Comentariu: Trăim tot timpul cu frică, cu teamă de ceea ce spun alții, că vom fi concediați, că vom fi băgați la închisoare, că se va închide banca, că ne vom îmbolnăvi, că vom fi înșelați, că vom fi plătiți puţin, că vom plăti în exces, că voi supăra pe cineva, că voi fi jignit și există temeri pentru viitor și frică în prezent. Aceasta este viața noastră. De ce este aranjată în acest mod?

Răspunsul meu: Ca să te stârnească un pic. Sunteți cu toții egoiști. Dă-i o porție de lene și gata, deja stai întins și faci plajă, sau pe canapea, sau pe râu, sau pe mare.

Întrebare: Deci frica este cel mai eficient lucru pentru a-l stârni pe om?

Răspuns: Nu există altă cale.

Întrebare: Ce este frică în mine?

Răspuns: Că nu voi primi destul din ceva. De la cele mai mici, la unele dintre cele mai mari ȋmpliniri.

Întrebare: Cum se poate depăși această frică?

Răspuns: Relaxează-te. Lasă râul vieții să curgă liber prin tine.

Forța superioară guvernează totul. Deci, cu cât te dăruieşti mai mult și te apropii de ea, cu atât mai mult vrei să-i simți guvernarea, fluxul, planul și scopul ei, vei scăpa complet de problemele tale zadarnice.

Cu cât ești mai aproape de ea, cu atât te relaxezi mai mult pentru că te dăruieşti curgerii ei. Dar este necesar să facem eforturi pentru a ne conecta cumva cu acest flux.

Însemnând că există un astfel de scenariu și un astfel de program, care să explice de ce suntem mișcați de frică. Și trebuie să reușești treptat ca toate aceste temeri să scadă cumva și să dispară. Transferați toate aceste temeri către sursa lor: Creatorul. Totul este de la El. El face acest lucru intenționat, astfel încât să te întorci la El, astfel încât toate fricile să se transforme în opus, în plăcere și acord.

Întrebare: Care ar trebui să fie apelul meu către El?

Răspuns: „Faceți astfel încât eu să văd totul ca venind de la Tine și prin urmare, ca fiind bun, binevoitor și veșnic”. Asta e tot.

Întrebare: Și asta este? Și nu vor mai exista temeri?

Răspuns: Nu va mai exista nimic.

Întrebare: Există frică în spiritualitate?

Răspuns: Frica în spiritualitate este diferită. Vine din faptul că nu faci tot ceea ce poți. De fapt, poți să te ridici deasupra tuturor obstacolelor, să le duci pe toate la sursa lor, Creatorul, și astfel să scapi de toate gândurile și dorințele care te împiedică să te dizolvi în El.

Întrebare: Aceasta este frica în spiritualitate?

Răspuns: Da. Adică nu te grăbi și nu te smuci. Pur și simplu dizolvă-te cât mai mult posibil în Forța superioară prin metoda echivalenței de formă. Aici începe munca, munca grea asupra ta. Dar, în general, nu există temeri.

Din KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 10/28/21

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: „Care sunt lecțiile învățate din Jocul Calamarului?”

Scenaristul și regizorul filmului Jocul Calamarului au declarat că „așa este lumea noastră”, în legătură cu scenariul în care oamenii devin dispuși să ucidă alți oameni dacă sunt supuși unor condiții în care este vorba fie de viața lor, fie de viața altora.

Eu aș merge mai departe: lumea noastră este mai rea decât cea prezentată în Jocul Calamarului. În lumea noastră, dorim să-i ucidem pe alții fără să jucăm un joc pentru a face acest lucru, știind dinainte că îi vom ucide, și nu așa cum se întâmplă în Jocul Calamarului, unde jucătorii sunt de acord să joace un joc în conformitate cu anumite reguli.

Dacă ar fi să eliminăm filtrele care umbresc relațiile umane, am vedea că ne omorâm unii pe alții. Imaginați-vă, de exemplu, fenomenele oribile pe care le-am vedea dacă gândurile tuturor ar fi dezvăluite. Din fericire, însă, am primit darul de a putea să ne păstrăm fiecare gândurile pentru noi înșine, astfel încât să fim scutiți de o astfel de viziune teribilă.

