerile, reacțiile noastre, toate acestea sunt „programate” în psihicul nostru prin mediul social în care trăim. Când COVID-19 s-a impus în viețile noastre și le-a închis, ne-a afectat pe toți. Pentru unii, impactul său a fost fizic, dar pentru toți este emoțional. Implicațiile sociale și comportamentale pe care le-a impus coronavirusul sunt abia la început, dar vor fi de lungă durată. Am intrat într-o nouă eră. Cu cât ne adaptăm mai devreme, cu atât mai bine pentru noi toți.

Coronavirusul nu ne va lăsa să ne întoarcem la un consumism nestăvilit, la exploatarea necontrolată a planetei și a noastră, reciproc.

Chiar dacă dorim să ne întoarcem la vechiul nostru mod de viață, prezența virusului  va face foarte dificil acest lucru. Oriunde mergem, există șanse ca noi să luăm virusul sau să îl transmitem unei alte persoane, chiar dacă purtăm o mască și păstrăm distanța. Treptat, virusul ne obligă să reconsideram lucrurile pe care le-am considerat ca fireşti, cum ar fi: să ieșim în baruri și restaurante, să sărim într-un avion pentru a pleca în vacanță, să cumpărăm gadgeturi noi doar pentru că sunt noi sau pentru că prietenii noștri le au, etc.

Obligându-ne să ne comportăm diferit, virusul ne „reprogramează”. Cine ar fi crezut în urmă cu doar câteva luni că putem imagina o viață care nu este o continuă desfășurare de plăceri imediate (dar nemulțumitoare)? Însă acum, dacă am avea doar sprijinul de bază garantat, mulți ar renunța cu bucurie la trendul mulţimii și ar spune: „Opriți lumea, vreau să ies”, pentru a parafraza muzicalul lui Leslie Bricusse.

Coronavirusul nu este încă o epidemie. La fel ca un virus informatic, acesta ne reprogramează sistemul de operare și ne schimbă esența. Dar nu într-un mod rău; dimpotrivă, ne încetinește viața, pentru a putea descoperi plăcerile ascunse pe care nu le mai aveam înainte. Obligându-ne să ne bazăm unii pe alții pentru sănătatea noastră, virusul ne învață că putem avea încredere unii în alții, că putem construi comunități de sprijin și că putem găsi plăcere în oameni, mai mult decât în lucruri.

Coronavirusul nu ne va lăsa să ne întoarcem la un consumism nestăvilit, la exploatarea necontrolată a planetei și a noastră reciproc. Ne va învăța cum să construim o viață bună, durabilă, pentru noi înșine și pentru copiii noștri. Dacă urmăm de bună voie directivele sale, vom finaliza tranziția rapid și ușor. Dacă rămânem încăpăţȃnați, o vom împlini dureros și încet. Oricum, COVID-19 va câștiga. Ne va obliga să blocăm ceea ce nu este esențial pentru viață și să ne deschidem pentru ce este esențial pentru fericire.

Filed under: Coronavirus, Diseminare, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Plăgile timpului modern”

Încă nu ne-am recuperat dintr-o epidemie și urmează alta. Un nor de praf uriaș din deșertul Sahara a ajuns în statele aflate de-a lungul Coastei Golfului SUA, care afectează calitatea aerului. Fenomenul nu este neobișnuit, dar dimensiunea și puterea acestuia sunt neobișnuite, potrivit NASA. Furtuna de praf, care a înregistrat recordul, a apărut în același timp cu informațiile despre invazia unui roi de lăcuste în America de Sud, care au distrus până la 80% din recolte, în calea lor. Și toate acestea se întâmplă în timp ce pandemia de coronavirus se răspândește tot mai rapid. Semnalele naturii sunt fără echivoc; trebuie doar să învățăm cum să le citim, pentru a trece de la starea de neputință la speranță.

