Intrebare:  Vorbim deseori despre celalalt, dar ce este dorinta de a primi a celuilalt?

Raspuns: Realitatea pe care ti-o poti imagina e tot ce poti sti despre celalalt, in alte cuvinte este tot ce exista in afara de „sine”. Ar trebui sa intelegem ca „sinele” este  doar o scanteie si asta este tot. Orice altceva este neimportant si restrictionat. Poti sa mananci, sa bei, sa te distrezi, dar numai pentru a te sustine. Totul este determinat de intentia cuiva.

Trebuie sa te vezi ca pe o scanteie. Orice altceva reprezinta nivelul animal si trebuie sa iti asiguri nevoile, dar toata atentia trebuie sa fie in exterior, in ceea ce este exterior scanteii. Acolo, in exteriorul scanteii este dorinta ta, vasul tau spiritual, ceea ce doar poti imagina, toata natura, nivelurile mineral,vegetal, animal si vorbitor.

Te poti descurca automat cu primele trei nivele exterioare dorintei tale (natural, vegetal, animal) deoarce nu opun nici o rezistenta. Ai probleme cand ai de-a face cu natura umana, deoarece in ea te regasesti, te vezi pe tine in esenta ta. Este ca un atlas al anatomiei tale spirituale cu toate componentele sale. Totul este acolo si totusi, este dorinta ta si trebuie sa lucrezi cu ea.

Aceasta nu inseamna ca trebuie sa ii corectezi pe altii. Pur si simplu ingrijorandu-te in privinta lor, descoperi ca iti apartin. De aceea facem diseminare. Este ca si cand vrei sa ajungi la ceilalti, sa le transmiti  metoda de corectare, dar pentru a te apropia de ei trebuie sa intelegi si sa simti ca este vorba de „sinele” tau. Apoi, simtindu-te cu adevarat pe tine in ei, incepi sa intelegi ce este scris in cartile Cabalistilor.

Din partea a 4-a  a Lectiei Zilnice De Cabala, 3/4/13 „Introducere in Cartea Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Perceptie - Niciun comentariu→

Zohar-ul este o calitate unică, Lumina superioară care vine să ne corecteze, dacă suntem pregătiți pentru corecție și descoperim locul care trebuie să fie corectat. Acest loc este legătura dintre noi, și din moment ce suntem un rezultat al spargerii, trebuie să încercăm să ne conectăm în scopul de a găsi atributul comun al dăruirii între vasele noastre (dorințele).

Când descoperim că nu există între noi, regretăm si dorim ca Lumina să ne influențeze și să transforme ura și repulsia care are loc între noi în dăruirea si dragostea reciprocă pe care vrem să descoperim. Deci, vom cere ca Lumina să efectueze această muncă și să ne transforme din aceia care se resping unii pe alții în aceia care se apropie și se conectează unii cu alții și sunt uniți.

Atunci, în măsura și intensitatea conexiunii dintre noi pe care o realizăm, vom simți forța comună a dăruirii, care este numită Lumina Hassadim. Dacă vrem cu adevărat să facem un efort de a dărui unul altuia, în scopul de a descoperi Creatorul (care este deja un fel diferit, mai sublim de muncă), atunci în aceiași Lumină Hassadim care este revelată între noi, vom vedea ce trebuie să fie făcut, ce eforturi interioare speciale, și în ele vom descoperi acțiunea efectivă a dăruirii numită „revelarea Creatorului pentru ființele create.” Vom simți cum dăruim și aducem plăcere aceleiași forțe, aceluiași gând, aceleiași rădăcini. Trebuie să încercăm să realizăm toate acestea aici și acum, în legătura dintre noi.

Din partea a 2-a a Lecției zilnice de Cabala, 04/03/13, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este momentul cel mai critic în munca în grup, atunci când egoismul erupe în grup?

Răspuns: Cred că aici femeile ar trebui să iasă în prim plan.

Atunci când apar probleme serioase între bărbaţi, femeile ar trebui cumva să atenueze în mod subtil conflictele, să le arate, aşa cum arată o mamă copilului, faptul că totul este temporar, că aceste relaţii se manifestă în ei intenţionat şi că nu ar trebui să se lase purtaţi de val, la fel ca nişte copii, şi să uite de fapt cauza, în timp ce sunt încleştaţi în consecinţe.

