Plânsul către Creator este posibil numai din starea numit „deșert”. Deșertul este o absență a Creatorului dintre noi, niciun sentiment de conexiune cu El. El a dispărut, ne-a părăsit și tot ce putem face este să plângem, așa cum se spune: „glasul celui care plânge în pustie”. ¹ (Minutul 0:20)

Creatorul are grijă ca noi să continuăm să dezvăluim noi dorințe, să ne bucurăm de dorințele noastre sparte și să ne simțim mai îndepărtați de obiectiv cu fiecare zi care trece. Acest lucru se datorează faptului că dorința opusă corectării noastre continuă să crească în fiecare zi. Trebuie să depășim acest egoism atunci când ne găsim din ce în ce mai îndepărtați de obiectiv, pierzând forța și înțelegerea, căzând în disperare.

Toată această evoluție merge împotriva bunului simț. Cum este posibil, cu cât avansăm, cu atât mai departe ne vom găsi pe noi înșine? Dar toate acestea funcționează în conformitate cu structura Partzufului spiritual: cu cât dorința egoistă este mai mare, cu atât este mai îndepărtată de țelul pe care îl simțim. Dar cu cât depășim egoismul și ne ridicăm deasupra lui cu intenția de a dărui, cu atât suntem mai aproape de obiectiv. Două opuse într-una.

Astfel, cineva nu înțelege ce se întâmplă și se află sub puterea dispoziției cuiva. Aceasta este o muncă grea care ne atrage în două direcții diferite. Dar trebuie să perseverem, de fiecare dată împuternicindu-ne hotărârea cu ochii închiși, scufundându-ne în grup și avansând în acest fel. De fiecare dată când mă găsesc îndepărtat de spiritualitate, adică distanțat de grup, trebuie să mă apropii de el, ceea ce înseamnă să mă apropii de Creator. Acesta este singurul mod de a ne cuceri înclinația noastră rea, care crește zi de zi. Felul în care o cuceresc nu este folosind propria forță, ci apelând la Creator.

Prima problemă este că răul devine tot mai mare de fiecare dată. Al doilea este că nu pot combate direct acest egoism în creștere cu propria mea forță, trebuie să mă îndrept spre ajutorul Creatorului, pe care nu îl văd, ca ajutor. A apela la Creator este posibil doar prin grup; astfel, trebuie să creștem în mod constant importanța prietenilor, a grupului și să continuăm să ne integrăm în ei din ce în ce mai mult.

Există mai multe repere importante pe parcurs, care se vor manifesta singure indirect în noi, trebuie să ne cercetăm, să ne întărim hotărârea și să ne ridicăm deasupra minții și sentimentelor noastre. Cea mai mare importanță aici nu este renunțarea la acest război, nici retragerea sau disperarea.² (Minutul 2:20)

Strigătul către Creator trebuie să fie un strigăt comun. Aceasta este diferența dintre religie și știința Cabala. Într-un cadru religios, toată lumea poate plânge către Creator și poate crede că asta va ajuta. Și o face, psihologic. Dar dacă cineva dorește cu adevărat să apeleze la Creator, o astfel de abordare este posibilă doar prin sistemul corect, printr-un Kli, prin iubirea de ceilalți, prin crearea sufletului comun al lui Adam HaRishon.

De fiecare dată vom fi împinși mai departe de grupul de zece. Vom avea sentimentele de neglijare față de prieteni, propria slăbiciune, lipsa de speranță și, în general, lipsa de sens a acestei lucrări. Ieri, timp de câteva minute, a fost posibil să mă conectez cu prietenii mei și cu Creatorul, să mă conectez împreună cu grupul și cu Creatorul. În timp ce astăzi mi se pare ireal și fără sens.

Dar dacă vreau cu adevărat să dezvălui Creatorul și scopul creației, dacă mă ancorez în adevăr, atunci adevărul este deasupra naturii mele, credința este deasupra cunoaşterii, adică dăruire, mai presus de primire. Astfel, este posibilă atingerea lui doar prin exerciții precum întărirea constantă a inimii care se manifestă în incapacitatea de a ne conecta în grupul de zece, de a construi Partzuf-ul spiritual în cele zece Sefirot, sufletul.

