Umanitatea este complet panicată din cauza coronavirusului,

care ne obligă să oprim toată producția, tot comerțul, paralizează și blochează țări întregi.

Dar omul simplu se gândește în primul rând la familia sa, la copii și la hrana de mâine. El este preocupat în primul rând de cum va supraviețui. Și acesta este motivul pentru care lumea este de acord, că trebuie să înghețe totul: „Acum avem grijă de viață, apoi vom reporni industria și producția”.

De ce anume depinde soarta mea?

Cum să o influențez, cum să îmi garantez un viitor bun? Dacă aș cunoaște răspunsurile la aceste întrebări, atunci aș fi mai calm?

Toată lumea își pune aceasta întrebare, pentru că în primul rând suntem animale. În natură, există doar trei niveluri: neînsuflețit (mineral), vegetal și animal. Oamenii fac parte din regnul animal, fiind doar niște animale mai dezvoltate. De aceea, în primul rând, avem nevoie de mâncare, la fel ca animalele. Se spune că dacă „nu există pâine, nu există Tora”. Mâncarea este esențială pentru viață.

Dar în situația creată de Coronavirus, natura vrea să ne învețe și pune întrebarea invers: „Pentru ce vrei să trăiești? Doar din instinctul de autoconservare, ca toate animalele? Ei bine, acest lucru nu este suficient!”
Animalele pot trăi astfel, fără să-și mai facă griji pentru altceva, dar noi, oamenii, ar trebui să începem să ne întrebăm #pentru ce trăim? Și aceasta este deja o problemă.

Și astfel, vine Coronavirusul, ca un medicament amar și te întreabă: „Pentru ce trăiești? Nu te grăbi să răspunzi, gândește-te! Te voi ajuta: voi anula toate ocupațiile inutile pe care ți le-ai născocit și care acoperă 90% din totalul muncii tale.

Tot pământul a devenit un depozit pentru deșeuri.

Am construit un sistem care produce lucruri bune de aruncat, astfel încât să avem cu ce ne ocupa timpul. Nu putem exista dacă nu ne ocupăm astfel timpul. Dar brusc apare Coronavirusul și ne oprește, astfel încât nu mai putem alerga, vinde sau cumpăra.

Pare să ne întrebe: „Și cu ce te vei ocupa acum? Gândește-te de ce ai făcut toate acele lucruri și observă că nu au niciun folos! Ar trebui să te gândești deja altfel la viață, la sensul ei. Pentru ce trăiești?

Nu puteți construi un astfel de sistem de bandă rulantă, unde toți produc, produc și iar produc iar ultimul aruncă, astfel încât sistemul să înceapă din nou să producă și la capătul final să se arunce totul. Nu este nevoie de o astfel de muncă. Întrebarea este: Pentru ce trăiește omul? Până când vei găsi un răspuns, #stai acasă și meditează ”.

Uitați-vă că natura este iubitoare și atentă, ca o mamă, ca un tată, ca un părinte iubitor care vrea ca pruncul său să se gândească la sensul vieții, să învețe. Și dacă stai acum și îți faci griji doar pentru ceea ce vei mânca mâine, atunci hai să ne gândim la un nivel global. Nu ești singurul în această situație în care nu știi ce să faci și tocmai de acest lucru are nevoie acum umanitatea.

Prin urmare, nu ne temem de acest virus. Avem speranță! Dacă putem răspunde la întrebarea, pentru ce trăim, vom continua să existăm. Dacă nu putem găsi răspuns, nu vom continua să existăm.

Trebuie să ne dezvoltăm în continuare la nivel uman. Chestiunea aflării #sensului vieții este o trăsătură a omului. Și dacă trăiesc fără o asemenea întrebare, doar ca să exist, atunci întrebările mele sunt la nivel de animal.

Filed under: Coronavirus, Criza, globalizare, Diseminare, Educatie, Educatie integrala, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Pentru o conexiune absolută

 Întrebare: Atunci când oamenii se apropie în mod conștient unul de celălalt ridicându-se deasupra egoismului lor, ei încep să simtă legea unică a naturii. Ce este această lege?

Răspuns: Existăm într-un singur sistem numit „Natura” sau „Creatorul”. În măsura în care noi, în ciuda egoismului nostru, suntem similari cu acest sistem, simțim comunicarea dintre noi și acest sistem, și putem exista într-un mod sensibil și bun.

