Trebuie să căutăm asemenea schimbări care ne vor duce spre conştientizarea răului, a întunericului dintre noi. Ce înseamnă că “trezim zorii” (întunericul dinaintea zorilor)? Eu revelez întunecimea, întunericul, deficienta din relaţiile noastre pe care n-am văzut-o mai devreme datorită puterii vechilor obiceiuri.

Dar eu nu mă simt confortabil ca rezultat al schimbărilor care au fost făcute. Totuşi, asta nu înseamnă că renunţ, că nu mai vin. În trezirea zorilor noi creăm un loc pentru rugăciune, învăţăm să apelăm la Creator. Este singurul lucru de care avem nevoie: să clarificăm deficienta referitoare la cale, apoi cerem, solicităm de la Creator corectarea, ca El să ne avanseze.

Ne vom regăsi într-o asemenea stare încât nu ne putem schima sau corecta singuri. Dar vom descoperi exact ce trebuie corectat, ce se întâmplă cu noi. Pe calea “accelerării timpului” (Achishena), singuri trebuie să căutăm întunericul, că bătrânul cocoşat care merge şi caută ca şi cum ar fi pierdut ceva. Trebuie ca noi înşine să trezim zorii, să învăţăm mergem singuri, aşa cum un bebeluş învaţă să facă primul pas.

Scopul este să ajungem la o rugăciune, astfel încât Creatorul să ne ajute. Putem să accelerăm dacă atragem zorii mai aproape de noi, revelând întunericul dinaintea Luminii, deficiența. Sentimentul de deficienţă este deja o rugăciune şi poate deveni atât de puternică încât să primim un răspuns de la Creator şi să intrăm într-un dialog cu El, aşa cum este scris: “Eu sunt pentru iubitul meu şi iubitul meu este pentru mine”.

Aceasta este o etapă nouă şi foarte importantă: să ne înveţe relaţia corectă cu destinul şi folosirea corectă a forţei superioare. Aceasta este calea prin care intram în munca în Achishena, atunci când noi nu mai suntem pur şi simplu traşi din fata sau împinşi de la spate, ci noi înşine iniţiem şi facem paşii.

Schimbările revelează problema care a fost ascunsă în interior. Deficienţele obişnuite devin invizibile şi de aceea ele nu au nicio şansă pentru corecţie. Însă atunci când aceste perturbări sunt revelate dintr-o dată, ele declanşează o rugăciune de ajutor spre Creator, la care este o reacţie de sus. Ridicăm MAN la Creator şi primim MAD de la El. Acestea sunt deja acţiunile care ne conectează cu Creatorul, revelam contactul cu El.¹

Din lecţia zilnică de Cabala 6/26/18, Pregătire pentru lecţie

1 Minutul 5:55

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este posibil să simt Lumina Superioară într-o asemenea măsură încât să încep să fiu vindecat în această lume?

Răspuns: Este posibil, dar nimeni nu îţi poate promite. Nu este uşor.

Lumina Superioară corectează absolut orice pe toate nivelele: fizic, moral, psihologic, etc. Dar noi încă nu putem să influenţăm asta intenţionat. Va veni timpul când vei căpăta puţină experienţă şi vei vedea cum Cabala poate face cu adevărat totul.

Întrebare: Pe de altă parte tu susţii că cineva nu poate cere pentru el însuşi. Sau acestea sunt cazuri când poţi cere pentru tine?

Răspuns: Dacă o persoană nu poate să se angajeze în munca spirituală superioară deoarece o împiedica ceva, ea poate cere să se ridice peste aceste perturbări.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 2/18/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Scrierile ultimei generaţii: Toată recompensa anticipată de la Creator şi scopul întregii creaţii sunt Dvekut (adeziunea) cu Creatorul, ca în: “Un turn plin din abundenţă, dar fără oaspeţi”. Asta este ceea ce primesc ei, cei care se agăţa de El cu dragoste.

