Intrebare: Ce este această stare atunci când simți că întreaga lume este plină de calitatea dăruirii, dar nu-l simți pe Creator în ea?

Răspuns: Aceasta este o stare incorectă. În lumea ta, în percepția ta asupra spiritualității, Creatorul Însuși nu există.

Acest lucru necesită o reflecție serioasă din partea ta și o cerere ca El să înceapă să se ocupe de tine, ca tu să-ți dorești să fii împreună cu El și să faci ceea ce Îi este plăcut. Apoi aștepți ca El să împlinească această cerință.

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 2/12/25, Baal HaSulam, „Introducere la Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este foarte important ca omul să simtă că viața sa are sens. Este sensul vieţii universal pentru toată lumea sau fiecare om trebuie să-și găsească propriul sens?

Răspuns: Cu toții avem un singur sens al vieții: să atingem vârful dezvoltării umane și să dobândim Forța superioară care ne-a creat și ne guvernează. Ne putem apropia de ea, o putem înțelege, o putem cunoaște și deveni partenerii ei. Sensul vieții noastre constă în atingerea acestei Forțe. Conform modului în care este aranjată creația, nu există alt sens.

Nu noi am creat natura, această lume sau pe noi înșine. Existăm într-un sistem de legi fără a determina ce ni se va întâmpla la un moment dat și nici reacțiile noastre. Absolut nimic nu depinde de noi. Deci, ce ne rămâne în cadrul acestui întreg sistem în care suntem ca peștii prinși în plasă?

Suntem încorporați într-un sistem de forțe care acționează în toate formele și combinațiile posibile unele cu altele la toate nivelurile: mineral, vegetal, animal și uman și în toate timpurile – trecut, prezent și viitor – care mă conectează cu toate generațiile care au fost, sunt și vor fi. Simt că le aparțin, pentru că, în esență, sunt unul dintre miliardele de oameni de-a lungul miilor de ani de istorie.

Prin urmare, în căutarea sensului vieții, analizez mai întâi ziua pe care o trăiesc acum și imediat descopăr că nu-i înțeleg sensul. Dacă aș ști întregul proces pe care eu și natura îl parcurgem! Dar cum poate un om mic să cunoască lucruri atât de înalte?

În acest caz, trebuie să te limitezi la căutarea sensului în această viață scurtă și trecătoare. Asta înseamnă că nu mă mai întreb despre cauzele și rezultatele ei dincolo de viață și moarte, ci privesc doar în interiorul vieții însăși.

Și așa trăiesc oamenii: vor să obțină succes, să-și întemeieze o familie, să crească copii buni, să călătorească prin lume, să devină oameni de știință sau muzicieni renumiți etc. Fiecare om găsește sens în ceea ce îi este cel mai aproape.

Poate că pur și simplu vreau să mă distrez sau să muncesc doar cât este necesar, iar seara să vin acasă și să mă uit la televizor fără să mă dau jos de pe canapea. Și acesta poate fi considerat un sens al vieții.

Dar problema este că nu trăim conform propriilor noastre planuri. Motorul dezvoltării ne rotește și ne împinge încontinuu și ne împinge înainte în toate simţirile și calitățile, în dezvoltarea intelectuală, emoțională și interioară. Prin urmare, ne schimbăm, iar sensul vieții de ieri își pierde sensul astăzi. Visele mele din copilărie de odinioară s-au evaporat deja.

De exemplu, nepotul meu, la vârsta de trei ani, visa să devină șofer de mașină de gunoi. I se părea culmea fericirii: să fie persoana care controlează o mașină atât de mare și face un zgomot atât de enorm. Astăzi, nepotul meu împlinește zece ani și, bineînțeles, nu mai visează la o mașină de gunoi.

Cu alte cuvinte, sensul vieții crește constant. Dar oare, înțelege omul care trăiește în această lume care este sensul vieții sau pur și simplu el sau ea, sub greutatea problemelor, este de acord cu ceea ce există? Omul nu este preocupat dacă există sens sau nu. Ceea ce contează pentru el sau ea este să se simtă bine.

Îmi amintesc că l-am întrebat pe profesorul meu la școală despre sensul vieții și am primit acest răspuns: sensul vieții este să citești o carte bună, să vizionezi un film interesant…

Și un prieten de-al meu, de la vârsta de paisprezece ani, s-a dedicat studierii Războiului de Treizeci de Ani din Franța. A făcut din asta opera vieții sale și a devenit cu adevărat un specialist major în acest subiect. Așa și-a găsit sensul vieții, deși mai târziu această pasiune s-a estompat.

