Întrebare: Ce înseamnă a fi pe placul Creatorului ?

Răspuns: Încântare, satisfacţie, a face plăcere Creatorului, a iubi Creatorul, toate acestea sunt cuvinte foarte frumoase. Dar cum putem iubi o forţă, chiar dacă este eternă şi guvernează tot ce există ? Toate acestea sunt spuse unei persoane pentru a fi ajustate cumva.

Noi nu venim în dragostea pentru Creator decât prin dragostea pentru alţii. În articolul intitulat Un comandament exista o instrucţiune : să ajung la dragostea pentru Creator.

Dar cum putem fi comandaţi, obligaţi sa iubim? Nu este posibil decât atunci când lucrăm la dragostea pentru celălalt, realizăm o bază comună a aspiraţiilor spre celălalt, construim o legătură comună deasupra egoismului şi le acoperim cu dragoste reciprocă.

Este scris: Dragostea acoperă toate păcatele. Când vom construi o proprietate de conexiune reciprocă şi vom dori să fim cu toţi prietenii în timp ce construim dragostea în interior, atunci în egoismul nostru apare o structură complet nou: adeziunea reciprocă, integrarea reciprocă.

Dragostea înseamnă ca eu să iau toate dorinţele voastre, să am grijă de ele, gândindu-mă doar la modul de a le umple în timp ce voi vă gândiţi la mine, şi aşa mai departe.

Dragostea este satisfacerea dorinţelor celuilalt în în loc de dorinţelor mele. Dacă aş organiza astfel de condiţii în mine, voi face să crească un vas care va lucra pentru dragostea de dăruire, fără rezerve.

Şi acest vas comun pe care suntem gata să-l realizăm împreună conţine componenta colectivă numită Dragostea pentru Creator.

Vom începe să experimentăm nu numai vasul comun, atitudinea noastră pentru ceilalţi, dragostea pentru ei fără rezerve, dar vom începe să simţim ce ne umple pe acest drum. Această senzaţie este numită Creator, Bore în ebraică (BO – vino, RE – vezi). Când ne-am creat un vas spiritual colectiv, Creatorul este revelat ca rezultat. Prin urmare, Mitzvah este simplu: Să iubeşti pe aproapele tău. Prin dragostea pentru celălalt, în vasul creat, veţi simţi dragostea pentru Creator şi, respectiv, dragostea Lui pentru voi.

Întrebare: Care este scopul final al acestei lucrări ?

Răspuns: Este vorba de faptul ca aţi ajuns la asemănare completă şi adeziune cu El, în propriul nostru egoism corectat. Acesta este modul în care vă ridicaţi la nivelul Creatorului. Acesta este scopul final al creaţiei.

Veţi începe să simţiţi un sentiment de totală adeziune cu El, dar nu vă veţi dizolva în acesta, deoarece vasul vostru rămâne cu voi.

Cu alte cuvinte, senzaţia de a fi opus nu este distrusă, aderarea la Creator se produce deasupra; în caz contrar, ar avea loc anihilarea reciprocă. Prin urmare, trebuie să considerăm egoismul nostru ca un ajutor pentru a înainta. Trebuie să-l tratăm cu respect, pentru că este imaginea inversă a Creatorului. În schimb, lumea noastră este imaginea Sa inversată la nivelul nostru.

Congresul Novossibirsk, 08.12.2012, Lectia 4

Filed under: Intrebare si Raspuns, Iubire, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Sper sa intensificam conexiunea noastra intr-atat de mult incat vom atinge stadiul in care ne simtim cu adevarat unul pe celalalt. In prezent avem vreo cateva milioane de oameni in intreaga lume, dar pe multi dintre ei nu ii stim. Daca am fi putut sa ii vedem pe toti aceaia care privesc sau asculta la noi…

Cand incepem sa ne simtim reciproc unul pe celalalt precum o mama isi simte copilul la distanta, si chiar mai mult de atat, atunci pur si simplu va fi o conventie mondiala permanenta.

Din Conventia Novosibirsk 8.12.2012, Lectia 4

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă să „ne conectăm cu scânteile tuturor colegilor de grup”?

Răspuns: Să ne conectăm cu scânteile colegilor înseamnă să conectăm dorinţele noastre pentru Creator. Până la urmă, prietenii vin aici fiindcă există o scânteie în marea lor dorinţă, care tânjeşte după sprirtualitate, după echivalenţe de formă şi conexiunea cu Creatorul. Eu sunt de asemenea aici din cauza acelei dorinţe, asta este ceea ce ne-a adus în grup.