Aceasta este întreaga Cabala. Trebuie să ajungem la interacțiunea corectă dintre noi pentru a începe să simțim acest vast sistem, adică această lume superioară în care existăm și să devenim treptat tot mai asemănători cu legile, principiile și regulile acestei lumi. Cu alte cuvinte, trebuie să interacționăm între noi, astfel încât să ne aducem la o stare de conexiune absolută.

Când începem să ne unim, simțim manifestarea acestei legi unice, forța unică dintre noi. Cu toate acestea, dacă nu facem acest lucru, a doua lege, complet opusă este activată – forța negativă care ne împinge către unitate. Aceasta este partea opusă a Creatorului.

Din „Sistemul de analiză a dezvoltării poporului Israel” – KabTV ”, 8/07/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Responsibilitatea reciprocă globală este legea pentru toate elementele, conectate într-un singur sistem. Această lege obligă pe toată lumea să știe în ce fel el sau ea trebuie să se raporteze la sistem pentru a-l aduce la echilibru, pentru a perfecționa relațiile reciproce între toate părțile.

Și, bineînțeles, nu suntem în stare nici măcar să înțelegem această lege și, mai mult, să o împlinim. Nu pot să-mi asum un astfel de angajament pentru că dacă nu îmi îndeplinesc funcția în sistemul integrat,, atunci toate acestea vor ieși din echilibru și eu voi fi cel care este de vină.

Toată lumea va simți că am încălcat perfecțiunea sistemului. Se dovedește că fiecare element este echivalent cu întregul sistem în general, iar aceasta este o responsabilitate teribilă. Toată lumea este responsabilă pentru întreaga lume. Prin urmare, se spune: „Este mai bine să stai și să nu faci nimic”.

Deci, acum oamenii au fost rugati să intre singuri în carantină, să nu iasă nicăieri, să zboare sau să intre în contact cu nimeni. Deci, ce trebuie făcut?

Trebuie să învățăm că ne aflăm într-un sistem integral și global, în care funcționează legea responsabilității reciproce, adică a dependenței reciproce și cum putem transforma această dependență din obligatorie în de dorit. Dorim să fim conectați, nu pentru că natura ne obligă, ci pentru că noi înșine începem să descoperim cât de bine este să fim în conexiune.

Este doar viața cerească – să ne unim într-o singură unitate perfectă și să începem să simțim desăvârșirea naturii. Atunci vom simți toate părțile naturii, de la cele mai îndepărtate stele până la astfel de forme de viață pe care acum nu le cunoaștem. Un om poate deveni un creator înălțat al perfecțiunii.

Primul pas în depășirea crizei este carantina, adică „stați și nu faceți nimic”, învățați doar. Problema umanității este că începem să acționăm chiar înainte de a înțelege ce facem. În timp ce suntem în carantină, avem timp să ne gândim: în ce lume existăm, cine suntem noi și care este sistemul naturii în care trăim, precum și cum depindem de sistemul naturii și acesta depinde pe noi?

Cum influențăm, prin relațiile dintre noi, sistemul global al naturii: materia neînsuflețită, plantele, animalele și oamenii și cum reacționează natura la acțiunile noastre? Ca atare, vom începe să învățăm cum să construim o casă frumoasă pentru fiecare – nu doar confortabilă, ci eternă și perfectă, deasupra acestei vieți și morți biologice, la un nivel mai înalt.

Corectând conexiunea dintre noi, ne ridicăm la un sistem infinit, nelimitat în timp. Începem să trăim într-o lume în care moartea nu există și nu există restricții, numai realizarea și existența nelimitată. Acum avem ocazia să ajungem la o astfel de viață.

În primul rând, trebuie să studiem sistemul global al naturii și rolul nostru în el și modul în care ne putem organiza între noi pentru a ne conecta la acest sistem global al naturii. Până la urmă, fiecare dintre noi este un egoist, opusul naturii. Și cum să mă adaptez la sistemul naturii, care este integral și există în conformitate cu legea responsabilității reciproce, a conexiunii, a iubirii și a complementarității reciproce, dacă sunt construit din calitățile exact opuse?

Aici înțelepciunea Cabalei vine în ajutorul nostru; ne învață pe noi, egoistii, cum să construim o conexiune între noi, similară cu sistemul integral al naturii. Aceasta se numește „grupul de zece” în care zece persoane se reunesc pentru a stabili relații care sunt în concordanță cu sistemul naturii.