Sunt constant împins înapoi pentru a putea face un alt pas dificil înainte, spre unitate. Așa avansez spre adevăr. Și dacă astăzi nu simt că este mai dificil să fac conexiunea cu grupul, atunci nu avansez spre obiectiv. Prin urmare, se spune: „Concluzia Torei diferă de cea a oamenilor.”

Oamenii nu pot avansa în sistem atunci când fiecare pas devine din ce în ce mai greu. Acest lucru contravine logicii și bunului simț. Cum se poate ca înaintez și devine din ce în ce mai greu pentru mine zi de zi, conexiunea devine mai insuportabilă, ca și cum sunt pedepsit pentru această muncă? Cum poate fi acesta, progres?

Dar, într-adevăr, este așa și „opinia Torei”, adică avansarea cu ajutorul luminii care se reformează, este „opusă opiniei oamenilor”. Oamenii primesc noi înțelegeri, sentimente și asigurări. Aici vedem un proces invers. Un cabalist trebuie să se ridice la nivelul „Shimon de la piață” pentru a ajunge la înălțimea sfârșitului corectării.³ (Minutul 7:20)

Trebuie să prețuim fiecare prieten, dar fără a-i invada personalitatea sau gândurile, fără a examina ceea ce i se întâmplă. Trebuie să liniștim fiecare persoană, creând o atmosferă de grup, de grijă pentru toți, nu pentru oricine, ci pentru grupul de zece. Garanția reciprocă este un domeniu pe care îl creăm cu zece Kelim, zece prieteni.

Nimeni nu are nimic individual! Dar asta ne face puternici pentru că vrem ca puterea comună să fie construită din nimic. Această putere nu ne poate fi acordată nici măcar de Creator; numai împreună putem crea această putere, de garanție reciprocă. Asta este ceea ce trebuie să cerem și pentru care să ne rugăm. Să ajute lumina superioară dându-ne puterea sprijinului în grup.

Puterea sprijinului se numește garanție reciprocă. Așa asigurăm grupul și toți membrii săi că nu vom scăpa, ci că vom fi mereu în grijă reciprocă, deoarece pe aceasta îşi construiește fiecare speranțele de viitor. Aceasta este pe ceea ce va fi construi Partzuful spiritual, zece Sefirot, sufletul.

Acesta este motivul pentru care ni s-a dat o stare de disperare, în care nu avem nimic, pentru a putea începe construirea conexiunii noastre din ea, centura noastră de siguranță, garanția reciprocă. Ne aparține pentru că lumina superioară va veni conform eforturilor noastre, îmbrăcată în ele, oferindu-ne puterea garanției reciproce și ne va uni într-un grup de zece. Atunci va fi un grup de zece și vom începe să ne construim Partzuful, sufletul.⁴ (Minutul 46:15)

Fiecare dintre noi este responsabil pentru întregul Kli al lui Adam HaRishon. Aceasta este legea muncii în sistemul perfect, în spiritualitate: până când cel mai mic element, ultima dorință nu este corectată, întregul Kli este necorectat. Aceasta se înțelege prin faptul că nu există nicio muncă „parțială” în spiritualitate. Trebuie să ne amintim asta.⁵ (Minutul 1:20:00)

Din prima parte a  Lecţiei zilnice de Cabala 2/5/20, „Strigătul comun către Creator” (Pregătirea pentru Convenția din deșert)

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare:  Cum poate cineva avansa practic, pe scara spirituală? Ce este dobândirea spirituală? Aflăm că Înţelepciunea Cabala este o muncă practică, în grupul de zece, dar unde este această senzație?

Răspuns:  În grupul de zece. Încercând să vă uniți într-un punct, în centrul grupului de zece, intrați în starea pe care o numim spiritual. Din zece calități diferite, eforturile  de unificare într-un singur punct, toate aceste calități, prin unirea într-una singură, se rezumă la ceea ce numim „Creatorul.””

În momentul în care atingeți acest lucru și simțiți că sunteți în contact cu forța superioară, începeți imediat să simțiți cum vă separați din acel punct central din cerc, vă îndepărtați continuu unul de celălalt. Nu mai aveţi încredere, vă urâţi, vă respingeţi și nu vă înțelegeți unul pe celălalt. Desigur, Creatorul tău dispare și El de aici.

Și din nou trebuie să vă adunați și să încercați să vă uniți. Dar acest lucru va fi la nivelul următor. Și din nou veți ajunge la punctul de unitate și îl veți simți pe Creator, calitățile Sale mai interiorizate, în el. Va fi deja cel de-al doilea nivel de realizare și așa mai departe.