După lungi  generații de dezvoltare, natura ne impune acum să ne maturizăm și să ne întrebăm: pentru ce trăim, care este scopul existenței noastre, dacă dorim să continuăm viața de zi cu zi, fără să înțelegem ce ar trebui să facem și pentru ce scop.

Cu siguranță ne confruntăm cu perioade similare celor zece plăgi ale Egiptului antic. Se preconizează că vor veni mai multe maladii. Fără a ține cont de impactul altor factori de mediu care aduc deja riscuri de consum alimentar, ONU estimează că singură, criza de coronavirus, ar putea dubla numărul de persoane care vor suferi de foamete acută, pentru 265 milioane de oameni la nivel global, până la sfârșitul acestui an.

Când oamenii se confruntă cu lovituri de neînțeles și le privesc superficial, apar teorii ale sfârșitului timpului. Mărimea și frecvența dezastrelor sunt cu siguranță percepute de oameni ca o „furtună perfectă”, îngrijorătoare. Totuși, astfel de epidemii și alte calamități naturale apar pentru a determina umanitatea să-și examineze cursul acțiunilor față de natură, și să-și regândească obiectivele deasupra unei simple vieţuiri existențiale.

După lungi generații de dezvoltare, natura ne impune acum să ne maturizăm și să ne întrebăm: pentru ce trăim, care este scopul existenței noastre, dacă dorim să continuăm să ne ducem viața de zi cu zi fără să înțelegem ce ar trebui să facem și pentru ce scop. Natura vrea să răspundem la aceste întrebări și să creștem. Până acum, am avansat inconștient, ca niște copii mici conduși de o dorință egoistă de a primi pentru noi înșine, alergând după plăceri inutile, în detrimentul altora.

Abordarea egoistă a omului contrazice echilibrul perfect al întregului sistem natural. Prin urmare, natura ne împinge din spate până când vom deveni conștienți și vom înțelege programul care controlează creația. Este un fel de „software natural al naturii” care operează fiecare aspect al palanetei noastre. Trebuie să spargem codul sistemului, să îl pătrundem și să participăm activ la gestionarea întregii realități.

Odată ce înțelegem cum funcționează acest program, ajustându-ne atitudinea unul față de celălalt, reparând relațiile noastre, vom afecta în mod pozitiv întregul sistem. Mai presus de toate tendințele noastre egoiste naturale, trebuie să învățăm să construim legături de conexiune, considerație, responsabilitate reciprocă și iubire. Pur și simplu gândind în direcția consideraţiei reciproce, toată natura va începe să se calmeze. Vom aduce echilibru întregii omeniri, întregului pământ și întregului univers, deoarece gândirea este cea mai puternică forță din realitate.

Gândurile funcționează similar unui câmp magnetic. Nu vedem forțele care operează în spatele acelui câmp, dar ele există și se influențează reciproc. La fel, noi oamenii, îi afectăm pozitiv pe ceilalți, prin gândurile noastre despre cum să creștem conexiunea.

Nimic nu are loc întâmplător sau fără scop. Lumea suportă provocări extraordinare. Chiar dacă de obicei sunt percepute ca insuportabile, putem vedea partea lor pozitivă, dacă ne dăm seama că aceste lovituri ne ajută să accelerăm procesul de conectare. Ele au ca scop să ne unească, să descoperim modul în care depindem unul de celălalt, pentru a supraviețui și a prospera. Dar nu ar trebui să așteptăm ca dezastrele să trezească sentimentul de unitate dintre noi. Reparând relațiile noastre umane și interacțiunea noastră cu natura, vom putea evita aceste lovituri și vom simți integralitatea și binefacerea din natură.

Filed under: Coronavirus, Depresie, Diseminare, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: „Care sunt lucrurile care nu contează în viață?”

Suntem făcuți din material egoist, unde în primul rând considerăm beneficiul propriu în detrimentul celorlalți.

Cu cât ne dezvoltăm, cu atât ego-ul nostru crește și, în special, în era noastră, ego-urile noastre s-au dezvoltat atât de mult încât ni se pare tot mai dificil să ne împlinim pe noi înșine.

