Category Archives: Intrebare si Raspuns

Libertatea de alegere, partea 5

Alege cel mai bun mediu

Baal HaSulam „Libertatea”: Prin urmare, cel care se străduiește să aleagă continuu un mediu mai bun este demn de laudă și răsplată. Însă și aici asta nu se datorează gândurilor și faptelor sale bune care vin la el fără ca el să aleagă asta, ci datorită efortului său de a dobândi un mediu bun, asta este ceea ce îi aduce aceste gânduri și fapte bune.

O persoană care alege cel mai bun mediu obține de fiecare dată o recompensă: starea sa următoare, mai bună, mai avansată.

Întrebare: Apariția gândurilor bune sau rele în mine nu sunt de la mine?

Răspuns: Nu, dar ceea ce faci cu ele, este de la tine.

Poți să te „programezi” singur pentru viitor. Într-adevăr, pentru a dezvolta în tine o dorință liberă și mai mare, setările tale vor fi doborâte de fiecare dată, oferindu-ți posibilitatea de a te orienta către obiectiv cu o precizie mai fină. Ca o corabie dinspre mare, care intră pe albia unui râu plină de crengi, ea este călăuzită constant. La fel trebuie să te deplasezi și tu!

Întrebare: Deci, a fi o persoană bună sau rea, a face bine sau rău, nu depinde de persoană?

Răspuns: Nu. Doar alegându-ți mediul, ca urmare a acestui fapt, faci fapte bune sau rele.

Mai mult, dacă încerci mereu să faci o faptă bună împotriva stării tale anterioare și în raport cu starea ta viitoare, atunci următoarea stare va fi mai bună. Și nu dispera dacă ți se arată următoarea stare: „Ah, vezi?! Nu ești tu acela!”. Este așa, numai pentru a te împinge tot mai mult înainte!

Din KabTv „Fundamentele Cabalei” 4/02/19

Aruncă o privire asupra lumii cu ochii altruiști

Remarcă: Există două tipuri de percepție asupra lumii. Primul este prin sentimentele personale și prin creierul omului, care percepe lumea noastră prin cele cinci organe de simț ale sale. Al doilea este prin mediu, atunci când individul privește lumea prin oamenii din jurul său.

Scopul tuturor din această lume este să cunoască Creatorul. În conformitate cu Cabala, omul nu poate să exploreze Creatorul prin cele cinci simțuri obișnuite, ci doar prin societate, adică societatea ca direcția prin care mă uit la Creator. Nu pot să Îl văd în mod direct, dar dacă învăț să mă uit prin societate, atunci eu pot în mod clar să determin cine este Creatorul.

Comentariul meu: Adevărul este că noi trebuie să ne defocalizăm văzul sau, mai degrabă, senzațiile noastre. Acum le avem încarcerate pentru împlinirea noastră egoistă și, prin urmare nu simțim Creatorul.

Astfel, noi trebuie să ne uităm la lume cu ochii altruiști, adică din calitatea dăruirii. Să spunem că întreaga lume este copilașul nostru pe care îl iubim la nebunie. Atunci cum ne-am uita la lume cu iubire?

Cu toate acestea, lucrul acesta este insuficient, deoarece noi tot ne uităm la ea din punct de vedere egoist. Trebuie să ne uităm la ea cu iubire altruistă, asta fiind ca și cum am fi absolut independenți de noi, înșine. Acum imaginați-vă în locul copilului vostru, care este întreaga lume pentru voi, un străin sau chiar și mai bine o persoana pe care o urâți cel mai mult. Trebuie să vă defocalizați, să vă desprindeți de punctul vostru de vedere egoist asupra lumii, printr-o prismă care vă întoarce pe dos în mod complet și apoi prin ea veți vedea Creatorul.

De pe KabTV “Fundamentele Cabalei”, 2/4/19

Libertatea de alegere, partea 4

În vâltoarea curentului vieții

Întrebare: Toate acțiunile și condițiile unei persoane sunt predeterminate în această lume, cu excepția aspirațiilor sale pentru dezvoltarea spirituală?

Răspuns: O persoană, de asemenea, are o anumită predispoziție spre dezvoltarea spirituală. Omul simte că este atras undeva.

În lumea noastră noi nu doar ne grăbim în vâltoarea vieții. De exemplu, dacă mă uit în urmă, de la înălțimea celor șaptezeci de ani ai mei, atunci voi vedea cum tot timpul am fost direcționat undeva. Deși uneori acestea au fost fluxuri turbulente, care m-au purtat dintr-o țară în alta, dintr-o societate în alta, totuși a fost o mișcare intenționată.