Din KabTV  “Fundamentele Cabala” 1/12/20

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Sărbătoarea Sukkot și simbolurile sale

La cinci zile după Ziua ispășirii (Yom Kippur) vine sărbătoarea Sukkot, ceea ce înseamnă că o persoană primește cinci lumini superioare de NRNHY și vine la starea când cineva se află sub influența luminii încojurătoare. Pentru a primi lumina înconjurătoare, o persoană trebuie să efectueze o acțiune asupra sa, numită construirea unei colibe, Sukkah. Aceasta este o restricție care pare că blochează lumina superioară de la o persoană, pentru că el sau ea nu vrea să o primească pentru propria împlinire, ci dorește să o primească doar pentru auto-corectare. O persoană continuă aceeași linie: de la Anul Nou, prin Yom Kippur până la Sukkot

Astfel, o persoană construiește un ecran (Masach) numit „Schach”, „acoperiș”, care simbolizează că doar o mică lumină poate pătrunde prin acest acoperiș. Unul stă la umbra colibei timp de șapte zile, ceea ce reprezintă o corectare a tuturor celor șapte părți egoiste ale sufletului spulberat: Hesed, Gevura, Tifferet, Netzach, Hod, Yesod și Malchut.

Abia atunci, odată ce unul este deja corectat, el părăsește Sukkah și în a opta zi, Shemini Atzeret, celebrează dăruirea Torei, adică începe să primească lumina superioară deja în modul de dăruire.

Întrebare:  Acoperișul, Schach-ul sau ecranul este realizat din resturi?

Răspuns:  Da, din crengile diferiţilor copaci și coji din diferite boabe.

Întrebare:  Deșeurile simbolizează lucruri neimportante pentru noi și le ridicăm să le facem importante. Ce anume este important pentru noi?

Răspuns:  Lucrurile pe care anterior nu le-am considerat importante pentru noi, am neglijat dăruiea, iubirea, apropierea de alți oameni, „iubirea aproapelui ca pe tine însuți” – calitățile pe care trebuie să le dezvoltăm – acum, dimpotrivă, ne ridicăm deasupra minţilor noastre. Adică dorim să le implementăm cu orice preț.

Întrebare:  În timpul sărbătorii de Sukkot, folosim atributele celor patru tipuri de plante: salcie, mirt, palmier și lămâi. Ce simbolizează ele?

Răspuns:  Ele reprezintă patru faze ale egoismului nostru, pe care le corectăm, le conectăm împreună și apoi putem atrage lumina superioară asupra noastră.

Din KabTV “Fundamentele Cabala” 1/29/19

Filed under: Criza, globalizare, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Teatrul Creatorului

Articolul lui Baal HaSulam, Shamati 1, „Nu există nimeni altcineva în afară de El”: Se consideră o corectare numită „stânga respinge și dreapta apropie”, ceea ce înseamnă că ceea ce stânga respinge este considerat o corectare.

„Stânga respinge” înseamnă respingerea, adică ascunderea Creatorului atunci când devenim nesiguri în legătură cu El. Începem să credem că există alte forțe, opuse Lui.

Ni se pare că există fie disheism, adică un Creator rău și unul bun, unul împotriva celuilalt, pentru că percepem lumea ca atare sau politeismul, adică multe forțe din lume care se află în relații opuse. Acest lucru este conceput și realizat în mod intenționat.

Aceasta înseamnă că în lume există lucruri care, pentru început, urmăresc să abată o persoană de la calea cea dreaptă și prin care este respinsă din Kedusha [sfințenie]. Există în mod special forțe, fenomene și acțiuni care sunt plasate inițial în fața unei persoane cu intenția de a alunga o persoană, îndepărtându-o de la eforturile pentru Creator, aruncând-o de la gândul că o singură forță, un singur Creator, acționează asupra lui.

Astfel, aceste respingeri ajută o persoană, deoarece, cu ajutorul lor, cineva primește o nevoie, o dorință completă ca Creatorul să-l ajute să-L reveleze. Altfel, el nu s-ar fi putut defini în niciun fel în această lume.

Cu aceasta, o persoană vrea să înțeleagă cine o controlează, cine îi determină gândurile, acțiunile și tot ceea ce s-a întâmplat în trecut, care se întâmplă în prezent și care se va întâmpla în viitor. Pe de o parte, este clar că acest lucru se realizează sub influența unei singure forțe a naturii.

