Conexiunea de a vorbi cu Creatorul îi aduce viață, dacă apreciază faptul că el conversează cu Creatorul ((Rabaş, Articolul 3,  1988 “Ce înseamnă că Numele Creatorului este ‘Adevărul’”).

Întrebare: Ce ar trebui să adăugăm pentru a ridica valoarea și a întări conexiunea cu Creatorul?

Răspuns: Gândește-te doar la faptul că atunci când te unești, conexiunea ta cu Creatorul devine mai puternică, mai profundă și nu ai nevoie de nimic altceva.

Când fiecare om din grup se exprimă în legătură cu aceasta, când vă puteți uni cu toții și vă puteți concentra dorința asupra Creatorului, voi formați în acest fel vasul (Kli) în care veți primi răspunsul Său.

Din Lecția zilnică de Cabala 11/1/25, “Obținerea contactului cu Creatorul”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Aţi spus că rolul meu în grup este să-mi ajut prietenii să-L dezvăluie pe Creator. Ce ar trebui să fac pentru a mă dizolva în prietenii mei?

Răspuns: Pe de o parte, mă dizolv în prietenii mei, iar pe de altă parte sunt ca şi cum aş fi deasupra lor, încercând să le determine mișcarea, soarta.

Întrebare: Care este de preferat?

Răspuns: Nu există nicio preferință aici, pentru că există un timp pentru ambele. Există un timp pentru a împrăștia pietre și timp pentru a aduna pietre.

Acestea sunt două părți, dreapta și stânga, care trebuie să fie mereu prezente în munca noastră. Noi nu trebuie să neglijăm pe niciuna dintre ele. Nu poate exista un plus fără un minus. Asa ar trebui sa acţionăm.

Din Lecția zilnică de Cabala 5/9/19, Pregătirea pentru Convenția din Moldova “Întoarcerea către Creator”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: În prezent, societatea se confruntă cu o criză tot mai mare de încredere în mass-media, în guvern și între indivizi. Vedem o lipsă de înțelegere a ceea ce este încrederea și cum să o cultivăm.

Răspunsul meu: Acest lucru se întâmplă pentru că egoismul nostru a crescut și are nevoie de relații cu totul noi: mai clare, mai conectate, mai puternice și conectate ale unui om cu celălalt. Fiecare dintre noi are un egoism semnificativ și toată lumea își dorește o mai mare independență față de ceilalți. Acesta este primul motiv.

În al doilea rând, aceasta coincide cu dezvoltarea societății, a tehnologiei și a stilului de viață. Astăzi pot trăi independent și pot să mă îngrijesc de mine fără să-mi fac griji pentru ceilalți. Dar pentru a te lega prin conexiuni de familie, cu prietenii, în relații la locul de muncă sau altfel, este nevoie de efort, uneori un efort considerabil.

Astfel, în lumea de astăzi este o provocare să-i obligi pe oameni să se conecteze unii cu alții. O fac doar pentru recompense tangibile, sau atunci când este absolut necesar.

Întrebare: Ce este încrederea?

Răspuns: Încrederea este atunci când mă bazez pe un alt om, conform unui acord pe care l-am stabilit de comun acord.

Întrebare: Ce stă la baza încrederii?

Răspuns: Încrederea se bazează pe speranța în perspectiva, ajutorul sau sprijinul altuia.

Întrebare: Puteți descrie o stare ideală, în care există încredere?

Răspuns: Acest lucru este posibil numai atunci când oamenii realizează că fac parte dintr-un sistem interconectat și sunt complet interdependenți. Ei trebuie să descopere această interconectare completă. Numai atunci putem discuta despre o societate în care indivizii se simt uniți, fac schimb de eforturi și lucrează și se îngrijesc unii pe alții.

Momentan, asta nu există. Chiar și sistemele noastre – asistență medicală, finanțe, tot ceea ce am construit – servesc la diviziunea societății.

Comentariu: Cu zeci de ani în urmă de exemplu, în Uniunea Sovietică exista un anumit nivel de încredere – oamenii puteau lăsa o cheie sub preș și nu încuiau ușa când erau acasă.