Într-o anumită etapă a călătoriei, omului i se oferă oportunitatea să ia vâslele și să rotească barca sa într-o direcție diferită. Trebuie să înțelegi asta, să realizezi asta, să determini ce pânze să ridici și cum să controlezi micul tău vas al vieții.

În principiu, 99,9% din oameni nu înțeleg asta. Însă sunt oameni care încearcă să se direcționeze cumva undeva, deși ei de asemenea nu înțeleg unde și cu ce scop.

Prin urmare, acum, într-o vreme foarte turbulentă, când vâltoarea vieții ne poartă într-o direcție necunoscută, știința Cabalei este revelată și ne explică, în principiu, că ai oportunitatea să îți influențezi soarta, că ai libertatea de a alege.

În ciuda faptului că ești influențat de datele inițial integrate în tine, nu este important. La fel, ție iți este dată oportunitatea de a te influența pe tine, însuti prin mediu. Este necesar doar să alegi un mediu tot mai corect de fiecare dată.

În principiu, omul nu alege mediul, ci îl găsește cu claritate în conformitate cu scopul și pătrunde în mediul adecvat. Prin urmare, întâi de toate, tu trebuie să alegi scopul vieții.

Dacă vrei să fi un muzician, un artist sau un om de știință, atunci în conformitate cu asta trebuie să alegi mediul în care te vei dezvolta, pentru a veni mai aproape de scopul care te atrage, scopul de care ai nevoie.

Întrebare: Deci, pe parcursul acestor zeci de mii de ani de dezvoltare umană, noi nu am avut libertatea de alegere. Însă într-o anumită etapă evoluționară a apărut în om. Omului i se pare că în mod accidental a găsit un fel de mediu. Și asta de asemenea nu este încă libera sa alegere. Începe atunci când persoana este deja în interiorul acestui mediu și când lucrează cu el?

Răspuns: Da. Liberul arbitru al unei persoane se va manifesta în măsura în care se anulează pe ea, însăși față de mediu, pentru a absorbi toate proprietățile și forțele necesare pentru a obține de la el scopul său.

De pe KabTV “Fundamentele Cabalei”, 2/4/19

Sensu vieții, partea 4

Fiecare are propriul sens al vieții

Întrebare: De ce nu ne este învățat sensul vieții la școală?

Răspuns: Ce pot răspunde profesorii la această întrebare?

Observație: de exemplu, în școlile religioase, aceștia ar răspunde că sensul vieții este în revelația Creatorului.

Comentariul meu: Într-adevăr, oamenii religioși spun acest lucru. Prin urmare, astăzi, mulți oameni se întorc la religii unde găsesc un anumit confort mistic, ceea ce răspunde cumva la această întrebare.

Observație: Oamenii seculari ar spune că sensul vieții este acela de a crea o familie bună, în dragoste.

Comentariul meu: Acesta nu este obiectivul final. Totul se termina. Chiar psihologii și fiziologii spun că toate relațiile dispar în câțiva ani.

Oamenii rămân împreună doar din cauza copiilor și a posesiunilor comune. În principiu, nu rămân sentimente reciproce speciale, doar responsabilități reciproce.

Întrebare: Înseamnă că iubirea și familia nu pot fi scopul vieții?

Răspuns: Nu. Există multe lucrări ale psihologilor pe acest subiect. Orice relație bună între un bărbat și o femeie nu durează mai mult de trei, chiar doi ani și jumătate. După aceea, ne răcim. Așa suntem construiți. Cu toate acestea, există copii, o gospodărie comună, pentru care merită să trăim împreună.

Întrebare: De ce sensul vieții nu este același pentru toată lumea? Fiecare are scopul său.

Răspuns: Ceea ce vrei să spui nu este sensul vieții, ci ce foloseste orice persoană pentru a se umple. De exemplu, oamenii de știință consideră că este necesar să continuăm știința, pentru oamenii creativi este arta. Unii oameni cred că ar trebui să creștem copiii pentru a fi mai fericiți decât suntem și așa mai departe.

Adică fiecare persoană vine cu un sens al vieții care îl calmează și îi dă un sentiment de existență. De fapt, este doar o „pastilă calmantă” și nimic mai mult.

Pentru a dezvălui cu adevărat sensul vieții, trebuie să faci o mulțime de căutări interne, săpături, până când o persoană găsește înțelepciunea Cabalei și începe să exploreze cu adevărat sensul vieții cu ajutorul ei. Sensul este în a înțelege rădăcina, sursa de viață. Numai acolo veți găsi răspunsul la această întrebare.