Noi trebuie să ne conectăm în aceste dorinţe, numai prin motivele care ne-au adus aici. Haideţi să le luăm numai pe acelea care ne-au adus aici, din toată densitatea dorinţelor noastre, şi să renunţăm la toate celelalte ca la un sac plin cu gunoi lichid, şi să conectăm scânteile din care va fi creat vasul nostru spiritual.

Va fi numai partea lui superioară şi tot restul este format din gunoiul pe care l-am aruncat când am anulat acele dorinţe. Nu e uşor să le aruncăm, fiindcă trebuie să anulăm fiecare din aceste dorinţe, una căte una.

Când încercăm să ne conectăm şi să vrem să iubim, ura este revelată instantaneu cu scopul de a ne arăta că nu există niciun fel de iubire naturală în noi. Până acum părea că iubeşti natural pe toată lumea şi că îi tratezi frumos pe fiecare, după cum este acceptat în lumea noastră – ei nu lucrează la iubire deci nu descoperă ura.

Pentru a obţine iubirea, trebuie întâi să descoperim opusul ei – ura. Dar noi nu lucrăm în ură, noi aspirăm spre iubire, cu cât tânjeşti mai mult spre iubire şi lucrezi realmente la asta, cu atât mai repede descoperi că urăşti şi nu iubeşti. De Sus ţi se spune adevărul.

Să descoperi iubirea înseamnă să-ţi vezi tovarăşul de grup ca fiind cel mai mare din generaţie şi să cauţi în el numai atributele pozitive, să încerci şi să simţi că dorinţele lui sunt mult mai importante decât dorinţele tale, aşa cum simte o mamă pentru copilul ei.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 12/12/2012 „Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Intrebare: Daca: „Nu exista nimeni in afara de EL,” unde este punctul in care se aplica eforturile noastre si cum sa nu ne patrunda tentatia de e explica ezitarea de a face eforturi aplicand faptul ca totul provine de la Creator? Din timp in timp, aceasta motivare apare in grup.

Raspuns: Asta se intampla deoarece oamenii uita ca jumatate vine de la Creator si cealalta jumatate de la noi.  Din cap pana-n piciaore, primim totul de la Creator. El da forma atitudinii noastre, gandurilor, legaturilor dintre noi, la fel de bine ca si caracterul si educatia cuiva, absolut totul. Acum trebuie sa tinem cont de ceea ce facem cu astea pentru a tinti la Creator pentru ca EL poate fi simtit doar prin conexiunea cu restul umanitatii, deoarece este aceeasi masa in care EL este revelat.

Din Conventia Novosibirsk 8.12.2012, Lectia 4

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Oamenii care au pregătit Convenția de la Novosibirsk nu se pot întâlnii împreună într-un grup fizic bine organizat. Ei comunică virtual, se uită la lecţii în fiecare zi, fiecare de la el de acasă. Aşa se întâmplă de aproximativ 5-7 ani.. cum putem să-i ajutăm să se unifice într-un grup?

Răspuns: Dacă ei vor cu adevărat să se mişte înainte, au nevoie de obstacole serioase. Pentru aceasta,  trebuie să se adune împreună. Doar prin depăşirea obstacolelor, unificându-se deasupra lor, vor începe să se mişte împreună; altfel, toate studiile lor vor fi doar teoretice. Dacă au o oportunitate de a se întruni împreună şi nu vor să facă asta din motive personale, atunci ei se își pun singuri piedici.

Pot fi copii drăguţi, organizând totul perfect, dar pentru fiecare dintre ei să stea în locul lui este imposibil.

Dacă sunt separaţi de o distanţă lungă, de exemplu, sute de mile, asta este o altă problemă. Dar dacă trăiesc în acelaşi oraş trebuie să se întâlnească. Pur şi simplu trebuie!

Probabil, îşi preţuiesc egoismul şi se tem să nu-l piardă. Creatorul îi împinge îndinadins şi le dă o asemenea muncă frumoasă cum ar fi o convenţie.

Din Convenţia Novosibirsk 8/12/2012, Lecţia 4

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă iubirea faţă de prieteni (colegii de grup) înseamnă să prefer dorinţa lui mai mult decât pe a mea, despre ce dorinţe este vorba?