Răspunsul meu: Nu este vorba dacă ușa unui apartament este deschisă sau închisă. Ideea este că oamenii sunt închiși unul faţă de celălalt prin ușa lor interioară: “Nu vreau să aud ce se întâmplă cu o altă persoană. Nu contează deloc pentru mine.”

Dar recunoaștem că fără o abordare universală, corectă, a naturii noastre – care să vizeze corectarea ei – nu vom progresa. Remediile superficiale nu vor ajuta.

Întrebare: Cum reușim acest lucru?

Răspuns: Trebuie să recunoaștem că egoismul este în centrul naturii noastre și să învățăm să lucrăm cu el, astfel încât să devină un ajutor mai degrabă decât o piedică. Aceasta este educația societății pe termen lung.

Întrebare: Este posibil să restabilim încrederea între un om și altul, independent de lume la nivel macro?

Răspuns: Nu, este imposibil. Totul este un singur sistem. Am ajuns într-un stadiu în care lumea este integrală, iar într-un sistem integral particularul și generalul sunt egale. Prin urmare, nu vom putea stabili relații nici măcar între două persoane, nici măcar între un băiat și o fată care vor să-și construiască relația la un anumit nivel de încredere. Nu! Ei fac parte din societate, și vor relaționa între ei în același mod în care se întâmplă în societate.

De aceea totul se destramă simultan la toate nivelurile.

Întrebare: Care va fi punctul de cotitură? Ce va declanșa un alt proces?

Răspuns: Punctul de cotitură va veni odată cu recunoașterea răului. Pentru a realiza acest lucru, este nevoie de diseminare pe scară largă și de explicații, pentru a-i face pe oameni să conștientizeze că ne îndreptăm spre pragul prăpastiei.

Întrebare: Care este formula pentru încredere?

Răspuns: Încrederea este realizarea și simțirea conexiunii interioare dintre noi. Manifestarea eii în fiecare moment și în fiecare stare este ceea ce definește încrederea. Altfel, nu există.

Încrederea este o forță profundă, fundamentul oricărui stat sau al oricărei societăţi. Îi leagă pe toți membrii într-un singur system, în care nu au nevoie de nimic mai mult decât sentimentul de a fi parte dintr-o rețea, complet dependenți unul de celălalt. De aici își are originea conceptul de „încredere”.

Întrebare: Dar încrederea?

Răspuns: Încrederea provine dintr-un sentiment de conexiune între noi.

Întrebare: Se aseamănă cu credința într-o altă persoană?

Răspuns: Credința este o calitate a dăruirii, care apare tot din simţirea mea că suntem interconectați.

Încrederea este atunci când folosesc sistemul de conexiune dintre noi, care există și mi se dezvăluie. În măsura în care este dezvăluit, sunt în conexiune reciprocă cu ceilalți. Aceasta este încredere. Nu este ceva care nu există, pe care se presupune că eu îl creez. Acest lucru este complet incorect. Folosesc elemente pur psihologice și fizice pentru asta.

Comentariu: Să presupunem că o persoană îi spune alteia: “Nu simt că faci ceva, așa că nu pot avea încredere în tine.”

Răspunsul meu: Corect. El nu simte, dar altcineva o simte. Trebuie să facem astfel încât toată lumea să simtă că suntem într-o singură conexiune, o dependență, o singură rețea și apoi, inevitabil ne vom trata diferit unii pe alții.

Nu trebuie să știu ce simte fiecare dintre ei! Trebuie doar să știu că în acest fel, depind de ei, iar ei depind de mine, iar tot ceea ce fac față de ei se întoarce la mine. Acest lucru trebuie învățat, arătat și explicat, pentru a deschide ochii oamenilor.

Dacă vrem să facem ceva serios, asta necesită dorințe serioase, baze serioase. Oamenii trebuie să înțeleagă, că dacă încep să pătrundă sensul vieții, originile vieții, raţiunile vieții, de ce există omul, cum a fost creat și ce îl motivează, atunci aceasta este o muncă serioasă asupra propriului sine.

Din KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 28/5/23

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Lumea este cuprinsă de o epidemie de frică. Oamenii își pierd încrederea și nu se mai ascultă unii pe alții. Drept urmare, ei sunt mânați nu de lăcomie, ca înainte, când doream să realizăm ceva, ci de frică, una care are cauze reale. Cum putem scăpa de ea? La urma urmei, ne îndreptăm în mod activ către o fundătură.