Scopul grupului de Cabala, partea 1

Fiecare are calea lui spre Creator

Întrebare: De-a lungul istoriei, unii cabaliști au atins obținerea spirituală fără profesori. Au fost aceia care au atins Creatorul fără surse și chiar unii care au făcut-o fără grup. Cum poate cineva să atingă obiectivul fără acești factori?

Răspuns: Depinde de obiectiv, de stare și de punctul în timp.

Remarcă: Scopul celor care studiază Cabala este dezvăluirea Creatorului.

Comentariul meu: Chiar și asta poate fi cu totul altceva. La fel ca în lumea noastră, cineva poate fi educat pe diferite niveluri, sub diferite aspecte, în profunzime sau în cantitate, etc.

Cert este că toate sufletele sunt diferite, însemnând diferite părți ale sufletului comun. Astfel, de-a lungul a 20 de generații de la Adam până la Avraam, au existat astfel de suflete care nu au avut nevoie de Cabala, pentru că aveau o înclinație interioară naturală spre obținere.

Întrebare: La fel ca astăzi, există oameni care sunt în mod natural înzestrați cu capacitatea de a vindeca oameni.

Răspuns: Exact. Ei nu știu de unde o obțin. Există oameni care, dimpotrivă, obțin calea prin cunoștințe și înțelegere, prin intermediul profesorilor, prin grupuri mici de oameni. Fiecare are propria sa cale către Creator și nu se poate spune nimic despre asta.

KabTv „Fundamentele Cabalei”6/03/19

Viață și moarte, partea 4

 Frica de moarte și alte metamorfoze psihologice

Întrebare: În lumea noastră, cineva trăiește, cineva moare. De ce se întâmplă acest proces?

Răspuns: În lumea noastră, totul se întâmplă prin analogie cu lumea superioară. Când în lumea spirituală dorințele și intențiile se reunesc și calitatea dăruirii apare în ele, asta se numește viață.

Dacă aceste dorințe se destramă și nu se pot conecta între ele, pentru a produce calitatea de dăruire și iubire, această separare este numită moarte.

Întrebare: Există ritualuri speciale de înmormântare conform legilor Cabalistice?

Răspuns: Absolut nu! Cabala nu are nicio legătură cu corpul nostru. Îl consideră doar un animal și nu vorbește despre el în niciun fel.

Întrebare: De ce există o frică de moarte?

Răspuns: Teama de moarte există pentru că o persoană nu știe ce urmează. I se pare că continuă să existe.

Întrebare: Voi clarifica întrebarea: de ce Creatorul ne determină să ne temem de moarte? Imaginează-ți o realitate în care o persoană nu i-ar fi frică de moarte.

Răspuns: Doamne ferește. Atunci el nu ar fi obținut niciun rezultat în viața lui, ci doar ar exista. Frica de moarte din tinerețe ne împinge înainte spre sensul vieții, pentru a o realiza și pentru a o revela.

Întrebare: Ce puteți spune despre moartea clinică? Multe persoane care au experimentat-o ​​au trecut prin aceleași stări: văd lumină, un tunel și simt că sunt în afara corpului.

Răspuns: Le-am experimentat și le-am simțit și eu. Acestea sunt tot felul de metamorfoze psihologice pe care le simțim într-o stare de moarte clinică. Nu au nicio legătură cu stările spirituale.

Întrebare: Este posibil să spunem că o moarte tragică este o pedeapsă pentru unele păcate? Sau Cabala nu crede asta?

Răspuns: Nu. Nu putem atribui situații diferite înțelegerii noastre de ce s-a întâmplat și ce se va întâmpla în continuare.

O persoană trebuie să se simtă întotdeauna într-o stare de liber arbitru, înțelegând pentru ce există, pentru ce trăiește, pentru ca astfel să aleagă să se ridice la nivelul în care va face ceva cu adevărat util în viața sa.

 

Metoda de corectare, partea 7

Ce presupune corecția?

Întrebare: În ce constă unicitatea calității de dăruire?

Răspuns: Nu putem înțelege calitatea dăruirii ca și cum ar exista în afara noastră. O putem înțelege doar în interiorul nostru, peste calitatea primirii. Doar în acest fel putem realiza ceva, comparând cele două calități. Astfel, deoarece a creat în noi calități pur negative, Creatorul ne dă șansa de a câștiga calități complet opuse, pozitive, dacă ne ridicăm mai presus de cele negative.