Pe de altă parte, această forță se răsucește constant și ne atrage în diverse circumstanțe și atribuim tot ceea ce se întâmplă altor oameni, evenimentelor și diverselor autorități, ca și cum ar controla în mod independent atât lumea cât și viața noastră.

Astfel, mă îndepărtez de definiția unicității guvernării Creatorului. Nu pot menține faptul că o singură forță mă controlează așa. Văd tot timpul contradicții în acest control.

De ce face Creatorul asta? Așa se face că, în toate aceste contradicții, L-am putut descoperi prin propria noastră voință, în ciuda faptului că eu cad subit sub puterea poliției, a statului, a rudelor, a familiei și a copiilor. Prietenii mei mă influențează și, deodată, o face și altcineva.

De fapt, trebuie să stabilesc clar că mă aflu doar în domeniul Creatorului și nu este nimeni altcineva care mă controlează, mă introduce și mă retrage din toate aceste stări și înlocuiește alte surse de influență asupra mea.

În fiecare clipă, trebuie să mă îndrept prin toate presupusele surse pământești către El și să știu clar că El face totul prin marionetele sale, familia mea, prietenii, dușmanii și chiar politicienii. Întreaga imagine pe care o văd în fața mea și numesc „această lume” este un teatru prin care Creatorul acționează asupra mea. Trebuie să conectez acest întreg teatru la El, în fiecare acțiune a Lui.

Din KabTV “Fundamentele Cabala” 11/24/19

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Totul este dobândit din opusul său. Există o uneltă minunată – mai aproape – mai departe – iar Creatorul o folosește foarte bine în relație cu noi. Noi putem să folosim aceeași uneltă în relație cu forța superioară?

Răspuns: Desigur, noi putem să distanțăm Creatorul de noi sau să Îl aducem mai aproape.

Întrebare: Așa va simți El asta?

Răspuns: Nu este niciun “El”. Creatorul este o construcție specială în interiorul nostru.

Întrebare: Ne îndepărtăm și îl experimentăm noi înșine?

Răspuns: Da. Nu este nimic în afara noastră, totul este doar în noi.

Chiar și ceea ce simți și experimentezi acum – lumea din jurul tău cu toți prietenii tai și tot ceea ce iți poți imagina – există în tine, în conștiința ta și nimic mai mult.

De pe KabTV “Fundamentele Cabala”, 12/15/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Interdicțiile de Yom Kippur

Întrebare: Ce limitări (restricții) sunt făcute de Yom Kippur (Ziua ispășirii)?

Răspuns: De Yom Kippur o persoană se “închide”, nu vrea să folosească egoismul său. Rezultă că toate cele cinci niveluri egoiste care compun sufletul cuiva sunt închise. Omul le închide și nu le folosește.

De aceea de Yom Kippur noi nu bem, mâncam, îmbracăm haine și încălțări din piele, ungem cu substanțe aromatice, nici nu ne tăiem sau pieptănam părul.

Întrebare: De unde au luat Cabaliștii aceste simboluri? De exemplu, ce simbolizează interdicția de a purta haine și încălțări de piele?

Răspuns: În trecut toate hainele au fost făcute aproape în exclusivitate din piele sau lână. Când Cabaliștii revelează spiritualitatea, ei văd că pot folosi doar stările lor spirituale mici, de ex. uneltele numite Nefesh, Ruach și Neshama.

Nivelele Haya și Yechida, care simbolizează pielea și lâna, nu pot fi folosite. De aceea, există un asemenea obicei. Acesta se aplică în special la încălțări, deoarece încălțările sunt considerate ultimul, cel mai jos, nivel al corpului nostru spiritual.

Cu alte cuvinte, Cabalistul, din dobândirea lui, vede analogii ale conexiunii dintre rădăcină și ramură, că un anumit tip de dorință numită “piele” este un tip de comunicare cu Creatorul, pe care nu îl poate folosi în această lume.

Întrebare: Acesta este felul în care au apărut toate obiceiurile sărbătorilor noastre?

Răspuns: Da. Tot ceea ce descoperim în lumea spirituală noi încercăm să implementăm în simbolurile lumii noastre.

Întrebare: Eu tot timpul m-am întrebat, ce contează pentru Creator ce mănânc sau ce încălțări port?