Răspunsul meu: Cred că este foarte bine. Acesta nu este o fundătură. Când te apropii de o fundătură, vezi deodată că există o uşă în ea, care duce la lumea următoare.

Odată, aceasta a fost acoperită de credință. Omul credea în diferiți zei, nu contează care, și îi era mai ușor. Astăzi, această credință dispare, nu este menținută, și prin urmare, omul nu își poate compensa temerile, anxietatea și diversele simţiri problematice. Nu le poate corela cu dorința și guvernarea celui de Sus, cu Forța superioară, și totul cade asupra lui. E greu pentru el!

Frica blochează omul. El vrea să închidă ochii și să se ascundă sub o pătură ca un copil mic, de parcă nimic nu se întâmplă.

Întrebare: Cum poate să iasă de acolo?

Răspuns: Omul trebuie educat. Dar nu prin jucării mecanice, așa cum încearcă să facă oamenii de știință.

Comentariu: Oamenii de știință tot pun întrebări.

Răspunsul meu: A pune întrebări este bine. Dar frica este legată de sensul vieții. Astfel de întrebări sunt deja dincolo de înțelegerea noastră. Cum existăm? În ce scop? Ce este viața? Cum începe ea și cum se termină? Care este sensul existenței naturii însăși?

Dar să raportezi pur și simplu totul la Dumnezeu, nu calmează omul modern. Acest lucru era suficient de bun înainte de Epoca Iluminismului, dar din secolele XVII-XVIII și mai departe, această abordare nu a mai funcționat.

Omul va fi totuși forțat să vadă că se confruntă cu întrebarea despre sensul existenței: pentru ce este ea, de ce este aşa, care este sensul ei?

Frica există la baza vieții noastre, pentru că dacă nu ar fi frică, de ce să mai trăim?. De ce am nevoie de toate acestea?

Căutați prin întreaga viață viitoare a unei persoane – care deja există, nu mai este nimic altceva – iar el nu și-ar dori să mai trăiască., dacă vede prin ce trece, și toate acestea pentru a se bucura de ceva și a cădea imediat în depresie sau suferință, și de asemenea, să muncească din greu. Are două săptămâni de vacanță pe an, dacă o petrece bine cumva, copii care profită de el, o soție care nu-l lasă să se distreze, o echipă preferată de fotbal care pierde, pescuit, care nu mai există pentru că aceste locuri nu mai există, şi asa mai departe…

Chiar și în sursele antice este scris, că dacă un om și-ar putea vedea viața în avans, atunci în mod natural nu și-ar mai dori să se nască și să trăiască.

Noi uităm de noi înșine așadar, întreaga noastră viață este construită pe această uitare. Uite ce facem cu viețile noastre astăzi! Încercăm să amuțim, tot timpul din ce în ce mai mult, din ce în ce mai mult. Publicitate, concurență… Pentru ce?

La urma urmei, dacă lași omul singur cu gândurile lui, fie va deveni terorist, un criminal, fie se va sinucide, fie va începe să consume droguri, ceea ce este același lucru.

Întrebare: Dar ei spun că omul trebuie să aibă un scop, și străduindu-se pentru el, poate depăși orice dificultăți. Care este scopul potrivit pentru om?

Răspuns: Această întrebare nu ar trebui să fie trezită în oameni. Mai întâi trebuie să te pregătești bine pentru asta. Este scris că dacă pui un obstacol în fața unui orb, făcând asta, comiți o crimă teribilă. Dacă pui o piatră sau un copac în fața unui orb, acesta se va împiedica și va cădea. Cum este posibil acest lucru? Iar toți oamenii sunt orbi. Cum le poți vorbi despre sensul vieții?

Ei nu au un răspuns la asta, și doar vor deveni depresivi. Prin urmare, dezvăluind treptat întrebarea despre sensul vieții, trebuie să știți dinainte cum să le oferiți simultan răspunsul corect, care va fi acceptabil și de dorit pentru oameni. Atunci vor vedea orizonturi optimiste extinzându-se în faţa lor, și nu unele întunecate.