Dacă bărbaţii nu poat rezolva un conflict, atunci femeile trebuie să îi ajute.

Iar pe de altă parte, bărbaţii ar trebui să le împiedice pe femei, dacă acestea încep să se critice una pe alta, bârfind şi folosind „limba rea”.

Din  Lecţia Virtuală 2/24/13

Filed under: Femeia, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Introducere la Cartea Zohar”, Punctul 5: Prin urmare, simțul comun ne dictează că înțelegem opusul a ceea ce pare a fi la suprafață, și decide că suntem cu adevărat creaturi nobile și demne, de o importanță incomensurabilă, de fapt, demni de Creatorul care ne-a făcut.

Întrebare: Cum acest lucru merge împreună cu ceea ce ți-a spus odată Rabash: „Acum ești o cârpă cum sunt eu?”

Răspuns: Exista multe discernăminte și elemente în termenul „cârpă”: Eu nu sunt capabil de nimic, eu sunt dependent de Creator și sunt fericit că am descoperit acest fapt. Prin aceasta văd începutul și la sfârșitul acțiunile mele, și în fiecare acțiune trebuie să fac eforturi pentru a realiza conceptul de „cârpă”, și apoi să ader la Creator și prin asta să-L oblig să facă ceva.

Deci, starea de „cârpă” vine după toate eforturile, în conformitate cu principiul „am muncit și am găsit.” Este etapa finală și este la un nivel foarte important, în care înțeleg mai bine că nu am nimic, că sunt în totalitate „stors”, neputincios, lipsindu-mi energia si motivația pe care trebuie să le primesc de la Lumină.

Nu pot împlini corecția, nu pot acumula discernămintele necesare, dar pot obține dorința necesară pentru a munci, pe care le primesc de la mediu. Aș putea sta la nivelul „animal” pentru totdeauna, dacă Creatorul nu mă lasă să mă ridic la nivelul superior despre care Baal HaSulam scrie.

Din partea a 4-a a Lecției zilnice de Cabala, 03/03/13,  „Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă am probleme cu cineva din grup, cum ar trebui să mă comport în grup şi în afara lui?

Răspuns: Cel mai bine este să vorbeşti în mod deschis, să spui ceea ce gândeşti despre prieten şi de ce. Cere explicaţii vis a vis de faptul dacă atitudinea ta faţă de acesta este sau nu corectă şi ce se poate face în acest sens.

Asta va întări grupul. Astfel, dai un bun exemplu de cum este posbil să schimbi o atitudine de înstrăinare cu una de prietenie. Aceasta este exact o acţiune spirituală.

Din  Lecţia Virtuală 2/24/13

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, “Discurs la terminarea studiului Zohar-ului“: Acest mediu îl va ajuta (pe om) să recunoască măreția ravului său, prin dragostea față de prietenii care îl apreciază pe rav

Întrebare: Cum ne ajută dragostea față de pieteni să realizăm măreția ravului?

Răspuns: Termenul “rav” include pe Creator și, în general, tot ceea ce ajută omul să se ridice la nivelul următor. Prietenii sunt aceia care ajută omul, nu în ridicarea la nivelul următor, ci în recunoașterea măreției acelui nivel. Omul nu se vede pe sine însuși la nivelul următor, dar, cu ajutorul grupului și mulțumită influenței prietenilor, el începe să-și imagineze măreția nivelului viitor.

Noi folosim “combustibilul” grupului, chiar dacă nimeni nu a atins încă nivelul cel mai înalt. Spiritul general și atmosfera din grup sunt suficiente pentru că așa este însăși natura noastră: o persoană apreciază ceea ce mediul său consideră că este important și de valoare. Conform acestui principiu are loc creșterea noastră.

Întrebare: Atunci de ce mai trebuie să-i iubesc pe prieteni, nu este suficient doar să-i apreciez și atât?

Răspuns: Dragostea pentru prieteni este deja împlinirea. Iar primul pas pe care trebuie să-l fac constă din acceptarea drumului și a scopului, să fiu de acord să accept sistemul și ideea unei forțe superioare la care ne conectăm și la care ajungem. Cum pot eu să înalț aceste valori, mai presus de mine? Prin suportul mediului care mă va ajuta să simt măreția scopului.