Baal HaSulam subliniază că cea mai importantă recompensă din toată munca unei persoane din această lume, din toate eforturile pe care le face şi pentru ceea ce trăieşte este realizarea revelaţiei Creatorului, unirea cu El, asemănarea completă a proprietăţilor unei persoane cu proprietăţile Creatorului.

Asta este: “Un turn plin din abundenţă, dar nu sunt oaspeţi”.

Totuşi, Creatorul îi aşteaptă.

Între timp, în locul castelului, noi suntem într-o închisoare, din care trebuie să ieşim şi să ne apropiem gradual de castel.

Problema este că persoana trebuie să se simtă ca şi cum este într-o închisoare. Asta se întâmpla prin orice mijloace posibile. Cu alte cuvinte, dacă noi înşine nu vrem să ieşim din această închisoare, natura va lucra asupra noastră într-un asemenea mod încât va trebui să o facem.

Întrebare: Dacă nu există niciun sentiment că eşti în închisoare, la ce ne folosesc eforturile pe care le depunem în timpul atelierelor?

Răspuns: Ca să ţi se ofere acest sentiment. Vine din faptul că vezi tipul de lume în care trăieşti.

În timp ce studiezi Cabala, tu înţelegi puţin, dar, cumva, asta funcţionează. Însă, a trecut timpul, iar tu acum încerci din nou să cauţi un loc confortabil. Prin urmare, trebuie să ieşi din această stare. Însă, este mult mai dificil să o faci acum decât înainte, deoarece în “închisoarea” comună tu ai fost împins înainte, iar acum ea lucrează în mod diferit.

Tu însuţi trebuie să înţelegi în mod conştient că, în ciuda faptului că, din punct de vedere fizic, tu eşti cât se poate de confortabil, tu te afli într-o stare falsă, departe de Creator, adică de calitatea dăruirii şi a iubirii pentru aproapele tău. Şi, prin urmare, această proprietate, pe care tu nu poţi şi nici măcar nu vrei să o obţii, este în faţa ta şi îţi arată că eşti într-o închisoare.

Acum trebuie să ne imaginăm că suntem într-o închisoare. Şi este posibil să ajungem la asta numai prin mijloacele de dezvoltare a sentimentului în grup, că suntem incapabili să ajungem la conexiune, iubire, o stare interioară a unităţii dintre noi, în care Creatorul s-ar revela pe el Însuşi – proprietatea comună a dăruirii şi a iubirii.

Eforturile constante, îndreptate spre conexiune, ne vor face să înţelegem că nu putem să facem acest lucru. În conformitate cu asta, noi vom vedea ce eforturi vin spre noi din afară: de la Creator, prin Lumina.

Din emisiunea de pe KabTV “Ultima generaţie” 19/12/17

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

De ce ar trebui atacată conexiunea? Până la urmă, noi nu ne luptăm împotriva ei, ci, din contră, ne dorim s-o ridicăm la un grad mai mare și, de aceea, o atacăm. Vedem că este insuficientă, sau, mai precis, a fost lipsită de succes, ori, şi mai precis, nu numai că a fost rea, ci a fost un eşec complet. Trebuie să depăşim toate eşecurile de ieri, bucurându-ne că, Creatorul ne-a oferit o asemenea pregătire şi să ne percepem starea de astăzi ca fiind ideală pentru următoarea urcare.

Fiecare dintre noi a venit cu propriile probleme, nepregătit pentru conexiune. Acum trebuie doar să ne ajustăm ca şi cum nu a fost nimic sau să luăm toată această încărcătură de perturbări, toate aceste dorinţe care nu sunt direcţionate, spre conexiune şi ingreunarea inimii din încercările fără succes de ieri şi să le includem în noul atac asupra conexiunii. Conexiunea este scopul, atacul este un mijloc, iar noi suntem cei care îl executăm.