Principala lecție pe care Jocul Calamarului ar putea să ne-o ofere este o viziune asupra modului în care funcționează natura umană: fiecare dintre noi prioritizează beneficiul propriu în detrimentul a orice altceva, până la punctul de a ucide alți oameni dacă suntem puși într-o situație în care este vorba fie de noi, fie de ei. Cu toate acestea, o astfel de lecție este doar o mică parte din ceea ce avem cu adevărat nevoie să învățăm astăzi: necesitatea de a ne transforma natura, astfel încât să acordăm prioritate conexiunii pozitive între noi și cu natura. Cu cât ne dezvoltăm mai mult fără să trecem printr-o astfel de transformare fatală, cu atât mai mult vom suferi; și cu cât mai repede vom lua măsuri pentru a ne transforma natura pentru a ne conecta în mod pozitiv unii cu alții, mai presus de egocentrismul nostru, cu atât mai repede vom experimenta o nouă lume armonioasă și pașnică.

Prin urmare, principala concluzie din Jocul Calamarului, care arată răutatea naturii noastre egoiste, ar trebui să fie pusă în paralel cu un efort serios care să clarifice ce este natura umană, cum funcționează, de ce creăm astfel de spectacole și dacă acestea descriu corect condiția noastră. Vom fi capabili să înțelegem că ne uităm la Jocul Calamarului și la forme similare de artă și divertisment pentru că ele portretizează calitățile egoiste care alcătuiesc natura noastră actuală.

Totuși, o astfel de vizionare ar trebui să fie însoțită de o explicație a necesității de a schimba această natură, dacă vrem să ne orientăm viețile către un curs pozitiv, o lume a fericirii, echilibrului și păcii. Atunci, în loc să ne identificăm cu egoul nostru, vom începe să vedem atitudinile noastre egoiste față de ceilalți ca pe niște măști care ne ascund o viață mult mai bună, și vom începe să simțim dorința de a ieși din starea noastră egoistă și de a dezvolta o atitudine complet diferită față de ceilalți, față de natură și față de viață în general.

Bazat pe videoclipul „Cum portretizează Jocul Calamarului natura umană” cu Cabalistul Dr. Michael Laitman și Semion Vinokur.

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: „Cât de importantă pentru dezvoltare este figura paternă?”

În cuvintele lui Sigmund Freud, „Nu aș putea indica nicio nevoie din copilărie la fel de puternică ca cea pentru protecția unui tată”.

Importanța figurii paterne este încorporată în natură și în biologia noastră. Un copil care crește cu o prezență paternă distorsionată, fie că suferă abuzuri sau neglijență din partea tatălui, duce la anumite distorsiuni care devin parte din el pentru tot restul vieții. În mod contrar, un copil care crește cu o figură paternă pozitivă absoarbe în consecință o influență pozitivă. În vremurile noastre, întrucât ego-ul uman a atins proporții exagerate, în scopul de a fi o figură paternă pozitivă pentru un copil, bărbații trebuie să treacă printr-un proces educațional care să le ofere capacitatea de a se ridica deasupra pornirii lor egoiste și de a exercita în mod constant o atitudine altruistă față de alte persoane, inclusiv față de familia lor

Dacă vorbim în termeni mai largi, atunci putem spune că lipsa sentimentelor umanității față de „Tatăl”, adică față de Creator, forța superioară, este cauza tuturor problemelor cu care ne confruntăm în viața noastră. Dacă am simți atitudinea grijulie a „Tatălui” nostru—Creatorul, forța superioară—care ne naște și are grijă de noi în fiecare clipă, atunci am fi martorii unei lumi complet diferite, pozitive, armonioase și pașnice. Cu toate acestea, este imposibil să simțim o astfel de prezență cu proprietățile noastre înnăscute, pentru că atunci nu am deține liberul arbitru. Am simți iubirea deplină a Creatorului, dar am fi, de asemenea, subordonați de aceasta. Prin urmare, nu avem astfel de sentimente, iar acest lucru este pentru a putea acționa liber, adică pentru a dezvolta între noi în societate o atitudine similară cu cea a forței superioare față de noi. Până când nu vom face acest lucru, ne vom regăsi în continuare într-o lume plină de probleme și crize din ce în ce mai mari.

