Intrebare: Ce inseamna garantie reciproca? Ce determina reciprocitatea in grup?

Raspuns: Garantia mutuala este atunci cand noi furnizam fiecarui prieten un sentiment absolut complet de securitate si incredere, intr-o asemenea masura incat acoperim intregul sau egoism, astfel incat el nu mai are nevoie de nimic. Asta inseamna ca ii dam respectul si iubirea noastra si il tratam intr-o asemenea maniera ca el inceteaza sa se mai gandeasca la sine si instantaneu devine liber pentru munca in favoarea tuturor.

Atelierul 2, Conventia din Georgia 11.6.2012

Filed under: Ateliere, Garantia reciproca, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Procesul de corecție este împărțit în mai multe stadii care determină gradul avansării noastre. Dacă ne-ar fi permis să simţim acum în vasele noastre de primire plăcerea care vine de la Creator, că El este bun și binevoitor, nu vom fi niciodată capabili să le corectăm, astfel încât acestea să fie în scopul de a dărui. Ei ar înțelege ce plăcere există în Lumina superioară și le-ar fi imposibil să le constrângă și să le corecteze.

Deci, în primul stadiu, o persoană trebuie să atingă credința, ceea ce înseamnă a dobândi forța de a dărui, care se naşte în el prin influenţa Luminii, dacă face eforturi prin munca în grup, tânjind după dăruire şi după gradul de înţelegere al acestei calităţi. Apoi, brusc, forţa care îl obligă să simtă că această dăruire este bună, începe să se stabilizeze treptat în el.

Pare că el preferă dăruirea pentru motive egoiste, dar nu e așa. El se bucură de faptul că nu este egoist. Lumina, datorită influenței sale îi dă această înclinație, astfel de valori, care-l forțează să preţuiască dăruirea. Apoi, o persoană este gata pentru a efectua acțiuni de dăruire de dragul acțiunilor în sine. El doar cere să fie capabil de a efectua astfel de acțiuni față de cei din jurul său.

În măsura în care dobândește forța de a dărui, începe să înțeleagă cum să lucreze cu vasele sale, să observe cele 613 porunci, care înseamnă corectarea celor 613 dorinţe în care e divizată dorinţa generală a fiecărei persoane. Apoi, desigur, el folosește în totalitate dorința sa numai în scopul de a darui.

În stadiul în care își poate utiliza propriile sale dorințe în scopul de a darui, începe să simtă nu forța de dăruire, ci forța iubirii. Astfel, ca urmare a păstrării celor 612 porunci, ajunge la ultima poruncă,  613, dragostea pentru Creator.

Apoi plăcerea eternă îi este revelată de către toate aceste porunci, care a fost scopul creației, prin care Creatorul a intenţionat iniţial să umple omul.

Se pare că nici un pas pe această cale nu este posibil fără deficienţa persoanei care să îl preceadă. În asta o persoană depinde total de mediu. Deci, în măsura în care acesta conduce o persoană și îi crește deficienţa sa pentru dăruire, ea îşi măreşte mediul, astfel încât aceste deficiențe vor fi scopul lor comun.

Din Pregătirea pentru Lecţia zilnică de Kabbalah 11/30/12

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce ne dedicăm toată atenţia fabricii de diseminare? Când ne vom consacra atenţia celei mai importante părţi, munca spirituală?

Răspuns: Trebuie să fim preocupaţi cu fabrica, deoarece trebuie să studiem consumatorul: ce este mai bine pentru el, care este cea mai bună cale de a-i disemina materialul, să-l ajutăm și așa mai departe. V-aţi implicat în lumea exterioară şi, prin urmare, trebuie să clarificaţi o mulţime de întrebări diferite în ceea ce priveşte informaţiile şi dideminarea. Oricum, ce întrebări pot fi intr-un grup, dacă avem iubirea? Dacă există iubire, atunci nu există nicio întrebare. Problema este atunci când nu există iubire. Ajungeţi la iubire şi atunci nu vor mai fi întrebări.

La urma urmei, întrebările apar din egoism. „Cum ar trebui să organizăm totul? Poate  ar trebui să ne separăm sau să fim împreună? Este un loc aici pentru femei sau nu?” Atunci când există o înţelegere a scopului şi aceasta este atinsă împreună, atunci nu mai sunt întrebări. De aceea trebuie să ne ridicăm deasupra egoismului şi toate întrebările vor dispărea în mod natural.