Răspuns: După cum a scris Baal HaSulam în articolul „Ultima generaţie”, acesta are nevoie să fie preocupat ca fiecare om din lume să aibă îndeplinit necesarul pentru o existenţă materială normală. Şi dacă prietenul însuşi se va raporta astfel la acest lucru, nu va avea nicio nevoie de ceva în plus.

Iar tot restul trebuie să fie direcţionat pentru susţinerea colegului pe calea spirituală. Deci ce înseamnă că-mi iubesc colegul? Cum pot eu să-i îndeplinesc dorinţele? Dacă eu am grijă de mâcarea lui şi de tot ceea ce el are nevoie pentru existenţă, în alte lucruri, îl susţin spiritual arătându-i trezirea mea, şi transferându-i sentimentul de măreţie al Creatorului şi importanţa căii spirituale care mă trezeşte şi mă umple cu forţă. Eu mă comport faţă de el, ca faţă de copilul meu, pe care vreau să-l atrag la o acţiune benefică, şi, prin urmare, îi arăt interesul meu, dorinţa, aprecierea mea. Exact la fel trebuie să-i arăt un exemplu şi prietenului. Înseamnă că îi asigur hrana spirituală pe lângă hrana trupească, înseamnă că îl iubesc.

Exact această atitudine trebuie să o dezvoltăm în grupul nostru. A da colegului sentimentul de măreţie a scopului şi exemplul meu personal de loialitate faţă de scop, asta se numeşte iubire pentru prieten. Şi, prin asta, eu prefer dorinţa lui peste dorinţa mea. Iau în consideraţie nevoile lui, mijloacele corporale necesare, şi tot restul este îndreptat spre dezvoltarea lui spirituală. Toate acestea trebuie să i le furnizez.

Trebuie să am grijă ca el să aibă o formă normală de viaţă, să-l ajut să-şi găsească un servici, etc. Şi pentru aspectul spiritual, trebuie să-l încurajez cu măreţia scopului. Şi prin asta, prefer dorinţa lui peste dorinţa mea, mă îngrijorez de dezvoltarea lui, şi nu de a mea. Dacă sunt îngrijorat pentru un prieten, acesta este lucrul cel mai bun pentru dezvoltarea mea. Dar toate astea le fac pentru a obţine iubirea Creatorului.

Omul trebuie să se conecteze la un întreg: Israel, Oraita, Kadoş Baruhu (Israel, Tora şi Creatorul). În caz contrar, se dovedeşte că eu doar îmi iubesc colegul în mod natural, cu iubirea egoistă ca cea pentru copilul meu.

Exact această formă de muncă este numită „munca pentru Dumnezeu”. Dacă mă raportez la coleg în acest fel, prin el, mă direcţionez către Creator. Iubirea pentru ceilalţi este necesară numai pentru a ajunge la iubirea Creatorului. Prin asta omul revelează ascunderea care a fost făcută de Creator, astfel vom exersa iubirea pentru ceilalţi şi vom obţine iubirea de Dumnezeu.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 13/12/2012 „Introducere în studiul celor zece Sfirot”

Filed under: Garantia reciproca, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Dacă vreau să mă concentrez asupra Creatorului, trebuie să simt căldură faţă de prieten, o călduă ca o „sferă purpurie”, o atitudine prin care să-mi pese de conexiunea cu acesta, de conexiunea cu Creatorul. Până la urmă, eu îmi iubesc prietenul tocmai fiindcă în el este Creatorul.

Creatorul îmi arată cine sunt printre fiinţele create în această lume, în felul în care El este ascuns în ea. Dacă eu pot simţi iubire pentru această lume, înseamnă că voi simţi iubire pentru Creator, pentru Acela care a creat această lume şi este ascuns în ea.

Întrebarea este: „De ce s-a ascuns Creatorul în lume şi nu în Tora?”. Fiindcă această lume este ascunderea Lui, şi dacă eu folosesc Lumina Torei, întâi deschid ceea ce Creatorul ascunde în lume şi apoi Îl decopăr pe El.