Bazat pe videoclipul „Importanța unei figuri paterne” cu Cabalistul Dr. Michael Laitman și Semion Vinokur. Scris/editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În ciuda faptului că acum școlile încearcă să separe băieții de fete, asta rămâne la nivelul corpului nostru, egoismul nostru animal, și până la urmă nu va funcționa?

Răspuns: Acest lucru va avea un fel de efect, dar nu va corecta o persoană și nu o va introduce corect în societate. Nu va duce la relații reciproce corecte între bărbați sau între bărbați și femei. Vor primi câteva exemple. Pot fi mai puține distorsiuni, dar nu vor exista corecții.

În orice caz, educația separată este mai bună. Dar trebuie să fim atenți la ceea ce este prezentat în acest cadru din care elevii vor lua un exemplu.

Întrebare: Este imposibil să construim corect ceva în cadrul vieții noastre obișnuite dacă nu există un determinant spiritual?

Răspuns: Este încă bine. Când un băiat primește un exemplu de la bărbații adulți, aceasta este o lume complet diferită pentru el decât dacă s-ar uita la femei și le surprinde subconștient obiectivele, viziunea lor asupra vieții, a lumii și a relațiilor dintre ele. Acest lucru îl distorsionează involuntar, îl afectează la toate nivelurile — genetic, cromozomial etc. Tot comportamentul lui devine efeminat. Nu este corect.

Uite ce se întâmplă cu bărbații astăzi! Nu vor să-și părăsească mamele, stau acasă până la vârsta de patruzeci de ani. Sau se căsătoresc, au copii și se întorc repede la mama lor. Și apoi se găsesc o altă mamă sub forma unei soții.

Așa că până la sfârșitul vieții ei înșiși rămân copii. Acest lucru se datorează faptului că femeile sunt angajate în educația bărbaților, a tinerilor și a băieților. Prin urmare, generații întregi și chiar întreaga civilizație de astăzi este de așa natură încât imaginea feminină se dovedește a fi dominantă, influențătoare, organizatoare și determinantă. Și nu putem face nimic în privința asta.

Dacă nu începem acum să construim structura lumii noastre cu ajutorul Cabalei, asemănătoare cu lumea superioară care ni se dezvăluie, ne vom vedea generația și mai distorsionată..

De la KabTV „În prim-plan, generația „Lady Gaga”” 3/10/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă „a nu mânca pâinea rușinii”?

Răspuns: Pâinea rușinii este atunci când primesc de dragul meu.

Întrebare: Dacă reușesc să mă anulez, pot să ofer satisfacție unui prieten?

Răspuns: Da. Dacă vă anulați înaintea prietenilor, puteți începe deja să le oferiti satisfacție.

Întrebare: Este posibil să folosesc starea în care sunt mai sus decât prietenii mei să mă rog pentru ei?

Răspuns: Da. Dar trebuie să verificăm că nu vine din atitudinea mea arogantă față de ei.

Întrebare: Cum ne ajută grupul să ajungem la măreția Creatorului?

Răspuns: Ajută în multe stări. Trebuie să iau un exemplu de la prietenii mei, să implementez proprietățile mele de dăruire asupra lor,etc. Aceasta este treaba noastră.

Întrebare: Autoanularea tuturor celor din grupul zece va elimina fricțiunea dintre noi de la care trebuie să ne ridicăm deasupra pentru a avansa pe cale?

Răspuns: Se va întâmpla.

Întrebare: E posibil ca grupul de zece să își epuizeze puterea ca urmare a unei puternice dorințe de conexiune?

Răspuns: Poate, și atunci trebuie să ceară putere de la Creator.

Întrebare: Înțeleg și chiar simt că trebuie să mă anulez în fața prietenilor mei pentru avansarea spirituală, dar nu este atât de ușor de anulat. Deci, cum să mă rog Creatorului?

Răspuns: Încercă să te anulezi. Dacă nu te poți anula, roagă-te; Creatorul te va ajuta. Asta este. Dumnezeu să te ajute!

Întrebare: Nu este clar cum să dau un exemplu altora fără a-mi ascunde defectele?

Răspuns: Faptul că ai defecte și vrei totuși să dai un exemplu bun — acesta este un exemplu perfect.