Urmezi calea Creatorului sau a egoismului? Ce te conduce? Trebuie să fii conștient de acest lucru și atunci totul va fi ușor. Am o mulțime de probleme cu lumea noastră, fabrica de Cabala, de dimineața până seara sunt întâlniri, deliberări și așa mai departe. În opinia mea, atunci când vine vorba de grup, nu ar trebui să fie nici o întrebare.

Relația dintre prieteni ar trebui îndreptată doar spre iubire. Nu vreau să vorbesc cu prietenul meu despre altceva decât despre iubirea dintre noi și exaltarea Creatorului, pentru că tocmai în această privință, el este prietenul meu. Și dacă nu, atunci nu e nimic de discutat. Încearcă să fii precis. În acest fel timpul şi energia ta nu vor fi irosite pe lucruri irelevante, totul va merge mai departe și tu te vei vedea avansând.

Din Lecţia virtuală 11/11/12

Filed under: Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă eu sunt total dependent de mediu, cum îl pot eu influenţa?

Răspuns: Dacă te uiţi de aproape, vei vedea că într-adevăr, tot ce vei fi în viitor este total determinat de mediu. Asta înseamnă că tu eşti ca lutul în mâinile unui meşteşugar, el este mediul, deoarece Lumina Superioară vine într-o formă abstractă. Mediul te stabilizează, apoi Lumina trece prin el şi te influenţează şi, atunci tu poţi cumva să-ţi imaginezi ca ce este mediul şi cum trebuie să arate. Fiindcă este viitorul tău, vrei să cauţi această viitoare formă a mediului şi astfel, să te raportezi la el. Apoi deodată, începi să descoperi că viitoarele tale calităţi şi calităţile întregii lumi sunt în el, fiindcă individualul şi generalul sunt egale, şi chiar dacă se întipăreşte într-un individ, tu vei vedea în el întreaga lume, tot drumul până la sfârşitul corectării.

Deci, când te uiţi la mediu în acest fel, vrei să devii dependent de el, şi atunci începi să descoperi că, în toţi membrii grupului se află viitoarele stări corecte, deşi ei nu le-au identificat încă. Astfel, marele cabalist, Rabi Iosi Ben Kisma, a învăţat de la noii lui elevi, după cum e scris: „Am învăţat de la toţi elevii mei”.

În acest fel va trebui să te raportezi la mediu, fiindcă aceeaşi învelitoare este cea care te influenţează şi pe tine. Cu cât ţi-l imaginezi tu mai corectat cu atât mai mult te va impresiona. Nu are nicio formă în sine, totul depinde de cum îl vezi tu.

Tu poţi întreba de ce se spune: „Binecuvântat este acela care nu merge în pas cu cei răi, sau stă în felul în care stau păcătoşii în compania batjocoritorilor” (Psalmul 1). este bine pentru omul care nu stă între cei răi, şi cu siguranţă este bine de omul care stă printre cei drepţi.

Desigur, noi ne referim la răi şi drepţi în mediul bun şi adevărat, care avansează către spiritualitate. Dar ideea este că omul însuşi modelează mediul său. După felul în care el îl tratează azi, el hotărăşte dacă este „mediul celor răi” sau „mediul celor drepţi”. Şi în funcţie de asta, el hotărăşte cum îl va influenţa acest mediu.

Asta fiindcă noi nu ştim cine este rău şi cine este drept. La început, oamenii tânjesc după spiritualitate – asta este ceea ce revelez prin simţurile mele corporale (văz, auz, miros, gust şi pipăit). Văd în mintea şi în inima mea că fiecare tânjeşte mai mult sau mai puţin spre spiritualitate. Felul în care îi percep de acum încolo depinde de mine. Diferitele calităţi pe care le atribui lor, cu cât sunt mai excepţionale şi mai respectabile, cu atât mă vor impresiona mai mult.

Eu îmi construiesc mediul, învelişul care mă va influenţa. Apoi, el determină nu numai această influenţă, dar şi forma Creatorului. Asta fiindcă Creatorul nu are nicio formă. Relaţia dintre mine şi mediu stabileşte pentru mine imaginea Creatorului, şi pentru că El nu are nicio imagine, pur şi simplu, eu Îl imaginez în acest fel.