Dincolo de elementele esențiale ale vieții noastre – hrană, sex, familie și adăpost – ego-urile noastre ne fac să credem că bogăția, puterea și faima sunt importante, atât de mult încât mulți oameni sunt dispuși să își dedice întreaga viață pentru a atinge unul sau mai multe dintre aceste obiective.

Cu toate acestea, dacă am înțeles că dincolo de toate obiectivele corporale pe care ni le putem imagina, există un obiectiv spiritual mai exaltat care ne așteaptă pe toți – unul în care devenim premiați cu un suflet etern, o împlinire fără limite, o percepție și o senzație completă a realității, precum și, armonie și echilibru cu calitatea altruistă a naturii – atunci vom vedea plăcerile corporale ca fiind neimportante, deoarece acestea sunt trecătoare și nu duc la o împlinire de durată.

S-a scris despre țelul spiritual de către cei care l-au atins, că dacă o persoană ar experimenta chiar și cea mai mică parte a plăcerii spirituale, atunci ar fi dispus să renunțe la tot ce are în caporalitate de dragul creșterii spirituale.

Plăcerea spirituală este totuși ascunsă de noi.

Acest lucru se datorează faptului că, dacă ar fi disponibilă cu ușurință, atunci am fi atașați de ea pur și simplu pentru că ar fi o plăcere mult mai mare decât tot ceea ce este disponibil în lumea noastră și, făcând acest lucru, nu vom exercita nicio alegere liberă în căutarea noastră spirituală.

Ajungem pe calea spirituală când simțim un anumit tip de goliciune și lipsă de împlinire în dorințele noastre corporale. Oricât de mult ne umplem cu mâncare, sex, familie, bani, onoare, control și cunoștințe, suntem în continuare lipsiți, dorind ceva diferit și în cele din urmă punem sub semnul întrebării sensul și esența vieții.

Cei cu întrebări existențiale împreună cu experiențe amare în dorințele lor corporale sunt conduși la o căutare spirituală, unde verifică diferite materiale și grupuri căutând răspunsuri, iar în cele din urmă, privind motivul pentru care sunt în viață.

Dacă ajungem la realizarea că trăim pentru a ne ridica la o percepție și o senzație superioară a realității, unde ne atingem sufletul etern, atunci când măreția acestui scop spiritual se aprinde ca fiind de cea mai mare importanță în viață, pierdem importanța în scopuri corporale de avere, putere și faimă.

Apoi, dezvoltăm o abordare mult mai firească și mai echilibrată în ceea ce privește corporalitatea. Nu mai încercăm să extragem tot felul de plăceri de la dorințele corporale supra umflate, și în schimb, operăm deasupra lor cu intenția de a atinge scopul spiritual.

Filed under: Criza, globalizare, Diseminare, Diseminarea Cabalei, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Întrebare: Înainte, aproape întreaga parte sudică a Italiei a supraviețuit mulțumită turismului. Dacă este șomaj, cum își vor hrăni oamenii familiile lor?

Răspuns: Eu înțeleg că acum multe profesii, poziții, întreprinderi și afaceri nu vor putea să se întoarcă la starea lor anterioară.

Adevărul este că este necesar să adopte un program de stat absolut clar. Asta nu ar trebui să fie doar ajutorul în forma de a da o mână de ajutor ci o implicare voită a întregii societăți în rezolvarea acestei probleme.

Este rezolvată prin reducerea forței de muncă ce nu este necesară. Cel puțin pentru acum. Este mai bine să trimiți oamenii acasă și să le dai un venit minim, normal.

Noi trebuie să înțelegem cum să creăm o societate nouă. Pentru a face asta, voi trebuie să efectuați constant conversații, discuții, dar nu așa cum sunt efectuate acum la televiziune, unde diverși oficiali guvernamentali sunt invitați și ei toacă ce au nevoie.