Așadar, toată lumea găsește un sens în viață – în familie, în copii. Dar dacă îi întrebi pe oameni care este sensul vieții lor de zi cu zi, nu vor ști ce să răspundă sau vor spune că sensul vieții este pur și simplu să trăiești. Dacă ne-am născut, atunci acum nu mai avem unde să mergem; trebuie să trăim. Dar în ce scop să trăim, nimeni nu știe. Și astfel viața continuă fără niciun sens.

Din KabTV „Viaţă nouă 945 – Scopul vieţii”, 09.01.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este legătura dintre ascundere și dorința pentru revelație?

Răspuns: Dorința de revelație se trezește în măsura în care ea este ascunsă.

Întrebare: Ce înseamnă că Creatorul se ascunde în Tora?

Răspuns: Înseamnă că prin studierea Torei, începem să vedem ce întrebări ne pot aduce mai aproape de El, ne pot revela și ne pot conecta cu El.

Întrebare: Cum poate omul să-L găsească și să-L vadă pe Creator în spatele a absolut orice din realitate?

Răspuns: Dacă te îndrepți către Creator, vei vedea treptat cum El se revelează după ascunderea pe care o aşează între Sine și noi.

Întrebare: Cum se leagă opiniile unui prieten, ale Creatorului și ale creației?

Răspuns: Perspectiva omului asupra unui prieten devine treptat mai directă, mai clară și mai apropiată în fiecare dintre noi. Prin urmare, prin conexiunea cu prietenii, ne apropiem treptat de conexiunea cu Creatorul.

Întrebare: Ar trebui ca omul să se străduiască să simtă adevărata atitudine a Creatorului față de el sau ar trebui să încerce să corecteze această strădanie și să o purifice?

Răspuns: Omul ar trebui să pună întrebări și să încerce să caute răspunsuri în sursele pe care le studiem.

Din Lecția zilnică de Cabala din 29.11.2025, Scrierile lui Baal HaSulam „Introducere la Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ne îndreptăm în sus?

Răspuns: Dacă, într-o stare de micime (Katnut), cel inferior se agață strâns de cel superior – care a coborât la el pentru a-l ajuta și stă în apropierea acestuia – atunci când cel superior începe să se ridice, îl ridică pe cel inferior împreună cu el însuși. Și tot ce trebuie să facă cel inferior este să se țină de el din ce în ce mai ferm.

Ascensiunea celui superior la locul său înseamnă că el adaugă constant dăruire și se întoarce la propria stare. Cel inferior trebuie să adauge constant efort din partea sa. Nu poate adăuga dăruire, nu are astfel de calități; tot ce poate face este să se agațe de cel superior, din ce în ce mai strâns.

Este ca și cum ai apuca un capăt al unei frânghii, și dintr-o dată, frânghia începe să se ridice, trăgându-te de la sol și ridicându-te tot mai sus. Și cu cât te îndepărtezi de sol, cu atât devii mai speriat și cu atât te agăți mai strâns de frânghie. Asta înseamnă să te ții mai ferm de cel superior – aceasta este munca celui inferior.

Superiorul împlinește actele de dăruire, în timp ce inferiorul nu poate dărui, ci doar se anulează pe sine.

Diferența dintre grade – dacă am fost pe un grad și m-am ridicat la altul – constă în profunzimea dorinței care este corectată de ecran. De exemplu, dacă aș fi avut Aviut Alef și aș fi urcat și am primit Aviut Bet, atunci trebuie să mă anulez și mai mult.

Superiorul adaugă adâncime dorinței, și urcă. Ascensiunea nu este o mișcare în spațiu; este o creștere a profunzimii dorinței și a forței ecranului. Așa urcă superiorul. Și în consecință, inferiorul trebuie să se anuleze. Dar în raport cu ce se anulează el?

Superiorul, având dorință și un ecran adăugate, atinge un nivel mai mare de dăruire. Iar inferiorul privește această dăruire și se simte rău! Nu o vrea, nu este capabil să o primească, nu știe ce să facă. Prin urmare, trebuie să se agațe de superior și mai strâns, astfel încât superiorul să-l poată ajuta să-și anuleze ego-ul, dorința egoistă, în raport cu dăruirea pe care o vede acum în fața lui, astfel încât această dăruire să nu-l sperie.

Din Lecția zilnică de Cabala din 28.08.2011, Scrierile lui Baal HaSulam „Prefață la Înțelepciunea Cabala”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce lucruri ne sunt interzise să dezvăluim în munca noastră interioară și în munca cu întreaga lume?

Răspuns: Noi nu avem încă lucrurile care ne sunt interzise să le dezvăluim, și prin urmare, nu le cunoaștem.

Iar când le vom învăța, atunci vom vedea în ce fel se dezvăluie conexiunile dintre noi, dacă toate sunt în cheia ajutorului reciproc, pentru că acesta este cel mai important lucru. Trebuie să folosim corect acest lucru.