“Mediul” constă din cărțile de Cabala, prieteni și învățător. Împreună ei mă vor conduce la Creator. Aceasta înseamnă că toți acești factori trebuie să fie importanți pentru mine, în permanență, mai presus de propria mea importanță. Doar atunci voi fi capabil să avansez.

Întrebare: Totuși, în viața de zi cu zi, mediul ne influențează chiar dacă nu gândim pozitiv la adresa lui…

Răspuns: Adevărat, chiar dacă ne place sau nu, mediul ne influențează folosindu-ne ego-ul, dorința noastră de a primi, care este gata de a savura, în orice moment. Pur și simplu îi sunt prezentate diferite tipuri de plăcere; el le percepe ca fiind niște momeli și le înghite

Pe de altă parte, eu nu sunt atras de scopurile pe care le urmărește grupul. Din contră, din cauza lor a trebuit să renunț la anumite lucruri și să aspir la a primi plăcerea prin dăruire, un lucru pe care nu îl înțeleg deloc. Nu îl înțeleg într-un asemenea grad încât simt repulsie față de el. Calea este în întregime alcătuită din concesii, anularea sinelui, anularea în fața grupului, chiar dacă absolut nimic din mine nu este atras către așa ceva.

Prin urmare, nu îmi place grupul și nici mesajul profesorului despre Creator. Atunci trebuie să existe o muncă în comun a individului și a grupului. Prietenii trebuie să lucreze astfel împreună, simțind cu toții că aceste lucruri sunt obligatorii și dezirabile, încât fiecare dintre ei să vadă cât de esențial și important este el sau ea și cum entuziasmul general îi inundă conștiința și sufletul.

Dacă nu creăm aici un gen de “brainwash” (spălarea creierului), pur și simplu nu vom fi capabili să avansăm. Impresiile externe nu ne vor ajuta aici, nici cuvintele frumoase sau acțiunile prietenilor. În interiorul său, omul tot va respinge ideea dăruirii, în cazul în care aceasta nu este întărită de atitudinea serioasă a grupului, în care fiecare membru este pregătit să investească în grup și să-i îmboldească și pe ceilalți să procedeze la fel

Oamenii care se agață de externalitatea lor se învârtesc în jurul scopului, în jurul acestui sistem, decenii întregi. Unii dintre ei devin hasizi, alții se dedică studiului arid și alții se ocupă de diseminare, dar ei nu implementează metoda în modul corect și eficient.

Toate acestea se petrec acolo unde mediul nu este suficient de puternic pentru a absorbi total persoana, către scop. În fond, prin această metodă noi luptăm împotriva naturii noastre, a dorinței noastre de a primi, pe care trebuie să o neutralizăm, trăgându-ne tot mai aproape de scop. Este extrem de dificil, dar aceasta este cheia. Dacă reușim, vom răzbate până la dimensiunea superioară iar dacă nu, așa cum se spune “ne vom retrage”…

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 2/21/13, “Un discurs pentru completarea Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Există un sistem care, în percepţia noastră asupra realităţii, este descris ca realitatea actuală a acestei lumi. În interiorul lui, o persoană are cărţi care au fost scrise de cabalişti în trecut, un profesor care este cabalist, prieteni, lumea întreagă şi Creatorul care este ascuns, ceea ce înseamnă atributul de dăruire, care este opusul a tot ceea ce o persoană descoperă în interiorul celor cinci simţuri. Cu excepţia acestui atribut, totul este la dispoziţia sa.

Atunci, cum putem utiliza toate mijloacele aflate la dispoziţia noastră, în mod corespunzător, pentru a atinge atributul general al dăruirii ?

Este extern la o persoană, în afara vasului său şi îl poate dobândi cu ajutorul a trei elemente: cărţi, grup, profesor. Cu ajutorul lor, realizează studiu, diseminare şi conexiune.

Combinaţia dintre toate acestea determină o persoană să transforme vasele sale, dorinţele, din recepţie în dăruire. Ea descoperă vase din ce în ce mai egoiste, care o întorc la „scopul de a dărui”, în conformitate cu eforturile şi suferinţa sa. Care sunt aceste eforturi ? O persoană păstrează bunele intenţii în studiu, se conectează cu prietenii în grup şi urmează sfaturile profesorului, fără de care nu ştie să lucreze cu cărţile şi grupul.