Răspuns: Nu contează. Prin urmare, este spus că poruncile sunt date doar pentru a corecta o persoană, iar Creatorul este absolut indiferent față de ce faci fizic cu mâinile și picioarele tale.

Cabaliștii spun că de o importanță primară pentru noi este corecția egoismului nostru. Asta a fost creat și asta este ceea ce noi trebuie să corectăm.

De pe KabTV “Fundamentele Cabalei”, 1/29/19

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Umanitatea este un singur vas mare, un singur suflet, numit Adam HaRișon. Pentru a fi corectat, acest vas este împărțit în două: Israel și națiunile lumii. Nu putem corecta totul dintr-o dată, deoarece există câteva straturi foarte adânci pe care Lumina nu le poate atinge imediat.

Toate corecțiile încep cu cele mai ușoare, progresând spre cele mai dificile. Astfel, primele care sunt corectate sunt straturile superioare și mai ușoare, așa cum se spune despre Israel că este „mic printre națiuni”, ceea ce înseamnă că are cel mai ușor tip de dorință de a se bucura. Dar în națiunile lumii dorința este mult mai grea și va apărea când vor începe să se trezească.

Fiecare persoană care primește în zilele noastre trezirea spre spiritualitate este o parte a sufletului comun numit Israel (Yașar El), direct la Creator. Ei trebuie să se grăbească cu corectarea lor, deoarece munca lor principală constă în a ajuta celelalte dorințe, adică națiunile lumii.

Israel canalizează Lumina care reformează prin ea însăși, prin unitatea ei. Atunci națiunile lumii se trezesc și încep corecțiile, cerând mai multă Lumină din partea Israelului până când toată lumea se va uni într-un singur suflet, așa cum este scris: „Casa mea va fi numită casa rugăciunii pentru toate națiunile.” Israel trebuie să se corecteze pentru a corecta întreaga umanitate. (Minutul 0:20)

Oamenii din Babilonul antic au fost numiți „generația discordiei”. Aceasta a fost perioada în care sufletul comun al lui Adam HaRișon a fost împărțit în două: Galgalta ve Eynaim (GE) și Aozen Hotem Peh (AHP), în capul și corpul dorinței, în Israel și națiunile lumii. Societatea babiloniană era împărțită în aceste două tabere.

Se spune că aceasta a fost generația în care a început declinul umanității. Înainte de acea perioadă, dorința egoistă, care avea nevoie de corectare, nu exista. Începând cu aceasta, partea numită Israel are obligația de a-și corecta dorința egoistă într-una altruistă.

Aceasta a fost generația lui Avraam. Avraam este forța care a împărțit umanitatea în două părți cu apelul: „Cine este pentru Creator – să vină să mi se alăture!” Și „Iubirea va acoperi toate crimele”.

Înainte de asta, dorința de plăcere era atât de mică la oameni, încât toți babilonienii au simțit intuitiv care ar fi comportamentul corect și l-au urmat în mod natural. Vorbeau aceeași limbă și trăiau ca o singură familie.

Dar pe vremea lui Avraam, dorința de plăcere a crescut și ei și-au rupt vechii idoli neștiind ce să facă cu egoismul lor. Se spune că Avraam a învins idolii dar, de fapt, a fost un întreg proces care a avut loc cu toți oamenii. Nu știau cum să continue să trăiască, așa că o parte din națiune l-a urmat pe Nimrod, cu metoda sa egoistă de corectare, chemându-i să îndeplinească visul american. Iar cealaltă parte l-a urmat pe Avraam, care i-a chemat să devină Israel, să aspire la Creator.

A te închina la Creator înseamnă a urma forța conexiunii. Toate poruncile ne vizează conectarea în interiorul grupurilor de zece pentru a deveni printr-o unire a zece inși în unul, un grup, o singură înțelegere. Aceasta este esența, sensul și scopul poruncilor, deoarece trebuie să corectăm vasul spart. (Minutul 7:30)

De la Adam la Avraam, umanitatea a continuat să se dezvolte și dorința sa de a se bucura a crescut. În interiorul unei persoane, care era încă un animal, au început să apară calități umane, adică egoism. A început să se separe de restul oamenilor: soția sa, copiii, propria casă, bunurile, munca, proprietatea, comerțul.