Mai târziu, acest mediu devine pentru mine un vas extern în care este Lumina Înconjurătoare, şi acest proces continuă până la sfârşitul corecţiei, până când acest vas se uneşte cu mine şi devine vasul meu, pentru întrg „eul” meu care este umplut cu Lumina Interioară.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala din 29/11/2012 „Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Perceptie - Niciun comentariu→

Baal HaSulam „Introducere în studiul celor zece Sfirot” paragraf 42: Într-adevăr, va trebui să ştii că motivul distanţei noastre mari faţă de Creator, şi că suntem atât de predispuşi să călcăm voia Lui, este dintr-o singură cauză, care devine sursa tuturor chinurilor şi suferinţelor pe care le suferim şi pentru toate păcatele şi greşelile  în care am eşuat..”lipsa noastră de înţelegere a Providenţei Lui peste creaturile Lui”, este fiindcă noi nu-L înţelegem cum trebuie.

Dacă am fi putut înţelege Providenţa Superioară, am fi descoperit Forţa Superioară şi am fi învăţat ce vrea de la noi, prin clarificarea relaţiilor dintre noi şi Creator, şi atunci: în mod evident, prin eliminarea acestui motiv, am fi scăpat imediat de orice supărare şi durere. Ne-ar fi fost acordată imediat alipirea cu El în inimă, suflet şi minte.

Dar noi nu-L revelăm pe Creator în sine, cum greşit cred oamenii. Orice obţinere este posibilă numai prin comparaţia de calităţi, şi deci, atingerea Creatorului se referă la asemănarea şi echivalenţa cu El, în funcţie de calităţile noastre. Eu pot doar să verific, să măsor, şi să-L simt raportat la mine însumi.

Dacă vreau să-L revelez pe Creator, trebuie să fiu într-un fel, egal cu El în calităţi, fiindcă altfel, nu voi fi în stare să-L simt. Dar în momentul când mă trag mai aproape de El, în funcţie de echivalenţa de calităţi, încep să-L judec, iar atunci, din momentul în care eu voi face cu siguranţă mai puţine greşeli, cert mă voi schimba mai repede.

Chiar şi în scopul de a avansa către prima revelaţie, către prima simţire a Creatorului, trebuie să mă schimb. Astfel, întregul meu drum este divizat în etape, prima din ele fiind în „întuneric”, când eu acţionez şi îndeplinesc sfaturile cabaliştilor, crezând în faptul că astfel mă voi apropia de Creator. Eu cred ce spun cărţile, mă integrez şi particip în grup, luând exemplu de la colegii mei şi, în cele din urmă, încep să simt şi să discern puţin Forţa Superioară.

Se revelează în mine un fel de înclinaţie către Creator, şi apoi se dezvoltă din ce în ce mai mult. Apoi deja încep să înţeleg ce spun cărţile şi ce înseamnă cabalişti. Până atunci, va fi bine dacă doar am citit o vreme, fiindcă abia acum încep oarecum să gust fiecare cuvânt.

Textul îmi devine apropiat ca o parte din mine. Înţeleg că vorbeşte despre ceea ce se întâmplă în interiorul meu.

Pentru astfel de momente, astfel de situaţii, noi va trebui să ne dorim mult să nu facem greşeli şi să înţelegem ce vrea Forţa Superioară de la noi.

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala 29/11/2012 „Introducere în studiul celor zece Sfirot”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Va trebui să ne imaginăm starea viitoare a grupului mondial ca pe una deasupra tuturor contradicţiilor, sau ca pe una de bunăstare şi armonie?

Răspuns: Nu va fi nicio armonie!

Egoismul nu va primi niciodată o singură împlinire. Malhut a Lumii Infinitului va rămâne întunecată şi goală. Ţimţum Alef (Prima Restricţie) nu dispare, nu se schimbă, nu se întoarce, rămâne. Peste acest gol negru, un Kli (vas) nou, o dorinţă nouă este formată şi ea funcţionează numai pentru dăruire. Eu niciodată nu voi primi vreo umplere în dorinţele mele egoiste. Ele vor rămâne goale şi întunecate şi voi primi împlinire (umplere) peste ele, în calitatea de dăruire.