De la  Convenția internațională „Ne ridicăm deasupra noastră” 1/8/22, “Dobandirea măreției scopului de la prieteni” Lecția 4

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când o persoană iubește Creatorul, iubirea de sine dispare automat sau rămâne în continuare?

Răspuns: În măsura în care o persoană îl iubește pe Creator, dragostea lui pentru sine scade treptat și nu are niciun gând despre sine.

Uită-te la mama care este complet devotată copilului ei și se gândește doar la el. Nu are gânduri să doarmă, să mănânce sau să facă orice altceva. Ea face tot ce este necesar, dar numai pentru a fi deasupra lui tot timpul.

Așa ar trebui să tratăm toți oamenii din lume. Și apoi prin ei vom începe să ne raportăm la Creator în același mod. Și dacă nu realizăm o astfel de relație între noi și cu Creatorul, atunci vom trece prin suferințe uriașe.

Comentariu: Dar omenirea a suferit de-a lungul istoriei sale.

Răspunsul meu: Care sunt suferințele noastre? Din faptul că a primit puțin, a furat puțin, s-a plimbat puțin și altele de acest fel . Aceasta nu este suferință.

Vorbim despre suferințele  care provin din faptul că suntem îndepărtați unul de celălalt și relativ de Creator. Ele ne vor aduce mai aproape de Creator.

Din „Starile spirituale” de la KabTV 12/14/21

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: O femeie simte că dă foarte mult acasă și familiei. Toată acea dăruire o face să simtă că dăruiește și dăruiește, dar nu are nimic, că nu are aer de respirat și că nu primește nimic. Cum poate fi explicat acest lucru?

Răspuns: Trebuie să existe reciprocitate. Membrii familiei trebuie să învețe ce trebuie să facă pentru a primi de la ea, astfel încât ea să simtă că ei primesc de la ea și asta o ȋmplineşte pe măsură ce ea îi serveşte. Acesta este ceva ce trebuie să învățăm, deoarece ne lipsește simţirea comună.

Asta este ceea ce se întâmplă de obicei în relațiile dintre soț și soție; fiecare crede că dă celuilalt, dar nu primește nimic sau nu înțelege ce primește.

Întrebare: Există poate, un exercițiu pe care fiecare dintre noi să-l poată face pentru a avansa?

Răspuns: Trebuie să învățăm în fiecare zi, în mod constant, deoarece este vorba despre atitudinea unei persoane față de viață. În timpul vieții noastre, din momentul în care ne-am născut, primim doar sfaturi despre cum să ne dezvoltăm ego-ul, adică un sistem unidirecțional. Ceea ce avem nevoie este să vedem constant reciprocitatea în relațiile noastre, cum ne conectăm între noi. Și de fapt, la mijloc, între noi, trebuie să ajungem la astfel de relații în care să nu avem nevoie de nimic unul de la celălalt.

Trebuie să dezvoltăm relații de dăruire și primire, astfel încât pe lângă capacitatea de a-ţi dărui ție, să primesc de la tine, doar pentru a-ți arăta ce simt, de vreme ce am nevoie de tine.

Întrebare: Ce ne dăruim de fapt unul altuia?

Răspuns: Doar o dorință; fiecare le dă altora o dorință și astfel dezvoltăm conexiuni bune și corecte între noi. De fapt, niciunul dintre noi nu are nevoie de nimic în afară de atitudinea corectă.

Să presupunem că toată lumea are totul, dar are nevoie de cineva căruia să-i dăruiască, de cineva căruia să-i pese și de la care să primească împlinire mentală. Trebuie să mă uit la celălalt și să încerc să-i dau sentimentul de participare din partea mea, pentru a ȋi ȋmplini dorința. Participarea mea nu este într-un sens material, nu este important, ci mai degrabă este o împlinire mentală. Făcând asta, vom simți că nu există doar o legătură între noi, ci și o relație în care nu putem trăi unul fără celălalt.

Astăzi simțim deja dependență reciprocă între noi și vom ajunge la o stare în evoluția noastră în care fiecare vom simţi cu adevărat că avem nevoie de toți oamenii din lume pentru a le dărui, pentru a le deschide inimile și pentru a le da grija noastră. Și cu ce se va ȋmplini persoana însăși? Prin faptul că alții sunt gata să primească de la ea și invers. Atunci vom ajunge la starea în care ne vom oferi cu adevărat unii altora o împlinire nelimitată.