Fazele prin care noi avansăm către prietensunt fazele prin care avansăm către Creator şi nu este nimic în afară de asta. Totul este numit calea iubirii în funcţie de scopul final şi în funcţie de ceea ce obţinem pe parcursul drumului. Chiar şi la cel mai de jos nivel, descoperim ura şi apoi, în contrast cu ea, iubirea, şi aşa se întâmplă de fiecare dată, la fiecare nivel – ură şi iubire.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 13/12/ 2012 „Introducere în studiul celor zece Sfirot”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Responsabilitatea grupului este să ia în considerare constant măreţia Creatorului şi importanţa scopului. Din practică, noi vedem că atunci când experimentăm o ascensiune generală, de exemplu, pregătirea pentru o convenţie, atunci această muncă este făcută cu entuziasm; toată lumea este pregătită, toată lumea este de acord şi totul este bine. Dar imediat ce egoismul creşte, toată lumea vine cu scuze, lucruri importante, doar cum să nu se angajeze în muncă. Cum putem depăşi asta?

Răspuns: Fiecare lecţie ar trebui să fie următorul pas. Dacă nu aș simţii lucrul acesta, nu aş aveat puterea să vin la lecţie în fiecare zi.

În fiecare zi ar trebui să văd oameni reînnoiţi, asta înseamnă aceleaşi feţe, dar un conţinut diferit; ei ar putea să fie în cădere, în ascensiune, dar diferiţi.

Acestea nu sunt numai feţe, ci o mare masă de oameni. Oricum, nu îmi aduc aminte de faţa nimănui, nu îmi aduc aminte de nume pentru că simt doar calităţile lor care se schimbă. Îi simt pe cei care sunt pe ecrane şi cei care sunt în afara lor, cei care sunt prezenţi, împreună cu noi la lecţie: Sunt sute de mii de oameni.

Recent, am făcut un recensământ în Israel cu cei care ne urmăresc canalul nostru tv. Am obţinut rezultate incredibile. S-a dovedit că sute de mii de oameni ne urmăresc. Şi simt întreaga această masă de oameni. Dar trebuie să se schimbe, iar asta îmi aduce mie o stare de pregătire.

Din Convenţia Novosibirsk 8/12/2012, Lecţia 4

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum este posibil ca după Convenţie să continuăm să simţim că nu avem nicio abilitate individuală, ci numai abilităţile grupului?

Răspuns: Nici înainte nu ai avut abilităţi individuale şi ai fost o parte a grupului, dar acum este clar şi, în funcţie de asta, se cere mai mult de la tine. Cu cât ţi se revelează mai mult, cu atât ţi se cere mai mult să participi mental, emoţional şi activ pentru depăşire.

Este foarte clar că prin eforturi foarte mici, noi am descoperit deja că în interiorul vasului nostru colectiv apare o iluminare. Problema este că noi am obţinut-o prin conexiunea fizică între noi şi nu prin conexiunea spirituală. Deocamdată, aceasta este o mare deficienţă.

În plus, asta se întâmplă mulţumită faptului că sunt încorporat în grup şi folosesc forţa de conectare cu ei. Asta înseamnă că este încă multă muncă care trebuie făcută din partea grupului, pentru a obţine o adevărată conexiune interioară între prieteni. Atunci va veni Lumina, care este egală cu această conexiune.

Deocamdată ea lipseşte în interiorul grupului şi între grupuri. Noi trebuie să ne conectăm mai puternic unii cu alţii. Cred că această Convenţie a arătat tuturor că suntem mai apropiaţi unii de alţii decât am crezut. Toate grupurile s-au simţit apropiate şi oamenii au înţeles că nu avem  nicio alegere în afară de a înainta spre o conexiune şi mai mare sau a pleca.

Vom vedea curând cum se întâmplă asta: Vor fi oameni care vor veni bucuroşi şi vor fi unii care vor pleca blestemând. În acest fel se face clarificarea.

Noi acum trebuie să îndeplinim ceea ce am simţit la Convenţie. Pentru a îndeplini asta, omul are nevoie de un autocontrol constant în ceea ce priveşte atitudinea lui faţă de lumea condusă de Creator. Sunt conştient de faptul că sunt într-o lume condusă de Creator? Percep lumea ca pe un loc în care, prin concentrarea asupra faptului că totul este făcut de Creator, voi găsi în cele din urmă Creatorul în această lume?

Lume (Olam – înseamnă în ebraică şi ascundere) este pe de o parte ascundere şi pe de altă parte revelarea Creatorului. Lumea este ascundere fiindcă nu îl revelez pe Creator. Dar fiindcă vreau să-L revelez, să mă identific cu el şi să primesc tot ce se întâmplă ca bine absolut şi bunăvoinţă şi că nu este nimic altceva în afară de El, atunci, prin asta, accept această ascundere, iar atunci ascunderea lumii devine revelaţie.

