O persoană nu poate cere pentru ea însăşi. Cererea corectă de la Creator, în care o persoană rămână în similaritate şi în conexiune cu El, este o cerere pentru un prieten. Ca rezultat al spargerii, toţi oamenii în mod intenţionat par că ne sunt străini ca să putem să construim calitatea dăruirii. Este ca şi cum Creatorul să fie reţinut numai dacă El este prins de zece perechi de mâini în acelaşi timp.

Dacă trezesc zece prieteni, atunci împreună, cu zece perechi de mâini vom putea să prindem Creatorul aşa cum se prinde un bebeluş de mama sa şi nu-şi dă drumul. În conformitate cu măsură unităţii noastre ne putem conecta cu Creatorul. Acest lucru face clar modul în care ar trebui să fie munca noastră.

Desigur, o persoană se poate ruga şi cere, gândindu-se că vorbeşte cu Creatorul. Însă adevărata muncă şi nu cea care este percepută în egoismul nostru, poate fi numai în Kli-ul comun, creat cu ajutorul a douăzeci de mâini. Numai în acest mod ne putem agăţa şi adera la Creator. ¹

A construi Ierusalimul înseamnă să construim frică în noi înşine că dacă nu vine ajutorul de sus, eu nu voi putea să obţin dăruirea prin fiinţele create faţă de Creator. Asta se numeşte “Ierusalim” – o frică întreagă (Ira’a Shlema) ²

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 7/3/18, Scrierile lui Rabash, Vol. 2, Articolul 39:”Ce este în munca ‘Oricine plânge pentru Ierusalim este recompensat cu văzul bucuriei’ (1990)

1 Minutul 29:25

2 Minutul 36:20

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Omul poate să obţină totul numai prin rugăciune. În acest mod trebuie să reacţioneze la tot ceea ce se întâmplă: dacă nu este nimeni în afară de Creator, atunci eu trebuie să Îi cer numai Lui şi să solicit de la El. Aceasta este singura reacţie corectă.

Noi, din contră, facem o mulţime de acţiuni inutile. Într-un final, ele tot ne vor duce la o anumită concluzie și anume că trebuie să ne întoarcem numai spre Creator, dar este o cale mult mai lungă. Dacă nu facem asta şi căutăm tot felul de trucuri şi alte mijloace, atunci nu este o altă cale decât să se adauge tot mai multă îngreunare a inimii în toate formele posibile. Acest proces va continua până când persoana va ţipa: “Te rog, salvează-mă!” Grupul atunci începe să se roage şi să ceară pentru el. Asta înseamnă că “prietenii îl salvează din închisoare”, iar el îi obligă să se roage.

Ar trebui să înţelegem în inimile noastre ca totul poate fi rezolvat numai prin rugăciune. Tot ceea ce ni se întâmplă, vine de la Creator, iar noi trebuie imediat să ne întoarcem spre El. Aşa lucrăm tot timpul: “Eu sunt pentru iubitul meu şi iubitul meu este pentru mine”. Nu este nimic altceva la mijloc! Acest lucru este foarte dificil de realizat, deoarece egoismul nu ne lasă să ne întoarcem spre Creator. Egoismul este “ajutorul nostru împotriva Lui”, dat nouă în mod intenţionat, pentru ca să revelăm asta deasupra tuturor formelor de separaţie. Creatorul este sursa atât pentru corecţie, cât şi pentru separare. Nu este nimeni în afară de El!

Prin asta construim un sistem interior, de asemenea, numit “Nu este nimeni în afară de El”, conectând toate părţile sparte, pentru ca să stabilim conexiunea cu Creatorul. Pentru a face asta, noi nu trebuie să facem alte acţiuni secundare. Tot ceea ce trebuie să facem este să colectăm şi să construim sistemul comun deasupra separaţiei, care se revelează tot timpul şi să raportăm totul – trecutul, prezentul şi viitorul – la Creator.¹

Din pregătirea pentru lecţia zilnică de Cabala 6/29/18

1 Minutul 7:00

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În Cabala, ce este viitoarea lume sau următoarea lume?

Răspuns: Lumea viitoare este cea pe care am s-o obţin prin studiul Cabalei. Este lumea următoare, deoarece este pe următorul nivel al percepţiei.

Cu toate acestea, este o lume reală. Trebuie doar să-mi schimb puţin calităţile, de la primire la dăruire şi am să văd o lume inversată.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 3/4/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Grupul = 10 + umanitatea

Grupul se află între un om și forța superioară. Un om nu are nicio șansă să lucreze cu forța superioară, să primească și să îi dea acesteia, sărind peste grup. Chiar dacă pare că a fost singur acum zece ani, el tot aparține grupului, numai că i-a fost ascuns. Acum, când stă într-un grup aleatoriu – este o apariție a diferitelor oportunități de a stabili o conexiune cu Creatorul.

