Category Archives: Lectia zilnica

În Lumina Creatorului

276.02Întrebare: Cum putem înțelege linia în care încă putem primi ceva de dragul Creatorului și unde devine o coborâre de dragul nostru?

Răspuns: Putem discerne acest lucru numai în lumina Creatorului.

Creatorul ne influențează cu lumina Sa în care distingem clar când acționăm de dragul altora și când de dragul nostru înșine.

Întrebare: Ar trebui să captăm cumva această lumină în conexiunile dintre noi, să o simțim și să ne îndemnăm unii pe alții?

Răspuns: Nu, nu puteți simți asta împreună. Fiecare persoană simte lumina ca rezultat al eforturilor individuale de a dărui.

Din Lecția zilnică de Cabala 30/10/24, Scrierile lui Rabaș – Art.341-‘’Și Domnul a văzut”

Înțelegeţi Cartea Zohar

65Întrebare: S-a întâmplat ca în timpul lecțiilor despre Cartea Zohar să fiu acasă în fața computerului. Citirea lui împreună cu toată lumea m-a influențat puternic. Nu am această oportunitate acum pentru că sunt la serviciu sau în tranzit în acel moment. Ce ar trebui să fac când sunt singur în timpul citirii Zoharului?

Răspuns: Ascultă în orice stare. Doar ascultă.

Comentariu: Dar imaginile care vin prin Zohar mă resping și am nevoie de ceva implicare interioară, nu doar de ascultare.

Răspunsul meu: Încercați să înțelegeți ce spune Zoharul despre stările spirituale ale grupului. La urma urmei, întreaga Cabala  vorbește doar despre stările spirituale ale grupului de zece, inclusiv desigur, Cartea Zohar.

Întrebare: Trebuie să mă implic și să mă gândesc la ceea ce spune Zoharul și să încerc să nu îmi imaginez imagini fizice?

Răspuns: Nu. Trebuie să rezişti și să nu-ţi imaginezi imagini fizice. Dimpotrivă, totul ar trebui tradus în imagini spirituale, corecte sau greșite, dar chiar faptul că vei rezista înfățișării pământești va fi marea ta victorie.

Din Lecția zilnică de Cabala 28/8/19, „Întrebări și răspunsuri”

Daţi totul Creatorului

599.02Întrebare: Ar trebui să dăm sufletul nostru Creatorului în fiecare secundă a vieții noastre sau oricum sufletul nostru nu ne aparține nouă?

Răspuns: Trebuie să dăm absolut totul Creatorului, deoarece tot ce este în noi, am primit de la El. Atât binele, cât și răul, tot ceea ce se întâmplă în noi, se manifestă și vine la noi de la Creator. Prin urmare, trebuie să ne îndreptăm fiecare dintre noi și toți împreună, către El. Și atunci vom reuși.

Nu ne dorim nimic în această viață și în această lume în afară de a primi intenţiile corecte de la Creator, dorința corectă și să ne străduim pentru scopul creaţiei.

Întrebare: Cum poate să fie transformat tot binele și răul care vine de la Creator, în dăruire către El?

Răspuns: Prin dorinţa de a ne ridica deasupra tuturor acestor lucruri pentru a adera la Creator.

Din Lecția zilnică de Cabala 30/10/24, Scrierile lui Rabaș – Art.341-‘’Și Domnul a văzut”

Dacă nu există sprijin

931.01Întrebare: Nu ne putem baza pe cunoștințe, deoarece ele primesc Kelim. Același lucru este valabil și pentru simţiri, deoarece acestea sunt false și nu pot fi de încredere.

Pe ce ne putem baza dacă deasupra cunoștințelor există Kelim de dăruire, pe care nu le avem încă? Se pare că suntem în aer.

Răspuns: Când atârnați în aer, încercați să vă țineți unul de celălalt. Și atunci veţi înțelege că dorința voastră comună se află sub voi ca o platformă solidă stabilă pe care vă puteți sprijini, sta în picioare și nu vă este frică să cădeţi.

Întrebare: Care este munca principală a grupului de zece în acest punct intermediar când nu avem încă sprijin?

Răspuns: Doar să ne ținem unul de celălalt!

Întrebare: Calea noastră va fi suspendată tot timpul sau va apărea un teren solid pe drum?

Răspuns: Va apărea cu siguranță când veţi ajunge la el.

Din Lecția zilnică de Cabala 28/10/24, Scrierile lui Rabaș – Art.342-“Noe a fost un om drept”

Cel mai important lucru este să te străduiești spre Creator

938.03Întrebare: De ce Rabaş consideră esențial un grup pentru creșterea spirituală?

Răspuns: Aceasta nu este doar punctul de vedere al lui Rabaş, ci și punctul de vedere al tuturor cabaliştilor de la prima revelaţie a Creatorului în lumea noastră.

