Cel care cumpără un sclav evreu, este ca și cum și-ar cumpăra un stăpân.

Comentariu: După intrarea în țara Israelului, națiunea a reușit să trăiască câteva mii de ani fără să aibă rege sau armată permanentă. A existat un mod special de a trata femeile, copiii, chiar și sclavii. După lege, sclavul putea fi păstrat cel mult șase ani, apoi trebuia să fie eliberat.

Mai mult, dacă stăpânul avea doar o pernă, el trebuia să-l lase pe sclav să o foloseacsă. O astfel de atitudine sfidează orice logică.

Răspuns: Aceasta înseamnă că viața sclavului nu aparține stăpânului. Un sclav poate fi cu el doar o anumită perioadă de timp. Ca și cum stăpânul a plătit pentru munca acestuia păstrând o structură strictă de legi și pretinzând în schimb doar o anumită cantitate de efort. În tot restul, persoana nu a fost sclav ci partener pentru stăpân, un prieten chiar, cu care a trait, cineva de care stăpânul a trebuit să aibă grijă.

Așa cum este scris: “Cel care cumpără un sclav evreu, este ca și cum și-ar cumpăra un stăpân.” Cu alte cuvinte, sclavul nu era un fel de „animal fără stăpân” cu care stăpânul putea face tot ce dorea, așa cum erau tratați sclavii și prizonierii în alte țări.
[260276]
Din emisiunea KabTV “Analiza sistematică a dezvoltării poporului lui Israel,” 7/8/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Unicitatea abordării cabaliste

 Întrebare: Există multe metode de a studia procesele istorice. Există filologia (compararea textelor), genetica și arheologia. Care este metoda cabalistă? Ce o face atât de unică? Cum explorează cabaliștii procesele istorice?

Răspuns: Totul se bazează pe surse cabaliste și nimic altceva. Toate aceste surse sunt cunoscute de la Adam prin Avraam, apoi Isaac, Iacob, Moise, Aaron, Iosif, David și mai departe, până la cabaliștii din zilele noastre.

De regulă, cabaliștii nu au fost niciodată interesați de istoria poporului Israel. Ei s-au gândit doar cum să ridice poporul evreu la înălțimea lor, a cărui fundație a fost stabilită în lumea spirituală, astfel încât această ascensiune să poată servi drept exemplu pentru întreaga omenire.

Observație: Această abordare este unică într-un mod în care toate sursele primare, cum ar fi Cartea Zohar, Pentateul, Scripturile, Profeții, Talmud, Mișna și altele și condițiile spirituale ale unei persoane sau ale întregii umanități, inclusiv poporul lui Israel sunt descrise.

Potrivit cabalei, există un tipar în care toate stările spirituale trebuie să se materializeze cel puțin o dată. Oricum, acestea pot să nu corespundă la scara evenimentelor, nici la momentul implementării lor.

Prin urmare, istoricii și arheologii, în timp ce își desfășoară cercetările, văd adesea că amploarea și datele evenimentelor descrise în însăși Tora nu corespund timpului indicat.

Răspunsul meu: Într-adevăr. În această privință, conceptul de „Armagedon”, pe care îl asociem cu evenimente teribile de la sfârșitul lumii, este foarte reprezentativ. De fapt, acest cuvânt provine de la numele micului deal „Har Megido”.

Cabala nu înseamnă obiectivarea fizică a fenomenelor sau obiectelor, ci starea lor spirituală. Și într-o formă spirituală, toate acestea au o importanță mare, de exemplu Templul. Uitați-vă cu câți coți (lungimea de la cot până la vârful degetului mijlociu), așa cum este indicat în Tora, Tabernacolul ar trebui să fie realizat împreună cu alte lucruri.

La nivel material, toate acestea sunt foarte mici și nesemnificative. Cu toate acestea, atunci când li se dă măreție spirituală, înmulțind apoi unul cu celalalt, ele dau cu adevărat o putere mai mare.