Grupul este tot timpul acolo. Se numește Adam (om). Grupul este întregul sistem: un zece și întreaga umanitate. Așadar, dacă o persoană vrea să ceară de la Creator pentru ea însăși, sărind peste grup, face o greșeală. Nimic serios nu va ieși din asta, la fel ca un începător. Dacă o persoană vrea cu adevărat să stabilească o conexiune cu Creatorul, ea trebuie să se alăture grupului și să reveleze Creatorul în el.

Niciodată nu vom putea să simțim nicio zonă deasupra grupului, deoarece Creatorul este în interiorul acestuia. Un grup este o structură permanentă, însă este ascunsă, iar Creatorul, care este de asemenea un element permanent, este și El ascuns. Grupul, chipurile are o manifestare fizică, așa cum vedem prietenii. Dar, în momentul în care grupul real – tărâmul spiritual, calitatea spirituală și forța superioară – ni se revelează, de asemenea și Creatorul se va revela în el. Una nu poate să existe fără cealaltă. 1

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 6/29/18, lecție pe subiectul: “De la neajutorare la strigătul către Creator”

1 Minutul 4:30

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Omul nu poate cere pentru el însuși. Cererea corectă de la Creator, în care cineva rămâne în similaritate şi în conexiune cu El, este o cerere pentru un prieten. Ca rezultat al spargerii, toţi oamenii, în mod intenţionat, par că ne sunt străini, dar numai pentru a putea să construim calitatea dăruirii. Este ca şi cum Creatorul poate fi ”reţinut”, numai dacă El este prins de zece perechi de mâini în acelaşi timp.

Dacă trezesc zece prieteni, atunci, împreună, cu zece perechi de mâini, vom putea să prindem Creatorul, aşa cum se prinde un bebeluş de mama sa şi nu-şi mai dă drumul. În conformitate cu măsură unităţii noastre, ne putem conecta cu Creatorul, iar acest lucru face clar modul în care trebuie să fie munca noastră.

Desigur, o persoană se poate ruga şi cere, gândindu-se că vorbeşte cu Creatorul. Însă, adevărata muncă şi nu cea care este percepută în egoismul nostru, poate fi numai în Kli-ul comun, creat cu ajutorul a douăzeci de mâini. Numai în acest mod ne putem ”agăţa” şi adera la Creator. ¹

A construi Ierusalimul înseamnă, de fapt, să construim frica în noi înşine că, dacă nu vine ajutorul de sus, noi nu vom putea să obţinem dăruirea, prin fiinţele create, faţă de Creator. Asta se numeşte “Ierusalim” – o frică întreagă (Ira’a Shlema) ²

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 7/3/18, Scrierile lui Rabash, Vol. 2, Articolul 39:”Ce este în munca ‘Oricine plânge pentru Ierusalim este recompensat cu văzul bucuriei’ (1990)

https://kabbalahmedia.info/lessons/cu/z887Kta4?language=ro

1 Minutul 29:25

2 Minutul 36:20

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Remarcă: A te cunoaşte pe tine însuţi înseamnă să simţi şi să înţelegi că inanimatul, vegetativul, animatul şi opt miliarde de oameni, toate sunt eu. În acest mod îmi pictează Creatorul imaginea mea subiectivă a lumii. În realitate, nu este nimic, nici măcar eu, ci numai Lumina superioară. Acest lucru este îngrozitor.

Comentariul meu: Deloc! Exist în eternitate, în perfecţiune, în Creator, împreună cu El şi în similaritate cu El. Eu trebuie doar să mă definesc, să mă descopăr. Eu şi cu tine suntem incluşi în acest sistem.

Cu toate acestea, să spunem că nimic nu există, inclusiv eu, este incorect. Suntem fiinţe eterne, trebuie doar să descoperim această stare. Acesta este scopul pentru care trăim în cea mai joasă dintre lumi.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 2/11/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă nu simţim nimic din adevărata creaţie, ce simţim atunci când iubim, luăm masa, sau când ne uităm la stele?

Răspuns: Simţim plăcere în micul nostru egoism nesemnificativ. Întreaga noastră lume, întreaga noastră viaţa este în interiorul lui. Nu simţim nimic în afara lui.

Întrebare: Deci nu este nimic poetic în privitul stelelor, în chinuri sau iubire? Nu este nicio parte poetică, nimic romantic?

Răspuns: Din asta trăieşte materia corporală, atât oamenii, cât şi animalele. Totuşi, acestea nu sunt examinări spirituale. Discernămintele spirituale vin din stări diferite, din afara mea, atunci când simt pe cineva din afara mea şi trăiesc după gândurile lui, după sentimentele lui, dar și după abilitatea de a-l împlini.