Comentariu: Rezultă că de la naștere, educaţia ar trebui integrată treptat în comunicare.

Răspunsul meu: Despre asta este educația. Iar orice altceva, umple omul cu informații complet inutile.

Întrebare: Cum poate un adult, care și-a trăit viața, să ajungă la întrebarea despre sensul vieții?

Răspuns: Dacă și-a trăit viața, nu are rost. Dacă, în timpul acestei vieți, el primește informații despre sensul ei și începe să-și schimbe viața în conformitate cu sensul pe care l-a dobândit, atunci se ridică la următorul nivel de existență. El devine om în măsura în care poate răspunde la întrebarea despre sensul vieții sale.

Din KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman” 6/2/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Se spune că cine controlează informația controlează totul. Dar în ultimii ani, odată cu apariția noilor tehnologii, informația nu numai că a devenit abundentă; a devenit excesiv de abundentă! Gestionarea acesteia a devenit incredibil de dificilă. Psihologii susțin că oamenii se confruntă acum cu stres informațional.

Ce este informația? De ce ne-o dorim atât de mult? Și de ce, chiar și înțelegând că este “gunoi”, ne este frică să o pierdem?

Răspuns: Ne hrănim cu acest “gunoi”, aceste “deseuri”. Pentru noi, a pierde aceste “resturi” înseamnă a ne pierde hrana. Și omenirea este îngrozită de asta.

Nu poate absorbi informații adecvate, veridice, naturale, informații care vorbesc despre relevanță, necesitate sau adevăr. Omul se bucură de știri galbene, gri, de difuzarea “rufelor murdare”. Aceasta este ceea ce îl susţine.

Acesta este modul în care societatea modernă a crescut umanitatea. Și putem vedea consecințele! Desigur, dacă eliminați tot acest conținut fals și lăsați doar adevărul, oamenii ar urla. Ce ar consuma atunci?

Întrebare: De ce este umanitatea atât de atrasă de informații? Ce caută în informație?

Răspuns: Oamenii moderni nu pot trăi fără ea. Este mediul în care există. A o elimina ar fi ca și cum i-ai despărți de casă, familie, serviciu sau orice altceva. Dar separarea lor de informații ar fi și mai devastatoare pentru că îi umple din interior.

Fără un flux de informații, omul modernă și-ar pierde pur și simplu minţile.

Întrebare: Ce este informația “corectă”?

Răspuns: Informația corectă este cea care dezvăluie rolul meu în această lume în măsura în care pot să-i aduc influență pozitivă, și, la rândul meu, să primesc influență pozitivă din lume.

Întrebare: Spuneți că informațiile corecte, veridice și autentice ar fi complet neplăcute, nedorite?

Răspuns: Oamenii nu vor să audă adevărul! Adevărul este dureros. Adevărul este neplăcut. Vor să audă ce le face plăcere: un pic de bârfă, un pic de sex, un pic de frică, un pic de bucurie, totul în doze măsurate, atent controlate de specialiști.

Întrebare: Ce înseamnă informația pentru un cabalist?

Răspuns: Pentru un cabalist, informația înseamnă cu totul altceva. Nu sunt interesați pentru ce se ceartă oamenii pe reţele de socializare sau alte metode de comunicare. Ei sunt interesați de o conexiune cu Forța superioară, din care provin toate acțiunile, condițiile și evenimentele din lumea noastră. Când omul are această conexiune, nu are nevoie de nimic altceva. Îi permite să fie peste tot și în orice simultan, în ambele lumi.

Întrebare: Să presupunem că vi s-a dat controlul asupra tuturor instituțiilor media. Cum ați prezenta informațiile, în ce fel?

Răspuns: Aș lăsa totul așa cum este acum, și treptat, în doze mici, controlate, aș introduce “medicament” – informații mai corecte, informații care susțin schimbări pozitive la un om, dezvoltă un sentiment de adevăr, autocontrol și așa mai departe. În acest fel, oamenii ar începe să se adapteze corect la mediul înconjurător, să-și înțeleagă natura, natura lumii din jurul lor și scopul lor final.

Noi cabaliștii, așteptăm ca omenirea să ajungă la revelarea răului – revelația că există în rău, în minciuni, că se hrănește cu înlocuitori. În măsura în care realizăm că totul este gunoi, otravă literală, vom putea treptat să înlocuim informațiile false cu informații corecte care ne hrănesc.