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 26/11/25, Scrierile lui Baal HaSulam „Introducere la Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Totuși, dacă credința omului este incompletă și se angajează în Tora și în muncă doar pentru că Creatorul i-a poruncit să studieze, atunci, am văzut mai sus că în astfel de Tora și muncă lumina nu va fi deloc revelată (Baal HaSulam, „Introducere la Studiul celor Zece Sfirot”).

Întrebare: De obicei, se crede că pentru o avansare cu succes trebuie să studiem Tora și să respectăm poruncile. Dar aici se spune că împlinirea poruncilor nu duce la revelarea luminii. Sau înțeleg eu ceva greșit?

Răspuns: Eu înțeleg acest lucru doar puțin mai bine decât tine. Trebuie pur și simplu să încercăm să studiem Tora din ce în ce mai profund, cauzele și consecințele ei.

În acest fel, vom ajunge la clarificarea a ceea ce sunt cu adevărat aceste conexiuni cauzale, și treptat, vom începe să înțelegem Tora.

Din a 2-a parte a Lecţiei zilnice de Cabala 23/11/25, Scrierile lui Baal HaSulam „Introducere la Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum știe omul când este timpul să ascundă secretele Torei și când este timpul să dezvăluie gusturile Torei?

Răspuns: Primim aceasta împreună cu revelarea sarcinii care ne este înfățișată.

Cred că ar trebui pur și simplu să continuăm să studiem articolele, să examinăm toate nuanțele fiecărei propoziții, și în acest fel, să ne croim drum spre înțelegerea spiritualităţii.

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 23/11/25, Scrierile lui Baal HaSulam „Introducere la  Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este posibil să mergem întotdeauna prin credinţă deasupra raţiunii?

Răspuns: Desigur că este imposibil. Dar cabaliştii nu discută dacă putem sau nu să mergem pe această cale. Pur și simplu trebuie!

Și când nu putem, cerem ajutor, iar Creatorul îndeplinește această muncă pentru noi! Toată munca este lucrarea Creatorului și nu a omului. Dar trebuie să-I cerem să o împlinească.

Omul este obligat să meargă până la capăt în încercarea de a face această muncă! Chiar dacă este clar de la început că în cele din urmă, nu va reuși să atingă scopul pe cont propriu. Dar succesul constă în a descoperi că Creatorul o va face și în a ști cum să-I cer ajutorul.

Sunt mereu în acest proces, mișcându-mă în linie dreaptă între punctul inițial (actual) și scopul final, pe care trebuie să-l ating inevitabil.

Punctul final este dăruirea, iubirea pentru Creator și ființele create, credința mai presus de rațiune și dăruirea mai presus de primire. Și odată ce părăsesc punctul de plecare, trebuie să ajung la cel final.

Și pe cale am:

1. Prima etapă: Fă tot ce îți stă în putere! Aceasta este prima.
2. A doua etapă: Dezamăgire completă de propriile puteri.
3. A treia etapă: Înțelegerea faptului că numai Creatorul mă poate salva.
4. A patra etapă: Încep să lucrez împreună cu El în dăruire (Hafeţ Hesed) și iubire.

Dar fiind chiar la început, trebuie să știu că voi ajunge cu siguranță la sfârșit și mă voi baza pe propriile mele eforturi! Nu-mi pot încrucișa mâinile și să aștept pur și simplu acțiunea de sus.

Dacă nu dau absolut totul în prima etapă, dacă nu fac tot ce este posibil în puterea mea, atunci nu voi ajunge niciodată la disperare, nu voi ajunge niciodată la înțelegerea propriei mele neputințe. Și prin urmare, nu-mi voi da seama niciodată că am nevoie de ajutor de la Creator. Și atunci, cum voi atrage lumina care se întoarce la sursă?

O etapă se desfășoară după alta; fiecare etapă definește și construiește următoarea stare. Omul nu știe cu adevărat unde se află sau ce îl așteaptă în următoarea etapă, chiar în clipa următoare. Dar orice progres se întâmplă datorită propriilor sale eforturi înainte.

Din Lecția zilnică de Cabala din 30.08.2010, Scrierile lui Rabaş – Art.35, 1985-Când ştie omul ce este frica de Creator

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Prin urmare, studentul se angajează, înainte de studiu, să se întărească în credința în Creator și în îndrumarea Sa prin recompensă și pedeapsă. Astfel, el va fi răsplătit bucurându-se de lumina din ea, iar credința sa se va întări și va crește prin puterea din această lumină (Baal HaSulam, „Introducere la Studiul celor Zece Sfirot”).

Întrebare: De ce ar aspira omul să-și îndrepte eforturile către Creator și să le depună de dragul poruncilor Torei? De ce i-am spune că în acest fel, el se va bucura de lumina Torei?

