Arvut (garanție reciprocă) este legea conectării corecte a creaturilor între ele, în cadrul cărora acestea dezvăluie Creatorul. Creăm Creatorul în rețeaua de garanție reciprocă pe care o construim. Cu o garanție reciprocă autentică, fiecare iese din sine și se alătură celorlalți. Într-adevăr, nimeni nu îl poate dezvălui pe Creator în el însuși, numai în afară, în măsura conexiunii sale cu dorințele străine, poate chiar dorinţe opuse și urâte.

Se spune: „Iubirea acoperă toate fărădelegile.” Prin urmare, trebuie să dezvăluim păcatele pentru a construi iubire peste ele. Numai în acest fel poate fi cunoscută lumina: „ca avantaj al luminii asupra întunericului.” Natura Creatorului este percepută doar în contrast: fiecare dintre proprietățile Sale este revelată din opusul unei anumite proprietăți a creației și iubirea va acoperi toate fărădelegile.

Prin urmare, pe drumul către garanția reciprocă, trebuie să întâlnim toate proprietățile opuse acesteia: ura, respingerea, neglijarea și să construim un sistem de relații între noi, deasupra acestora. Există o singură aspirație în sistemul de garanție reciprocă: să te conectezi cu ceilalți și să-i slujeşti, să împlineşti și să le oferi tot ceea ce au nevoie.

O persoană nu se poate împlini niciodată pe sine, în viața corporală și cu atât mai mult în spiritualitate, unde nu există nicio cale de a primi nici măcar o scânteie de lumină în propriile sale dorințe. Dar dacă mă conectez cu alții și vreau să îi satisfac, atunci lumina va străluci prin mine. Asta înseamnă că „primesc”, am ocazia să-l umplu pe aproapele meu și asta se numește împlinirea mea!

Deci, obţinem un Kli spiritual, umplem rețeaua comună numită Adam, omul și puterea de unificare și unitate, Lumina superioară, Creatorul, este revelat în noi. Tot ce avem nevoie este să construim garanția reciprocă între noi, în ea constă corectarea sufletului comun.¹ (Minutul 1:40)

Sufletul nostru comun este rupt. Trebuie să ajungem la sentimentul unui singur sistem, în care fiecare să-i umple pe ceilalți și să le fie garantor. Lumina se răspândește in toate celelalte suflete prin aceasta. Nimeni altcineva nu îi poate conecta și umple așa cum face el, așa că toată lumea este ca şi Keter în raport cu toți ceilalți. Deci, construim sistemul unui suflet comun.² (Minutul 9:50)

Cum poate cineva să simtă dorința unui prieten? Trebuie să lucrăm la asta ca și cum aș adopta un copil și aș vrea să-i cunosc dorințele și să-l slujesc.

Trebuie să ne rugăm să simțim inimile prietenilor. Până la urmă, dorințele lor sunt părți ale sufletului meu, dar există rezistență între noi, un rezistor care nu îmi permite să îi simt. Trebuie să simt puterea de a depăși această rezistență, atunci o voi percepe ca un ajutor, care se numește „Iubirea va acoperi toate fărădelegile.”

Prin urmare, aceste perturbări sunt pentru binele meu. Dacă mă conectez cu un prieten peste ele, atunci rezistența nu dispare, ci doar crește. Încerc totuși să-l contactez, să mă conectez deasupra rezistorului care ne separă și să vărs toată dragostea asupra lui. Apoi, în acest rezistor, efectuez toată munca, generez toată puterea, care se numește încălzirea inimilor, ca și cum un curent electric curge în rețea și încălzește rezistența. Aceleași legi se aplică aici.

Iubirea este revelată tocmai pentru că există rezistență. Dragostea poate fi dezvăluită numai atunci când există confruntări și probleme.³ (Minutul 1:24:30)

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 10/19/19,, „Garanția reciprocă”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Baal Hasulam, Introducere la cartea, Panim Meirot uMasbirot: Prin urmare, veniți și vedeți cât de recunoscători ar trebui să fim profesorilor noștri, care ne împărtășesc luminile lor sacre și își dedică sufletul pentru a face bine sufletelor noastre. Ei stau la mijloc între calea chinurilor dure și calea pocăinței. Ei ne mântuiesc de lumea de jos, care este mai grea decât moartea și ne obișnuiesc să ajungem la plăcerile cerești, la blândețea sublimă și la plăcerea care este partea noastră și care ne așteaptă de la bun început, așa cum am spus mai sus. Fiecare dintre ei operează în generația sa, în conformitate cu puterea Torei sale și a sfințeniei.