Din „Dezvoltarea analizei sistematice a poporului Israel” – KabTV, 24/03/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Poporul Israel înainte de Construirea Templului

Întrebare: După ce a ieșit din Egipt și a primit Tora la Muntele Sinai, poporul Israel cu noua lor unitate a cucerit țara Canaanului și a transformat-o în Țara lui Israel. „Eretz Israel” înseamnă dorința de a fi ca Creatorul.

În tot acest timp, dezvoltarea și implementarea metodei lui Moise au continuat. Mă întreb ce au făcut oamenii înainte de construirea Templului? La urma urmei, atunci nu a existat nici un studiu despre Tora și porunci. A fost introdus mult mai târziu.

Răspuns:  Nu a existat niciun studiu pentru că oamenii au făcut-o în practică. Sensul vieții lor a fost să fie constant în a crește comunicarea între ei și a dezvălui Creatorul în unitatea lor.

Ei au simțit această metodă, au aplicat-o și au implementat-o foarte clar între ei, mai mult sau mai puțin. Deși, în principiu, acesta a fost motivul războiului.

Comentariu: Celebrul istoric Josephus Flavius scrie: „Este imposibil de descris diferențele dintre obiceiurile și legile multor forme de guvernare pe care omenirea le-a dezvoltat. Majoritatea ar putea fi subsumate în următoarele trei tipuri: monarhie, oligarhie și democrație. Iar legiuitorul nostru (Moise), abandonând toate cele de mai sus, a creat așa-numita teocrație. ”

Teocrația este atunci când un lider spiritual și guvernamental este reprezentat într-o singură persoană.

Răspunsul meu: Spiritualitatea stăpânește asupra oamenilor.

Comentariu:  Statul format de evrei a existat aproximativ 200 de ani fără o armată regulată și fără un aparat administrativ centralizat. Mentorii spirituali din tribul Levi au fost lipsiți de repartizarea pământului și au trăit în 48 de orașe care aparțineau altor triburi. Ei doar au învățat oamenii.

Toți oamenii erau alfabetizați fără excepție. Mai mult, copiii erau învățați să citească și să scrie la vârsta de trei ani.

De altfel, evreii sunt oamenii care nu au nevoie de rege. Primul rege Saul a venit după moartea lui Moise când a început un război cu vecinii. Înainte de asta, oamenii s-au descurcat fără rege.

Răspunsul meu: Comunicarea spirituală era suficientă pentru a exista.

În plus, aceștia au sprijinit Cohenii și Leviții, adică pe toți cei care îi învățau și îi susțineau spiritual. La urma urmei, prima autoritate s-a bazat pe o guvernare superioară.

Comentariu: Un alt fapt interesant este faptul că un rege evreu ar putea fi supus pedepsei corporale pentru diverse infracțiuni. Dacă, de exemplu, își permitea să ia mai mulți cai sau bani, el ar fi putut fi pedepsit.

Răspunsul meu:  Da. Guvernarea spirituală superioară era deasupra regelui.

Comentariu:  De asemenea, exista o atitudine specială față de cei slabi, fragili, femei și sclavi. Se credea că dacă ai o pernă, ar trebui să o dai unui sclav.

Răspunsul meu:  Adică relațiile dintre oameni cereau să urmărească o mai bună înțelegere, interacțiune, interconectare și o mai mare interdependență pozitivă

Din KabTV „Sistemul de analiză a dezvoltării poporului Israel”, 7/01/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Porunca principală și cele secundare

Comentariu: Baal HaSulam scrie că la început Tora a fost acordată cu condiția respectării garanției reciproce (Arvut), dar mai târziu, după construirea vițelului de aur, această condiție nu a mai fost observată, din această cauză au izbucnit războaie iar fii lui Levi au ucis 3000 de oameni.

Desigur că toate aceste fapte nu au crescut iubirea și unitatea. Nici mai târziu, atunci când au ajuns în țara lui Israel, nu a fost pace. Ca atare nimeni nu a fost în stare să respecte această poruncă principală. Au trecut zeci de ani după dăruirea Torei și nu a mai rămas nimeni capabil să observe această condiție.

Răspunsul meu: Mă gândesc tot mai mult la acest lucru. În orice caz, toată această perioadă a fost plină de conflicte uriașe între oameni. Au existat multe curente, grupuri opuse, gata să se distrugă reciproc.