Răspuns: Acest lucru este necesar pentru a-l asigura că drumul care îl conduce la revelarea Creatorului este aceeași cale care îi dezvăluie întreaga Toră.

Întrebare: Să presupunem că omul vrea doar să lucreze de dragul Torei. Dacă îi spui că există o plăcere specială, mare în aceasta, vei complica lucrurile. Ți se arată că nu lucrezi pentru plăcere, ci plăcerea te așteaptă acolo. Acest lucru nu este clar pentru mine.

Răspuns: În primul rând, trebuie să-mi dau seama la ce aspir: la plăcere, la cunoaștere sau poate la un alt scop?

Întrebare: Ce se întâmplă dacă vreau doar ca munca în sine să fie o recompensă? De ce mi-ați spune că mă așteaptă o anumită plăcere? Vreau să lucrez de dragul poruncilor Torei, să-mi îndrept eforturile doar acolo.

Răspuns: În cele din urmă, asta se va întâmpla, dar nu imediat. Sub influența cererilor voastre, pentru că Tora, care vă influențează cu lumina ei, vă schimbă treptat, mutându-vă de la acest punct la o cerere mai corectă.

Întrebare: Dar nu există doar plăcere în spiritualitate. Învățăm că trebuie să existe suferință, ură acoperită de iubire. De ce să nu scriem despre ură acoperită de iubire sau suferință acoperită de plăcere? Vorbește doar despre plăcere.

Răspuns: Pentru că acesta nu este scopul real. Adevăratul scop al studiului este de a-l revela omului pe Creator și de a-l umple cu Creatorul, ceea ce se numește Kli [vasul] uman.

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 19/11/25, Scrierile lui Baal HaSulam, Introducere la Studiul celor Zece Sfirot

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate, Studiul celor zece Sfirot - Niciun comentariu→

Nu cred deloc într-o schimbare pozitivă a lumii. Cred doar că omenirea va ajunge la o astfel de stare, sper nu la cea finală, în care va înțelege că trebuie să se schimbe, și serios.

Întrebare: Deci spuneţi că omenirea se va schimba doar atunci când va fi îngrozită?

Răspuns: Da, trebuie să-și vadă propriul sfârșit.

Întrebare: Dar cu siguranță aveţi vreo speranță? La urma urmei, transmiteți ceva, într-un fel sau altul. Mulți, mulți oameni vă urmăresc.

Răspuns: Sper că oamenii vor vedea că se îndreaptă spre un sfârșit rapid și inevitabil. Și atunci, poate, vor înțelege că trebuie să existe o cale de ieșire. Dar ei nu văd această cale de ieșire.

Spune-le oamenilor astăzi: „Hai să ne purtăm bine unii cu alții.” Și ce urmează?

Comentariu: Pentru ei, asta sună ca ceva copilăresc. Iar pentru dvs. este ceva foarte înalt.

Răspunsul meu: Este o abordare foarte înaltă, dar din păcate, sună de neatins. Deși nu râd de asta și înțeleg că în principiu, trebuie să se întâmple. Dar câtă suferință mai trebuie să îndure omenirea înainte să spună: „Destul!”?

Întrebare: Dar cu un pas înainte de abis, ce gând va veni brusc umanității sau unui om? Ce gând? Cu un pas înainte de abis.

Răspuns: Cred că atunci când oamenii înțeleg că pierd totul, de exemplu, copiii lor. Ceva atât de terifiant încât nu mai are unde să fugă, unde să se întoarcă și trebuie să ia o decizie.Într-un astfel de caz, poate că vor fi de acord să schimbe ceva. Pentru că schimbarea va veni tot de sus, dar numai atunci când suntem pregătiți pentru ea. Iar pregătirea, arată așa: când copiii și nepoții sunt sub amenințarea morții, dispariției, exterminării, atunci vom putea face ceva cu noi înșine.

Comentariu: Înțeleg. Dar aceasta este o formulă în care nu mă pot opri pe parcurs, ci trebuie să ajung în acel punct.

Răspunsul meu: Da. Ne îndreptăm spre asta și nu ne putem opri.

Comentariu: Deci nici rațiunea mea, nici logica mea nu vor funcționa.

Răspunsul meu: Trebuie să existe un sentiment, cel mai profund sentiment interior, că un impas este inevitabil.

Dar să sperăm că pe de o parte, prin diseminarea noastră vom realiza ceva. Iar pe de altă parte, omenirea trebuie să-și vadă propriul sfârșit și să decidă.

Trebuie să existe o cale de ieșire. Altfel, întreaga noastră existență este lipsită de sens. Dar cum putem face ca acest lucru să se întâmple rapid, fără probleme și poate chiar cumva într-un mod controlat? Aceasta este problema.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 14.11.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→