Înțelepții noștri au spus deja: „Nu aveți o generație fără cei ca Avraam, Isaac și Iacob.”

În ziua de pomenire a marelui Cabalist, învățătorul nostru Rabash, nu ne adâncim în amintiri și nu ne mâhnim cu privire la trecerea lui, așa cum se obișnuiește în lumea corporală, care este departe de adevăr. Percepem această zi ca o oportunitate de a ne conecta și mai puternic, de a ne analiza și de a ne apropia astfel de rădăcina noastră.

Rabash este revelarea Creatorului pentru noi, într-o anumită formă și cu o anumită forță.

Vrem să mulțumim Creatorului pentru că ne-a trimis un astfel de mesager, prin care El ne-a deschis posibilitatea să ne apropiem de forța superioară, să ne corectăm și să devenim asemănători cu Creatorul. Prin Rabash, ne atașăm de Creator, pentru că este un pas intermediar între noi și Creator. Datorită lui Rabash, existăm spiritual, iar prin Rabash, primim tot ceea ce este necesar pentru ascensiunea noastră spirituală.

Rabash ni se dezvăluie ca un sistem care ne conectează la Creator, prin intermediul căruia ne putem realiza și aborda adevărul. Prin urmare, nu ne amintim imaginea externă a unei persoane și obiceiurile sale pământești, ci îl considerăm, în primul rând, ca pe o revelație specială a Creatorului, care s-a manifestat în această formă pentru noi. Și, cu cât îl cinstim mai mult pe Rabash, cu atât ne apropiem de Creator, prețuind revelația specială pe care Creatorul a făcut-o prin el. Astfel, forța superioară numită „Rabash”, devine importantă pentru noi, conectându-ne cu Creatorul și apropiindu-ne de El.

Într-o anumită măsură, această revelare a Creatorului s-a manifestat într-o formă externă și apoi a dispărut. În ciuda acestei dispariții externe, a acestei purificări, trebuie să ne purificăm noi, înşine și să ajungem la o conexiune cu Rabash, cu această rădăcină spirituală ca nivelul nostru superior, prin care ne putem conecta cu Creatorul.

Creatorul acționează prin suflete speciale asupra unui anumit număr de suflete inferioare. Este ca și cum creierul trimite o comandă către un organ important, astfel încât acesta să transmită semnale către diverse celule corporale aflate sub controlul său, ghidându-le comportamentul. Rabash, succesorul lui Baal HaSulam în generația noastră, a devenit un punct de cotitură pentru noi, o sursă a unei metode practice și moderne de ascensiune spirituală.

Prin urmare, trebuie să înțelegem înălțimea acestui dar, care ni s-a oferit, prin posibilitatea de a-l contacta și de a absorbi astfel de la el metoda potrivită timpului nostru și de a o realiza.

Cât de recunoscători ar trebui să fim profesorului nostru Rabash al cărui suflet, în partea sa de realitate, a fost atât de mare, încât a fost capabil să formeze și să ne transmită întreaga metodă de corectare? Fără Rabash, ar fi fost extrem de dificil sau chiar imposibil să atingem lumea spirituală. ¹ (Minutul 6:10)

Forța superioară se răspândește în sistemul Adam HaRishon, dezvăluindu-se de Sus în jos, animând tot mai multe părți ale sufletului. Iar când lumina trebuie să se răspândească către straturile inferioare ale sistemului, pentru a reînvia organele următoare ale corpului lui Adam HaRishon în lanț, atunci este o nevoie a părților superioare speciale ale sistemului să se includă în această lucrare.

Iar dezvoltarea are loc de Sus în jos și, prin urmare, atunci când o anumită etapă inferioară se dezvoltă, ea provoacă modificări în toate etapele superioare. Și orice corectare este destinată numai trezirii sufletelor cele mai joase, numite „ultima generație”, pentru a le aduce și pe ele în asemănare cu Creatorul.

Rabash simbolizează o forță globală imensă și care acționează asupra întregii noastre generații. Iar nouă nu ne rămâne decât să implementăm metoda lui Baal HaSulam, pe care Rabash ne-a transmis-o și ne-a explicat-o. Prin urmare, studiem articolele lui Rabash pentru a ne imagina lumea ca pe un sistem general pe care să-l realizăm corect, iar Rabash ne conduce către aceasta prin cea mai practică formă. ² (Minutul 8:30)

Baal HaSulam ne este dezvăluit, dar nu ca un ghid, ci ca un om de știință, care a atins întregimea creației, de la începutul până la sfârșitul ei și dincolo. Rabash ne ia de mână, aşa cum ia un adult mâna unui copil și ne conduce pe această cale, până la sfârșitul corectării. El deschide calea pentru noi și merge alături de noi.