De ce am nevoie de informații? Pentru a-mi forma înțelegerea lumii și a mă transforma, în aliniament cu o lume nouă. Aceste informații ar trebui să fie corecte, veridice, și cel mai important, să arate grija.

Din  KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman” 29/11/18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce ar trebui să facă omul dacă ajunge la garanţie reciprocă, la un legământ, dar apoi întâmpină obstacole corporale și își dă seama că prietenii săi nu îi asigură de fapt toate nevoile corporale și el cade?

Cum se poate el ridica din nou și să se întoarcă la garanția reciprocă?

Răspuns: Într-o stare de coborâre omul trebuie să se corecteze.

Întrebare: Dorința pe care o dezvăluim între noi și Creator devine atunci sursa tuturor schimbărilor?

Răspuns: Da.

Întrebare: Cine inițiază formarea unui legământ? Eu sunt cel care inițiază legământul sau Creatorul îmi oferă această oportunitate?

Răspuns: Desigur, vine de la Creator. Totul începe cu El.

Întrebare: Când Iacov face legământul, el pune condiții Creatorului. Suntem învățați că nu trebuie să ne așteptăm la nicio recompensă. Atunci de ce se pun condițiile?

Răspuns: O condiție nu implică o recompensă. Dacă vrem să facem un legământ, acesta include deja obligații din ambele părți, care trebuie îndeplinite. Este exact ceea ce avem nevoie – să luăm o poziție specifică în această chestiune, raportându-ne la Iacov.

Din Lecția zilnică de Cabala 3/1/25, “Arvut pe drumul către Lişma”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Punctul din inimă este următorul nivel de dezvoltare a dorinței prin care pot începe să simt dorințele altora. Cum poate omul să simtă dorințele altora?

Răspuns: Cu egoismul meu, nu pot opera în niciun fel la nivelul pe care îl discutăm acum. Nu mă pot conecta cu ceilalți. Egoismul rămâne egoism.

Singurul lucru pe care îl pot face este să încerc prin punctul din inimă, sămânța următorului meu nivel spiritual (calitatea dăruirii), care încă este adormit în mine, să mă conectez cu un prieten. Împreună, încercăm să ne dezvoltăm conexiunea.

Prin eforturile noastre, primim ajutor de sus, de la Forța guvernatoare, iar apoi, din cele două puncte ale noastre, iese o unitate, un singur punct comun. Acesta nu este doar un punct, ci un fel de vas care poate fi umplut cu Forța superioară, deoarece este similar cu aceasta, în calitățile sale.

Întrebare: Cum poate înțelege omul ce este Forța superioară?

Răspuns: Este Forța guvernatoare binevoitoare care determină absolut totul. Toate cunoștințele, intențiile, dorințele, gândurile și acțiunile mele sunt generate exclusiv sub influența ei.

În fiecare moment al existenței mele, trebuie să rămân conectat la Guvernarea Superioară în orice! În afară de punctul din inimă, tot ceea ce mă constituie: percepția mea asupra lumii, comportamentul meu, totul este rezultatul acestei Forțe superioare de guvernare. Nu există în mine o singură acțiune, dorință sau gând care să nu fie creată de ea.

Întrebare: Unde pot găsi puterea de a rămâne în această stare 24 de ore pe zi?

Răspuns: Trebuie să cultivăm această stare în noi înșine, unindu-ne într-un grup și acceptând să avem grijă unul de celălalt, astfel încât nimeni să nu piardă intenția corectă. În acest fel, ne apropiem unul de altul și de Forța superioară de guvernare. Omul singur, nu poate face asta. În mod ideal, un grup de zece persoane ar trebui să-l sprijine.

Trebuie să fiu mereu conectat la Forța superioară, fără să uit niciodată că totul în interiorul meu și în jurul meu este creat de ea. Singur nu pot susține acest gând continuu; îl uit aproape imediat pentru că nu sunt asemănător cu el.

