Scrierile lui Rabash, volumul 2: ”Cum cei Drepţi sunt evidenţi graţie celor păcătoși, în muncă. Pentru o persoană, în scopul de a avansa pe căile Domnului, de a fi recompensată că toate acţiunile vor fi văzute din cer şi de a simţi că este într-o stare de ascensiune astăzi şi ce altceva poate face. Creatorul conduce această lume prin cei păcătoși, ceea ce semnifică: Creatorul le dă gândurile păcătoșilor, ceea ce înseamnă că nu este cazul să lucreze pentru El, ci doar pentru sine.

Şi, prin urmare, persoana primeşte o coborâre şi crede că a primit o coborâre nu pentru că i-a fost dată astfel încât să avanseze în calea Domnului şi a fi recompensată în Sfinţenie. În schimb, ea crede că este gata să regreseze pentru că nu poate lucra independent, ci trebuie să lucreze împreună. Din această cauză ea pierde în ambele sensuri: deoarece nu poate intra din nou, persoana se simte ca şi cum ar fi suspendată între cer şi pământ.

Ea crede că este într-o situaţie mai rea decâ a altor persoane. Apoi, o persoană poate să-i ceară Creatorului din adâncul inimii sale şi se poate ruga, aşa cum se spune: O, Doamne, salvează-mă, sunt nefericit, vindecă-mă Doamne, îmi este frică, şi până când, o Doamne.”

Aceasta înseamnă că, până atunci, voi rămâne într-o stare în care mă simt mai rău decât oricine altcineva și nu am nicio legătură cu spiritualitatea. Nu există, prin urmare, nicio alegere, alta decât faptul că o persoană trebuie să creadă în ceea ce este scris, că  Tu auzi rugăciunea din fiecare gură, ceea ce înseamnă că şi cele mai rele guri din lume, imposibil de a fi mai mici şi mai rele din lume, Domnul le aude mereu. Aceasta este ceea ce înţelepţii noştrii au zis: Cel care va veni să se purifice, este ajutat de Sus.

Zoharul explică aceasta prin: vă este dat un suflet sfânt.

Astfel se dovedeşte că: Creatorul îi dă gândurile păcătoase astfel încât să ceară Creatorului ajutorul, deoarece, în caz contrar, el ar rămâne în starea în care era la începutul muncii sale, pentru tot restul vieţii.

Problema este că scăpăm de aceste momente neplăcute atunci când Creatorul ne aduce în starea păcătoșilor, lăsându-ne să vedem în ce măsură nu suntem adaptați la nivelurile spirituale, la munca spirituală, ne arată că suntem total opuși de munca Domnului și că nu suntem gata să dobândim dăruirea, iubirea celorlalți, iubirea de prieteni. Descoperim că nu avem nicio atracție față de lumea spirituală, ceea ce înseamnă că nu putem ieși din noi către ceilalți, către prieteni sau Creator.

Scăpăm din aceste descoperiri. Creatorul ne deschide ochii câte puțin în fiecare starea, pentru a ne vedea adevărata stare, dar El nu ne poate forța, deoarece astfel ne-ar lăsa fără liberul nostru arbitru. De fiecare dată, El ne aduce la o anumită recunoaștere și așteaptă ca noi să ne adăugăm liberul arbitru, pentru a obține o rugăciune, o cerere și pentru a vrea corecția noi înșine și nu conform unui verdict de Sus.

De aceea, este spus, ”cel care vine să se purifice este ajutat de Sus!” Trebuie să ajungem prin propriile putere și deoarece o dorință de corecția a fost inserată în noi de Sus, iar în răspuns la ea vine de Sus forța care corectează. Nu totul poate veni de Sus; propriul nostru efort este și el necesar, un va care ne aparține nouă.

Dar, în loc de a adăuga efortul nostru, după ce am fost treziţi de Creator, care ne-a adus la începutul recunoaşterii răului, la starea de rău, noi suntem speriaţi de revelaţie şi vom încerca să-l ascundem, să îl îndulcim și să îl acoperim de noi înşine, în timp ce trebuie să dezvoltăm acest sentiment în noi inşine şi să ajungem la o stare de nesuportat. Este de neacceptat nu pentru că este neplăcut; aș fi chiar de acord să  rămân în această stare dacă aş putea atinge dăruirea prin ea.

Aici, avem obiceiul de a scăpa şi de a acoperi starea, şi astfel nu atingem adevărata rugăciune care poate să ne ajute să deschidem ochii. Creatorul ne trezeşte. El ne oferă toate condiţiile necesare, pachetul întreg necesar pentru atingerea obiectivului. Dar noi nu dorim să conectăm toate aceste elemente pentru a-l îndeplini. Pentru a face acest lucru este necesar să fim conectaţi, pentru a-l evoca pe celălalt, pentru a-l sprijini, pentru a-l încuraja, pentru a da fiecăruia încredere dar, pentru moment, aceasta ne lipseşte.

Pregătirea cursului zilnic de Cabala, 28,12,2012.

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: În timpul muncii spirituale, am atins o starea în care nu mai pot să mă ridic deasupra egoului și asta imi provoaca tensiuni, mă face să fiu furios. Este în puterea omului să se ridice deasupra egoului, sau el numai poate cere asta?