De aceea jocul nostru diferă de alte metode. Chiar acum noi jucăm (interpretăm) lumea viitoare. Ca în citatul din Kozma Prutkov: „Dacă vrei să fii fericit, atunci fii!” şi fă totul acum.

Atrage tabloul lumii superioare şi fii în el. Când îţi imaginezi totul în acest fel numit „credinţă deasupra raţiunii”, începi să ai nevoie să se adeverească. Această acţiune constituie o rugăciune, adică, tu îţi doreşti să devină realitate ceea ce ţi-ai imaginat, şi apoi se întâmplă.

Lecţia virtuală din 11/11/2012

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Care acţiuni sunt cele mai eficiente pentru atragerea Luminii Superioare la Convenţia din Novosibirsk?

Răspuns: Cele mai eficiente activităţi la Convenţie sunt atelierele. Va fi o conferinţă sau o discuţie înaintea fiecărui atelier. Vom studia o temă anume şi după, va avea loc atelierul, bazat pe această temă, iar apoi vor fi întrebări şi răspunsuri. Acesta este „pachetul” principal care va fi ţinut de două ori pe zi. Astfel, vom avea 6 lecţii în trei zile pline.

În plus, vor fi şi alte evenimente foarte eficiente. Cel mai important dintre toate este „adunarea membrilor”, necesară pentru „încălzire”, 15-30 de minute înaintea lecţiei de dimineaţă. Apoi vor fi mesele ţinute în forma adunării membrilor, cu discuţii, prezentări de grup, etc. În general, o Convenţie implică o multitudine de activităţi. Dar adunarea membrilor şi atelierele sunt cheia.

Cel mai important lucru este conexiunea voastră, iar eu sunt în interiorul ei. Împreună vom atrage Lumina Superioară, fiţi gata!

Din Lecţia virtuală din 25/11/2012

Filed under: Ateliere, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Dacă am fi rămas la nivelul naturii de mineral, vegetal sau animal, am fi urmat toate legile naturii instinctiv. Dar sunt dorinţe, în interiorul nostru, la un nivel mai înalt, şi noi nu simţim obligaţia să acţionăm într-un anume fel. Lucrurile devin neclare.

Acest lucru este simţit mai ales în zilele noastre. De-a lungul istoriei, oamenii au crescut în societate în funcţie de nivelele naturii de mineral, vegetal şi animal, ne-am dezvoltat treptat, în faze, fără să ne gândim la cine sau ce suntem, sau încotro ne îndreptăm. Am fost împinşi mai departe de diferite porniri şi toate acestea ne-au dus la o singură clarificare simplă: cum putem profita din plin de situaţia curentă? Cu alte cuvinte, un om îndeplineşte legile naturii într-un mod mai mult sau mai puţin organizat, comparativ cu animalele, din cauza condiţiilor care sunt mult mai complicate. În consecinţă, există oameni deştepţi, care ştiu să profite de aceste condiţii în beneficiul egoului lor, iar alţii, trebuie să „se rezolve” cu mai puţin.

Dar astăzi ne pierdem abilitatea de a avansa în acest mod. Aş vrea să avansez aşa cum obişnuiam, să aleg ce este cel mai bine pentru mine, dar aceste încercări nu mai reuşesc. Este ca şi cum un alt element a apărut în perspectiva mea, care este ascuns pentru moment, ca şi cum cineva invizibil îmi pune permanent beţe în roate. Vreau să se stabilizeze sistemul financiar, economia, educaţia, familia, dar nimic nu merge. Sunt foarte logic, am date ştiinţifice, am experţi şi sfătuitori, dar nu pot ajunge la nimic. Deci, ce se întâmplă?

Este revelată aici o nouă dominare, o nouă lege care a fost necunoscută până acum. Trebuie să o învăţăm, dar este atât de obscură şi de neînţeles. Ce este în plus, care a fost revelat treptat despre această lege, este ceva ce noi nu vrem să acceptăm. Noi vrem să continuăm ca înainte şi să avem succes în tot ce facem şi, în schimb, noi trebuie să fim de acord cu o condiţie care va schimba complet natura noastră egoistă. Condiţia este dată de faptul că noi suntem conectaţi şi dacă luăm o decizie, ea trebuie să fie în favoarea tuturor. Aici ne oprim, neştiind ce să facem şi ridicăm mâinile a disperare.