Întrebare: Dacă cineva pune nevoile prietenului mai presus de cele proprii, este acesta un nivel de dăruire?

Răspuns: Desigur! Cu cât îndeplinește mai bine cererile prietenilor, cu atât mai mare este nivelul său de dăruire.

Întrebare: Ce împlinire putem da prietenilor?

Răspuns: Nu contează. Ceea ce contează este direcția gândurilor tale, intenția ta: să-l împlinești pe prieten sau să te împlinești pe tine? Ce gândești despre toate acestea, unde îți este inima? Vrei să-I faci o bucurie Creatorului împlinind un prieten, sau vrei să te satisfaci pe tine, fără să iei în considerare nici prietenul și nici pe Creator?

Întrebare: Vrei să spui că de fapt corectarea constă în faptul că, în loc să calculeze, ca un om obișnuit, cum să primească plăcere în fiecare clipă, persoana va face calcule punând nevoile altora mai presus de ale sale?

Răspuns: Da.

Remarcă: Este o utopie! Nu ne este clar nici măcar cum să abordăm această problemă.

Comentariul meu: De aceea avem grupul și metoda, pentru a începe să lucrăm cu ele.

Întrebare: Grupul este unealta. Dar scopul? De unde pot să știu ce vrea Creatorul de la mine?

Răspuns: Mai întâi, Creatorul vrea de la noi doar un singur lucru, să devenim ca El. În al doilea rând, pentru a deveni ca El, Creatorul ne-a pus în lumea aceasta și ne-a adus la grup spunând: „Ia. Începe să lucrezi în conformitate cu metoda: de la iubirea pentru prieteni la iubirea pentru Creator. Doar așa poți deveni ca Mine.” Țineți cont de faptul că iubirea pentru prieten trebuie să fie mai importantă și trebuie să o preceadă pe cea pentru Creator. Toate sursele scriu despre acest lucru. Exact astfel trebuie să acționăm dacă dorim să ajungem la Creator.

Din emisiunea KabTV “Bazele cabalei,” 2/7/19

Libertatea de alegere, partea 3

De ce are nevoie un individ de influența mediului?

Întrebare: De ce totul este creat pentru ca eu, fiind un individ, să fiu influențat de societate? Ce îmi dă mie asta? Cum pot să folosesc asta pentru dezvoltarea mea spirituală?

Răspuns: Eu cu ajutorul societății înconjurătoare pot să mă controlez. Dacă sunt într-un sistem închis, și nu pot să fac nimic cu mine însumi sau în interiorul meu, atunci nu contează cum mă învârt, ca un câine care își urmărește coada, nimic nu va funcționa pentru că am anumite proprietăți, calități, iar dacă le folosesc, atunci aș fi același ”eu”.

Cum pot eu să ies din mine și să exercit o influență asupra mea din afară? Aici, înțelepciunea Cabala ne arată un principiu foarte interesant.

Spune că dacă am o atitudine clară, selectivă față de mediu, ”asta este bine pentru mine și asta este rău, vreau ca asta să mă influențeze mai mult și asta mai puțin”, atunci, în acest mod, aleg sursele care să mă influențeze, le sortez și mă pun sub influența lor. În acest mod mă controlez prin societatea înconjurătoare.

Poate am nevoie de două ore pentru a fi influențat de un grup de oameni și de trei ore de altul, sau să ascult un buletin de știri la TV, să citesc un articol în ziar, sau să navighez pe Internet. Trebuie constant să monitorizez ce influențe externe aleg, pentru că în acest mod mă creez. Acesta este procesul creării mele. Asta contează. Aici este liberul meu arbitru. O astfel de oportunitate, o astfel de libertate, ne este dată nouă de Creator.

Din emisiunea de pe KabTV ”Fundamtenele Cabala” din 2/4/19

Sensul vieții, partea 3

Este posibil să atenuăm întrebarea despre sensul vieții?

Observaţie:  Astăzi, speranța de viață a crescut de patru ori. În urmă cu 3.500 de ani, speranța medie de viață în Egiptul Antic era de 22 de ani.

Comentariul meu:  Astăzi nu putem înțelege asta. La 22 de ani viața nu începe încă.

Întrebare:  În acele timpuri, 15-20% din populație mureau de moarte nefirească, deoarece în mod constant se duceau războaie. În vremea noastră, desigur, viața a devenit mai bună. Cu toate acestea, pe de altă parte, jumătate din populația lumii ia antidepresive. Toate acestea sunt cauzate în oameni de natură?