Egoul uman a încercat întotdeauna să adapteze întreaga lume la nevoile sale. Dar acel timp s-a terminat. Epidemia a revoluționat conștiința în lume și am început să înțelegem că nu putem folosi totul numai pentru propriul nostru beneficiu, ci ar trebui să căutăm cum să devenim utili pentru întregul sistem.

Zece oameni sunt ca un mic laborator în care încercăm să dezvoltăm un antivirus, acceptând să stabilim aceleași legi între noi ca și cele care operează într-o natură perfectă, integrală și globală, adică în dăruire reciprocă. Fiecare se coboară pe sine și ridică pe ceilalți deasupra lui, construind relații mai înalte decât egoismul personal al tuturor. Aceasta va servi ca un vaccin împotriva virusului.

Astfel, vor apărea grupuri noi până când întreaga umanitate va primi un vaccin antivirus și vom readuce pe toată lumea la un comportament care corespunde unei naturi sănătoase. Acesta va fi un om nou, pentru că va percepe dorința celor nouă prieteni ca fiind a lui și va avea grijă de ei mai mult decât să aibă grijă de el.

În această măsură, el va primi sprijin din partea legii integrale a naturii, care îl va transforma în partea sa integrală. Legea garanției reciproce obligă o persoană să fie conectată cu întregul sistem, deasupra egoismului său.

Natura a făcut din om cel mai mare egoist dintre toate creaturile. Dar natura globală a acestei crize dorește să ne arate că deja  a așteptat să ne facă părțile sale inextricabile. Este ca și cum natura ne spune: „Sunt gata acum să vă  includ în interiorul meu, ca elemente integrale.”

Și acest lucru este în ciuda faptului că fiecare dintre noi este creat anti-integral și dorește doar să conducă și să-i folosească pe ceilalți. Natura ne-a făcut invers ei  înseși, astfel încât să comparăm stările negative și cele pozitive și să apreciem „avantajul luminii din întuneric”. Vom putea apoi să simțim și să realizăm starea integrală, perfectă și să dorim să o atingem. Altfel, nu am înțelege unde ne aflăm.

Natura a instalat inițial un program egoist în noi, care acum nu mai funcționează. Trebuie să înțelegem că un program egoist este incompatibil cu o lume globală și conectată.

Criza ne împinge să acceptăm să ne conectăm cu ceilalți și să îndeplinim legea integrală a naturii. Trebuie să instalăm în noi înșine un program nou, programul îmbunătățit de garanție reciprocă – singurul program care există în natură.

Acest program funcționează în orice, cu excepția omului, numai că nu îl putem percepe cu mintea noastră stricată și egoistă. Judecăm lumea pe baza neajunsurilor noastre și, prin urmare, o vedem ca fiind stricată. Dar imediat ce vom începe să ne corectăm și vom dori să devenim o parte integrantă a naturii, vom vedea o lume complet diferită și ne vom da seama că aceasta a fost întotdeauna așa, numai că nu am observat-o.

Legea garanției reciproce prevede că toți aparținem unui singur sistem și suntem obligați să ne simțim ca roți ale unui singur mecanism, în care toată lumea depinde de toată lumea. Prin aceasta ne vom asigura viața eternă, perfectă, frumoasă. Nu mai este nevoie de nimic, iar criza creată de epidemia de coronavirus ne apropie de aceasta. Să ne dorim mult succes în rezoluția corectă.

Din „Viață nouă # 1212 —Responsabilitate reciprocă” 3/10/20

Filed under: Coronavirus, Diseminare, Educatie integrala, Garantia reciproca, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Proverbe, 10:12: „Ura trezește certuri, pe când iubirea acoperă toate păcatele.”

“Ura trezește certuri”—partea aceasta pare clară.

“Iubirea acoperă toate păcatele”—și această afirmație este corectă pentru că nu poate fi iubire fără păcat. Este necesar să revelăm răul pentru a înțelege necesitatea binelui, să revelăm ura pentru a înțelege necesitatea iubirii.

Întrebare: Este posibil să iubești pur și simplu?

Răspuns: Nu. Acest lucru este posibil doar pentru o mamă față de copilul său. Oamenii care nu au motive animalice să iubească, așa cum o fac animalele, nu pot avea o înclinație către iubire.

Întrebare: Adică nu pot iubi?

Răspuns: Iubirea apare atunci când sunt gata să fac totul pentru celălalt. De la mine la celălalt.