Este necesar să se invite specialiști, oameni de știință, dar nu tot felul de figuri publice care visează să devină prim miniștrii. Și apoi vom fi lămuriți și vom vedea la ce stare ar trebui să ajungem cu adevărat. Va străluci pentru noi tot mai mult, iar eu o văd.

Întrebare: Tu spui că doar sistemele de stat pot rezolva problemele locurilor de muncă. Dacă asta este așa, atunci care este rostul  abordării Cabaliste pe tema coronavirusului în locul dezvoltării spirituale?

Răspuns: Eu nu spun că statele pot rezolva această problemă. Aceasta este o problemă pentru societate și producători. Societatea trebuie să decidă ce îi trebuie și ce nu îi mai trebuie și să își asume funcțiile pe care statul le-a pus departe de el pentru a controla totul.

Adevărul este că asemenea legi de competiție domină în guverne încât ele nu pot să rezolve aceste probleme. Eu nu îi învinui pe ei deoarece natura umană ne-a condus într-o asemenea stare.

În niciun caz nu cred că asta ar trebui lăsata guvernelor. Poate ele pot face ceva, cel puțin pentru acum, dacă societatea protestează împotriva lor prin organizarea demonstrațiilor și a marșurilor de protest. Într-adevăr, multe firme și întreprinderi nu vor putea să se întoarcă la activitățile lor normale.

De pe KabTV “Fundamentele Cabalei”, 5/3/20

Filed under: Coronavirus, Criza, globalizare, Diseminare, Diseminarea Cabalei, Economie si bani, Educatie integrala, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Michael Laitman, Pe Quora: „Cum ați defini iubirea?”

Iubirea este o calitate, o forță și tânjirea de a îndeplini dorințele celorlalți, care este direcționată de la persoană spre exterior.

Cum este posibil să îndeplinești dorințele altei persoane?

Este posibil dacă le înțelegem dorințele.

Dacă împărtășim obiceiuri, gânduri și opinii cu ceilalți, atunci știm cum să le îndeplinim și să ne exprimăm iubirea.

Dacă ne lipsește înțelegerea dorințelor lor, atunci ar trebui să aspirăm la a avea dorințe similare cu cei pe care îi iubim, adică să construim un model interior care să se potrivească dorințelor lor.

Construirea unui model interior prin care putem înțelege dorințele altora ne oferă capacitatea de a le da împlinire.

Ne putem înțelege apoi propriile sentimente atunci când primim același tip de împlinire, deci știm cum să le împlinim.

În înțelepciunea Cabala, o astfel de stare este numită „echivalența de forma”. Adică, prin egalizarea calităților cu ceilalți, obținem o stare de unificare, iar iubirea este senzația acelei unificări.

Filed under: Diseminare, Diseminarea Cabalei, Educatie, Egoism, Evolutie - Niciun comentariu→

Observaţie: În Japonia, se închiriază copii, soți și soții, iar acum sunt închiriate familii întregi. Un bărbat merge la o agenție și comandă o familie. El poate alege oameni cu un anumit fizic, personalitate, caracter etc.

Aceasta este o muncă psihologică serioasă. Ca regulă, o persoană are nevoie de atenție.

Se spune că în secolul 21, familia nu este cel mai important lucru din viață pentru o persoană.

Comentariul meu:  Nu, nu că familia nu este importantă, ci nu este important să fii înregistrat oficial și obligat în funcție de un fel de înregistrare. Un bărbat încă vrea să fie conectat intern. El trebuie să se simtă atras, aşa încât chiar și o datorie să îi fie plăcută, așa cum se întâmplă de obicei cu copiii.

Pe măsură ce egoismul nostru evoluează constant, totul trebuie să treacă prin dorințele noastre. Adică vreau să fiu obligat, vreau să am grijă, vreau să mă atragă, să mă conectez cumva, să fiu implicat într-un anume fel, la fel ca atunci când oamenii joacă diferite jocuri și se leagă sau chiar se bat și se amenință .