Aceasta este starea în care suntem astăzi, ca sclavii în Egipt care „aveau un nou rege”, simţim că este o dominare nouă. Înainte, egoul ne-a ajutat să avansăm în depăşirea obstacolelor, am cucerit natura şi spaţiul, am avut grijă de noi în diferite feluri şi, deodată, suntem disperaţi de tot ce se întâmplă. Sunt câţiva ani de acum în care noi nu am mai găsit atractive ţelurile vechi. De ce? Fiindcă instinctele noastre ne spun că nu va mai fi nicio compensaţie aici pentru dorinţele noastre egoiste.

Situaţia arată ca şi cum eu sunt acum pe cale să fac un milion de dolari, dar e un om cu un pistol în calea mea „eşti pe cale să faci un milion”, îmi spune el, „dar vei păstra pentru tine numai o mie şi restul îmi vei da mie”.

Eu trebuie să depun efort pentru un milion de dolari şi primesc numai o mică parte „pentru acoperirea cheltuielilor”. Dar dorinţa mea nu-mi furnizează destulă energie pentru această muncă. Deci, ce pot să fac?

Este fie teama că mă va forţa să o fac, sau este nevoie să văd că omul cu pistolul este prietenul meu cel mai bun, cel mai drag, cel mai apropiat? Atunci voi fi gata să primesc numai o mie de dolari ca să-mi acopăr nevoile de bază şi voi fi bucuros să-i las lui restul. Şi, mai mult, îi voi mulţumi fiindcă fără pistol aş fi continuat să iau pentru mine însumi. Astfel, obţin ceva nou şi sunt fericit să dau ceea ce am făcut, fiindcă prin asta, ajung mai aproape de tine şi de noile ţeluri care mi se revelează.

Prin cât de multe trebuie să treacă un om până când ajunge să recunoască această stare?

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala 22/11/2012 „Introducere în studiul celor zece Sfirot”

Filed under: Munca in grup - Niciun comentariu→

Suntem sub influența constantă a unicei și singurei forțe a Creatorului- nu este altul în afară de El. De ce El ne derutează mereu? Dormim, și apoi dintr-o dată ne trezim, devenim inspirați, ne bucurăm, și apoi din nou nu avem nici o idee încotro să mergem. Simțim ca și cum am dori să fim aproape de prietenii noștri, apoi am prefera să fim cât mai departe de ei posibil, să stăm departe de grup. Atunci suntem fie în bună dispoziție, fie brusc devenim triști. Ce vrea de la noi? De ce ne aruncă mereu dintr-o parte în alta? De ce nu ne dă direcții concrete și corecte cu privire la modul de a avansa?

Religiile dictează: „Fă asta și asta, și totul va fi bine. Nu face asta sau vei fi în necaz.” Totul este clar acolo.. Acesta este modul în care îi învățăm pe copiii noștri: „Nu mai face asta, e de rău. Vei reuși dacă faci ceea ce îți spun. ”

Tot ceea ce se întâmplă în lume, este mai mult sau mai puțin clar pentru noi, cu excepția muncii noastre spirituale. Facem ceva care este extrem de evaziv. Suntem în confuzie constantă. Ceva ce am înțeles în mod clar ieri, este total vag pentru noi astăzi și nu putem nici măcar să ne întoarcem.

De ce Creatorul ne transformă în oameni care se balansează de la o stare la alta, de la anumite concluzii la altele? Dacă El este Unul, Unic și Unitar, dacă El este singura forță care ne guvernează, atunci de unde ne vin diversele stări? De ce face tot ce e în puterea Lui pentru a ne deruta și a ne dezorienta și ne aduce într-o stare în care dorințele și gândurile noastre nu ne mai sunt de nici un ajutor?