Întrebare: Este posibil să fiu gata de a face orice pentru o persoană?

Răspuns: Nu. Natura noastră nu funcționează așa. Nu putem face acest lucru.

Întrebare: Suntem păcătoși prin natura noastră?

Răspuns: Nu se numește „păcat.” Este natura noastră, nici rea dar nici bună.

Întrebare: În orice caz, prin natura noastră îi tratăm pe ceilalți ca pe niște străini?

Răspuns: “Bolivar nu poate căra doi oameni.” Situația este descrisă bine acolo. Îmi pare rău, desigur, dar nu merge așa. Ori tu, ori eu. Așadar, eu, cu siguranță.

Întrebare: Și unde este iubirea care „acoperă toate păcatele”? Cum putem explica această expresie? Ce secret se ascunde aici?

Răspuns: Dacă tratăm corect toate păcatele, ura și tot ceea ce se revelează între noi, atragem forța conexiunii până când ajungem la iubirea care ne acoperă ura. Ura rămâne în interior și, prin ea, ajungem la primul nivel.

Întrebare: Cum o atragem? Începem să urâm ura noastră reciprocă?

Răspuns: Da. Dar această stare coboară de sus. Altfel este doar o iubire de mamă față de copiii ei. De fapt și iubirea aceasta este limitată. Natura ne-a demonstrat-o de exemplu în timpul foametei, când instinctul matern dispare pur și simplu.

Comentariu: Este ceva îngrozitor.

Răspunsul meu: Nu este îngrozitor. Așa este natura și în ea nu există nimic îngrozitor; așa stau lucrurile.

Întrebare: Dacă acesta este adevărul, regele Solomon spune că omul urăște și munca lui constă din a cere iubirea doar pentru a se ridica peste ură?

Răspuns: Da.

Din emisiunea KabTV “Știrile cu Michael Laitman,” 12/5/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu:  Regele Solomon a inserat o imensă înțelepciune în spusele sale, iar în spatele simplității lor exterioare se află o mare adâncime.

Eclesiast, 7:20: Căci pe pământ nu există om neprihănit care să facă bine și să nu păcătuiască.

Răspunsul meu:  Aș spune-o altfel: că pe pământ nu există nicio persoană integră care să facă ceva drept, fără să păcătuiască înainte de a-l face. Și de fiecare dată, în măsura păcatului cuiva, se poate acționa cu dreptate. Unul împotriva celuilalt.

Întrebare:  Ce crezi că este păcatul?

Răspuns:  Păcatul este orice condiție în care îi pot răni pe ceilalți. Nu trebuie să fie în acțiune; poate fi în intenție. Când realizez acest lucru, trec imediat la următoarea stare în care mă corectez prin atitudinea corectă față de ceilalți, iar aceasta împlineşte corectarea mea.

Prin urmare, faptul este că vedeți acțiuni bune, dar poate că nu vă dați seama că înainte ca o persoană să facă unele lucruri bune, a fost răul, răul conștient și apoi a fost decizia de a trece la bine și la starea de bine pe care deja o vedeți

Adică, patru pași au loc de la starea rea la starea bună, apoi este pusă în aplicare.

Întrebare:  Deci, înainte de a face vreo faptă, am păcătuit înainte de ea?

Răspuns:  Dacă ai făcut o faptă bună, atunci da, ai păcătuit înainte. Și dacă nu simțiți că ați păcătuit înainte, atunci fapta voastră nu este bună.

Chiar așa este. Există astfel de povești și parabole, în care fiecare persoană veselă și cu adevărat înțeleaptă are un interior opus și depresiv.

Raikin [un comediant sovietic] a fost un astfel de personaj. Datorită acestor stări, el a experimentat, când a simțit stări de completă respingere față de lume din partea sa și către el de la lume, a mers pe scenă și a putut prezenta opusul. Altfel, el nu ar avea aceste emoții, această înțelegere, cum să spun, contrariul. Este întotdeauna așa.

Din KabTV “Ştiri cu Dr. Micahel Laitman,” 12/30/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Când vine un obstacol, trebuie să-mi amintesc că, în primul rând, totul decurge din forța unică: „Nu există altceva în afară de El.”

În al doilea rând, mi se oferă obstacolul pentru a mă uni mai mult cu prietenii din grup. În al treilea rând, extern, încep să joc în grup, încercând să fac ceva bun pentru prietenii mei: să organizez o masă și așa mai departe, în timp ce pe plan intern, încep să simt animozitate. Cu cât exercit mai mult în beneficiul grupului și mă unesc cu ei, cu atât simt mai puternic animozitatea și respingerea.