Făcând astfel, eu încep să mă simt similar cu Creatorul, care a creat materia şi pe care o tot regenerează, transformând-o constant în stări superioare. Atunci când simt că pot împlini pe altcineva, schimbându-l în mai bine, dar nu conform înţelegerii mele, ci pe baza dorinţelor lui, atunci mă simt precum Creatorul şi simt ceea ce simte Creatorul. Asta se numeşte viaţa spirituală.

Întrebare: Care este rolul principal al vieţii spirituale?

Răspuns: Este acela de a trăi prin dorinţele altora.

Întrebare: De ce nu pot să simt lumea spirituală?

Răspuns: Deoarece nu ţi-ai dezvoltat intenţia, dorinţa, nevoia de a-i simţi pe ceilalţi în schimbul tău.

Întrebare: Ce înseamnă “în schimbul tău”?

Răspuns: Înseamnă să simţi pe ceilalţi ca un obiect şi pe tine însuţi ca un instrument, pentru a aduce acest obiect într-o stare corectă, pozitivă.

Din lecţia în limba rusă, 2/25/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce nu putem dobândi modul în care Creatorul face acţiunile Sale, ci putem numai să înţelegem cum aceste acţiuni sunt percepute de noi?

Răspuns: Deoarece aceste acţiuni se întâmplă în interiorul nostru. Nu există o idee sau un plan mai înalt care va coborî mai târziu la noi.

Putem să vorbim despre o asemenea dezvoltare a evenimentelor, deoarece este mai aproape de noi, mai înţeleasă, dar, în realitate, totul se întâmplă în interiorul nostru.

Totul îşi are originea în stările noastre interioare imperceptibile şi care se apropie de cele mai exterioare.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 2/18/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noi nu avem nimic de corectat în noi înșine. (Minutul 18:10)

Trebuie să fiu în grup, cu prietenii, tot timpul și să mă gândesc constant cum să-i aduc mai aproape de scopul Creației. Corectarea mea constă doar în asta și încep cu intenția de a nu le dori niciun rău. Dacă mă restricționez, adică dacă îmi opresc egoismul și nu îl mai folosesc, atunci este deja o intrare în procesul corectării, fiindcă nu mai doresc răul altora.

Din acest punct, mai departe, mă uit la fiecare om dintr-o perspectivă diferită de cea dinainte. Nu mai văd fețe sau corpuri. Dacă trec printr-o restricție în ceea ce îi privește și hotărăsc să nu mai văd nimic negativ în ei, atunci încep să văd Lumea Spirituală ca și cum aș fi trecut peste un prag și aș fi intrat în Spiritualitate. Din acest moment, mă uit la lume fără a mai privi înapoi la egoismul meu și caut cum să aduc toată natura minerală, vegetală și animală în alipire cu Creatorul. Am fost creat numai pentru asta și, exact pentru asta, am primit o trezire. Scopul meu nu este să mă înalț pe mine de-a lungul nivelurilor spirituale, ci numiai să îmi aduc prietenii la Creator. (Minutul 20:30)

Din partea a treia a Lecției zilnice de Cabala 24/06/18, Baal HaSulam: „Iubirea pentru Creator &iubirea pentru ființele create”

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Sunt câteva exerciții pentru a ajunge la rugăciunea pentru Creator. Întâi de toate, este necesar să recunoaștem că noi avem deja, cu adevărat, o conexiune cu forța superioară și că existăm în câmpul ei de acțiune.

Altfel suntem precum copiii, care, în naivitatea lor, nu suspectează că mama lor veghează constant asupra lor și cred că sunt pe cont propriu. Grupul trebuie să ne dea constant senzația că existăm în câmpul de forță al Creatorului.

În realitate, Creatorul umple întreagă lume, dar această experiență este ascunsă de noi. Cu toate acestea, prietenii, grupul, ne pot oferi o asemenea senzație. Și chiar dacă eu însumi nu simt dependența mea față de Creator, nu simt influența Lui clipă după clipă, prin care El îmi asigură existența, mă corectează și mă ghidează, grupul poate trezi aceste senzații în mine.

Noi trebuie să arătăm prietenului nostru că are o conexiune cu Creatorul, iar acesta este principalul lucru – restul sunt doar mijloace de sprijin. Asta ne aduce la senzația de dependență față de forța superioară, la început în mod egoist, pentru noi înșine, că să ne fie mai bine. Cu toate acestea, atunci eu încep să mă gândesc cum să fac să fie mai bine pentru noi, deoarece este imposibil să trezesc singur Creatorul, ci numai într-un grup de zece prieteni.

Cu cât încep să lucreze în acest fel, în mai multe grupuri de zece, cu atât mai mare este puterea și șansa noastră de a trezi forța superioară. Vom simți cum Creatorul ne atrage mai aproape. În acest mod ne dezvoltăm gradual simțurile; aceasta este toată munca din viața noastră, toată dezvoltarea noastră spirituală.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 6/26/18, Lectie pe subiectul “De la neajutorare la strigatul spre Creator”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→