Din Kab TV “Viaţă nouă” 10/31/21

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Convenția noastră se numește „Ne ridicăm deasupra sinelui nostru”. Ai putea să prezinți o schiță pentru toată lumea despre ceea ce ar trebui să facem la acest congres? Ce sarcină ne-ai stabili acum?

Răspuns: Să vă înălțați mai presus de voi înșivă. Trebuie să ne unim, să împingem, să călcăm în picioare și să ne suprimăm egoismul. Nu să-l suprimăm astfel încât să nu mai existe, ci să ne ridicăm deasupra lui, până în momentul în care mă simt în prietenii mei.

Și apoi vreau să-l simt pe Creator în toate acestea. Dar unul după altul: mai întâi să-i simt pe prieteni și apoi pe Creator.

Întrebare: Deci, pe tot parcursul convenției ar trebui să-mi simt prietenii, nu pe mine însumi?

Răspuns: Da. Acest lucru ar trebui să se desfășoare ca un fir de ață în cadrul convenției: „Vreau să ating un sentiment de conexiune cu prietenii mei, o conexiune în care voi descoperi calitatea Creatorului, forța superioară de dăruire, iubire și conexiune. Nu am nevoie de nimic altceva în viața mea. Doar de asta.”

Din Convenția Internațională „Ne ridicăm deasupra sinelui nostru” 1/6/22, „Ne apropiem de Creator prin rețeaua de conexiuni dintre noi” Lecția 1

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: L-am rugat pe Creator să fie bun cu prietenii mei, să-i ridice, dar asta este cu totul material. Cum aș putea face ceva spiritual?

Răspuns: Nu contează că ne aflăm în partea materială, egoistă a creației. Ceea ce contează este ceea ce cerem.

Întotdeauna corectăm de la partea egoistă a creației la cea altruistă. Așa se naște rugăciunea (MAN, Hissaron, lipsa) atunci când mă adresez Creatorului din starea mea defectuoasă și Îi cer să mă transfere în cea corectată. Nu poate fi nimic altceva aici!

Într-o stare bună, mă imaginez conectat cu prietenii mei, iar noi toți împreună ne îndreptăm spre unitatea noastră comună, pe care o numim Creator. Vrem să dăruim totul, fiecare dintre noi spre exterior în raport cu ceilalți, acestei conexiuni comune a tot ceea ce este bun și amabil în noi. Aceasta este aspirația corectă a unei persoane, prin intermediul unui grup, către Creator.

Din Convenția Internațională „Ne ridicăm deasupra sinelui nostru” 1/6/22, „Ne apropiem de Creator prin rețeaua de conexiuni dintre noi” Lecția 1

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Noi spunem că nu există nimeni altcineva în afară de El și că Creatorul face totul. În același timp, spunem că noi Îl creăm prin includerea noastră reciprocă. Este același Creator sau pur și simplu ne lipsesc cuvintele pentru a desemna două forțe diferite?

Răspuns: Acestea sunt diferite manifestări ale forței superioare. Prima manifestare este atunci când Creatorul construiește, face și creează, și nu există nimeni altcineva în afară de El. A doua este atunci când noi îl manifestăm pe Creator în raport cu noi înșine și vorbim despre măsurile, pașii, posibilitățile și mijloacele de a ajunge la El.

Acest lucru este complet diferit, din moment ce deja Îl clasificăm în niveluri, trepte și vorbim despre Creator: lumina lui Nefesh, Ruach, Neshama, Haya, Yechida și așa mai departe, la ce niveluri, în ce proprietăți Îl percepem.

Aceasta nu este lumina superioară care ne-a creat, ci diferitele sale părți, pe care noi, în măsura asemănării noastre cu lumina superioară, le smulgem din ea, le simțim și le dezvăluim.

Dar, în principiu, nu există decât o singură sursă—lumina superioară. Pe de o parte, este vorba de modul în care El ne afectează și, pe de altă parte, de modul în care Îl înțelegem parțial în Kelim (vasele noastre), în măsura asemănării noastre cu El.

Din Convenția Internațională „Ne ridicăm deasupra sinelui nostru” 1/6/22, „Ne apropiem de Creator prin rețeaua de conexiuni dintre noi” Lecția 1

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→