Răspunsul meu: Dar în această măsură, primiți o ocazie să apelați la Creator pentru ca El să vă ajute. Tu depui efort și îi ceri acest lucru.

Comentariu: Eu depun efort, dar mă asteaptă eşecul.

Răspunsul meu: Nu neapărat eșec, deși acest lucru nu este exclus. Cel mai probabil, va fi un obstacol: nu veți mai putea să vă apropiați de grup.

Comentariu: Apoi vine disperarea datorată inutilității tuturor eforturilor și, în final, realizarea faptului că numai grupul poate fi de ajutor.

Răspunsul meu: Numai Creatorul poate ajuta prin grup. Și atunci începi să apelezi la El în mod conștient, dar numai prin grup, rugându-L să te ajute. Altfel, El nu va auzi. Creatorul nu este în niciun fel asociat cu o persoană individuală. Deși puteți face mici pași pentru a vă ridica un pic deasupra dvs., acest lucru nu este un progres. Este posibil doar în integrarea dintre noi.

 Întrebare: Ce înseamnă „prin grup”?

 Răspuns: De ce te întorci spre El?

 Comentariu: Ca El să mă ajute.

 Răspunsul meu: Pentru ce? Dacă ești inclus în grup, înseamnă că este o solicitare egoistă.

Comentariu: Dar vreau să-L dezvălui.

Răspunsul meu: Ce egoism minunat! Și de ce ai nevoie?

 Comentariu: Se spune că scopul creației este dezvăluirea Creatorului. Vrea să o fac. El a creat ființele create pentru a le umple. Așa că vreau să fiu umplut cu El.

Răspunsul meu: Pentru a face acest lucru, trebuie să fii similar cu El. Și cum o vei face?

Comentariu: Prin grup.

Răspunsul meu: Deci suntem din nou în grup. Poți să urli la El cât vrei, nu îți va da nimic. Dimpotrivă, nu te va îndepărta decât de El, astfel încât să îți dai seama de acțiunile tale incorecte.

Prin urmare, depunând eforturi reciproce, toată lumea ajunge la o rugăciune pentru Creator pentru a-i ajuta prin grup, pentru a le da putere „să se joace”. Ei vor primi apoi puterea și vor ajunge la starea de recunoștință.

Din „Fundamentele Cabalei” din KabTV, 25/03/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întregul univers vine dintr-un singur punct. Așadar, Creatorul, forța superioară a dăruirii, este revelat în relație cu ființele create. Creatorul este punctul central al creației. Înțelepciunea Cabala a apărut din toate atingerile forței superioare pe care ființele umane le-au obținut vreodată. Dacă urmăm sfaturile Cabaliștilor, noi putem să obținem aceleași revelații. Cabala este o înțelepciune originală, practică ce se ocupă de revelația Creatorului.

Noi putem să vedem doar ce primim de la Creator, iar asta este baza pentru toată înțelepciunea noastră. Așa descoperim ce ne împiedică să revelăm Creatorul: egoismul nostru, dorința de a ne bucura, care ne limitează. La început noi nu simțim nicio piedică în egoism. Totuși, atunci când încercăm să recunoaștem și să simțim forța superioară acționând asupra noastră și să simțim bariera, inabilitatea de a o percepe cu inima și mintea noastră, atunci noi înțelegem că cauza este în forța egoistă care se opune revelației Creatorului.

Însă după corecție, forța egoismului se schimbă din rea, dăunătoare și din ascunderea în opuse în forța de revelare și devine ajutorul nostru. Prin restricționarea egoismului, acoperindu-l cu un ecran și ridicând lumina reflectată, noi putem să revelăm Creatorul în această lume: calitatea dăruirii, iubirii și a conexiunii – toate acele proprietăți pe care noi nu le avem prin natură.

Astfel forța de ascundere devine forța de revelație, forța respingerii devine forța conexiunii, iar noi ne regăsim stând în fața Creatorului. În același timp noi descoperim că am devenit similari cu El după toate corecțiile pe care le-am primit. Așa este revelată conexiunea noastră cu Creatorul. În măsura în care noi obținem gradual nivelele perfecțiunii, noi ajungem să cunoaștem Creatorul și în conformitate cu asta noi simțim că toată lumina, întregul suflet comun strălucește în fiecare din noi.