Comentariu: Mai departe, Baal HaSulam scrie că, pentru ca poporul lui Israel să nu uite Tora, nu au avut de ales și oamenii au început să respecte celelalte porunci, în timp ce porunca principală a fost abandonată.

Porunca principală a Torei, „iubește-ți vecinul ca pe tine însuți,” a fost abandonată deoarece egoismul a crescut iar poporul a început să respecte celelalte porunci. Ce înseamnă „alte porunci”?

Răspunsul meu: “Celelalte porunci” reprezintă reflectarea în lumea noastră a principalei porunci spirituale și a conexiunilor spirituale dintre oameni. Există 613 dorințe într-o persoană, numite și TARYAG, și toate trebuie direcționate spre conexiunea cu ceilalți și cu Creatorul.

În lumea noastră însă, ele sunt utilizate pentru a ne satisface egoismul. A le schimba cu scopul „iubește-ți vecinul,” pentru a-i satisface pe ceilalți, toată societatea, este același lucru cu respectarea poruncilor.

Întrebare: Așadar, aceste 613 porunci sunt acțiuni interne în urma cărora omul își corectează egoismul pentru a se conecta cu ceilalți în senzații, adică, în suflet?

Răspuns: Da. În orice caz, regula generală „iubește-ți prietenul” este ruptă în multe înclinații, dorințe și acțiuni. Și toate la un loc alcătuiesc această regulă.

Din emisiunea KabTV “Analiza sistemului de dezvoltare a poporului lui Israel,” 7/1/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Thrive Global a publicat noul meu articol: „Coronavirus și valoarea vieții”

Ne place să ne gândim la noi înșine că fiind oameni conștiincioși, morali. Dar COVID-19, sau boala Coronavirus, ne expune adevărata noastră natură: profund egoistă.

2019 a fost un an record pentru Febra Dengue din America Latină. Aproximativ 3 milioane de oameni au fost infectați, iar 1.500 dintre ei au murit. În fiecare an, boala își revendică din ce în ce mai multe vieți, dar cu greu cineva din afara Americii Latine știe despre ea. De ce? Deoarece este America Latină și în ochii Occidentului, viețile din America Latină valorează mai puțin decât viețile vest-europene sau cele din America de Nord. Dacă noi, în lumea occidentală, am aprecia viața latino-americană în modul în care ne prețuim propriile vieți, mass-media ar acorda atenţia cuvenită.

De asemenea, coronavirusul a trezit foarte puțin interes atât timp cât a rămas în China continentală. Am fi într-adevăr alarmați dacă virusul ar ucide, să zicem, 100.000 de oameni sau chiar un milion de oameni în China, dar nu migrează în alte țări? De ce ar fi nevoie să ne mişcăm, inconfortabil, pe scaunele noastre? Răspunsul nu este un număr, ci identitatea persoanelor afectate.

Ne place să gândim despre noi înșine că fiind oameni conștiincioși, morali. Dar COVID-19, sau boala Coronavirus, ne expune adevărata noastră natură: egoişti în profunzime. Acesta este motivul pentru care lumea a început să se panicheze în legătură cu coronavirusul doar atunci când s-a răspândit în restul lumii; aceasta este trista realitate a vieții noastre.

Două lecții de la virus

Până acum, coronavirusul ne-a învățat două lecții foarte importante:

Cu toții suntem egali în ochii naturii. Indiferent dacă ești bogat sau sărac, un tiran sau un slujitor, micului virus nu-i va păsa mai puțin; te va lovi la fel.

Toți suntem dependenți reciproc. Trecem germenul de la o persoană la alta și comportamentul iresponsabil al unei persoane, chiar dacă din neatenție, poate costa viața altora și numeroase alte dureri și agonie.

Ceea ce virusul nu ne va învăța este cum să transformăm această interdependență negativă într-una pozitivă. Acest lucru, va trebui să-l învățăm pe cont propriu, prin eforturile noastre de a construi o nouă paradigmă a vieții. Dacă ne concentrăm eforturile pe îmbunătățirea vieții pentru toată lumea, mai degrabă decât pentru a noastră, și de multe ori în detrimentul altora, ne vom transforma mediul, cel social și ecologic.