Sufletele grele, grosiere, care sunt dezvăluite în generația noastră, nu ar putea să se contopească cu Creatorul fără metoda revelată nouă de Rabash. La urma urmei, el ne explică cum să realizăm stările despre care ne scrie Baal HaSulam.

Baal HaSulam scrie despre nivelurile superioare și stările superioare ca un cercetător științific. Pe când Rabash ne vorbește mai mult, dar nu despre pașii înșiși, ci despre munca interioară pe care o persoană trebuie să o facă pentru a-i realiza, adică despre mijloace, ca mediul, unificarea și auto-anularea.

În cărțile sale, Baal HaSulam descrie întregul sistem superior, dar acestea nu sunt manuale cu care te poți înălţa. Este ca un compozitor care a scris o simfonie. Mai întâi trebuie să învățăm notele muzicale și să stăpânim tehnica interpretării cântecului, înainte de a putea citi această partitură și să o redăm. Iar pentru a face acest lucru, avem nevoie de o altă persoană, de un alt profesor, iar Rabash a devenit un astfel de profesor pentru noi, conducându-ne pe tot parcursul.

Fără explicațiile sale, am putea fi derutaţi de învățăturile lui Baal HaSulam, interpretându-le în mod incorect, oricât de mult ne permite imaginația noastră. Cu toate acestea, dacă punem în aplicare instrucțiunile lui Rabash, care ne permit să împlinim o astfel de realizare, atunci vom începe să înțelegem scrierile lui Baal HaSulam. ³ (Minutul 19:30)

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 10/3/19, „Ziua Memorială a lui Rav Baruch Shalom Halevi Ashlag (Rabash)”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Percepția realității nu poate fi redată în cuvinte; fie vezi realitatea, fie nu. Dacă îmi scot ochelarii nu mai văd nimic din ce se află în fața mea. Știu că sunt acolo niște oameni, le aud vocile, dar nu-i pot vedea. Pentru a vedea realitatea prin ochii Creatorului, avem nevoie de ochelari speciali, prin care să putem vedea sufletul, care există în fiecare dintre noi și în noi toți la un loc, ca fiind un întreg. Așa funcționează sistemul, deoarece percepția realității, ca sumă a indivizilor, ca sumă a unităților, necesită o abordare diferită, integrală.

Vrem să percepem grupurile cabaliste din întreaga lume ca alcătuind un singur grup, vrem să ne îngrijim de toate în mod egal, să ne ridicăm peste grija pentru grupul nostru de zece, pentru țara și limba noastră și să ajungem la sufletul comun al umanității, la Babilon, în întregimea lui. Scopul este să ne corectăm percepția și să vedem realitatea prin ochii Creatorului, în forma ei integrală și colectivă.

De aceea, ar trebui acum să ne străduim să ne gândim la sufletul comun, măcar la grupurile noastre din întreaga lume, cu scopul de a trece peste toate diferențele dintre noi. În acest fel, fiecare dintre noi își va corecta spargerea și percepția realității va deveni mai integrală.

Cum putem munci? Putem doar lucra asupra sentimentelor noastre cu ajutorul rațiunii, înțelegând cât este de important să conectăm părțile sufletului spart. Trebuie să facem tot ce ne stă în putere și apoi vom ajunge la rugăciunea care ne va salva. Problema este că am nevoie de multe eforturi pentru a ajunge la o astfel de rugăciune, atunci când înțeleg că nu pot realiza ce doresc, dar doresc din răsputeri și știu de la cine să cer, precum și că El mă poate ajuta.

Nu corectăm nimic singuri, nu realizăm legături între noi. Însă, în ciuda respingerilor facem eforturi, apoi ne adresăm Creatorului care completează munca în locul nostru. Pentru congresul din Bulgaria ar trebui să ne pregătim făcând tot ce este posibil și, ca urmare, o parte din convenție va deveni o rugăciune.

Aceasta nu va mai fi o relație în grupul de zece, o conexiune umană normală, aflată în câmpul meu vizual, în senzațiile mele, ci ceva intangibil și neclar: cu cine mă conectez și cum? Nu am structura internă prin care să mă pot conecta cu alte grupuri într-un Kli; ca atare tot ce-mi rămâne de făcut este să mă rog, să cer.

Din partea întâi Daily Kabbalah Lesson 9/16/19, Baal HaSulam, “600,000 de suflete”

Minutele 20:50 to 28:06

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Tot ce trebuie să facă o persoană este să se conecteze cu ceilalți și, pentru aceasta, trebuie să-şi anuleze egoismul, să uite de sine, reducând controlul său și făcând loc celorlalți. Aceasta este toată munca și corectarea generală, într-un singur suflet general. Prin urmare, toate păcatele și poruncile, pocăința, recompensele și pedepsele se referă numai la conexiune. Cu cât această conexiune este mai largă, cu atât este mai greu să ne anulăm pe noi, înșine, să facem loc altora și să le acordăm importanță. În conexiune, atât calitatea, cât și cantitatea sunt importante.

În timpul Selichot (pocăință) cerem iertare pentru egoismul nostru, pentru incapacitatea de a-l anula de dragul unității noastre. Treptat, cantitatea se transformă în calitate, în extinderea conexiunii și includerea unor cercuri noi în ea, care duce la noi grade de atingere și atrage o Lumină nouă. Dând naștere noului Partzuf Nefesh, noi, înșine primim gradul de Ruach ș.a.m.d.

Prin urmare, nu există niciun dubiu ce este mai important pentru corectare: calitatea sau cantitatea. Corectarea calitativă este imposibilă fără una cantitativă. Toate acțiunile noastre sunt foarte simple și discrete, dar datorită numărului lor mare, eforturilor constante de a ne anula și de a ne conecta unul cu celălalt, realizăm toate atingerile spirituale și creștem.

Este scris că „nu înțeleptul învață”, ci cel care adaugă constant eforturi, astfel încât bănuţ cu bănuţ să se acumuleze într-o sumă mare. Multe acțiuni discrete se acumulează într-un rezultat major.

Prin urmare, nu ne putem plânge că suntem incapabili să facem o faptă mare. Nu ni se cere o mare performanţă. În orice loc și în orice stare, există întotdeauna oportunitatea de a depune puțin efort. Dacă ne putem efectua micile acțiuni și le vom asambla împreună, atunci prin ele, vom ajunge la corectare și la o ascensiune înaltă. ¹ (Minutul 18:20)

Cineva ar trebui să se pocăiască doar pentru că nu a cerut corectare Creatorului. Toate corectările depășesc cunoștințele, dincolo de dorințele egoismului nostru. Munca noastră este să ne întoarcem mereu la „Nu există altceva în afară de El.” Iar într-un loc în care Creatorul lipsește, noi trebuie să-L adăugăm. Și dacă nu reușesc acest lucru, atunci îmi cer iertare. Cer Creatorului să-mi dea mai multă forță, înțelegere și sensibilitate, pentru a vedea posibilitatea corectării și să o cer Creatorului. ^{2 (}Minutul 26:25)

Îmi cer iertare pentru faptul că am avut ocazia să cer Creatorului corectarea și nu am făcut acest lucru, nu am ajuns la recunoașterea deplină a răului. Mă pocăiesc că nu am muncit destul de mult și nu am putut fi afectat suficient de egoismul meu, încât să încep să acționez. Răul descoperit nu mi-a atins inima. Aș fi putut fi mai sensibil și mai intransigent la rău.

Totul depinde de conexiunea noastră, dar nu am ajuns la ea, nu putem simți necazul comun ca fiind al nostru. Pentru asta, cerem acum iertare.

Lucrăm acum la extinderea conexiunii noastre globale (Kli). Datorită acestei extinderi, toată lumea va deveni mult mai sensibilă faţă de oamenii care sunt lângă el. Conexiunea în fiecare grup de zece personal va crește, deoarece ne extindem conexiunile în afara lui. ³ (Minutul 39:10).

Pentru a ne conecta corect cu grupul de zece, cu o mai mare precizie și putere interioară, discernând detalii suplimentare în această conexiune și, în cele din urmă, dezvăluind Creatorul în ea, trebuie să avem grijă de un cerc mai larg. Se știe că, pentru a aprofunda studiul unui fenomen, ar trebui, dimpotrivă, să-l extindem și să ne dăm puțin deoparte. Prin aceasta, vom înțelege fenomenul în sine.

Trecând dincolo de Pământul nostru, în spațiu, ajungem la o mai bună înțelegere a planetei pe care trăim. Așa este în toate. O persoană părăsește țara natală și pornește să cucerească noi continente, deoarece îl ajută să se înțeleagă pe sine. Este la fel și cu grupul de zece; nu-l putem studia și descoperi Creatorul în el, până când nu vom avea grijă de toate aceste alte grupuri de zece similare.

Trebuie să stabilim fire de legătură între noi, linii de conectare; altfel, nu vom înțelege cum funcționează sistemul. Este imposibil de studiat funcțiile întregului corp dintr-o singură celulă. Este imposibil să înțelegem această singură celulă în sine, scopul și funcțiile sale, deoarece este o parte a corpului general și sistemele sale lucrează în principal pentru a comunica cu alte celule. Este imposibil să scoateți un rezistor sau tranzistor de pe un computer și să ne gândim că înțelegem construcția întregului sistem.