Prin urmare, forța respingerii este necesară; până la urmă mulțumită ei are loc mai târziu toată revelația.1

Dacă îmi este teamă să cad, trebuie ca tot timpul să am grijă de căile de a reînnoi conexiunea noastră. Forța inerției nu lucrează aici. De îndată ce încetez să fac un efort, eu imediat mă opresc. Așa că chiar și să rămân în aceeași stare, eu trebuie să mă gândesc la reînnoirea ei în fiecare secundă. Chiar și mai mult de atât dacă vreau să întăresc această stare, constant trebuie să caut feluri de a adaugă iubire și să îi trezesc pe alții să simță un gust nou, putere în plus.

Temându-mă de o cădere, eu tot adaug efort și în fiecare secundă simt un pic mai mult aer, mai mult gust. Acesta este un sentiment foarte important că tu adaugi constant și guști în plus.2

În măsura în care mă gândesc la avansarea grupului, eu accelerez avansarea mea în spiritualitate. Prin extinderea vasului meu spiritual (Kli) mai mult și mai mult și având grijă de cercurile tot mai largi până când acoperă toată umanitatea, eu mă mișc tot mai repede. Acesta este un sistem foarte simplu; singura problemă este că egoismul nu ne permite să acționăm.3

Din lecția 5 de la Congresul din deșert 2020, Conectarea la punctul central

1 Minutul 0:20

2 Minutul 1:13:30

3 Minutul 1:42:05

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Cel care cumpără un sclav evreu, este ca și cum și-ar cumpăra un stăpân.

Comentariu: După intrarea în țara Israelului, națiunea a reușit să trăiască câteva mii de ani fără să aibă rege sau armată permanentă. A existat un mod special de a trata femeile, copiii, chiar și sclavii. După lege, sclavul putea fi păstrat cel mult șase ani, apoi trebuia să fie eliberat.

Mai mult, dacă stăpânul avea doar o pernă, el trebuia să-l lase pe sclav să o foloseacsă. O astfel de atitudine sfidează orice logică.

Răspuns: Aceasta înseamnă că viața sclavului nu aparține stăpânului. Un sclav poate fi cu el doar o anumită perioadă de timp. Ca și cum stăpânul a plătit pentru munca acestuia păstrând o structură strictă de legi și pretinzând în schimb doar o anumită cantitate de efort. În tot restul, persoana nu a fost sclav ci partener pentru stăpân, un prieten chiar, cu care a trait, cineva de care stăpânul a trebuit să aibă grijă.

Așa cum este scris: “Cel care cumpără un sclav evreu, este ca și cum și-ar cumpăra un stăpân.” Cu alte cuvinte, sclavul nu era un fel de „animal fără stăpân” cu care stăpânul putea face tot ce dorea, așa cum erau tratați sclavii și prizonierii în alte țări.
[260276]
Din emisiunea KabTV “Analiza sistematică a dezvoltării poporului lui Israel,” 7/8/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Unicitatea abordării cabaliste

 Întrebare: Există multe metode de a studia procesele istorice. Există filologia (compararea textelor), genetica și arheologia. Care este metoda cabalistă? Ce o face atât de unică? Cum explorează cabaliștii procesele istorice?

Răspuns: Totul se bazează pe surse cabaliste și nimic altceva. Toate aceste surse sunt cunoscute de la Adam prin Avraam, apoi Isaac, Iacob, Moise, Aaron, Iosif, David și mai departe, până la cabaliștii din zilele noastre.

De regulă, cabaliștii nu au fost niciodată interesați de istoria poporului Israel. Ei s-au gândit doar cum să ridice poporul evreu la înălțimea lor, a cărui fundație a fost stabilită în lumea spirituală, astfel încât această ascensiune să poată servi drept exemplu pentru întreaga omenire.

Observație: Această abordare este unică într-un mod în care toate sursele primare, cum ar fi Cartea Zohar, Pentateul, Scripturile, Profeții, Talmud, Mișna și altele și condițiile spirituale ale unei persoane sau ale întregii umanități, inclusiv poporul lui Israel sunt descrise.

Potrivit cabalei, există un tipar în care toate stările spirituale trebuie să se materializeze cel puțin o dată. Oricum, acestea pot să nu corespundă la scara evenimentelor, nici la momentul implementării lor.

Prin urmare, istoricii și arheologii, în timp ce își desfășoară cercetările, văd adesea că amploarea și datele evenimentelor descrise în însăși Tora nu corespund timpului indicat.