Fiecare s-a simțit din ce în ce mai distant de ceilalți până când a ajuns în punctul în care a început să se lupte între ei și să creadă în idoli diferiți, adică în forțe diferite. Un idol nu este doar o simplă statuie la care cineva se înclină; există o filozofie internă profundă care se află în spatele ei. Este activă în oameni până în zilele noastre și vedem că lumea mai are o mare separare între toate religiile, fiecare închinându-se la propriul simbol. Această întreagă rupere a început în Babilonul antic.

Dorința de a se bucura continuă să crească pas cu pas, provocând anumite consecințe: Șoreș de Șoreș, Alef de Șoreș, Bet de Șoreș, Ghimel de Șoreș, Dalet de Șoreș

(0-0, 1-0, 2-0, 3-0, 4-0). Dezvoltarea la nivelul zero a ajuns la sfârșit, iar nivelul 1 a început:

0-1, 1-1, 2-1, etc. Deci, dorința a continuat să crească până când Galgalta ve Eynaim a încetat să se dezvolte și drept consecință a apărut Avraam.

Avraam este legătura dintre Bina și Malhut. Astfel, el poate fi tatăl neamului, adică să îi ofere lui Malhut calitatea de Bina. Prin urmare, Avraam rupe idolii arătând că este Bina, calitatea dăruirii, cea care ar trebui să fie venerată în locul primirii Malhut. Daruirea devine Dumnezeul nostru, iar aceasta este întreaga diferență dintre Avraam și Nimrod.

Aceasta este ideologică. Există doar zece Sfirot, Galgalta ve Eynaim și AHP, relația dintre vasele sparte și activitatea de corectare. (Minutul 13:00)

Avraam a fost primul om care a creat legătura dintre Bina și Malhut. El și-a ridicat-o pe Malhut la Bina în 40 de ani, timp în care a început să atingă Creatorul, calitatea de dăruire, Bina. Așa a creat metodologia sa și a început să o predea altora. (Minutul 19:00)

Se spune că „lumea stă pe trei piloni: Tora, munca spirituală și bunătatea”. Ordinea este: Avraam – Ițhac – Iacov. Avraam este Hesed, bunătate, Lumina de Hasadim. Aceasta este Lumina care reformează, pregătirea noastră pentru muncă. Munca este Ițhac, Gvura, tărie. Prin această muncă ajungem la Iacov – Tora, Tiferet. Acesta este procesul prin care trebuie să trecem.

Lumina vine, lucrăm la conexiunea noastră și îl descoperim pe Creator în unitatea noastră.

Cei „trei piloni pe care stă lumea” sunt Avraam, Ițhac și Iacov. Avraam este Hesed, un om al bunătății, care a depus eforturi în aducerea oamenilor la bunătate. Ițhac este stâlpul muncii care s-a așezat pe „altarul de jertfă”; adică s-a sacrificat pentru muncă, forță. Altarul de jertfă se referă la dorința noastră de plăcere cea la care continuăm să muncim ca să o sacrificăm, dorind să o schimbăm în dorința de a dărui.

Iacov este numit „omul Torei”. Tora este linia de mijloc la care ajungem prin munca grea asupra egoismului nostru, cu forța lui Avraam, adică datorită muncii lui Ițhac, puterea (depășirea). Toate suferințele lui Iacov reprezintă lupta cu înclinația malefică.

Ordinea muncii:

1. Primim Forța de Sus numită Avraam.
2. Muncim din greu la dorința noastră de a ne bucura de această forță pentru a o organiza corect – aceasta este numită opera lui Ițhac.
3. Ajungem apoi la linia de mijloc, legătura dintre calitatea Luminii, intenția de a dărui, calitatea dorinței și ele toate se îmbină în linia de mijloc numită Iacov. (Minutul 23:40)

Din partea întâi a Lecției zilnice de Cabala 15/01/20, Datoria Israel față de omenire

Filed under: Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

La final, trebuie să înțelegem care este dorința noastră de a primi, ce vrea de la noi și cum să ne raportăm la ea: să ne luptăm cu ea sau să o folosim, ca ajutor împotriva ei înseși? Avem vreo speranță să ne împotrivim ei?

Dacă dorim să ajungem la o astfel de conexiune, ca un foc aprins, atunci focul se aprinde tocmai datorită rezistenței dorinței egoiste care își face treaba cu credință. A fost creată tocmai pentru asta, pentru a ne rezista. Acțiunea ego-ului ne oprește. Chiar dacă ajungem la Arvut (garanţie reciprocă) între noi, este doar să decidem că nu avem nicio șansă să părăsim Egiptul. Oricat de mult am încerca sa ne unim, suntem incapabili sa facem acest lucru si trebuie să atingem disperarea în această muncă.