Prin urmare, dacă simțim nevoia să ne extindem și să începem să ne gândim la toate grupurile lumii, este un semn că suntem gata să realizăm conexiunea în grupul de zece într-un grad mai mare. Unul nu poate exista fără celălalt. ⁴ (Minutul 1:10:45)

Din prima parte a Lecţiei zilnice de cabala 9/24/19 „Ce este pregătirea pentru Selichot [Iertare]”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Bina este o calitate abstractă a credinței, dar această credință este realizată în Malchut, deoarece credința poate funcționa practic numai acolo unde există o calitate de a primi. Dorința de a se bucura apare mai întâi la nivelul lui Hochma, dar încă nu a fost realizată de ființa creată. Iar dorința de a dărui apare în Bina, dar fără realizarea ei practică încă. Din combinarea ambelor apare a patra etapă, Dalet, unde ar trebui să existe credință și, în măsura credinței, primire. Dorința de a primi în Malchut este o consecință a dorinței de a dărui a lui Bina și a dorinței de a primi din Hochma, pe care Zeir Anpin le îmbină complet împreună.¹ Minutul 25:30

Ziua a 15a din Av (Tu B’Av) este considerată una dintre cele mai bune zile pentru Israel. O zi bună este ziua în care poți să dăruieşti Creatorului cel mai mult. Tu B’Av simbolizează primirea de dragul dăruirii, dar în beneficiul viitorului, când Malchut va fi deja corectată. Între timp, deși ascensiunea lumilor are loc, aceasta se datorează trezirii de Sus, nu muncii celui de jos.

Sfârșitul corectării are loc pe Purim. Tu B’Av este o combinație între dorințele de primire ale Malchut în prezența tuturor condițiilor potrivite, care au ieșit din cele patru etape, reprezentate ca patru grupuri de fete în căutarea de pretendenţi: Hochma, Bina, ZA și Malchut.

Frumusețile au spus: „Întoarceți ochii spre frumusețe, pentru că o femeie este pentru frumusețe”. Nobilii au spus: „Aruncați-vă ochii asupra familiei, căci o femeie este pentru fii”. Bogații au spus: „Îndreptați ochii asupra celor bogați.” Și urâtul a spus: „Luați-ne în numele Cerului și încununați-ne cu ornamente de aur.” În acest fel, toate etapele au trecut prin: Hochma, Bina, ZA, până a venit rândul lui Malchut și s-a dovedit că Malchut Shamayim (Împărăția Cerurilor) trebuie să fie sărac și slab, nu bogat, frumos și nobil. Doar prin munca noastră putem deveni loiali față de aceasta.

Această sărbătoare reprezintă căutările și dezamăgirea noastră în propria noastră forță, disponibilitatea noastră de a ne separa prin orice mijloace de dorința de a ne bucura și de a ne dedica dăruirii, adică de a nu cere nimic pentru noi, înșine. Îl rog pe Creator să-mi ofere protecție împotriva dorinței mele de a mă bucura, inamicul meu major. Trebuie să-mi urăsc egoismul într-o asemenea măsură încât să nu cedez nici unei ispite.

Lasă egoismul meu să moară – nu va primi nimic! Lasă-mă să dispar – nu contează pentru că trebuie să trec prin punctul de restricție completă și să mă nasc de cealaltă parte a barierei, ceea ce înseamnă moartea dorinței mele de a mă bucura de dragul meu. Aceasta va fi viață și lumină pentru mine: viața este doar de cealaltă parte a acestei bariere (Machsom).

Pentru a face acest lucru, cineva trebuie să ajungă la a patra etapă, Malchut, o mireasă urâtă, săracă, de origine umilă, numită credință. Dacă sunt în stare să-i rămân credincioasă, în ciuda faptului că este săracă și slabă, atunci am căpătat credință. Aceasta este condiția pentru a câștiga Malchut: consimțământul de a mă dedica doar de ei, în ciuda altor imagini seducătoare.

Credința este acceptată fără nicio condiție, altfel nu va fi credință, ci un calcul sau o afacere. Credința nu poate avea nicio bază egoistă. Vreau să scap de calculul egoist. Altfel, nu voi intra în lumea spirituală. Aceasta este o condiție pentru intrare: să mă curăț de dorințele egoiste și să rămân doar în dăruire. Proprietatea dăruirii este absența oricărui calcul pentru propriul beneficiu.

Dacă încerc să ajung la credință, parcurg toate aceste etape, una după alta, făcând cunoștință cu „miresele” precedente lui Malchut: frumoase, bogate și nobile. Dar, până la urmă, ajung la starea când nu vreau altceva decât să scap de toată această „noblețe”. Vreau să existe doar Creatorul și nu eu. Așa începe viața spirituală ..

Sunt gata să renunț la toate calculele mele și să mă alătur Creatorului fără niciun motiv. Așa devin o sămânță spirituală. Vreau ca programul Creatorului să mă guverneze, definind tot comportamentul, gândurile și dorințele mele. Las un motor diferit să funcționeze în mine.

În prezent, un motor egoist se învârte în mine, căutând cum să câștige mai mult, să reușească și să se bucure singur. Vreau ca un nou motor să mă îndrepte în mod constant către Creator și să nu caut nimic pentru mine, astfel încât un nou program, de dăruire să funcționeze în mine. Aceasta înseamnă că lumina superioară este dezvăluită în mine, oferindu-mi o nouă percepție asupra vieții și, cu acești ochi noi, văd lumea superioară. ² Minutul 29:30

Dintre toate „miresele”, toate dorințele, după o lungă lămurire, o alegem pe cea care nu necesită altceva decât adeziunea și vrea să-și bazeze toată recepția doar pe credință. Aceasta este condiția pentru a dobândi Malchut, a primi de dragul dăruirii.

Această mireasă ni se pare urâtă dorinței noastre de a ne bucura, de origine umilă, săracă și slabă. Dar tocmai atunci când nu primesc nimic pentru ego-ul meu, pot fi credincios Creatorului, cu tot sufletul. Sunt gata să mor pentru a rămâne credincios Lui. Aceasta este condiția pentru traversarea Machsom. ³ Minutul 45:55

Tu B’Av înseamnă să alegi Malchut Shamayim. După data de 9 Av, nu îmi mai rămăsese nimic; totul s-a prăbușit: atât Primul, cât și cel de-al Doilea Templu. Apoi, vine 15 de Av, când pot să-mi bazez atitudinea față de Creator doar pe calitatea dăruirii. Prin urmare, ziua de 15 de Av este considerată cea mai mare sărbătoare.

Datorită revelației spulberării din data de 9 Av, pe 15 Av am câștigat capacitatea de a mă ține de Malchut Shamayim, de a alege mireasa potrivită, Malchut.

Cele patru mirese dintre care alegem este atitudinea noastră față de grup, așteptarea de a primi bogăție, cunoștințe și noblețe din ea. Dar, până la urmă, văd că nu voi primi decât un lucru – prin devotamentul meu față de ei, realizarea devotamentului față de Creator. Pentru mine, acesta este cel mai mare câştig.

Toate acestea par urâte dorinței mele de a mă bucura. Nu văd nimic bun în acest grup și aș fi fericit să mă îndepărtez de toată lumea, dar aceasta este exact forma prin care, dacă o accept, pot ajunge la Creator.

Întreaga lume îmi arată cum mă urăște, pentru că sunt angajat în dăruire și cum m-ar susține dacă aș fi la fel de egoist ca toți ceilalți. Lumea devine foarte aspră în această privință. Nimeni nu mă învinovățește pentru primirea egoistă, dar toată lumea mă atacă pentru aspirația de a dărui. Dacă mă schimb, atunci mi se promite imediat o viață bună și întoarcerea la cele trei mirese profitabile: etapele Aleph, Bet și Gimel.

Aici, cineva trebuie să fie foarte onest și nu trebuie să facă compromisuri. Creatorul mă va duce în confuzie în toate felurile posibile. Dar condiția de a trece Machsomul este să spună: „Mai bine mort decât să trăiesc o astfel de viață.” Apoi, voi vedea cum toate aceste miraje se disipează și dispar.

O adevărată mireasă este cea care va fi alături de mine, cu condiția ca eu să fiu de acord să o accept oricum, putând să fie cea mai urâtă femeie din lume. Nu are nici frumusețe, nici avere, nici noblețe – nimic atrăgător. De ce o iubesc și mă apropii de ea? Datorită faptului că numai cu această imagine, ea mă aduce la Creator.