În ansamblu, aceste trei elemente sunt numite „Tora”, ceea ce înseamnă studiu, o metodă, un mijloc de a atinge atributul de a dărui. Plecând de aici, noi alegem acţiuni bune şi relaţii bune, prin combinarea cărţilor, grupului, profesorului. Astfel, o persoană ajunge la opoziţie, mai presus „de raţiune”, peste mintea sa şi sentimentele sale, spre următorul nivel…

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 20.02.2013, Un discurs de final la Zohar

Filed under: Diseminarea Cabalei, Egoism, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Dacă un elev vede măreţia profesorului ca un Hassid care vede rabinul său, acesta nu este un semn bun. La urma urmei, un student trebuie să înveţe pentru a vedea că profesorul este mare şi pentru a descoperi că este important.

Pe de altă parte, dacă profesorul îmi pare mare, aceasta îmi dă „combustibil” pentru a îndeplini sfaturile lui ? Este modalitatea după care examinez atitudinea mea faţă de el. Adevărata muncă este în realizarea a ceea ce profesorul spune în grup, în difuzare, în studiu, în intenţiile unei persoane. Dacă nu am puterea să o fac, este deoarece profesorul nu este destul de important pentru mine. Cum pot să-l văd mai important ? La urma urmei, asta îmi va asigura drumul spre Creator.

Pentru a face acest lucru, am nevoie de un grup în care să primesc recunoaşterea măreţiei profesorului în ochii prietenilor şi apoi, pot realiza ceea ce îmi spune. În acelaşi timp sunt ideile profesorului, cărora trebuie să le acord valoare şi nimic altceva. Orice altceva este „idolatrie”. Lucrul principal este studiul, metoda de a învăţa şi acţiunile pe care le indică el ca fiind importante, pentru atingerea Creatorului. Este lucrul căruia prietenii mei îi acordă valoare.

În general, grupul poate mări importanţa a tot, fie că este vorba despre un anumit tip de ceai, profesor sau Creator. Dorinţa de a primi nu face diferenţa: dacă oamenii din jurul meu preţuiesc ceaiul, atunci şi eu apreciez, în aceeaşi măsură, ceaiul şi, dacă oamenii din jurul meu preţuiesc profesorul sau Creatorul, atunci văd, de asemenea, că profesorul şi Creatorul sunt importanţi.

Esenţial este ca studentul să asculte ceea ce spune profesorul şi, prin asta, partiţiile interioare, urechile interioare, se vor deschide. Prin ele, în interioritatea sistemului, el va auzi o voce interioară.

Partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 20.02.2013, „Un discurs de final la Zohar”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

În momentul în care o persoană vine să se plângă Creatorului, există o ascundere imediată şi persoana nu mai caută Creatorul, ci un alt obiectiv. Aceasta, deoarece Creatorul este singura forţă, nu există nimeni în afară de El şi este bun şi binevoitor. Dacă ţinteşti spre El, atunci nu poţi să te mai plângi. De îndată ce te întorci de la direcţia bună, vei simţi imediat insatisfacţie şi vei începe să te plângi. Astfel, datorită insatisfacţiei voastre şi a faptului că o depăşiţi de fiecare dată, progresaţi spre Creator, ca o barcă ce avansează cu volta în vânt. Acest lucru se datorează faptului că nu puteţi avansa direct către Creator; nu aveţi atributul de a dărui, atributele de bunătate şi bunăvoinţă.

Veţi construi această imagine deasupra atributului de a primi, plecând de la opoziţia voastră. Veţi construi o replică a acestor atribute şi nu a atributelor reale.

Este cunoscut faptul că, singura modalitate de a realiza o sculptură, este de a elimina surplusul sau excesul. Puteţi să luaţi o piatră mare şi să eliminaţi toate părţile inutile pentru a obţine forma dorită. Puteţi să luaţi ipsos şi să realizaţi o statuie dar, importantă este extremitatea, forma exterioară pe care o realizăm deasupra dorinţei de a primi, specificând, de fiecare dată, unde trasăm linia între recepţie şi dăruire.