Adică simți dependență, datorie și, alături de aceasta, atașament. Aceasta este ceea ce îi lipsește astăzi unei persoane pentru că nu știm să ne jucăm cu egoismul nostru.

Ȋntrebare: Așadar, poate ar trebui să ne oprim acolo și să lăsăm ca toată lumea, mereu, să închirieze o familie.

Răspuns: Și cum trăiește o familie modernă astăzi?

Observaţie: În cazul unei familii de închiriat, știm că există o anumită distanță între oameni și că este un fel de joc.

Comentariul meu: Nu, depinde de acord. Cred că nu este nimic special aici.

Desigur, japonezii au tradiții străvechi: geișele care au susținut într-adevăr atmosfera psihologică, conversația, participarea, jocurile, muzica etc. Adică, asta îi lipsea unei persoane. Televiziunea de azi nu poate înlocui acest lucru.

Acest lucru necesită și mai multă intuiție, deoarece egoismul nostru se dezvoltă și începe să-i vadă finețea, viciul și limitarea. De fapt, vreau astfel de senzații pe care nu le poți da altcuiva sau altcineva să ţi le dea ţie. Prin urmare, acesta este un aranjament foarte interesant.

Ȋntrebare: Ce este o familie? Un standard la care o persoană aspiră intern?

Răspuns: Familia este o preocupare clară, internă unul pentru celălalt, unde simți că fericirea ta constă în asigurarea fericirii altuia. Aceasta este familia.

Și pot fi alți oameni, micul tău câine, sau chiar să-ţi iei un crocodil acasă, nu are importanţă cine sau ce. Principalul lucru este că simți că te bucuri că împlinești pe cineva.

Ȋntrebare: Poate este normal ca acum să se facă căsătorii între persoane de același sex?

Răspuns: Nu știu cum să o numesc: căsătorie sau nu. Toate acestea sunt foarte arbitrare. Cel mai important este că o persoană simte plăcere în a avea grijă de cineva.

A da altuia se transformă în propria împlinire. De aceea există atât de multe animale de companie și diverse cluburi în care oamenii interacționează cumva și fac ceva.

Este adevărat că acest lucru depășește simplul sex, deoarece nu împlinește o persoană. Chiar dacă durează destul de mult timp, de multe ori pe zi, el începe să simtă că, în general, acest lucru nu îl împlinește.

Ȋntrebare: Există o diferență: o familie pentru o femeie și o familie pentru un bărbat? De ce este importantă familia pentru un bărbat?

Răspuns: Pentru o femeie este mai important atașamentul fizic, apartenența la cineva. Pentru un bărbat, apartenența spirituală este mai importantă – ca grija spirituală pentru celălalt.

O femeie își vede realizarea în îngrijirea fizică a unui bărbat. Un bărbat își vede realizarea în grija spirituală pentru o femeie.

Îmi este greu să explic acest lucru, deoarece în principiu, asta nu sună așa cum este cu adevărat.

Ȋntrebare: Cum poate fi implementată grija spirituală într-o familie de închiriat?

Răspuns: Și ce înseamnă să închiriezi sau să nu închiriezi? Când ne căsătorim, nu ne închiriem singuri? Nu ne vindem singuri pentru un anumit preț?

Eu dau, tu iei; tu dai, eu iau. Și toate acestea se bazează pe legi clare care pot fi stabilite în mod clar. Da, există o gamă uriașă de sentimente umane în asta! Dar, în principiu, totul este foarte simplu.

Ȋntrebare:  Ai spus odată că, dacă o femeie își pierde familia sau soțul din diverse motive,ea poate totuși ajunge la o vârstă înaintată, să se descurce singură, lucru care este mult mai dificil pentru un bărbat. De ce?

Răspuns: O femeie este organizată în așa fel încât în cadrul acestei lumi este bine stabilită, destul de ciudat. Ne-am putea întreba: cum este posibil fără un bărbat ?! Dar de fapt, este invers. Un bărbat fără o femeie este ca și cum ar fi fără adăpost.

O femeie, potrivit Cabalei, este numită „acasă”. Nu un bărbat, ci o femeie, pentru că este în natura ei să creeze o casă, o familie, un loc, pereți, acoperiș. Iar un bărbat, dacă nu are pentru cine să o facă, nu o va face singur.

Observaţie: Este ca un copac fără rădăcini. Bărbatul este un copac, iar femeia reprezintă rădăcinile.

În multe cupluri, când cineva este invitat să fie partener temporar, acea persoană începe să aibă sentimente pentru acest partener.

Comentariul meu:  Natural. Chiar mai mult! Tocmai pentru că nu se conectează reciproc, nu sunt obligați. Astăzi, un partener cu care am trăit multe luni sau poate am coexistat mai mult timp, poate spune: „Știi…? astăzi s-a încheiat contractul nostru!” Sună groaznic! Și îţi pare că acesta este sfârșitul vieții, sfârșitul lumii! Cum se poate asta?! Am uitat că aveam un contract. Am uitat că mă joc! Am uitat că se joacă cu mine! Si asta e.

Iar mâine dimineață, își va lua valiza și va pleca calm, pentru ca în câteva ore să aibă un alt contract, o altă familie. Și am rămas singur și nici nu m-am gândit la viitorul meu. Cum pot ieşi din ceea ce am acum? Este foarte interesant.

Ȋntrebare: Poate merită să creezi o relație contractuală, astfel încât oamenii să poată construi o familie?…aşa încȃt să nu se încheie contractul?

Răspuns: Cred că de îndată ce vor schimba contractul în căsătorie, aceasta va fi sfârșitul contractului. Prin urmare, cel mai bun lucru în această situaţie este să spunem: „Contractul s-a încheiat. Dacă vrei să rămânem împreună, va trebui să trăim ca soț și soție adevăraţi, cu toate responsabilitățile. Deci, ai timp să te gândeşti la asta până mâine”.

Observaţie:  Dar de multe ori se transformă într-o dramă, deoarece o persoană se obișnuiește cu această relație, iar pentru cealaltă rămâne un loc de muncă/ o datorie. Oamenii se obișnuiesc de fapt cu simpatia, afecțiunea.

Comentariul meu:  Cu siguranță că se obișnuiesc cu asta. Vedem asta chiar și în actorii care joacă anumite roluri. Ei nu pot să nu se obişnuiască cu rolurile și să continue să joace în viață la fel ca pe scenă.

Observaţie:  Așa apar astfel de drame, atunci când intri în acest fel de relație.

Comentariul meu:  Dar acesta este profesionalism, nu puteți face nimic în acest sens.

Ȋntrebare:  Ce fel de familie vom avea în viitor? Familii de închiriat?

Răspuns:  În principiu, cred că umanitatea va ajunge atȃt de departe încȃt să foloseacă, dur vorbind, serviciile reciproce, pentru a atinge un nivel mai înalt decât unitatea familială sau prietenia, și vor folosi acest lucru pentru a obține un nivel mai înalt al interacțiunilor reciproce.

Adică va fi interacțiunea unor oameni care vor să atingă următorul nivel spiritual. Se vor conecta între ei pentru a se ajuta reciproc psihologic și spiritual, astfel încât fiecare dintre ei, prin intermediul celuilalt, să poată atinge o conexiune cu o cauză superioară.

Ȋntrebare: Este posibil să transformăm acest viitor minunat, în prezent?… să încercăm să îl implementăm în mediu, acum?

Răspuns:  Nu cred că astăzi există o nevoie pentru astfel de conexiuni. Poate cu generațiile mai tinere. Nu se ivesc, deoarece oamenii nu sunt încă angajați în practici spirituale reale. Deci, nu văd realizȃndu-se astfel de relaţii.

Dar se apropie încet. Poate că totuşi vom vedea astfel de familii care apar pentru a se completa reciproc și pentru a-L dezvălui pe Creator între ei.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 1/28/20

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→