Dar dacă formăm un grup de zece în care toată lumea se gândește la ceilalți pentru a se asigura că reușesc în acest lucru, atunci acțiunea mea nu mai este dictată de egoism la fel de mult cum ar fi dacă m-aș concentra doar eu să nu mă detașez de conducerea superioară. În acest caz, îmi este mai ușor să mențin o intenție antiegoistă, pentru că mă gândesc la alții și nu la mine.

Egoismul chiar îmi permite să-mi pese de ceilalți, să nu pierd intenția corectă, să nu ies din ea, și să atribui tot ce se întâmplă Forței superioare.

Această stare se numește garanție reciprocă. În măsura eforturilor noastre, forța de guvernare ne ajută să rămânem în garanție reciprocă și ne sprijină. În acest fel, creăm un vas comun, un mecanism colectiv care este în contact cu această Forță.

Nu mai vorbim despre indivizii care cuprind grupul nostru de zece, ci despre intenția, puterea, mișcarea și gândirea ei comune, care sunt acum în contact cu Forța superioară. Toate acestea au loc sub influența aceleiași Forțe de guvernare.

Din KabTV, emisiunea “Ultima generație”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Conștientizarea că mă simt dintr-o dată bogat, în timp ce totul în jurul meu rămâne neschimbat, se simte ca un test. Pentru ce mă testează Creatorul? De ce trec prin asta?

Răspuns: Creatorul te testează pe tine și pe noi toți dacă percepţia noastră despre guvernarea lumii va fi îndreptată spre beneficiul lumii. Acesta este cel mai important lucru.

La ce ar trebui să fim atenți? La o atitudine incorectă față de lume și de tot ceea ce este creat de Creator. Aspirăm să percepem această lume cu un sentiment de iubire, grijă și dezvoltarea continuă a tot ceea ce a făcut Creatorul. Prin urmare, trebuie să fim foarte atenți să ne asigurăm că revelația noastră despre lume se desfășoară cu un sentiment de grijă și iubire pentru întreaga creație.

Din Lecția zilnică de Cabala 10/1/25, “Obținerea contactului cu Creatorul”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce sunt banii? Ce înseamnă să te străduieşti către un scop? Cum îşi poate schimba omul obiceiurile? Ce spune Cabala despre asta?

Răspuns: Este foarte simplu. Banii (Kesef) sunt o acoperire. “Kesef” vine de la cuvântul “Kisuf”, care înseamnă acoperire, adică acoperire peste dorințele mele.

Banii nu sunt doar hârtie sau ceva stocat într-o bancă. Daca imi pot acoperi dorintele si aspiratiile pentru ceea ce imi doresc cu un ecran, se consideră că îmi plătesc dorinţele. Prin această acoperire, mă pot ridica deasupra lor, de la dorința de a primi la dorința de a dărui, și prin aceasta să obțin orice împlinire conform puterii dorinței mele.

Întrebare: Cu bani îmi pot satisface dorințele. Dar ce înseamnă să acoperi dorințele cu un ecran?

Răspuns: A acoperi înseamnă că o dorință este cu adevărat împlinită doar prin acoperirea ei, care este transformarea intenției din spatele dorinței, de la sine înspre ceilalți.

Dacă vrem să câștigăm corect, să câștigăm cu adevărat viața, atunci trebuie să înțelegem ce sunt banii, ce înseamnă acoperirea și ce este transformarea intenției. Este vorba despre un ecran care acoperă dorințele egoiste și le transformă în unele altruiste, iar în această lumină altruistă începem să primim împliniri superioare. Aceasta este adevărata bogăție.

Întrebare: Gândurile unei persoane îi modelează viața?

Răspuns: În general, da.

Întrebare: Ce sunt gândurile și cum se poate schimba cursul gândurilor pentru a modela și îmbunătăți viața?

Răspuns: Gândurile unui om le modelează viața, adică atitudinea față de cine sunt ei, ce sunt, ceea ce îl înconjoară și scopul lor. Toate acestea se numesc gândurile lor.

Omul trebuie să răspundă la întrebări precum: „De ce exist? Ce se întâmplă cu mine? Cum se va sfârși viața mea?” Inițial, aceste întrebări pot apărea într-o formă pur egoistă, dar oamenii trebuie să înceapă să le răspundă. Ei trebuie să înțeleagă că, dacă se concentrează doar pe satisfacerea egoismului lor, vor ajunge în bucăți și în cele din urmă vor sfârşi la fel. Și atunci ce? Până vor muri. Pentru că corpul nostru fiziologic, animalic, ne definește viața.