Astfel, munca noastră este mereu aplecarea spre asemănare şi, din acest motiv, o persoană este numită Adam – Omul, care înseamnă “Domeh” (similar în ebraică) la Creator. Munca noastră este de a justifica Creatorul. Nu pot să mă concentrez pe acest lucru: să devin bun şi binevoitor şi nu există nimeni în afară de El. Dar, justificându-L, devin egal cu El şi-mi atribui forma Lui.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 17.02.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

 Putem găsi Creatorul numai în vasele stabilite de noi înşine. Prin urmare, se spune că fiinţa creată înseamnă Creatorul. Ce înseamnă asta, nu sună a erezie ? Dar, faptul că noi construim vasul în care vrem să descoperim, prin noi înşine, atributul de dăruire, înseamnă că noi formăm Creatorul.

Simţim numai în forma care îmbracă materia, numită Bo-reh (vino şi vezi), care este Creatorul şi nu în ceea ce El este exterior. Această îmbrăcăminte există în rădăcina anterioară, desigur, despre care noi nu vorbim şi nu o atingem şi realizarea noastră este posibilă numai până la frontiera numită Bo-reh. Astfel, în atelierul pe care l-am avut noaptea trecută cu tema: Nu este nimeni în afară de El, am încercat să explic că acest concept nu este realizat decât în centrul grupului. Nu există alt loc în care poate fi atins şi nu putem să-l găsim în noi înşine, în altă manieră. Numai dacă noi toţi, cu ego-ul nostru negativ, aspirăm la relevarea legăturii pozitive dintre noi, putem realiza o înaltă tensiune între două forţe opuse, care sunt în fiecare dintre noi: un „minus” şi un „plus”, tensiune ce poate fi atinsă numai în grup. Atunci, va deveni compatibilă cu o înălţime de nivel spiritual, spre care putem să ne ridicăm.

Creatorul nu a avut altă alegere decât să rupă primul vas, pentru a-i permite să dezvolte sensibilitatea atributului de dăruire. Este imposibil de a face asta fără a simţi şi fără dorinţa de primire în interiorul vasului.

Creatorul este singura forţă de dăruire. Creatura este, iniţial, doar dorinţă de primire. Deci, în scopul de a semăna cu Creatorul, creatura trebuie să includă aceste două forţe în ea: forţa de a dărui şi forţa de a primi, una deasupra celeilalte. Putem realiza această stare doar în grup. Aceasta vreau să simţiţi în atelier, pentru a înţelege că este imposibil de realizat, fără un grup.

Între timp, balanţa puterii este de aşa natură, că am rămas cu un mare minus, nu am penetrat în graniţele grupului, încă. Fiecare dintre noi este undeva, pe drumul spre acesta, se păstrează şi nu doreşte să intre.

Trebuie să păstrăm minusurile noastre şi trebuie să fie mari. Ele trebuie să continue să crească, deoarece minusurile sunt realizate de Reshimot (gene spirituale). În momentul în care aţi reuşit să vă conectaţi într-un fel, noi Reshimot vor apărea imediat. Dar, dacă nu sunteţi aruncat în muncă şi nu îndepliniţi Reshimot anterior, noul Reshimot nu va apărea niciodată.

Reshimot sunt dezvăluite într-un lanţ, una după alta, urmând un plan. Dar, problema este că noi nu ne dezvoltăm mai mult, şi atunci, între timp, rămânem la nivel de cunoaştere potenţială, ce nu este o realizare adevărată. Pentru ca acest lucru să fie văzut ca o parte a realităţii noastre, noi trebuie să realizăm un grup, un spaţiu comun între noi, în care putem forma Creatorul („vino şi vezi”).

Creatorul se formează în noi când dorinţa de primire este lăsată înăuntru şi la exterior prinde forma dăruirii, cum se spune „a primi pentru a dărui”. Recepţia de mai jos şi dăruirea de mai sus, împreună aceasta se numeşte Creatorul. Pentru a face acest lucru, trebuie să ne plecăm capul şi să ne anulăm orgoliul, trebuie să mergem spre grup „în patru labe”, recunoscând faptul că suntem un „animal” al cărui cap este mai puţin valorificat decât corpul său, deoarece există o preocupare constantă pentru a servi corpul. Când vă plecaţi capul mai jos de corp, aceasta înseamnă că aţi înţeles că este lipsit de valoare şi veţi fi numit Adam, o fiinţă umană.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 17.02.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→