Problemele de ieri ne servesc astăzi ca o armă pentru atac. Iar noi, din toate acestea, trebuie să ne organizăm o cerere faţă de Creator, deoarece armele ca tăria de caracter sunt bune, însă într-un final totul este făcut de forţa superioară, după ce ajungem să fim disperaţi din munca noastră. ¹

Tot ceea ce se întâmplă pe timpul zilei, toate perturbările, trebuie să ne servească precum un ajutor în plus, pregătirea pentru atacul asupra conexiunii. Trebuie să procesăm toate aceste condiţii, care ne sunt date de Sus, pentru a ne sprijini avansarea noastră spre conexiune. Şi, anume, toate perturbările sunt fără îndoială benefice; trebuie doar să le utilizăm în mod corect, pentru a nu merge în cerc, ci să mergem spre scop, pe calea scurtă. ²

Trebuie să simţim că este necesar să ne detaşăm de natura noastră care se opune conexiunii. ³

Fără îndoială că ingreunarea inimii vine doar de la Creator, în afară de El nu există alte forţe. Prin urmare, nu-i cerem Creatorului să ne elibereze de un anumit inamic exterior, de forţa rea care strică totul. Toate schimbările sunt făcute numai de Creator, aşa încât persoana va apela la El. ⁴

Importanța scopului şi dorinţa de a ajunge la conexiunea noastră şi la adeziunea cu Creatorul pot fi mărite în aşa fel încât va ajunge la limită, să ne ducă până la lacrimi. Nu poate fi mai mare de atât; aceasta este chiar etapa finală, atunci când persoana a făcut tot ce i-a stat în putere, a analizat tot ceea ce a putut, coborând chiar în profunzimea creaţiei şi a naturii sale. El a realizat că singura conexiune a tuturor părţilor naturii permite întregului sistem să prindă viaţă şi să avanseze. Totuşi, vede că el nu poate să conducă această conexiune şi să se afle în ea.

Scopul este absolut clar, însă persoana nu are nicio şansă să-l obţină, iar ea izbucneşte în lacrimi. Acestea sunt lacrimi de slăbiciune, deoarece a descoperit că o anumită parte importantă lipseşte din natura sa, chiar de la începutul creaţiei şi că este imposibil să ajungă la conexiune fără ea.

Numai atunci Creatorul se revelează pe El Însuşi şi îi dă persoanei darul numit Lishma, intenţia de dragul dăruirii. O persoană se ridică la un nou nivel de înţelegere, la un sentiment, conexiune şi acţiune şi poate să compenseze pentru deficiența anterioară.⁵

Când poate o persoană să determine ca inima sa este spartă şi să fie fericită în legătură cu asta, în loc să fie îndurerată? ⁶

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 6/13/18, lecţie pe tema: “Atacăm conexiunea”

https://kabbalahmedia.info/lessons/cu/wSbppiKM?language=ro&sstart=1m15s&send=58m15s&mediaType=video

1 Minutul 1:15
2 Minutul 21:40
3 Minutul 26:27
4 Minutul 38:52
5 Minutul 41:45
6 Minutul 54:30

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Ne putem uni doar prin atac. Până la urmă, noi avem o forţă care se opune unificării în orice mod posibil. Însă, această putere nu ne împiedică să facem ceva în această lume. Egoismul oamenilor în această lume nu este un impediment; el doar contribuie la dezvoltarea noastră.

Aşadar, egoismul nu este un lucru rău. Din contră, dacă un copil nu ar vrea nimic, dacă nu ar căuta să cucerească întreaga lume, atunci el ar fi subdezvoltat, iar asta ar fi alarmant.

Cu cât cineva este mai egoist în această lume, cu atât este mai mare abilitatea lui de a reuşi. Este necesar numai să-şi direcţioneze egoismul în direcţia corectă, ca să nu fie distructiv şi ca să nu facă rău societăţii. Dar, dacă mulţumită egoismului face o treabă bună şi realizează foarte multe, iar asta fiind numai în beneficiul lui şi al lumii.