De îndată ce oamenii din lumea noastră au început să-L atingă, înţelepciunea Cabala a apărut printre ei și au stabilit principiul că cel mai important lucru pentru cei care studiază Cabala este să se străduiască spre Creator.

Întrebare: Cabaliștii spun că întreaga umanitate trebuie să ajungă la corectare. Cu toate acestea, oamenii în general, sunt departe de spiritualitate. Ne putem aștepta la o corectare radicală a umanității prin metoda Cabala în viitorul apropiat? Sau obiectivul principal este calea noastră individuală?

Răspuns: Trebuie să studiem înțelepciunea Cabala cu scopul de a ne conecta unul cu celălalt în grupurile noastre de zece, în care putem dezvălui Creatorul. De acolo, vom simți cum grupurile de zece se pot reuni pentru a forma un grup mai mare. Acesta este calea noastră.

Din Lecția zilnică de Cabala 11/3/24, pentru absolvenții MAK (Academia Internațională de Cabala în limba rusă), „Ne-am adunat aici”

Vom învăța să dăruim

632.3Studiind lumea superioară, începem treptat să realizăm că aceasta se bazează pe dăruire și nu pe primire, ca în lumea noastră. De aceea învățăm să dăruim.

Deși înțelepciunea noastră se numește înțelepciunea primirii (Hochmat haKabala), în esența ei ea este construită doar pe dăruire. Așa că vom învăța să dăruim.

Întrebare: Cum pot verifica sinceritatea intenției mele de a dărui? La urma urmei, mă pot convinge destul de ușor că intențiile mele nu sunt deloc egoiste și vizează grupul, dar în adâncul meu mă înșel.

Răspuns: Îți va părea întotdeauna că ești deja în calitatea dăruirii și a iubirii pentru prieteni.

Dar apoi se va dezvălui treptat că nu este așa. Este în regulă, acesta este sistemul de revelare a egoismului.

Din Lecția zilnică de Cabala din 11/3/24, pentru absolvenții MAK – Academia Internațională de Cabala în limba rusă, „Ne-am adunat aici”

Dacă vrei să trăiești mult

628.2Întrebare: În urma războiului care a început pe 7 octombrie, oamenii din Israel au început să vină la secțiile de cardiologie cu probleme cardiace, nu cu infarct miocardic sau artere blocate, ci cu ceea ce se numește „sindromul inimii frânte”. În ebraică, este tismun et lev shavur.

Simptomele sale seamănă cu un atac de cord, dar nu este un atac de cord. Forma inimii se schimbă, funcția sa este afectată, și în loc să se contracte, se extinde. Această condiție rezultă din eliberarea de adrenalină în sânge în timpul durerii sau stresului prelungit.

Medicii recomandă menținerea unui stil de viață sănătos, exerciții fizice, reducerea stresului, ușurarea solicitărilor de muncă, practicarea hobby-urilor, plecarea în vacanță etc., dar pentru o persoană modernă care este mereu în mișcare, stresată și care încearcă să-și găsească locul în viață, aceste recomandări nu par realiste.

Cum să nu ne „frângem” inimile în mijlocul a tot ce se întâmplă în jurul nostru?

Răspuns: Pentru a face asta, trebuie să înțelegem că tot ce se întâmplă este răspunsul naturii la comportamentul nostru. Nu ne putem ajuta singuri decât dacă acționăm exact în conformitate cu legile naturii.

Întrebare: Ce se întâmplă dacă aș ști că comportamentul meu și relațiile cu ceilalți afectează toate acest stres și războaie? Ce ar rezulta din asta?

Răspuns: Atunci m-aș comporta diferit. Aș evita stresul și conflictele cu ceilalți. Adică m-aș comporta normal, astfel încât să nu existe ciocniri.

Întrebare: Este interesant că există dureri fizice precum tortura, suferința și închisoarea, totuși oamenii ies din asta vii și uneori trăiesc până la 120 de ani și rămân sănătoși. Dar aici, stresul emoțional pune capăt vieții. Ce este asta, de ce este asta?

Răspuns: Corpurile noastre sunt adaptate la suferința fizică, dar nu la suferința emoțională sau morală. Nu putem suporta asta.

Întrebare: De ce nu? La urma urmei, corpul este sănătos?

Răspuns: Pentru că o astfel de suferință depășește viața noastră naturală, corpul nostru.

Întrebare: Deci o funcție superioară este perturbată, în timp ce cea pământească rămâne intactă?

Răspuns: Da.

Întrebare: Deci chiar și cu un corp sănătos, aproximativ vorbind, poţi muri?

Răspuns: Da, oamenii trăiau în condiții dincolo de imaginația noastră.

Întrebare: Și apoi, bang, totul s-a terminat. Înseamnă asta că avem o componentă mai înaltă în noi?