Pandemia este o oportunitate pentru noi de a dezvolta o nouă perspectivă asupra noastră, de a ne imagina succesul nu ca pe un triumf asupra celorlalți, ci ca pe o împuternicire a societății în ansamblu. Adevărat, această gândire merge împotriva naturii noastre, însă natura însăși merge împotriva naturii noastre în zilele noastre, așa că ar trebuit să începem să gândim în afara cutiei. Dacă nu ne schimbăm modul de gândire, realitatea ne va obliga și asta, mult mai dureros.

Boala Coronavirus este un preludiu al unui flux de încercări care vor fi aduse omenirii, până când nu vom fi dispuși să devenim responsabili reciproc, la nivel social și ecologic. Nu este nevoie de mult pentru a vedea că virusul este un test pentru considerarea noastră reciprocă. Priviți cum a reacționat China la începutul focarului, prefăcându-se că virusul nu este mare, și uitați cum a reușit să încetinească răspândirea acestuia – prin plasarea tuturor în carantină, până la scăderea răspândirii. Și a funcționat. Priviţi cum Italia a respins inițial pericolul și priviţi rezultatele catastrofale.

Acum trebuie să ducem responsabilitatea reciprocă obligatorie la nivelul următor și să începem să culegem roadele. Putem face mult mai mult decât să vindecăm societatea de virus. O putem vindeca de înstrăinări, singurătăţi și depresii răspândite, care ne-au afectat societățile cu mult înainte de virus. Nu trebuie decât să dorim să acceptăm că suntem responsabili unul pentru celălalt.

Prețuiţi diferența

Dacă acceptăm responsabilitatea reciprocă, vom învăța să ne prețuim reciproc diferențele. Caracterele noastre unice nu ne vor mai separa; ne vor conecta și ne vor oferi fiecăruia dintre noi, modalități unice de a contribui la societate, pe care nimeni altcineva le va putea oferi.

Probleme legate de rasă sau egalitate de gen vor dispărea, deoarece fiecare persoană va fi prețuită. Cum poți evalua o persoană care are calități unice, pe care nimeni altcineva nu le are și care este pregătită și dispusă să folosească acele calități pentru ca toată societatea să beneficieze? O să conteze dacă acea persoană a venit din America Latină, China sau Germania? Va conta dacă persoana respectivă este bine educată sau nu, bogată sau săracă, negru, alb sau galben? Nimic din asta nu va conta. Tot ce va conta va fi că acea persoană are un cadou de neprețuit pe care să-l ofere tuturor. Aceasta este realitatea oamenilor care trăiesc în responsabilitate reciprocă.

Filed under: Coronavirus, Garantia reciproca, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Calea noastră duce de la ură la iubire. Până la urmă suntem ființe create, ceea ce înseamnă că suntem în primul rând opuși Creatorului; prin urmare, suntem alcătuiți din egoism; altfel am fi incapabili să existăm. Dacă nu am avea o dorință rea, egoistă, nu am fi ființe create. O ființă creată este cea care are o înclinație rea. Cei care nu au egoism nu sunt considerați ființe create și, prin urmare, materia neînsuflețită, plantele și animalele nu aparțin adevăratei creații, întrucât nu sunt opuse Creatorului. Nu au libertate de alegere, sentimente de ură și respingere; ele urmează instinctiv legile naturii.

Ura unui om apare din opoziția sa față de Creator, de forța dăruirii,a iubirii și a conexiunii. Prin urmare, toate calitățile egoiste, sentimentele, gândurile și dorințele care se trezesc într-un om sunt date inițial, astfel încât să poată exista opus Creatorului.

Rău este doar ceea ce este opus Creatorului. Toate calitățile noastre sunt împărțite în cele care sunt similare cu Creatorul sau opuse Lui. Tot ceea ce este împotriva dăruirii, a iubirii și a conexiunii este rău. Pe de altă parte, este o mare bucurie să descoperim calitățile opuse Creatorului, deoarece acestea ne dau dreptul de a exista ca ființe create și de a fi oameni, nu animale.