Întrebare: De ce face asta? Dacă, să spunem, această forță unică ne aruncă dintr-o parte în alta, atunci de ce evocă El astfel de stări în care, cu cât mai mult avansăm, cu atât mai multe îndoieli și necazuri întâmpinăm ? Oare El vrea cu adevărat să venim mai aproape de El? De ce nu vrea El să devenim mai inteligenți și mai puternici? Există un scop, o metodă, totul! Atunci de ce experimentăm tot timpul noi senzații și opinii contradictorii? Ce se întâmplă, în general?! De ce are nevoie El de toate astea

Răspuns: Creatorul ne agită mereu, în scopul de a ne face să înțelegem că suntem neajutorați și pentru a ne motiva să apelăm în cele din urmă la El. De ce ne agită mereu ca și cum am fi într-o mașină de spălat? El face asta pentru a ne ajuta să pierdem temelia pe care stăm și să ne sprijinim de El …

Din Convenția de la Georgia 5/11/12, Workshop 1

Filed under: Ateliere, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Aspiratia conștienta catre Creator  presupune că organizam un grup, centrul spiritual al grupului, ca ne adunam împreună, toate aspirațiile noastre sunt destinate înainte, toată lumea este egală, toată lumea se conectează, și ne așteptăm să găsim Creatorul și sa ne agațăm de El ca de singurul nostru loc de salvare în cadrul  grupului.

Un copil mic o are pe mama lui (el nu știe nimic altceva în lume), apucând-o, simtind-o,  recunoscând parfumul ei, și asta este: el nu are nevoie de nimic altceva. Deci, avem nevoie pentru a ajunge la o astfel de stare, în scopul de a ne alatura Creatorului, ce se obtine numai prin intermediul grupului și in cadrul acestuia. Aceasta este mântuirea noastră! Acesta este  modul special prin care în această stare  traversam Machsom (bariera care ne separă de spiritualitate), si obtinem primul punct de conexiune, adeziune, contactul cu Creatorul.

Este bine descrisă acesta stare în poveștea  ieșirii din Egipt, atunci când oamenii nu mai știu ce se întâmplă. Oamenii fug de acolo pe timp de noapte, alerga fără să știe unde , sar in Marea Roșie. Ei sar în abis, nu contează unde – ceea ce contează este să avanseze, spre Creator, și să stea cu El! Nu se știe ce va fi acolo, și nu e nevoie să se știe. Unii se află în această stare, și în această stare  trec de Machsom. Acest lucru , pentru starile noastre prezente, se intampla atunci când, ca să spunem așa, suntem ușor zguduiti dintr-o parte în alta si avem nevoie de a aduna aceste zdruncinaturi.

Și după ce cineva a trecut de Machsom, el este zguduit si mai puternic. Pe de o parte, găsește Klipot (scoici), iar pe de altă parte, divinitatea, adică forțele de impuritate și sfințenie. Incep sa existe probleme serioase , care nu se opresc până la Gmar Tikkun (sfârșitul corecției). Persoana calatoreste de jos în sus printr-un con, și minusul și plusul vor deveni mai mari și mai mari. Astfel, avem o nevoie si mai mare de a ajunge la Creator. Și acesta este  ajutorul Lui. Acesta este motivul pentru care este numit „ajutor împotriva persoanei.”

Dar există o altă posibilitate de a ajunge la El dacă suntem egoiști și au fost creati opusi Lui? Nu există nici o altă cale.

Deci, unde este participarea noastră în acest proces? Atunci când suntem zdruncinati, vom tinde catre Creator, ca un copil catre mama sa, plângând, cu dor, agățându-se de El. Care este munca noastră, pentru a înțelege acest proces și a face o munca în sens pozitiv, in mod conștient, demn?

Intrebare: Cum putem transforma acest proces, în scopul de a participa in cadrul sau și nu doar a fi zguduiti dintr-o parte în alta și, astfel, sa nu dureze  mult timp ajungerea la El? Cum este posibil de a transforma această cale într-una mai normala? Cum este posibil să se accelereze progresul nostru ?

Raspuns: Noi putem participa la acest proces doar în cazul în care atingem punctul de racordare în grup. Prin acest punct, ne vom apropia de Creator.

Avem nevoie de a face acest lucru in mod constient, astfel  zguduirea din partea Creatorului, nu ne influențează, în așa fel încât noi înșine, indiferent de turbulente, avem o conexiune cu El, pentru ca suntem aproape de Creator, in starea  in care exista reciprocitate, unitate, dragoste  reciprocă, atunci când suntem uniti.  Acest lucru nu ar trebui să fie facut  în scopul de a scăpa de probleme, ci pentru că este important în sine.

Din Convenția din Georgia 11/05/12, Workshop 1

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→