Dacă vreau să mă ridic la nivelul următor, să nu exist în corpul animalic, ci în cel spiritual, trebuie să mă ridic și să încep să exist conform unor valori complet diferite, să nu-mi umplu corpul fizic și să văd asta ca scop al vieții, ci să mă umplu de calități de dăruire și iubire, calități care seamănă cu Creatorul. Acesta este un sistem de valori complet diferit.

Aici, omul se confruntă cu o provocare semnificativă. Se simte ca și cum se află într-un domeniu vast, menit să exploreze întrebând de ce, în ce scop și cum să se desprindă de valorile trecute, de bogăție, bani, noțiuni de fericire și succes egoist. Ei trebuie să înceapă să se repoziționeze cu totul diferit în ceea ce privește existența lor.

Întrebare: “Suntem sclavii obiceiurilor noastre. Schimbă-ți obiceiurile și viața ta se va schimba.” Dar în ce ar trebui să le schimbăm?

Răspuns: Ele trebuie înlocuite cu un fel de acțiuni și relații spirituale. În primul rând, trebuie să le studiez, să înțeleg de unde vin, cum se formează și cum pot face aceste schimbări.

Întrebare: Care sunt obiceiurile cu adevărat bune pentru om?

Răspuns: Nu există obiceiuri bune. Un obicei, prin natura lui, nu poate fi bun. Obiceiurile sunt întotdeauna proaste.

Ceea ce poate fi bine este atunci când trecem de la o acțiune pozitivă la o acțiune pozitivă și mai mare. Dar acesta nu este un obicei; este împotriva obiceiurilor noastre. Acest lucru necesită mult efort și muncă asupra sa.

Întrebare: Dar pentru aceasta, trebuie să avem un obiectiv îndepărtat pentru a ne depăși constant obiceiurile, nu?

Răspuns: Da. Pe lângă faptul că aveți un obiectiv îndepărtat, aveți nevoie și de un grup mic în care să puteți implementa acest lucru.

Comentariu: “Principalele obstacole în viață sunt îndoiala de sine și frica. Îndoielile noastre ne paralizează.”

Răspunsul meu:  Îndoielile și temerile noastre ne conduc înainte, iar acestea sunt calități foarte bune ale naturii noastre.

Fără îndoieli și temeri, nu ne-am mişca nicăieri. Am săpa în situația noastră actuală încercând să minimizăm sentimentul de rău și abia să experimentăm vreun bine, doar pentru a evita declanșarea de îndoieli și temeri.

Lăsaţi îndoielile și temerile să apară! Lăsaţi-le să ne împingă și să ne preseze înainte!

Dacă mă aflu în mediul potrivit, toate îndoielile și temerile mele vor fi direcționate corect în interacțiunile mele cu acel mediu și împreună vom merge mai departe. Nimic în natură nu este creat în zadar! În niciun caz nu trebuie să diminuăm, să suprimăm sau să ștergem nimic!

Comentariu: “Obiectivele ar trebui să fie clare, simple și notate.”

Răspunsul meu: Omul care se dezvoltă cu adevărat nu are claritate. Sunt în permanență în frământări și angajați în clarificări. De îndată ce rezolvă ceva, imediat apar noi tulburări.

O ființă umană adevărată se află în permanență într-o stare de frământare și clarificare, frământare și clarificare. În ele apar dorințe, îndoieli și gânduri din ce în ce mai mari. Ei se întreabă continuu: “Cum pot găsi cu adevărat scopul vieții? Pentru ce merită să trăiești?”

Comentariu: Într-una dintre discuțiile dvs., aţi desenat un sistem de coordonate în care omul se mișcă de-a lungul unei linii sinusoide, progresând spre obiectiv prin rupturi tot mai mari. Am împărtășit acest exemplu unei prietene, iar ea a spus: “Deci trebuie să atingem starea cea mai joasă ca să ne ridicăm din nou?”

Răspunsul meu: Da, desigur! Chiar și cei mai mari cabaliști, înainte de a ajunge la corectarea completă, se găsesc în punctul cel mai de jos! Absolut!