Animalele nu au înclinație rea. Deși se omoară și se devorează reciproc, fac acest lucru doar pentru a supraviețui. Animalele nu vor să se rănească reciproc; numai oamenii o fac. Ori de câte ori se trezesc în mine dorințele rele față de alții, trebuie să înțeleg că acestea sunt doar calități umane, adică o ființă umană se trezește în mine chiar dacă sunt intr-o stare rea, necorectată și răutăcioasă. Fără aceasta, nu mă pot separa de Creator.

Prin urmare, trebuie să fim bucuroşi de tot răul dezvăluit de către toți păcătoșii. La urma urmei, este imposibil de corectat un păcat care nu a fost dezvăluit. Corecția egoismului se transformă în acțiuni și realizări spirituale sublime. Prin urmare, calea noastră este de la ură la iubire. Este imposibil să iubești dacă anterior nu ai trecut prin toate etapele urii. Un om indiferent nu simte nici ură, nici iubire, deoarece munca omului este de a transforma ura în iubire.

Cu cât omul se ridică mai sus, cu atât mai multă ură – linia stângă – este dezvăluită în el și cu atât mai greu trebuie să muncească pentru a se aduce la iubire – pe linia dreaptă. Așa existăm întotdeauna între ură și iubire. Atunci când respingerea din partea grupului este  dezvăluită din nou și din nou, trebuie să înțelegem că aceasta este o tranziție la un nou grad, care începe întotdeauna cu o stare rea. Acesta este singurul mod de a urca gradele de conexiune și iubire.

Ființa creată începe întotdeauna cu linia stângă, cu revelarea răului, a urii și cu spargerea pregătită inițial de Creator. El a creat un sistem perfect și apoi l-a spart. Prin urmare, în loc de perfecțiune, ura și respingerea ne sunt dezvăluite și, corectând ceea ce Creatorul a creat, creștem și devenim mai înţelepţi. Întotdeauna păstrăm ambele linii și avansăm pe linia de mijloc, între ură și iubire.

Sursa iubirii și a urii se află în Creator. Iubirea este calitatea Creatorului care vine direct de la El, iar ura este calitatea opusă care vine de la El, ca existență din absență. Aceste două baze, linia de dreapta și de stânga, existența din existență și existența din absență, iubire și ură, ambele provin de la Creator. Acesta este modul în care vă raportaţi la ele.

Nu ar trebui să-mi atribui nici ură, nici iubire de sine, deoarece le primesc de sus. Întotdeauna trebuie să mă asociez cu linia de mijloc, echilibrând ura și iubirea, astfel încât să acționeze ca una. Nu pot exista una fără alta. Eu, ca ființă creată, nu pot exista într-o singură gândire, într-o singură dorință, ci doar prin combinația opuselor, între ele.

Trebuie să vezi un sistem simplu în fața ta: grupul și Creatorul din interiorul său. Dacă ajungem la primul punct de legătură între prieteni, în consecinţă, atunci Creatorul este dezvăluit în cadrul acestei conexiuni. Dacă vom realiza o conexiune mai puternică, Creatorul va fi dezvăluit și mai mult, etc. De fiecare dată, dezvăluind următorul grad de conexiune, dezvăluim noi calități ale Creatorului prin opusul lor. Descopăr ura și respingerea în mine și, depășindu-le, ating conexiunea, relevând calitățile Creatorului. În acest fel, încep să vorbesc cu El.

În fiecare secundă, gândurile, dorințele și atitudinea mea față de ceilalți se schimbă și simt astfel cum mă tratează Creatorul și ce vrea El să-mi spună. Prin faptul că vreau să aduc toate relațiile la conexiune și iubire, răspund Creatorului și vorbesc cu El. Așa începe dialogul nostru cu Creatorul, conexiunea noastră cu El; totul este prin cei zece –  grupul și conexiunea cu prietenii.

Prin urmare, Creatorul se află în interiorul societății, în interiorul unui grup sau al întregii omeniri, în funcție de nivelul de conexiune pe care l-am atins cu El. Așa ajung din ce în ce mai aproape de adeziunea cu Creatorul.