Răspunsul meu: Într-adevăr. În această privință, conceptul de „Armagedon”, pe care îl asociem cu evenimente teribile de la sfârșitul lumii, este foarte reprezentativ. De fapt, acest cuvânt provine de la numele micului deal „Har Megido”.

Cabala nu înseamnă obiectivarea fizică a fenomenelor sau obiectelor, ci starea lor spirituală. Și într-o formă spirituală, toate acestea au o importanță mare, de exemplu Templul. Uitați-vă cu câți coți (lungimea de la cot până la vârful degetului mijlociu), așa cum este indicat în Tora, Tabernacolul ar trebui să fie realizat împreună cu alte lucruri.

La nivel material, toate acestea sunt foarte mici și nesemnificative. Cu toate acestea, atunci când li se dă măreție spirituală, înmulțind apoi unul cu celalalt, ele dau cu adevărat o putere mai mare.

Din „Dezvoltarea analizei sistematice a poporului Israel” – KabTV, 24/03/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Poporul Israel înainte de Construirea Templului

Întrebare: După ce a ieșit din Egipt și a primit Tora la Muntele Sinai, poporul Israel cu noua lor unitate a cucerit țara Canaanului și a transformat-o în Țara lui Israel. „Eretz Israel” înseamnă dorința de a fi ca Creatorul.

În tot acest timp, dezvoltarea și implementarea metodei lui Moise au continuat. Mă întreb ce au făcut oamenii înainte de construirea Templului? La urma urmei, atunci nu a existat nici un studiu despre Tora și porunci. A fost introdus mult mai târziu.

Răspuns:  Nu a existat niciun studiu pentru că oamenii au făcut-o în practică. Sensul vieții lor a fost să fie constant în a crește comunicarea între ei și a dezvălui Creatorul în unitatea lor.

Ei au simțit această metodă, au aplicat-o și au implementat-o foarte clar între ei, mai mult sau mai puțin. Deși, în principiu, acesta a fost motivul războiului.

Comentariu: Celebrul istoric Josephus Flavius scrie: „Este imposibil de descris diferențele dintre obiceiurile și legile multor forme de guvernare pe care omenirea le-a dezvoltat. Majoritatea ar putea fi subsumate în următoarele trei tipuri: monarhie, oligarhie și democrație. Iar legiuitorul nostru (Moise), abandonând toate cele de mai sus, a creat așa-numita teocrație. ”

Teocrația este atunci când un lider spiritual și guvernamental este reprezentat într-o singură persoană.

Răspunsul meu: Spiritualitatea stăpânește asupra oamenilor.

Comentariu:  Statul format de evrei a existat aproximativ 200 de ani fără o armată regulată și fără un aparat administrativ centralizat. Mentorii spirituali din tribul Levi au fost lipsiți de repartizarea pământului și au trăit în 48 de orașe care aparțineau altor triburi. Ei doar au învățat oamenii.

Toți oamenii erau alfabetizați fără excepție. Mai mult, copiii erau învățați să citească și să scrie la vârsta de trei ani.

De altfel, evreii sunt oamenii care nu au nevoie de rege. Primul rege Saul a venit după moartea lui Moise când a început un război cu vecinii. Înainte de asta, oamenii s-au descurcat fără rege.

Răspunsul meu: Comunicarea spirituală era suficientă pentru a exista.

În plus, aceștia au sprijinit Cohenii și Leviții, adică pe toți cei care îi învățau și îi susțineau spiritual. La urma urmei, prima autoritate s-a bazat pe o guvernare superioară.

Comentariu: Un alt fapt interesant este faptul că un rege evreu ar putea fi supus pedepsei corporale pentru diverse infracțiuni. Dacă, de exemplu, își permitea să ia mai mulți cai sau bani, el ar fi putut fi pedepsit.

Răspunsul meu:  Da. Guvernarea spirituală superioară era deasupra regelui.

Comentariu:  De asemenea, exista o atitudine specială față de cei slabi, fragili, femei și sclavi. Se credea că dacă ai o pernă, ar trebui să o dai unui sclav.

Răspunsul meu:  Adică relațiile dintre oameni cereau să urmărească o mai bună înțelegere, interacțiune, interconectare și o mai mare interdependență pozitivă

Din KabTV „Sistemul de analiză a dezvoltării poporului Israel”, 7/01/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→