Fiecare dintre noi înțelege că putem reuși doar cu ajutorul prietenului și asta este totul. Și cu această rugăciune comună, atragem lumina superioară și ne ridicăm deasupra egoismului nostru. Aceasta se numește exodul din Egipt. Există mai multe condiții, câteva repere de-a lungul drumului, prin care trebuie să trecem.¹ (Minutul 0:30)

Partzuf-ul spiritual este construit din faptul că toți ne sprijinim reciproc pentru a ajunge la Creator. Nimeni nu poate veni la Creator cu propriile sale calități și cu atât mai mult cu Malchut, pentru că Creatorul este întreg; prin urmare, trebuie şi noi să construim întregirea.

Avem ceva în comun? Comunitatea este numai Creatorul, punctul comun al Keter. Fiecare dintre noi avem propriile noastre calități și ne unim doar mai sus, în Creator. Prin urmare, atunci când vrem să ne unim între noi, disperăm de ceea ce se numește „fiii lui Israel au suspinat din cauza muncii”, realizând că nu pot face acest lucru. Ne putem conecta doar datorită scopului comun.

Conexiunea ar trebui să fie ca un foc aprins. Dar principalul lucru în muncă este dezamăgirea, adică realizarea faptului că este imposibil să ne conectăm. Ne străduim să ne conectăm cu orice preț, dar rezultatul corect al lucrării este realizarea faptului că acest lucru este imposibil, prin nici un mijloc. Apoi, fiii lui Israel au suspinat din muncă. Este un lucru complet lipsit de speranță dacă vrem să realizăm noi înșine acest lucru, dar dacă apelăm la Creator, atunci realizăm totul.

Focul aprins este dorința noastră comună de a aduce mulțumire Creatorului. Prin faptul că vrem să ne mulțumim reciproc, oferim plăcere Creatorului. Creatorul este legea generală. Dacă vrem să ne îndreptăm către El, trebuie să ne întoarcem mai întâi către prieteni, în același mod.² (Minutul 22:40)

Din prima parte a  Lecţiei zilnice de Cabala 2/7/20,, Puterea conexiunii – Un foc arzător ”(Pregătirea pentru Convenția din deșert)

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare:  Ce putem face cu ura? Cum putem lucra cu această lumină?

Răspuns:  Lumina nu este ura. Ura este absența luminii. Prin urmare, trebuie să înțelegem clar cum să atragem lumina peste ură, în iubire.

Primim apoi o combinație foarte puternică de lumină și întuneric. În această stare putem lucra.

Întrebare:  Este încă o realizare, că ura este absența luminii în mine, o stare de întuneric, care provoacă o reacție corectă?

Răspuns:  Desigur. Atât întunericul, cât și ura sunt mai bune decât indiferența.

Întrebare:  Nu se spune că indiferența este mai rea decât ura?

Răspuns:  Desigur. Cu indiferență, nu te poți conecta în niciun fel, nu te poți îndepărta sau apropia. Indiferența este moartea în spiritualitate, în timp ce ura și iubirea sunt egale.

Din Kab TV “Fundamentele Cabala” 12/29/19

Filed under: Criza, globalizare, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: inițial, nu există nicio calitate a dăruirii în creație, de aceea încercăm să o jucăm. Toate Sefirot, cu excepția Malchut, sunt dăruitoare. Cu toate acestea, atunci când jucăm la dăruire, dintr-un motiv oarecare ne simțim goi, precum partea întunecată a Malchut. De unde vin toate acestea?

Răspuns: Se întâmplă pentru că suntem încă în proces atunci când Malchut nu este corectat. În primul rând, trebuie să o ridicăm la nivelul Binei pentru a înmuia calitatea de primire – Malchut, cu calitatea de dăruire – Bina.

Când aceste două calități încep să se contopească, atunci vom putea lucra clar cu legătura dintre Malchut și Bina, care urmează să primească de dragul dăruirii. Astfel, vom primi de la Creator, dar de dragul altora. Acesta va fi circuitul luminii în natură.

Din „Fundamentele Cabalei” din Kab TV, 22/12/19

Filed under: Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→