Creatorul nu a creat altceva decât iubire și ură. Care este atunci linia de mijloc? Dacă nu există sentiment de iubire sau ură, atunci o persoană este ca și cum ar fi moartă, nu ar exista ca ființă creată.

Linia de mijloc este măsura aderării ființei create cu Creatorul. Nici iubirea, nici ura nu mă reprezintă. Mă construiesc când înțeleg că există două forțe și prefer una faţă de alta pentru că prețuiesc mai mult calitățile Creatorului decât calitățile ființei create. Conectând cele două linii între ele, mă construiesc între ele.

Acesta este motivul pentru care trebuie să am grijă de echilibrul celor două opuse, nu încerc să șterg sau să diminuez ura sau iubirea, ci folosindu-le într-un mod echilibrat. Atribui ambele forțe Creatorului și ÎI sunt recunoscător pentru amândouă. Includ ambele calități și, prin urmare, simt că sunt independent de ele; aşa pot construi un punct de legătură cu Creatorul în linia de mijloc, între ură și iubire.

La urma urmei, ambele provin de la Creator. Iar ceea ce vine de la mine este capacitatea de a conecta aceste două sentimente și de a le atribui Creatorului. Linia de mijloc este construită din aceasta. Nu există inițial. Noi, ființele umane, o construim prin atitudinea noastră față de Creator.

Primim două forțe de la Creator: forța binelui și a răului. Forța răului ne separă de Creator, iar forța binelui ne permite să ne conectăm împreună. Cu această atitudine față de creație, simțim că există un loc special numit linia de mijloc și, astfel, ne conectăm cu întreaga realitate.

Linia de mijloc este omul, Israel (Eașar-El), care înseamnă „direct către Creator”, pentru că mă îndreaptă ca o săgeată direct la Creator.

Liniile de dreapta și de stânga sunt doar sentimente, senzații, condiții și legi conform cărora se ajunge la echivalența de formă cu Creatorul. Cu toate acestea, întâlnirea noastră cu Creatorul are loc pe linia de mijloc, unde nu există ură și iubire. În schimb, există o a treia componentă care se află deasupra lor și care se numește „adeziune”.

Iubirea este construită numai deasupra urii și este inseparabilă de ea. Cu toate acestea, adeziunea, linia de mijloc, există singură, independent de ură și de iubire.

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 20/02/20, Iubeşte-ţi prietenul ca pe tine însuţi – De la ură la iubire

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Există un tratament pentru Coronavirus?“

S-ar putea să sune foarte profund și nu ceea ce așteaptă oamenii ca răspuns, dar conexiunea umană pozitivă este într-adevăr soluția finală nu numai la coronavirus, ci pentru toate problemele pe care le întâmpinăm la scară personală, socială, globală și ecologică.

Astăzi, coronavirusul ne arată că în fața pericolului, toți suntem egali și că nu există nicio scăpare.

Înțelepciunea Cabalei, pe care o studiez și o predau de peste 40 de ani, afirmă că nu există nimic mai puternic decât conexiunea umană pozitivă.

Ca exemplu practic al imensei puteri a conectării umane pozitive în lumina focarului de coronavirus, după răspândirea panicii în diferite țări, inclusiv Israel, am găzduit o convenție mondială de Cabala la Tel Aviv.

Aproximativ 5.000 de persoane din 78 de țări au participat timp de trei zile, studiind, mâncând, cântând, îmbrățișând și dansând împreună într-un singur spațiu. Mai mult, mulți dintre participanți și-au împărtășit cazarea între ei. Am avut o echipă medicală la bord și nu au existat rapoarte despre nimeni care s-a îmbolnăvit de-a lungul întregii convenții.

Principiul este foarte simplu: nu avem de ce să ne fie frică dacă urmărim unitatea.

Conexiunea noastră pozitivă este „dezinfectantul” și tratamentul real pentru orice boală, deoarece conectându-ne, ne apropiem de forma conectată a naturii și experimentăm un anumit grad de echilibru cu natura. Toate bolile decurg din dezechilibrul nostru cu natura și de aceea nu trebuie decât să învățăm cum să folosim acest instrument al conexiunii noastre pentru a intra în mai mult echilibru cu natura, având ca rezultat efecte pozitive.