Răspuns:  Da, natura noastră, care ne conduce la scop. Adică ai totul, cu excepția principalului lucru: pentru ce trăiești?

În cele mai vechi timpuri, o persoană la 20 de ani putea să nu se fi gândit la scopul vieții. Dar când trăiești 80 de ani, atunci ai deja o problemă, jumătate din viața ta gândești: „În curând voi muri și pentru ce am trăit? Care este ideea?” Este mai rea decât moartea.

Observaţie:  Chiar și faptul că totul se termină ridică întrebarea: care este sensul vieții, dacă totul se termină?

Comentariul meu:  Apoi, avem nevoie de droguri pentru a nu ne mai gândi la asta, iar umanitatea a inventat acest lucru.

Întrebare:  Drogurile sunt acum legalizate în toată lumea. Crezi că nu este întâmplător?

Răspuns:  Desigur, nu este întâmplător! O persoană nu vrea să se gândească la sfârșitul ei, dar din moment ce aceste gânduri nu o părăsesc, ea vrea să umple cumva acest gol.

Întrebare:  Înseamnă că, Creatorul ne dă suferință pe de o parte, dar pe de altă parte El permite drogurile astfel încât să le folosim?

Răspuns:  Depinde de noi să vedem că nici aceasta nu este o soluție.

Întrebare:  Deci drogurile nu vor ajuta la atenuarea întrebării interioare despre sensul vieții?

Răspuns:  În niciun caz.

Din KabTV – „Fundamentele Cabalei”, 1/14/19

Viaţă şi moarte, partea 3

Viața și moartea din punctul de vedere al Cabalei

Întrebare:  Timp de mii de ani de dezvoltare a civilizației umane au existat un număr mare de credințe, de tot felul. Este surprinzător, dar și adevărat, că aproape toate credințele vorbeau despre viață după moarte. Toată lumea crede în asta. Ce spune Cabala despre asta?

Răspuns:  Cabala spune că viața nu este existența corpului nostru proteic și moartea acestuia, fiindcă ea este umplută cu forța superioară, indiferent de starea în care se află corpul nostru.

Cu alte cuvinte, avem ocazia să dobândim voința de a dărui, în afara noastră, ieșind din noi, înșine, din egoismul nostru. Iar când o persoană iese din sine și vrea să-i împlinească pe ceilalți, atunci în această stare primește împlinirea de Sus, pentru a o transmite altora. Și acea împlinire, care trece prin el către alții, este chiar viața.

De aceea, dorința mea de a împlini pe cineva din afara mea se numește viață. Vreau să împlinesc pe aproape toată lumea. Astfel, dacă mă raportez la ceilalți și, prin ei, la Creator într-un asemenea mod, atunci o Lumină mare trece prin mine și această Lumină, care mă umple, se numește viață.

Întrebare:  Atunci, ce este moartea?

Răspuns:  În lumea spirituală, moartea este o cădere din calitatea dăruirii, în calitatea primirii. Adică dorința de a primi pentru propriul bine, de a-ți zăvorî pentru sine toate plăcerile, este moartea spirituală.

Întrebare:  Înseamnă că dacă suntem acum în dorința de a primi, suntem morți din punct de vedere al lumii spirituale?

Răspuns:  Din punctul de vedere al lumii spirituale nu suntem morți, ci, pur și simplu, nu existăm deloc.

Întrebare:  O persoană determină prin sine, însăşi dacă este vie sau moartă în lumea spirituală?

Răspuns:  Da. Dacă a ajuns la starea de viață și atunci această calitate cade de la el și Lumina dispare, el spune că „Acum sunt în starea de moarte”.

Între timp, noi nu suntem în nicio stare, fiindcă, acum, în ceea ce privește stările spirituale, suntem considerați animale și nu oameni.

Întrebare:  Este posibil să spunem că existăm în potențial?

Răspuns:  Da. Putem ajunge la un grad spiritual și să devenim oameni, dar până atunci nu avem acest lucru în noi.

Întrebare:  Care este rădăcina spirituală a morții?

Răspuns:  Este o tranziție către o stare diferită. Cu toate acestea, nu este moartea. De fapt, nu există moarte, fiindcă moartea este considerată ca fiind absenţa dorinței de a dărui, care este natura Creatorului. Iar când dorinţa de a dărui se manifestă în noi, atunci o numim viaţă.

Din KabTV –  “Fundamentele Cabalei,” 1/14/19