Ca să fiu mai explicit, nu este nici măcar egoismul, ci forţa de dezvoltare înnăscută în programul evoluţiei, din întreaga natură, incluzând fiecare persoană. Adevăratul egoism, despre care este scris “Am creat înclinaţia rea, am creat Tora ca un condiment”, se manifestă numai atunci când aspirăm spre unificare. Apoi, în interiorul unităţii, noi revelam puterea care o împiedică.

Dorinţa de a ne uni este dorinţa de a corecta sistemul sufletului comun, primul om, Adam, care a fost ”spart”. Sarcina noastră este să-l corectăm, căci Creatorul a creat separarea dintre noi ca un loc de muncă, aşa încât noi să conectăm toate părţile sparte.

Când încercam să le unim, noi revelam forţă care împiedică unificarea. Această putere se numeşte “egoism”. Forţa care se opune ei se numeşte “Tora”, “Lumina reformatoare”. Omul trebuie să ştie cum să reveleze această înclinaţie rea în el însuşi. Este un şarpe care ne împiedică să ne unim.

Omul trebuie să aprecieze această forţă, care se opune conexiunii şi să nu o distrugă. Noi trebuie să adunăm aceste forţe împreună şi să încercăm să le depăşim. Apoi vom descoperi că nu putem s-o facem noi, înşine, deoarece aceasta este forţa creată de Creator şi, din acest motiv, avem nevoie de Tora, care este Lumina corecţiei.

Numai acei oameni care au realizat nevoia pentru unitate au nevoie de Tora, care este cea mai mare Lumina care ne conduce spre unitate şi corecţie.

În ciuda puterii enorme de împotrivire a egoului, puterea Torei ne uneşte unimile de piatră, le încălzeşte, le topeşte şi le transformă într-o lavă fierbinte, într-o singură forţă. Apoi ajungem la un singur vas ,(Kli) spiritual format din zece Sefiort, la Partzuf, la partea lui Adam HaRishon, pe care l-a creat Creatorul şi pe care l-a ”spart” în bucăţi.

În acest fel, înaintam şi totul începe cu dorinţa noastră de a ne uni. Nu ar trebui să cauţi o înclinaţie rea în altă parte, ci numai în interiorul uniunii. În acest caz, se va deschide. Noi nu căutăm răul. Căutam bunătatea, conexiunea şi unitatea şi apoi revelam răul.

Noi mergem tot timpul în ”linia dreaptă”, iar dacă ”linia stângă” se deschide în ea, asta înseamnă că avem nevoie de aceasta şi ea trebuie să fie paralelă liniei drepte. Apoi, ar trebui să lucrăm pe ”linia de mijloc”, ca să folosim corect și linia stângă şi linia dreaptă, la fel ca un întreg.

Din prima parte a lecţiei zilnice de Cabala 6/8/18, lecţie pe tema: “Atacăm conexiunea”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dacă îmi doresc să obţin echivalența de formă cu Lumina şi să dăruiesc altora, atunci trebuie să devin un Partzuf spiritual. Până la urmă, eu îmi restricţionez dorinţa de a primi şi mă conectez cu ceilalţi, care devin cele nouă Sefirot superioare ale mele. Şi le dăruiesc prin dorinţa mea de a primi, cu Malchut al meu. Şi fiecare din grupul de zece face la fel.

Apoi, prin conexiunea reciprocă dintre noi, formăm o reţea, “un zece”. Acest zece nu este construit pe dăruirea individuală a fiecăruia faţă de ceilalţi, ci pe dăruirea comună a grupului. Prin asta, noi obţinem un nou nivel de dăruire şi o Sefira comună apare pentru noi, Sefira de Keter (Creatorul), de asemenea şi un Malchut comun creat de Creator, prin care noi ne dorim să Îi dăruim Lui.

Apoi zecele devine ca unu. Acesta este un Partzuf spiritual perfect în care există un suflet – nu în fiecare din noi, individual, ci în fiecare care este conectat la toţi ceilalţi.