Răspuns: Da, poți supraviețui vieții dacă ai un scop. Dacă poți ridica acel obiectiv deasupra suferinței și limitărilor, poți îndura orice.

Întrebare: Deci înțelegi acest spirit și supraviețuiești, dar corpul tău poate renunța?

Răspuns: Corpul nu va renunța dacă te ții de această forță deasupra vieții.

Întrebare: Deci conectați la aceste idei?

Răspuns: Desigur. Omul trebuie să vadă un scop în fața lui, un motiv pentru a îndura suferința.

Întrebare: Atunci corpul va rezista?

Răspuns: Da. Problema este că în viața de astăzi, oamenii nu văd acest scop.

Întrebare: Acest lucru se aplică chiar și unui obiectiv simplu? De exemplu, centenarii par adesea să aibă un scop simplu, se țin de el, iar corpul lor îi urmează. Acest lucru se aplică și obiectivelor simple și nu doar celor înalte?

Răspuns: Da, pot avea oile, caprele sau un câine.

Comentariu: Da, aerul curat, natura. Și ei trăiesc.

Răspunsul meu: Exact.

Comentariu: Acum există multe filme despre oameni în vârstă care trăiesc până la 100 de ani sau mai mult, în locuri îndepărtate cum ar fi pădurile și munții. Te întrebi cum se descurcă – și totuși o fac. Ei trăiesc fără spitale sau medici.

Răspunsul meu: Corect. Dacă se trezesc știind că trebuie să facă anumite lucruri, este suficient pentru a se menține.

Întrebare: Chiar și dacă este doar pentru a se hrăni?

Răspuns: Da.

Întrebare: Ar trebui să învățăm și noi să simțim durerea altuia?

Răspuns: Da, trebuie să învățăm să simțim durerea altora, deoarece asta creează un câmp pozitiv de conexiune reciprocă în jurul nostru, care este esențial pentru supraviețuire.

Întrebare: Poate găsi omul sens în suferința emoțională?

Răspuns: Oamenii găsesc adesea un sens profund în suferință. Dar suferința ar trebui să ducă la un rezultat, indiferent dacă este vorba de crearea literaturii, muzicii sau a altor expresii. O mare parte din artă este înrădăcinată în suferință. O persoană trebuie să-și schimbe atitudinea față de viață și să dezvolte o nouă filozofie de viață.

Întrebare: Atribuiți toate acestea suferinței?

Răspuns: Suferința conduce umanitatea înainte.

Întrebare: Este posibil să acceptăm suferința?

Răspuns: Majoritatea oamenilor acceptă suferința; nu-i pot rezista. Dar unii indivizi își suprimă suferința și ajung la următorul nivel.

Întrebare: Ajungem vreodată la rădăcina suferinței, de ce se întâmplă?

Răspuns: Rădăcina suferinței este de fapt destul de nebună: constă în respingerea suferinței în sine. Când cred că ceea ce mi se întâmplă nu ar trebui să mi se întâmple, sufăr.

Întrebare: Deci dacă o accept, nu voi suferi?

Răspuns: Exact, atunci te vei adapta la acel nivel de viață.

Întrebare: De ce mi se dau toate aceste suferințe?

Răspuns: Sunt date pentru a te face să reflectezi asupra vieții tale. Trebuie să vezi dacă ești sursa propriei tale suferințe și cum te poți ridica deasupra ei. Odată ce ai depășit cauza suferinței tale, te poți elibera de ea și poți câștiga o nouă perspectivă.

Întrebare: Și ce voi vedea?

Răspuns: Vei vedea că suferința ta este pur filozofică. Acolo unde există suferință, există o filozofie legată de ea, o credință că suferința nu este meritată. Dar dacă o accepți, te poți ridica deasupra ei.

Întrebare: În același timp, înțelegerea faptului că aceste experiențe fac parte dintr-un plan divin este esențială?

Răspuns: Da, asta vrea Creatorul să înțelegeți.

Întrebare: Această înțelegere ar trebui să fie atât în ​​inimă, cât și în minte? Și atunci când tu…

Răspuns: Sunt de acord cu El și merg pe această cale.

Din KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 23/9/24

De ce nu ne-a învățat Creatorul să înotăm în oceanul vieții

537Întrebare: Un pește Îl întreabă pe Dumnezeu: „Doamne, poți face oceanul mai mic?” „De ce?” Dumnezeu este surprins. „Pentru că nu știu să înot.” Dumnezeu răspunde: „Învață să înoți și oceanul ți se va părea mai mic.”

Trăim în această lume și adesea ne plângem de viață. În esență, nu știm să înotăm în acest ocean al vieții. Cum putem învăța să înotăm?

Răspuns: Nu avem abilități naturale pentru asta. Am fost creați în egoism. Ne putem critica unii pe alții, dar rareori gândim bine unul despre altul. Atingerea unei stări în care fiecare om este un prieten, tovarăș și frate pentru ceilalți este în esență, o fantezie.

Întrebare: Atunci, de ce a umplut Creatorul acest „acvariu” și ne-a plasat în el ca peștii, fără să ne învețe cum să înotăm?

Răspuns: El ne-a dat ocazia să învățăm singuri.

Întrebare: Ce îmi oferă asta?

Răspuns: Ne oferă șansa de a fi creatorii propriilor noastre vieți.

Întrebare: Deci, sunt în esență un om cu „înotatoare” și „branhii”, echipat pentru această apă, dar nu știu să înot?

Răspuns: Da.

Întrebare: Trebuie să dezvolt aceste „aripioare și branhii”?

Răspuns: Da.

Întrebare: Cum și când ajungem să înțelegem asta?

Răspuns: O înțelegem când nu mai avem altă opțiune. Fie ne aliniem și mărșăluim spre prăpastie, fie învățăm să înotăm.

Întrebare: Deci trebuie să fim aduși în această fundătură?

Răspuns: Da.

Întrebare: Cum ar trebui să percepem corect acest ocean al vieții?

Răspuns: Este deschis în faţa noastră. Totul depinde de modul în care relaționăm unii cu alții. Asta încă este o problemă. Ne gândim mereu că dacă alții se descurcă bine, nouă ne va fi cumva mai rău.

Cum se poate convinge omul că nu este cazul? Ci dimpotrivă, să lucrăm asupra noastră înșine pentru ca toată lumea să se simtă bine și tu să te simți bine cu toată lumea și toată lumea să se simtă bine cu tine. Dar oamenii rezistă acestei idei.

Întrebare: Deci, chiar și aici, peștele îi cere lui Dumnezeu: „Fă oceanul mai mic”. Nu spune: „Dă-mi capacitatea; Învață-mă să înot.” Deci, nu cerem: „Învață-ne să înotăm în acest ocean”. Nu cerem asta Creatorului, sau nu?

Răspuns: Nu.

Întrebare: Cerem ca oceanul să fie diferit?

Răspuns: Da.

Întrebare: Este și acest lucru inerent în noi?

Răspuns: Bineînțeles că ne este dat! Nu ne putem schimba pe noi înșine. Egoismul nostru este cu adevărat opusul naturii.

Întrebare: Ce înseamnă spiritual să înveți să înoți?

Răspuns: „A învăța să înoți” din punct de vedere spiritual înseamnă să simți marea iubirii Creatorului în jurul tău și să știi cum să rămâi în ea.

Întrebare: În această iubire?

Răspuns: Da, iar când în sfârșit vom învăța să ne mișcăm puțin brațele și picioarele, vom începe să înțelegem că știm să înotăm.

Dar putem învăța să „înotăm” cu adevărat doar atunci când ne întoarcem exclusiv către Creator. Pentru că marea, oceanul, valurile, cerul, pământul, totul, este El. Trebuie să învățăm să fim în interiorul Lui. Și a fi în El înseamnă a exista în calitățile dăruirii, iubirii și conexiunii cu toată lumea. Asta înseamnă să înveți să „înoți”.

Din KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman” 14/10/24

Atingeți Scopul Creației

934Pentru a atinge scopul creației, trebuie să ne unim între noi, să devenim ca o singură persoană cu o singură dorință, adică cu o singură inimă, și să ne gândim doar la cum să atingem scopul.

Aceasta înseamnă să-L dezvăluim pe Creator astfel încât El să se manifeste ca centrul sistemului spiritual și să realizăm care este scopul creaţiei, pentru ce trăim și pentru ce existăm. Acesta este scopul lecţiilor noastre.

Atingerea Creatorului depinde de eforturile noastre, de faptul că încercăm să nu pierdem lecțiile, că suntem uniți unul cu celălalt, că notăm punctele principale ale studiului și că punem întrebări pe această temă. Astfel, în câteva luni vom începe să simțim conexiunea dintre noi și lumea superioară în centrul acestei conexiuni.

Din Lecția zilnică de Cabala din 11/3/24, “Ne-am adunat aici”

Trambulina pentru un nou grad

938.02Întrebare: Când ajungem prin iubirea prietenilor către iubirea pentru Creator și nu funcționează, este perceput ca un eșec, ca o lovitură. Cum poate fi justificat acest lucru și transformat într-o trambulină pentru un nou grad?

Răspuns: Întregul grup de zece ar trebui să îmbrățișeze și să încerce să stoarcă tot felul de gânduri și simţiri care vă împiedică să fuzionați unul cu celălalt.

Strângeți tot răul, toate emoțiile negative, ca pe puroiul dintr-o rană. Este o purificare atunci când umpli golul eliberat cu un sentiment pozitiv.

Din Lecția zilnică de Cabala 1/11/24, „Paraşat(Porţiunea) Noe”