Văd cum Creatorul se joacă cu mine prin toate aceste miraje, seducându-mă cu bogăție, inteligență, cunoaştere, noblețe, mituind ambiția mea. Dar până la urmă, înțeleg că măreția Creatorului este în modestia Sa. Prin urmare, trebuie să-mi reduc mândria și cerințele mele și să nu caut frumusețea și noblețea, inteligența și bogăția, ci doar dorința de a fi în adeziune din toată inima și apoi mă pot căsători.⁴ Minutul 48:40

Perioada din 9 Av este perioada morții și a distrugerii. Dar, începând cu data de 15 Av și mai departe, din ziua veselă de Tu B’Av în care am ales corect Malchut Shamayim, începem pregătirile pentru congres: pentru conexiunea dintre noi și contopirea cu Creatorul, deja cu dorința corectă.⁵ Minutul 1:16:45

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 8/16/19 Scrierile lui Rabash „A cincisprezecea din Av”, articolul 35 (1986)

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Spui că viitorul depinde de noi, dar destinul nostru este predeterminat. Cum să înțelegem asta?

Răspuns: Adevărul este că noi toți trebuie să obținem starea de corectare finală. Este deja predeterminat. Mai mult, noi deja existăm în ea.

Acum trebuie să înțelegem acest viitor și să ne aducem pe noi înșine mai aproape de el. Cum facem asta – pe calea rapidă sau pe calea lentă, luptăm noi înșine pentru a înainta sau ne împinge Natura – depinde de noi. Dar viitorul deja există.

Aceasta este starea în care eram înainte de spargerea vasului sufletului nostru comun, iar acum trebuie să ajungem înapoi la această stare. Nu vom fugi de ea, vom fi obligați să ne luăm fiecare celulă sau punctele noastre, tu, eu și toți ceilalți.

Dar calea prin care ajungem la acest viitor predeterminat nu există, ea depinde tocmai de noi. Depinde de noi cât de repede vom reuși să atingem acest obiectiv, cât de repede îl putem obține, cât de confortabil va fi drumul nostru.

Trebuie obligatoriu să ajungem la sfârșitul său predeterminat, în care toate părțile sufletului se vor topi într-un singur sistem comun, într-un întreg, iar Creatorul îl va umple la infinit cu Lumina Superioară. Trebuie să ajungem la această stare.

Întrebare: Spui adesea că există o informație spirituală în om, Reșimot. Există cu adevărat în noi?

Răspuns: Există în om Reșimot, adică o înregistrare a tuturor stărilor prin care omul trebuie să treacă de la început și până la sfârșit. Dar, omul determină cum le va trece: repede sau încet, confortabil sau prin lovituri.

Din Lecția de Cabala în limba rusă din 28/04/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Națiunea Israel este un grup neobișnuit, fiindcă conexiunea noastră nu este la nivel corporal și, de aceea, este foarte instabilă. Se pare că ne conectează undeva Sus, deși noi nu simțim nicio conexiune unii cu alții. Și totul din cauza ego-urilor noastre mari care ne separă unul de altul. Nu există o legătură naturală, corporală sau lumească, ci există numai una spirituală, care scapă simțurilor noastre.

Baal HaSulam scrie că numai problemele comune ne unesc, ca pe niște frați în nenoroc. De aceea, părem ca niște nuci într-un sac, unite doar prin sacul care nu ne lasă să ne împrăștiem. Așa că, singura noastră speranță este educația publică, o mișcare spre unitatea națională, capabilă să aprindă iubirea pentru neamul acestui popor, astfel încât să ne simțim cu toții ca un singur corp.

Trebuie să ne simțim nu ca niște frați în nenoroc, așa cum o facem azi, ci trebuie să simțim conexiunea naturală, eternă, care există în fiecare din noi și de care niciunul nu se poate ascunde. Lumina Superioară este cea care ne ține împreună. Alte nații sunt conectate instinctiv de Natura însăși, simțind sens în apartenența lor la acea nație. Dar, pentru poporul lui Israel, această conexiune cere participarea noastră, trebuie să o atragem de Sus prin noi, înșine.

Iar această iubire a existat printre noi pe timpul lui Avraam, fondatorul neamului lui Israel. Dar, după distrugerea Templului a început să pălească și a fost complet pierdută în timpul anilor de exil. Acum trebuie să reconstruim această iubire, astfel ca ea să fie naturală și spirituală. Până la urmă, nu există între noi nicio iubire corporală și nu vrem conexiunea unul cu altul ca în alte nații. După 2000 de ani de exil nu a mai rămas nimic din iubirea pentru neam. (Minutul 1:00 – 1:19)

De aceea, trebuie să fac totul pentru a trezi grupul. Indiferent de răspunsul lor, continuu să fac totul pentru a-i  uni. Să mă rog în liniște pentru prietenii mei și să fac diverse acte pe care toată lumea le poate vedea, conducând prin exemplu. Și, făcând acest lucru, eu nu mai depind de nimeni, decât de Creator, așa că Îl rog să-mi dea forța și dorința. Apoi, mă îndrept spre prietenii mei și încerc să îi inspir. Și așa mă mențin responsabil: „Dacă eu nu sunt pentru mine, cine să-mi fie?”. (Minutul 12:00)

Din Partea a doua a Lecției zilnice de Cabala 17/07/19 – „Scrierile lui Baal HaSulam”, Articol „Națiunea”.