Întrebare: Ce ridică omul din această stare joasă?

Răspuns: Mediul și lumina superioară pe care omul o primește prin ea.

Comentariu: Și iată unul dintre cele mai recente citate: “Găsiți curajul să mergeți împotriva curentului și vă veţi îmbogăți.”

Răspunsul meu: Aceasta înseamnă a merge împotriva egoismului. Este posibil. Dar reține, că ești slab, că nu poți face asta singur! Nu este nevoie să lupți cu încăpățânare și să mergi împotriva tuturor dacă ești pe cont propriu.

Trebuie să construiți un sistem care să vă ajute să atingeți scopul. Ar trebui să fie un sistem în cadrul unui grup de oameni cu gânduri asemănătoare care au un scop clar. Numai împreună, întărindu-și constant conexiunea, ei pot atinge scopul.

Comentariu: În concluzie: “Sărac, ghinionist, nefericit și nesănătos este omul care folosește adesea cuvântul „mâine”.”

Răspunsul meu: Da, desigur. Nu avem dreptul să amânăm nimic pe mâine.

Dar aceasta nu este singura problemă. Slăbiciunea nu înseamnă doar amânare. Slăbiciunea este în a închide ochii și a refuza să te conectezi cu ceilalți.

Să amâni până mâine sau nu? Problema constă în aceasta: toate acțiunile umane depind de interacțiunea omului cu ceilalți. Dacă un om se află în mediul potrivit, nu va amâna nimic până mâine. Nici nu va întârzia astăzi, va acționa imediat. Mediul îl va obliga să se miște.

Cel mai important lucru este să stabiliți conexiunea corectă cu mediul potrivit. Trebuie să existe un grup. Abia atunci vor progresa. Grupul determină totul. Găsiți grupul potrivit și veți găsi fericirea.

Din KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 3/6/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Noi, ca oameni, avem tot felul de emoții: bune, pozitive și negative. Ar trebui noi, cabalişti fiind, să învățăm să le reglementăm și să le păstrăm în noi înșine?

Răspuns: Suntem oameni și suntem ființe emoționale. Mai ales când începem să studiem Cabala, intrăm în diferite stări – stres intern și extern și senzații care sunt uneori greu de stăpânit. Devenim brusc slabi în raport cu calitățile noastre și într-un fel, confuzi.

Astfel de schimbări de neînțeles apar în inimile și mințile noastre, încât uneori pare că îți pierzi mințile. Toate acestea sunt procese naturale și singurul lucru pe care îl putem face este să lucrăm asupra noastră înșine în cadrul grupului.

Grupul este acea ancoră, punctul central în care trebuie să ne străduim constant să atingem echilibrul. Deci, chiar dacă sunt aruncat dintr-o parte în alta și simt că îmi pierd calitățile și emoțiile obișnuite — nu contează. Trebuie să căutăm constant centrul grupului pentru a ne echilibra în interiorul lui. Nu există altă cale.

Vă puteți imagina cât de mult ne ridicăm deasupra noastră atunci când trecem de la a fi un animal la o ființă umană obișnuită? Ce diferență de gânduri și sentimente, ce salt uriaș când începi să înțelegi ce se întâmplă, în timp ce animalul nu-ți poate ascunde nimic. Nu are astfel de motivații; totul este clar – fie dă din coadă ca un câine mic, fie mârâie la tine. Totul este la suprafață.

Când începem să intrăm în lumea superioară, noi calități se dezvoltă în noi în măsura în care experimentăm greutatea și nu știm ce să facem cu ea.

Acesta este motivul pentru care este necesar un grup constant – cel puțin să ne sunăm zilnic, să ne întâlnim săptămânal și o dată pe lună să împărtășim o masă sau să facem ceva împreună. Acest lucru vă va echilibra.

Desigur, s-ar putea să vă gândiți: „Ce poate face această masă comună pentru mine?” Nu vă puteți imagina cât de mult vă echilibrează interior, spiritual! Și în niciun caz nu trebuie să neglijați acest lucru.

Din Lecția zilnică de Cabala 2/9/19, “Întrebări și răspunsuri”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Spiritualitate - Niciun comentariu→