Dacă gândurile și atitudinile noastre sunt pozitive unul față de celălalt, ne considerăm reciproc și cu grijă, atunci devenim imuni la forțele dăunătoare. Când ne conectăm într-un singur gând și obiectiv, „ca un singur om cu o singură inimă”, construim un câmp al iubirii și câștigăm puterea de a face față oricărei boli.

Filed under: Garantia reciproca, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Satana există cu adevărat?”

Satana este forță umană egoistă, de ex. dorința de a se bucura pe seama altora, care compune natura fiecărei persoane.

Înțelepciunea Cabala spune foarte multe despre această forță în cărțile precum Tora și Zohar. De exemplu, cuvântul “Satana” se conectează la aceeași rădăcină precum cuvântul în ebraică “Soteh”, care înseamnă “deviere” și “Masit”, care înseamnă “incitare”. Este forța care deviază o persoană de pe calea corectă – una a conectării pozitive cu alții în iubire și dăruire reciprocă.

Această forță numită “Satana” este înrădăcinată în fiecare persoană și este imposibil să scăpam de ea. Egoul uman are multe manifestări diferite, dar în special cea care ne deviază de la conectarea pozitivă dintre noi este numită “Satana”.

Pentru a deveni liberi de sub controlul ei asupra noastră, noi trebuie să ne angajăm activ în societatea noastră prin construirea conexiunilor pozitive asupra ei.

Această forță va exista tot timpul și în mod constant va genera dezbinarea dintre noi. Totuși, atunci când obținem o stare pozitiv unificată, atunci toate formele satanice care ne-au împiedicat vor fi adăugate la eforturile noastre de a ne conecta pozitiv și atunci vor servi pentru a crește forța pozitivă a conexiunii dintre noi.

Tocmai datorită motorului care merge constant a egoului uman care încearcă să ne manipuleze în fiecare moment, facandu-ne să ne detașăm între noi în locul conectării și scufundandu-ne mai adânc și mai adânc în noi înșine în locul aplicării eforturilor de a ieși din noi înșine și de a ne conecta cu alții atunci mulțumită acestui ego, noi într-un final ne vom satura de el, o stare numită “recunoașterea răului” și apoi imediat ne vom forța pe noi înșine să ne apropiem între noi.

În acel moment Satana va deveni o forță pozitivă. Este ceea ce într-un final ne va ajuta să ajungem la o înțelegere a nevoii noastre de a ne conecta și la forma corectă pe care conexiunea noastră trebuie să o obțină.

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Care este motivul răspândirii coronavirus-ului? Trebuie să înțelegem că aceasta este o reacție a naturii. Natura ne obligă să realizăm că suntem într-un sistem integral.

Dacă nu respectăm legile acestui sistem integral, legea sa de bază fiind garanția reciprocă care leagă împreună toate părțile sistemului, atunci sistemul răspunde cu lovituri.

Până acum, este doar începutul epidemiei de coronavirus și este necesar să percepem asta și alti viruși care încă nu au apărut ca un semnal al legăturii incorecte dintre noi.

Suntem obligați să aflăm că existăm în sistemul integral al naturii, unde toate părțile sale sunt conectate între ele și există un singur dăunător în întregul sistem, acesta este omul. Trebuie să ne corectăm, deoarece natura ne va obliga totuși să îmbunătățim relațiile noastre până când acestea vor deveni atât de amabile încât virusul va dispare.

Din programul de pe KabTV despre coronavirus, 11/03/2020

Filed under: Educatie, Garantia reciproca, Munca in grup, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Munca spirituală este de neînțeles spre deosebire de munca noastră obișnuită în această lume. În viața de zi cu zi, suntem obișnuiți cu faptul că dacă ne trezim dimineața, mergem la serviciu, avem grijă de familie și de societate seara, despre asta este vorba. Dar viața spirituală nu se măsoară în acest fel. În munca spirituală, nivelul sau starea atinsă este considerată zero în raport cu starea următoare, care se măsoară doar prin diferență, adăugarea la gradul anterior.