Filed under: Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Primirea conștientă a luminii

Întrebare: Tot ceea ce noi, oamenii, primim astăzi, sunt procese incontrolabile? Am o dorință de a primi, care vine din afară și nici măcar nu știu de unde se ivesc brusc aceste gânduri și dorințe. Nu am libertate de alegere în acest sens?

Răspuns:  Desigur.

Întrebare:  Atunci, ceea ce urmează este că ajungem la faptul că o persoană trebuie să aibă o putere care restricționează primirea și își controlează dorințele, ceea ce numim ecran?

Răspuns:  Abilitatea de a mă controla pe mine se află într-o acțiune specială, când mă pot ascunde de Creator, să tai legătura directă cu El, să tai instrucțiunile Lui, pe care le-am urmat instinctiv. Cred că nu o pot face acum. Fac o acțiune numită restricție (Tzimtzum), oprindu-mă în mod aparent de la Creator.

Și numai în măsura în care mă pot conecta la acțiunile Lui, le accept și le împlinesc, pe baza dorinței mele de a fi ca El, eu pot să primesc.

Adică, așa cum El dăruieşte, primesc și eu. Nu pot să mă îndepărtez de asta; Încă sunt în continuare primitor, dar primirea mea are deja o formă complet diferită, atunci când decid că am nevoie de ea pentru a fi similar cu Creatorul.

Dacă Creatorul dăruieşte, emană de la Sine, Însuși, atunci acțiunea mea de dăruire către El constă în faptul că eu, după restricție, mă deschid într-un anumit fel, într-o anumită măsură și primesc plăcere de la El, cu înțelegerea clară că fac asta pentru a-I face plăcere Lui. Iar asta este, în principiu, împotriva voinței mele.

Întrebare:  Așa disimulez  lumina Creatorului, adică plăcerea din dorința mea de a primi. Lumina este constantă, la fel ca soarele, acționează și dăruieşte mereu și dacă eu am un ecran, adică capacitatea de a controla fluxul de lumină, atunci o ascund de dorința mea de a primi. Este aceasta realizarea conștientă a Creatorului?

Răspuns:  Da! Și, atunci, dacă mă descopăr, aceasta se numește recepția conștientă a luminii sau o legătură specială cu Creatorul.

Din programul TV „Bazele Cabalei”, 27/11/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Chiar și atunci când un om mic, de jos, întreabă și cere, el își trece deficiența Sus, chiar până la Malchut de Ein Sof. Ca răspuns, Lumina infinitului coboară asupra lui, trecând prin toate nivelurile și lăsând o înregistrare despre această persoană în fiecare dintre ele. Acest fir, întins de Sus în jos, este înregistrat în numele lui. Așadar, de fiecare dată când el ridică o deficiență și aduce jos un pic de lumină, el își investește partea sa, adaosul lui, la sfârșitul general al corecției. 1

Atingerea unui Cabalist depinde de starea sa, de caracterul și înălțimea rădăcinii sufletului său. Cu toate acestea, un Cabalist nu aspiră să câștige înțelegere în spiritualitate pe cât de mult posibil; el vrea să vadă doar ce este benefic pentru corecție. Dacă revelația nu este pentru beneficiul corecției el „își ascunde fața”. Rugăciunea celui drept se ridică doar pentru corecție și trebuie să aibă grijă de ecranul care îi va permite să accepte revelația numai în lumina Hassadim, nu de dragul personal. 2

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 7/31/19, Scrierile lui Baal HaSulam „Prefață la Înțelepciunea Cabala”, punctul 160

1 Minutul 42:30

2 Minutul 43:40

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Ȋntrebare:  Care sunt etapele obținerii înțelepciunii și iubirii în Cabala?

Răspuns:  Acolo unde există înțelepciune, există și iubire. Acolo unde există iubire, desigur, există și înțelepciune.

Înțelepciunea, pe ca o numim lumina Hochma, care se răspândește în lumina Hassadim..

Hassadim este lumina devotamentului, dăruirii absolute, necondiționate, mai presus de toate problemele, dincolo de orice rațiune.

„Deasupra” nu înseamnă că nu aveți nicio raţiune. Dimpotrivă, ai o minte imensă și totuși ești gata să dai totul. În această devoțiune începeți să simțiți Creatorul și în aceasta simțiți iubirea.

Din lecţia de Cabala ȋn limba rusă, 3/24/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→