Asta este tot ce am de spus despre asta. Nu aşteptaţi nimic peste asta şi să nu credeţi că dacă vom avansa eu o să am alte cuvinte. Dar aceste cuvinte vor fi pentru voi mai clare. Dacă altcineva începe să citească, nu vor însemna nimic pentru el, ca şi oamenii care citesc Tora şi o înţeleg literal. Acestea sunt cuvinte obişnuite, fiindcă în spiritualitate nu sunt cuvinte. În plus, este interzis să se dezvăluie mai mult decăt este permis. Noi trebuie să înţelegem că profesorul este un educator care are de făcut treaba lui.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 11/12/2012 „Întrebări şi răspunsuri legate de Novosibirk”

Filed under: Garantia reciproca, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum găsesc această putere?

Răspuns: Caută mijloacele care să te ajute să ajungi la dăruire.

Când un om îşi începe munca, judecând acţiunea Creatorului asupra sa, el rămâne continuu în starea de căutare şi de neputinţă. „Cum să-L găsesc pe Creator? Cum să-L trag mai aproape de mine? Cum să mişc şi să incit afecţiunea mea, cum să-mi folosesc mintea ca să-L înţeleg? Unde să revelez acţiunea Lui? Ce văl ascunde asta? Cum să „mă întorc” pe mine însumi în scopul de a evidenţia legătura Lui – chiar dacă este negativă, numai să se manifeste?”

Un om începe să-şi schimbe faţetele şi proprietăţile dorind astfel să-L dezvăluie pe Creator. Asta este natura muncii noastre. Nu e simplă, cere energie enormă, arde tone de „calorii” şi cere efort mare şi neobosit „goana după Şhina (Divinitate)”. Treptat omul câştigă experienţă pe această cale şi învaţă să se anuleze pe sine. Asta este cheia.

Şi Creatorul, bazându-se pe anii anteriori de viaţă în grup ai acestuia, îi pregăteşte tot felul de surprize. Erorile personale ale omului încep să iasă la suprafaţă, sau îl supără cineva, sau se simte insultat şi simte nevoia să-i pună la locul lor pe ofensatori sub căldura momentului şi, deodată, se opreşte şi se gândeşte: „Nu se presupune că eu muncesc după principiul ‘Nu e nimic în afară de El’? Dar cum? Acum sunt pe picior de război şi se aşteaptă să-mi amintesc de El?”

Întrebare: Rabaş spune că omul trebuie să găsească grup acolo unde fiecare „tânjeşte după forţa de dăruire”. Ce înseamnă asta?

Răspuns: În grup noi nu primim stimulente normale: bani sau respect. Până la urmă, colegii sunt obţinuţi fiind împinşi de forţa superioară şi, treptat, ei îşi asumă calea spirituală. Atunci această forţă începe să-i îndepărteze, astfel ca ei să poată trage ei înşişi energie din spiritualitate, fără lovituri de la spate.

Întrebare: Cum să trag forţă din spiritualitate astfel ca să avansez, nu de dragul onoarei sau a altor recompense egoiste?

Răspuns: Tu poţi să atragi forţa numai prin unitate, altfel, nu va fi creştere spirituală. Lupt să mă leg şi să mă scufund în grup, ca să pot fi impresionat de colegi. Nu adun forţă pentru mine, ci o fac pentru a fi impresionat şi a putea să răspund la darul lor, la iubirea şi spiritul lor. Văzându-i prima dată, îmi pare rău că m-am uitat, până la urmă, acum voi suferi fiindcă nu particip la ceea ce fac ei. Aş vrea ca în ei să nu se trezească dragostea frăţească – mi-ar fi mult mai uşor, m-aş simţi mai bine, mai mulţumit. Dar apoi îmi spun, „Stai o clipă, dar exact prin asta poţi să câştigi putere, impresionare, asta mă poate scutura şi aprinde! Şi astfel, în locul la toate acestea, lasă să fie exaltaţi în ochii mei şi să mă inspire să-i urmez!”

La final, grupul, învățătorul, Creatorul şi cărţile de Cabala – aceştia sunt singurii factori pozitivi pentru a avansa. Şi toţi prietenii trebuie să se lege împreună ca unul, niciunul nu se presupune că este mai jos decât ceilalţi. Numai ca egali vom putea înainta către scop.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 11/12/2012 „Scrierile lui Rabaş”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→