Spiritualitatea poate fi atinsă numai în conexiunea dintre noi. Nu este atât de ușor de acceptat și nu este foarte plăcut, pentru că este complet împotriva naturii noastre. Cu cât omenirea se dezvoltă de la o generație la alta, de-a lungul a mii de ani, cu atât devenim mai egoiști. Acest lucru poate fi văzut clar în transformările societății umane, care au început cu clanuri tribale, apoi s-au transformat în sate, care apoi au crescut în orașe mari și țări.

Conexiunea este un subiect foarte dificil, dar definește toate diferențele dintre noi și lumea spirituală. Principala problemă este convingerea noastră că ne putem conecta. Dar nu ne putem conecta pentru că suntem sută la sută egoiști.

Mai întâi de toate, trebuie să ne amintim că noi nu ne putem conecta, ca să nu mai vorbim despre a ne iubi unii pe alții. Acest lucru este complet împotriva naturii noastre. Să fim realiști: suntem capabili numai de ură. Tot restul sunt doar jocuri frumoase, ca la grădiniță. Totuși, inversăm acest joc într-unul foarte serios. Jucându-ne ca niște copii buni și realizând că nu suntem aşa și că, de fapt, nimeni nu își iubește prietenii și nu vrea să se apropie de ei, putem spera să primim singurul remediu – lumina reformatoare.

Nu vrem să ne conectăm și înțelegem asta în mod clar. În orice caz, dacă încercăm totuși să ne conectăm, atunci cerem forța corectării, lumina reformatoare. Noi nu suntem copii nevinovați, ci egoiști răi și venim în grup nu să ne îmbrățișăm, ci să atingem spiritualitatea. Altfel, viața se va sfârși în zadar. De aceea, toate acțiunile noastre în grup, în timpul atelierelor și în diseminare, au un singur scop – de a atrage lumina reformatoare. Și lumina va face toată treaba.

Facem tot ce putem și Creatorul va termina totul așa cum ar trebui să fie; El chiar va corecta tot ceea ce noi am stricat. Principalul lucru este să încercăm să ajungem la o cerere adevărată. Nu ne înșelăm singuri. Noi nu vrem să ne conectăm. Cu toate acestea, în același timp, înțelegem că nu există altă cale. În această lume globală totul este interconectat: natura minerală, plante și animale. Doar omul, ultimul grad, iese din simbioza generală și acționează într-un mod opus.

Pentru a ne conecta corect cu ceilalți, avem nevoie de forța naturii. Această forță ne-a îndepărtat din restul nivelurilor și pe unul de celălalt. Acum trebuie să cerem acestei forțe să ne reconecteze. Prin urmare, încercăm să vorbim frumos unul cu celălalt și să înțelegem că aceasta este o rugăciune, o cerere care ne va ajuta pe noi, egoiștii, să fim corectați de această forță.

Grupurile de zece și atelierele sunt o muncă foarte serioasă împotriva egoismului nostru animalic. Noi nu vrem să ne apropiem unul de celălalt, dar nu există altă opțiune: omenirea trebuie să-și restabilească natura, care este complet integrată și perfect conectată. Numai omul strică totul; prin urmare, suntem obligați să ne conectăm între noi și cu toate celelalte niveluri ale naturii.

Simt că nu vreau să mă conectez cu nimeni, dar, în același timp, recunosc că trebuie să fiu conectat cu toată lumea și, prin urmare, cer lumina reformatoare.

Este scris că „Israelul nu va fi răscumpărat prin durere, nici prin robie, nici prin minuni sau nebunie și nici prin presiuni sau lipsă de hrană”. Nici un efort eroic din această lume nu poate ajuta la atingerea sensului vieții și la realizarea eternităţii, ci numai ” zece oameni care stau împreună”, vorbind despre unificare. Ei înțeleg că nu există nicio legătură între ei, iar prin propriile lor forțe nu pot avea asta; ei cer forței să vină și să îi conecteze. „Astfel, vocile lor vor fi auzite” (Minutul 00:00 – 20:00)

Din Lecția 2, Convenția din America Latină din 2019  – „Construirea unei societăți viitoare”  – „Ziua a doua” 5/18/19, Munca în grupul de zece

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →