Evoluția ne va conduce cu siguranță la echivalența de formă cu Creatorul, în mod voluntar sau prin suferință; există doar două căi. La început, întreaga lume se dezvoltă inconștient, numai datorită forțelor naturii. Dar pornind de la un anumit stadiu de dezvoltare, individul se îndepărtează de existența sa animală și dezvoltă o persoană în el însuși, o formă spirituală similară cu Creatorul.

Astfel de oameni pot atrage o forță superioară către ei înșiși și își pot accelera dezvoltarea și, prin ei înșiși, ca printr-un canal deschis, pot transmite această putere de dezvoltare tuturor celorlalți. Drept urmare, tot răul se va transforma în bine, dar trebuie să contribuim la aceasta devenind participanți activi la acest proces.

Suntem la linia de sosire a procesului de dezvoltare și, prin urmare, merită să participăm activ la acesta, astfel încât să nu fim aruncați înapoi. În caz contrar, există pericolul ca acesta să se întoarcă ca într-un joc de copii, atunci când un jucător de fiecare dată se mută cu câțiva pași înainte, dar după următoarea aruncare a zarurilor este brusc trimis înapoi aproape de începutul jocului.

Dacă vrem să evităm o astfel de revenire la cercul de pedeapsă al evoluției, ar trebui să respectăm legile naturii, legile Creatorului și să încercăm să ne unim din ce în ce mai mult și să ne conectăm cu forța superioară. Iar apoi tot mai multă lumină va curge prin noi în lume.

Lumea nu este de vină pentru nimic, totul depinde de partea de „Israel” care tinde spre Creator, cei care conectează toate națiunile, acest întreg cerc cu Creatorul printr-o linie, un canal direct.

Din partea a 3-a a Lecției zilnice de Cabala, 18.11.2020, „Conectând lumea în ultima generație”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Calea spirituală constă din două senzații: pozitivă și negativă. Pe de o parte, dezvăluim deficiența, dorința și durerea și, pe de altă parte, împlinirea, lumina și dulceața. Aceste două senzații trebuie să fie prezente pentru că este imposibil să o simți pe una fără cealaltă.

Dacă nu-mi imaginez un obiectiv mare, important în fața mea, nu voi simți nevoia de împlinire. Prin urmare, trebuie să ne pregătim atât pentru sentimentul de lipsă, cât și pentru așteptarea împlinirii, pentru bucurie și tristețe, care se susțin și nu se neutralizează reciproc. În spiritualitate, liniile dreapta și stânga nu interferează una cu cealaltă, ci dimpotrivă, ambele se conectează în linia de mijloc și ne oferă percepția corectă a spiritualității.

Prin urmare, trebuie să ne ridicăm mai presus de suferință și să depășim sentimentul de gol, dar principalul lucru în muncă este să menținem un echilibru, o conexiune corectă în linia de mijloc, între una și cealaltă. Dacă simțim doar suferința, nu se numește vas spiritual și, dacă ne bucurăm doar de o senzație plăcută, nu este o împlinire spirituală.

Ambele senzații trebuie să fie prezente în ființa creată și numai atunci când sunt combinate corect, o persoană poate funcționa corect și se poate apropia de Creator. În acest caz, principalul lucru pentru el nu este sentimentul de gol sau împlinire, ci mulțumirea celui care le poartă, iar el este împlinit din serviciul său către Creator, din adeziunea cu El, pe care a atins-o.

Întuneric și lumină, noapte și zi, întristare și bucurie, toate acestea se reunesc și nimic nu dispare sau se stinge; fiecare îl completează pe celălalt. Dacă reușim să le conectăm în acest fel, vom crea un vas pentru revelarea Creatorului, în care sunt combinate deficiența, ecranul și lumina reflectată.

Creatorul creează creația de la zero complet și îi oferă toate mijloacele pentru a obține o stare perfectă de asemănare cu Creatorul. Prin urmare, nu ar trebui să încercăm să diminuăm lumina sau întunericul. Avem nevoie de amândouă, împreună, pentru revelarea Creatorului. Când liniile dreapta și stânga se completează reciproc și sunt combinate în linia de mijloc, descoperim în interior condiția revelării Creatorului.

Întunericul subliniază lumina, o intensifică. Este ca o lumânare care arde în întuneric cu uleiul dn ea, care pătrunde fitilul și îi permite să ardă.

Trebuie să ne monitorizăm, astfel încât să nu urmărim doar un sentiment bun, ci să îi adăugăm întuneric și tristețe pentru a construi Kli-ul corect. Creatorul ne dă doar o scânteie slabă și trebuie să aprindem din ea o mare flacără strălucitoare, care va lumina întreaga realitate. Acest lucru este posibil doar prin creșterea Kli-ului.

Dorința și lumina, poziționate una în fața celeilalte, nu ar trebui să se stingă reciproc. Ar trebui să vizăm linia de mijloc, astfel încât fitilul și uleiul să lucreze împreună, să radieze lumină din arderea lor. Toate problemele, dificultățile, întrebările și limitările trebuie să fie atașate în mod conștient la muncă, astfel încât, cu ajutorul prietenilor și lecțiilor, întunericul și lumina să se conecteze într-un singur întreg indestructibil. Întunericul este destinat intensificării luminii.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 11/20/20, „Munca în credință deasupra rațiunii”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Nu este un secret faptul că oamenii sunt obosiți. Există o nouă descoperire aproape în fiecare zi: virusul trăiește până la 28 de zile pe smartphone-uri, carduri de credit, vize și bani; oamenii pot fi re-infectați de coronavirus și că reinfectarea este mult mai puternică decât cea inițială.

Virusul a fost descoperit în apă. Animalele pot fi, de asemenea, infectate. Vă puteți infecta chiar și fără a avea contact cu bolnavii. Apare un alt virus, care este mai „rău”.

Am enumerat doar 1% din ceea ce este răspândit de mass-media, de oricine. În această situație, unde poate merge omul? La ce este condus? Așa ar trebui să trăiască cineva – într-un metru pătrat și să nu se miște?

Răspuns: Nimeni nu poate face nimic.

Observație: În acest caz, reacția unei persoane obișnuite este opusă. Ea spune: „Întrucât aşa stau lucrurile, părăsesc casa. Ei bine, eu nu pot continua să trăiesc?” Și el iese. Noi înșine îl conducem la această decizie.

Comentariul meu: Nu. Cred că tot greșit este. Trebuie să înțelegem că o persoană nu trebuie să acționeze în conformitate cu nervii sau convingerile sale. El trebuie să acționeze în felul în care trebuie să acționeze.

Întrebare: Ce vrei să spui prin „trebuie”? Ce este asta?

Răspuns: „Trebuie”, pentru că acest virus a venit să ne educe. Să ne educe! Și îl cam ignorăm și spunem: „Oricum, vom face asta!” Ca un copil mic care bate din picior.

Observație: Dar omul nu se gândește la educație. El se gȃndeşte: „Trebuie să-mi curăț tot timpul cardul de credit, trebuie să șterg tot timpul spațiul din jurul meu și să nu las pe nimeni lângă mine”. El nu crede că virusul a venit să ne educe.

Comentariul meu: Iar noi trebuie să-i explicăm acest lucru. Aceasta este problema noastră. Este problema noastră – problema acelora dintre noi care înțelegem de unde a venit virusul și de ce.

În mod ciudat, a venit să ne apropie. Dar pentru a ne apropia mai mult intern, nu extern. Pentru a nu șterge spațiul unul după altul, ci pentru a ne „curăţa” pe noi înșine, astfel încât să nu ne infectăm reciproc, astfel încât să avem grija: „Îl voi infecta pe celălalt” – și nu că eu mă voi infecta de la celălalt . Când ne vom gândi la alții în loc de noi înșine, totul va dispărea și virusul va dispărea, se va topi ca fumul.

Întrebare: Întreaga problemă este că sunt ca și cum aș fi blocat în mine, că mă gȃndesc ce ar trebui să fac, unde ar trebui să merg?

Răspuns: Nu, trebuie să le fac pe amândouă. Dar trebuie să o fac nu pentru a mă proteja de ceilalți, ci ca şi cum aș fi singurul bolnav din lume și aș vrea să-i protejez pe alții de mine.

Întrebare: Deci, nu „ce se va întâmpla cu mine”, ci „ce se va întâmpla cu ceilalți”?

Răspuns: „Ce se va întâmpla cu noi toți”. Virusul ne aduce, în final, recunoașterea conexiunii noastre reciproce, care este rea, egoistă și distrugătoare. Acest virus și ceilalți viruși care vin după el, ne vor aduce într-o stare în care ne vom gândi la ceilalți și nu la noi înșine, deoarece acesta este singurul mod în care putem păstra pe toată lumea în siguranță.

Am intrat într-un stadiu în care nu avem altă opțiune. În cele din urmă, trebuie să înțelegem că lumea trebuie să ajungă la starea ei corectată, și nu trebuie să urmăm calea egoismului nostru, ci în ciuda acestuia, să urmăm calea către conexiunea dintre noi.

Întrebare: Bazat pe ce spuneţi, știința medicală nu va putea crea un vaccin, sau o va face, dar va veni un alt virus?

Răspuns: Da, bineînţeles.

Întrebare: Este mai bine să nu lucrăm în această direcție?

Răspuns: Nu. Am intrat în secolul al XXI-lea. Aceasta este o nouă eră, aceasta este o nouă stare a umanității. Aceştia sunt viruși noi, viruși spirituali, sau s-ar putea spune psihologici, care ne indică faptul că, conexiunea noastră este un factor crucial. Dacă este bună, este bine pentru noi toți. Dacă este rea, va fi rău pentru noi toți.

Întrebare: Care ar trebui să fie gândurile vindecătoare ale unei persoane?

Răspuns: Atunci cȃnd mă gândesc la ceilalți: cum să nu-i infectez, cum să mă asigur că sunt în viață și sunt bine. Este simplu. Asta e. Nu mă gândesc la mine, ci la ceilalți. Și așa mă salvez și mă decontaminez. Nu îi îndepărtez pe ceilalți de lȃngă mine pentru a nu mă infecta, îi îndepărtez de mine pentru a nu-i infecta.

Observație: Dar eu nu sunt bolnav.

Comentariul meu: Suntem cu toții bolnavi. Cu toții avem viruși în noi. Viruși egoişti, sălbatici, când ne gândim doar la noi înșine și nu la ceilalți. Natura acum, în secolul XXI, ne va schimba. Și acest lucru este foarte, foarte neplăcut, de neînțeles și oarecum neașteptat.

Întrebare: Există o astfel de conștientizare a mea, ca fiind un virus rău?

Răspuns: Da. Este singura, din întreaga lume, care caută pe cineva ca să-l rănească – și eu sunt acela.

Întrebare: Eu sunt virusul care îi poate infecta pe alții și nu vreau să fac asta. Trebuie să fiu izolat de oameni. Ar trebui să mă opresc să mă apropii de ei și așa mai departe?

Răspuns: Da. Toate gândurile, planurile mele, diferitele mele idei, sunt toate egoiste. Trebuie să fac ceva în legătură cu ele. Cum le pot bloca în mine? Cum să le ascund în mine? Aceasta se numește restricție.

Întrebare: Practic, eu cer: „Opriți-mă, separați-mă de oameni, pentru că îi ucid, îi infectez”?

Răspuns: Da. Dacă nu fac asta, atunci apare un alt virus extern și mă restricționează prin aceste efecte secundare. Dar, de fapt, virusul nu este Covid-19 sau alte virusuri cu care luptăm astăzi. Nu, virusul este tocmai în gândurile noastre egoiste despre ceilalți.

Întrebare: Va accepta o persoană acest lucru?

Răspuns: Nu va avea de ales. Natura ne va forța treptat. Ne-a creat în acest fel și ne conduce spre schimbări, astfel încât să cerem naturii însăși să schimbe ceea ce a creat în noi. Va fi frumos. În general, mă aștept la o transformare interesantă a umanității în următorii ani.

Întrebare: Deci, vă așteptați la această cerere: „Schimbă-ne”?

Răspuns: Da. Și trebuie să scriem cărți, să facem filme, tot ce putem pe acest subiect, despre cum se poate întâmpla acest lucru, despre cum ne va schimba natura.

Întrebare: Natura ne va forța și oricum, ne vom schimba, deci este mai bine să nu opunem rezistenţă?

Răspuns: Desigur. Cui vei rezista? Cum poți face asta? Tu însuți ești natura. Natura face în tine tot ce trebuie făcut.

Întrebare: De ce atunci natura a înscris în noi: „regele naturii” cu „puterea asupra naturii”?

Răspuns: Pentru ca tu, la gradul de om, care există în tine, să realizezi că îți poți schimba natura animalică. Asta e.

Întrebare: Aceasta este ceea ce numim „regele naturii”? Faptul că pot cere să-mi schimb natura?

Răspuns: Da, să te ridici deasupra naturii tale egoiste animalice și să urci spre vârful unei naturi altruiste. Trebuie să ne ajutăm reciproc în acest sens, să facem tot ce putem. Dacă nu, totuși vom ajunge la acest lucru, dar, bineînțeles, cu mari suferințe, pierderi, pentru o perioadă lungă de timp și dureros. Sper că oamenii vor auzi. Și trebuie să vorbim mereu despre asta.

Din KabTV “Ştiri cu dr. Michael Laitman” 10/15/20

Filed under: Coronavirus, Diseminare, Economie si bani, Educatie, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În principiu, lucrăm constant în grupuri de zece. Ce ne lipsește acum, un fel de efort impulsiv, un atac prin munca noastră internă în unitate externă? Ce trebuie să adăugăm în munca noastră în grupurile de zece pentru a reuși?

Răspuns: Ne schimbăm treptat. Pot vedea acest lucru din materialul pe care vi-l prezint și cum se desfășoară. Acesta nu este un material aleatoriu. Il pregătim înainte de fiecare lecție, pe măsură ce trecem de la o fază la alta. Apoi îmi formez gândurile pe Twitter.

Văd că avansăm, grupurile de zece sunt bine structurate și prietenii nu sunt indiferenți să participe in ele. La început, au fost forțați să lucreze în grupuri de zece, apoi și-au dat seama că nu au de ales, deoarece într-adevăr, așa trebuie să fie.

Acum, ei nu se află în grupurile de zece doar pentru că trebuie să fie, dar chiar și în sens egoist simt că încep să perceapă ceva prin grupurile de zece. Ei înțeleg că prin grupurile de zece vor dezvălui forța mântuirii, forța revelației, inspirația, toate dorințele, toată lumina și toată spiritualitatea. Văd că ei se raportează la spiritualitate ca la ceva prețios, cel puțin ca la ceva esențial.

Cel puțin nimeni nu poate fi indiferent față de cei zece, și acesta este motivul pentru care simțim această mișcare și este foarte bine.

Din emisiunea KabTV „Fundamentele Cabalei” 19.02.2019

Filed under: Grupul de zece, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Remarcă: Sunt doi factori care provoacă motivația: aprecierea succesului unei persoane și o măsură a importanței obținerii acestui scop. Dacă omul nu vede o oportunitate de a reuși, atunci nu va găsi energia de a face treaba.

Comentariul meu: Trei tipuri de motivație sunt luate în considerare aici: în intenție, în achiziție și în împlinire. Așadar, o persoană ar trebui nu numai să vadă viitorul ci să îl vadă clar și anume să poată să îl analizeze, să îl spargă în parți și să îl reasambleze. Ea trebuie să înțeleagă cum va ajunge la acest viitor.

Motivația în sine este doar un cuvânt. Dar atunci când tu începi să îl exprimi în formule, grafice, tabele, în proiecte de a îl obține, atunci munca serioasă începe deja.

Întrebare: Adică dacă o persoană se uită la viitor ea ar trebui să vadă beneficiul dintr-o anumită acțiune?

Răspuns: În mod necesar deoarece o motivează. Natura noastră este aranjată astfel încât noi nu putem să lucrăm fără beneficiu pentru noi înșine.

Întrebare: De ce este aranjat astfel de natură că sunt oameni care nu au nicio motivație? Nu este nici măcar motivație să trăiască. Care este motivul?

Răspuns: Depinde de rădăcina sufletului. Nimic nu poate fi spus aici. Sunt oameni care vor să trăiască și sunt oameni care inițial nu vor asta. Totul depinde doar de cât de mult o persoană vede acest viitor și pe ea însăși în el.

Întrebare: Ai putea să iei pe cineva care nu are nicio motivație să trăiască și cumva să îi dai motivația?

Răspuns: Eu nu pot să dau nimic nimănui. Eu pot doar să îl ajut să dezvolte motivația.

Întrebare: Este posibil pentru o persoană să dezvolte această abilitate în ea însăși?

Răspuns: Puțin câte puțin, bucată cu bucată, da. Este imposibil să îi spui “Iată, fă-o” deoarece nu are puterea pentru dezvoltarea de sine. Însă gradual ea poate obține asta. Totul depinde în principal de mediul în care există.

Întrebare: Uneori motivația dispare subit și la fel de subit apare. Poate o persoană să gestioneze asta?

Răspuns: Tu poți să folosești mediul. Acesta este oamenii, cărțile, tot din care o persoană se poate alimenta.

De pe KabTV “Abilități de management” 8/28/20

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Revelarea Creatorului vine din starea cea mai de jos, din praf, așa cum se spune: „Din praf ești și în praf te vei întoarce”. Cădem tot timpul într-o stare de praf, pierdem tot interesul pentru dorințele și gusturile spirituale. Și din acest praf, trebuie să ne ridicăm: „Au ajutat fiecare pe prietenul său”.

Un om prin el singur nu se poate ridica din coborâre, ci numai dacă alții îi dau un exemplu și îl trezesc. Atunci va fi o ascensiune corectă și nu din cauza egoismului. Un prieten mă ajută să mă ridic și eu îl ajut pe prieten, adică lucrez într-un grup, iar forțele conexiunii funcționează aici. Abia atunci va fi o acțiune spirituală.

Dacă o persoană a căzut în starea de praf, atunci el însuși nu are putere. Singura speranță este grupul de zece. Nu voi putea niciodată să găsesc puterea în mine pentru a mă mișca. Ego-ul încearcă să mă înșele: „Încearcă și vei reuși!” Dar acest lucru funcționează numai în lumea noastră nu și în lumea spirituală. Acolo pot să mă ridic doar cu forța grupului: „Ei au ajutat fiecare pe prietenul său”. În caz contrar, nu va fi o ascensiune, ci auto-înșelare.

Eu sunt jos, prietenii mei sunt în partea de sus, așa că ne ridicăm reciproc, ca alpiniști legați împreună cu o frânghie.

Mă anulez în faţa grupului de zece, încerc să mă simt mai puțin decât toți ceilalți și, din această cauză, am putere de la asta. Și apoi, cu aceste puteri primite de la prietenii mei, fac acțiunea inversă și îi ajut.

Anulându-mă în fața grupului, primesc de la el o putere superioară care acționează asupra mea și mă trezește. Eram mai jos decât toți ceilalți, dar acum, cu puterea primită de la grup, îi influențez pe toți ceilalți, adică devin ca Creatorul pentru ei. Mai întâi am primit de la prietenii mei ca Malchut, iar acum le dăruiesc, ca Keter. Deci lucrez ca un motor cu piston: Malchut – Keter, Keter – Malchut.

Fiecare ar trebui să fie atât cel mai mic, cât și cel mai mare din grupul de zece. Dacă fiecare din grupul de zece funcționează așa, atunci vom avea un motor cu zece cilindri – imaginați-vă, ce putere! Toate pistoanele împreună pompează volumul nostru total, până când măsura se revarsă și Creatorul este dezvăluit în interior.

La prima împingere a pistonului, mă afund în grupul de zece și trag din el dorințele prietenilor mei, iar la a doua împingere, ridic aceste dorințe către Creator. Această ascensiune se numește MAN pentru că cer pentru toată lumea și primesc putere de sus. Și cu această putere, cobor și o transmit prietenilor mei, primesc din nou o nouă dorință de la ei și o ridic ca o rugăciune, MAN.

Așa că urc și cobor mereu: MAN – MAD. La fel și fiecare din grup, toți cei zece cilindri ai noștri. Mă conectez la dorința lor și vreau să-mi cresc prietenii și să-i aduc mai aproape de Creator. Și de la Creator, primesc un dar de putere, împlinire și revelare și îl transmit prietenilor mei. Lucrez ca un canal de transmisie în ambele direcții, deoarece vreau să ridic întregul grup către Creator.

Din partea a 2-a a  Lecţiei zilnice de Cabala 11/17/20 „Munca în credință deasupra rațiunii”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Există un remediu sigur pentru virus: conexiunea. Este o modalitate de salvare din toate problemele, deoarece devenim asemănători naturii, care este absolut globală și integrală. Dacă ne conectăm în acest fel, devenim mai conectați la forța comună a naturii, care va adapt corect toate sistemele vieții noastre.

Există o lege generală în natură care ne controlează pe toți. Pentru a ne apropia de această lege și a intra într-o interacțiune corectă cu aceasta, trebuie să ne conectăm. La fel cum mineralul, plantele și animalele se conectează într-o singură simbioză, tot așa trebuie să se conecteze și oamenii.

Atunci de ce vedem că în natură unul devorează pe celălalt? Pentru că noi, oamenii, ne tratăm reciproc egoist, iar egoismul nostru afectează toate celelalte niveluri ale naturii: mineral, vegetal și animal. Dacă ne corectăm dorința egoistă, lupul ar trăi liniștit lângă miel și nimeni din natură nu l-ar ataca pe celălalt.

Este evident pentru toată lumea că vom beneficia dacă vom fi în armonie cu natura. În generația noastră, această armonie trebuie realizată de întreaga umanitate și, prin urmare, este numită generația corectării.

Din partea a 3-a a  Lecţiei zilnice de Cabala 11/15/20, “Ultima generație”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există mai multe modalități de a-ți îmbunătăți abilitățile de ascultare. În primul rând, este recomandat să se evite distragerile, mai ales acum cu învățământul virtual. Este vorba de faptul că mulți oameni pur și simplu își închid ecranele. Ce sfătuiești aici?

Răspuns: Este necesar să porniți discuții în mod constant, să aveți întrebări și răspunsuri, să desfășurați jocuri de rol, în general, tot ceea ce se poate face pentru a transforma cursanții în participanți la eveniment.

Observație: În al doilea rând, este recomandat să clarificați ceea ce ați auzit. Lectorul ar trebui să pună întotdeauna câteva întrebări.

Comentariul meu: Da, aceasta este baza pentru desfășurarea atelierelor.

Întrebare: În plus, întrebările ar trebui adresate în mod deschis pentru a asigura înțelegerea celorlalți cursanți. În mod normal, le ceri studenților să se concentreze asupra întrebărilor celorlalți prieteni. În ce scop faci asta?

Răspuns: Dacă un student vorbește în conformitate cu subiectul, nu contează cum formulează întrebarea, deoarece răspunsul este încă relevant pentru toată lumea. Prin urmare, nu există întrebări stupide, simple, inutile sau neesențiale dacă oamenii pun întrebări în conformitate cu subiectul.

Uneori le răspund dur. De exemplu, astăzi, la lecție, un student m-a întrebat ceva ce învățăm în prima sau a doua lecție de Cabala. Și acolo erau oameni care studiază de 20 de ani. Prin urmare, i-am răspuns cu asprime că ar trebui să citim sursele primare.

Întrebare: Se crede, de asemenea, că informațiile sunt transmise ascultătorului prin postura vorbitorului. Crezi că este important să te uiți la fața cuiva și să dai din cap?

Răspuns: Astăzi, când avem de-a face cu învățământul la distanță, nu cred că este atât de important. Ei bine, ce pot transmite cu corpul meu? Stau într-o poziție timp de trei ore și transmit informații. În practică, este un cap de difuzare.

Din „Abilități de comunicare” KabTV, 14.08.2020

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există mai multe condiții pentru ca oamenii să se unească. În primul rând, trebuie să existe sensibilitate socială, adică o tendință de a se uni. În al doilea rând, este necesară prezența femeilor în echipă, iar al treilea, absența unui lider declarat.

În aceste trei condiții, un grup de oameni se pot uni și rezolva o problemă care se află pe un plan superior. Inteligența membrilor individuali ai grupului este secundară.

Egalitatea și diversitatea sunt cele care fac posibilă luarea celei mai bune decizii în echipă. De ce ar trebui să fie prezenți ambii factori în același timp?

Răspuns: Dacă doi oameni opuși sunt capabili să se unească deasupra calităților și obiectivelor lor egoiste, atunci între ei ajung la o nouă calitate colectivă, care este deja mai mare decât amândoi.

Întrebare: Înseamnă că indivizii trebuie să fie foarte diferiți, dar egali în raport cu scopul pe care doresc să îl atingă?

Răspuns: Da. Și astfel ei dobândesc de sute de ori mai mult.

Din emisiunea KabTV „Abilități de comunicare”, 25.09.2020

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Orice comunicare este o interacțiune între oameni. Prin urmare, trebuie să existe cel puțin două părți: de exemplu, vorbitorul și ascultătorul. Putem spune că, cu cât sunt mai mulți participanți la comunicare, cu atât este mai mare potențialul de comunicare de înaltă calitate?

Răspuns: Până la un anumit nivel, deoarece nu ne putem imagina mai mult de zece proprietăți diferite pentru a lucra corect cu ele.

Observație: Spui întotdeauna că exact zece persoane sunt minimul și optimul pentru comunicare.

Comentariul meu: Da. Dar dacă mergi mai departe, trebuie să-ți lărgești și să-ți combini impresiile și senzațiile, munca ta și să-ți imaginezi întregul sistem, oamenii din grup în echipe de cel mult zece oameni, pentru a lucra cu fiecare zece ca unitate.

Întrebare: Se pare că îmi aprofundez legătura cu ceilalți nouă prieteni din cei zece, făcându-o mai bună, dar nu extind grupul din punct de vedere al numărului?

Răspuns: Nu poți, altfel vei pierde din vedere toți participanții. Dar dacă iei pe aceștia zece ca unitate și lucrezi cu ea în acest fel, poți să aduni încă nouă unități de zeci.

Întrebare: Atunci nu este clar, de ce sunt atât de mulți oameni?

Răspuns: E astfel pentru a le putea oferi fiecăruia posibilitatea de a exercita voința liberă.

Întrebare: Dar există miliarde de oameni pe lume pe care fie nu îi voi vedea niciodată, sau îi voi vedea, poate, o dată în viața mea. Unde este comunicarea aici? De ce se face asta?

Răspuns: Pentru a descompune întreaga natură integrală în anumite părți limitate, care în integritatea lor ar putea fi prezentate ca natură nelimitată. Adică, aceasta este soluția la problemă sau pătratul unui cerc sau rezolvarea unei integrale utilizând metoda unității.

Deși natura este integrală, globală, ea se consideră nu prin componentele sale, ci prin proprietăți. Dar, pentru a transforma formele individuale mici în calități, este nevoie de un număr mare de forme.

Întrebare: În principiu, zece persoane sunt suficiente pentru mine. Și dacă în întreaga mea viață întâlnesc câteva mii de oameni și niciodată pe restul, atunci nu ar trebui să-mi fac griji? Acesta nu este scopul naturii.

Răspuns: Poți lua în mod arbitrar doar o duzină de oameni și să găsești printre ei absolut toate legile și calitățile naturii.

Din KabTV „Abilități de comunicare” 21.08.2020

Filed under: Grupul de zece, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→