Fiecare stare nouă trebuie să fie mai mare decât cea anterioară, ceea ce înseamnă că intrăm în viața spirituală. În caz contrar, nu este spiritual, ci corporal.

Dacă orice succes durează mai mult decât momentul în care a fost obținut, se transformă într-o stare corporală și egoistă. Nu se mai consideră că ne îndreptăm către Creator, spre lucrarea spirituală. Nu există nimic spiritual sau unic în acest sens. Prin urmare, grupul trebuie să fie preocupat de reînnoirea constantă a spiritului său. Dacă impresia despre ceea ce s-a obținut persistă în momentul următor, își pierde aroma.

Am făcut o muncă extraordinară și importantă la congres, dar toate acestea sunt deja în trecut. Stările ar trebui să se schimbe în ritmul respirației: inspirați-expirați. Nu putem accepta absența sau reînnoirea. De obicei, după astfel de congrese majore, avem tendința de a cădea într-un somn, ca animalele hibernante.

De obicei, durează aproximativ o săptămână pentru a vă calma după astfel de vârfuri ascuțite și a reveni la normal. Cel mai important, nu renunțați la astfel de stări de tranziție. Cu electricitatea, astfel de procese de tranziție au loc întotdeauna atunci când sistemul iese din echilibru după schimbări puternice și au nevoie de timp pentru stabilizare.

Congresul în sine este o zvâcnire uriașă în sus, urmată de o cădere puternică în care totul depinde de munca din grup, de conexiunea dintre noi, mai degrabă decât de munca internă din interiorul fiecăruia dintre noi. Fiecare dintre noi este un zero, dar există zece care creează ceva nou.

În mod natural, omul nu poate simți ridicarea spiritului, dorința sau tendința de înainte de la sine. Este bine că nu simțim, pentru că exact asta este ceea ce ne lasă să creăm împreună o nouă stare corectată.

Munca spirituală înseamnă o creștere a puterii unității prietenilor în grup, nimic altceva. Străduiți-vă să obțineți această unitate mai repede, astfel încât lumina superioară să locuiască între voi. Depinde de unitatea noastră. Trebuie să facem eforturi să ne unim, astfel încât puterea unității să se reveleze și mai puternic în noi, până când revelăm puterea iubirii. Puterea iubirii este deja Creatorul.¹

Starea spirituală se sfârșește când încep să o simt. Dacă o simt, înseamăn că deja a dispărut. Acum, noi trebuie să creăm o nouă stare, conectându-ne și unindu-ne cu prietnii. Starea anterioară ne-a fost dată de Creator, El a fost cel care a organizat congresul și i-a asigurat succesul. Iar acum, după acest succes, noi trebui ”să facem un sacrificiu” pentru că nu noi am asigurat succesul, deci trebuie să îi fim recunoscători Creatorului pentru toată muncă care s-a făcut. A făcut asta ca un exemplu, ca noi să putem să o facem singuri și să creăm un rezultat permanent în noi.

Aparent ne întoarcem la aceleași stări ca la congres, dar prin propriile eforturi. Nu mai primim o trezire de sus, care ne-a lăsat să ne unim la congresul din deșert. Dacă continuă să depunem propriile eforturi, nu numai că vom aduce înapoi unitatea recentă, dar vom fi capabilă să obțienm în propriile Kelim ceea ce a rezultat din această trezire.

Nu trebuie să ne gândim la stările anterioare. Făcând asta, este o Klipa. Trebuie să ne îndreptăm către o unitate din ce în ce mai mare. Nu o vom simți ca în trecut, pentru că Kli-ul se schimbă tot timpul, și noi atingem noi stării în conexiune.

Nu contează ce s-a întâmplat în trecut. Creatorul ne-a dat un exemplu care a lăsat o impresie în noi, ne-a trezit și acum tot ce trebuie să facem este să continuăm să muncim.²

Din prima partea a lecției zilnice de cabala din02.03.2020, Să continuăm congresul cu o urcare
¹ Minute 1:27
² Minute 9:30

Filed under: Congrese, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→