Fiecare din noi este ca o celulă în corp. Dar, dacă ne conectăm, atunci ne transformăm într-un organ, care poate, din el însuşi, să descopere care este atitudinea Creatorului faţă de el. Pe cont propriu, nu sunt capabil să experimentez asta, ci numai dacă sunt conectat cu ceilalţi şi construiesc sistemul din conexiunile noastre. Iar apoi, în acest sistem, eu pot să revelez forţa dăruirii, Creatorul. Acesta devine Kli-ul meu, sufletul meu. Sufletul este un instrument pentru revelarea Creatorului.

Nu am nimic să-i dăruiesc Creatorului. Dar, prin dăruirea faţă de ceilalţi, eu ofer Creatorului un loc în care să fie revelat. Cu alte cuvinte, noi Îl revelam prin faptul că Îl construim în conexiunile dintre noi. ¹

Din a 2-a parte a lecţiei zilnice de Cabala 5/27/18, Talmud Eser Sefirot

1 Minutul 46:00

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce determină puterea sufletului meu? Pot să o măresc?

Răspuns: Puterea sufletului depinde de egoismul omului, de grosimea egoului peste care te poţi ridica; asta este ceea ce determină puterea sufletului.

Sufletul este proprietatea dăruirii şi iubirii pe care o primim prin Lumina superioară. Prin urmare, ea poate fi obţinută numai prin anihilarea egoismului.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 2/4/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Eu studiez partea teoretică a Cabalei pentru a-mi reprezenta mai ușor o conexiune spirituală. De ce am nevoie de atât de multă cunoaștere dacă studiez acest material pentru mine?

Răspuns: Ai nevoie de ea tocmai ca să poți înțelege structura ta și structura lumii. Studiezi știința eternă! O să ai nevoie de ea în această lume și în lumea următoare, în această viață și în celelalte vieți „lumești”.

Învață! Este ceva ce va rămâne cu tine veșnic.

Din Lecția de Cabala în limba rusă din 10/12/17

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce a creat Creatorul atât de multe lucruri interesante, minunate şi frumoase în această lume? O persoană are o dorinţă să încerce şi să guste totul. Creatorul a dat atât oportunităţile, cât şi dorinţele. De ce să mergem împotriva acestui lucru?

Răspuns: Nu trebuie să ne împotrivim. Dar, atunci când o persoană vrea să-şi stăpânească misiunea exaltată, îşi pierde interesul pentru orice altceva. După cum este scris: “Peștele mare înghite pe cei mici” (Zohar pentru toţi, capitolul “VaYikra”, punctul 185)

Prin urmare, dacă mă angajez în atingerea sensului vieţii şi înţeleg că trebuie să-l ating printr-o anumită cale, atunci orice altceva pe drum nu este nimic mai mult decât un mijloc.

Întrebare: Omului i se ia gustul pentru frumuseţe în această lume?

Răspuns: Nimic nu i se ia unui Cabalist. Din contră, el capătă gusturi, dorinţe şi tânjiri mult mai mari. Mie încă îmi place muzica bună, frumuseţea naturii şi să călătoresc. Îmi place să urmăresc canalul Naţional Geographic, lumea animală, etnografia și cultura popoarelor lumii.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 1/28/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există o metodă corectă de a lucra cu dubiile în Cabala?

Răspuns: În Cabala nu pot exista dubii. Ridicându-ne deasupra lor, noi ajungem la calităţile spirituale de dăruire, la calitatea credinţei şi nu este loc pentru dubii în ea, deoarece acolo revelăm Creatorul, Lumina superioară.

Credinţa în spiritualitate este sentimentul Creatorului. Iar calitatea spirituală a credinţei este complet opusă de cea din materialitate, unde tu îţi închizi ochii şi îţi imaginezi că este aşa.

În Cabala, din contră, îţi deschizi ochii şi începi să vezi.

Din lecţia de Cabala în limba rusă 12/10/17

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Spiritualitate - Niciun comentariu→