Răspuns: Omul nu poate niciodată să se ridice el însuși deasupra egoului. Poate numai să ceara asta de la Creator.

Poți lupa împotriva a tot felul de obiceiuri corporale, de exemplu să te lași de fumat, să ții o dietă, etc., astfel înlocuind un ego cu un altul, care îți este mult mai benefic.

Dar nu stă în puterea ta să te ridice deasupra lui, deoarece egoul nu are astfel de mijloace. Pentru asta, omul trebuie să invoce Lumină superioară, care este atributul opus al egoului, este atributul dăruirii, cel care va implementa această acțiune.

După ridicarea la noul nivel, vei termina nivelul, te vei stabili acolo, vei învăța ce face noua forță la acel nivel, iar apoi vei cădea din nou, dar de data aceasta chiar mai jos, într-un loc mai întunecat, într-o confuzie teribilă, atât în senzații cât și în conștiință.

Uneori te simți ca și cum ai fi amețit, alteori pierdut, fără putere, complet fără ajutor, iar alteori le vei simți pe toate aceastea odată. Vei simți ca și cum problemele te împung din toate părțile, că viața este întunecată și că nu există nicio lumină în fața ta.

Toate acestea se întâmplă pentru ca tu să să îți organizezi în mod corect conexiunea cu grupul, să îți creezi un mediu înconjurător corect, care te va sprijini și, care, în fiecare moment, îți va spune că trebuie să te întorci către Creator.

Trebuie să vezi asta, împreună cu prietenii care trebuie să îți arate acest lucru. Dacă vreunul dintre prieteni nu îți arată că el este îndreptat către Creator, că tânjește după El și că cel mai important lucru pentru el este importanța scopului, tu trebuie să îi arați asta, pentru că noi suntem influențați de grup, de tânjirile grupului. Trebuie să joci, pentru prieteni, să le arați că ai o dorință adevărată pentru a înainta. În tine, poți fi ”mort”, nu contează asta, dar în afară trebuie să joci de dragul salvării prietenilor. Dacă faci asta, atunci nu o să mai ai căderi.

Din  Congresul Novosibirsk 12/9/12, Lecția 6

Filed under: Congrese, Egoism, Intrebare si Raspuns, Munca in grup - Niciun comentariu→

BaalHaSulam, Introducere la Studiul celor 10 Sefirot, punctul 98: Acum puteţi vedea că întrebarea pe care traducătorii au pus-o în legătură cu Mitzva de iubire, spunând că această Mitzva nu este în mâinile noatre, deoarece dragostea nu vine din forţă şi constrângere, nu este deloc o întrebare. Acest lucru se datorează faptului că este, în totalitate, în mâinile noastre. Oricine poate lucra în Tora până găseşte realizarea deplină a Providenţei Sale, aşa cum este scris: Am lucrat şi am găsit, eu cred.

Când se ajunge la deplina Providenţă, dragostea soseşte în om prin el însuşi, prin mijloace naturale. Şi acela care nu crede că se poate realiza prin eforturile sale, din orice motiv, este neîncredere în cuvintele Înţelepţilor. În schimb, el îşi imaginează că munca nu este suficientă pentru fiecare om, ceea ce este opusul acestui verset: Am lucrat şi nu am găsit, nu cred. Este, de asemenea, împotriva cuvintelor Cei care Mă caută, Mă găsesc, mai precis, cei care *caută*, oricine ar fi ei, mari sau mici. Cu toate acestea, el are nevoie de efort.

Aceasta deoarece efortul este *vasul*. Nu este singura condiţie necesară, ca în lumea noastră, ca să împrumut de la bancă sau să fur, dacă nu am bani pentru a cumpăra ceva. În atingerea spiritualităţii, nu am de ales, banii trebuie să fie ai mei. Aceasta este *acoperirea* mea (Kisufa, din aceeaşi rădăcină ebraică, bani), pe dorinţa de a primi, Masach, ecranul. Trebuie să fie a mea, altfel nu voi fi capabil să simt umplutura.

Noi putem să *mprumutăm* de la Creator, apoi să-I rambursăm prin efortul nostru, aşa cum este spus: *Magazinul este deschis şi mâna scrie*.

Dar nu pot împrumuta ca un ajutor pentru dezvoltarea mea şi nu pentru revelaţie. În scopul de a atinge revelaţia, trebuie să am propriul meu vas.

Prima parte a cursului zilnic de Cabala, 20.12.2012, *Introducere în studiul celor 10 Sefirot*

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum sunt determinate cantitatea şi calitatea efortului ?

Răspuns: Acum eforturile noastre trebuie să fie investite în încercarea de a vedea că totul este realizat şi revelat în conexiunea dintre noi, în centrul grupului. O persoană trebuie să simtă centrul conexiunii generale ca o realitate efectivă. La urma urmei, este primul nostru nivel spiritual. Ar trebui să încercăm să ne imaginăm aceasta ca pe o sferă roşie sau ca un fel de placă colectivă, ca o legătură unde toate speranţele noastre şi toate aşteptările noastre trebuie să fie îndeplinite.

Ar trebui să devină locul cel mai important şi mai valoros din toată realitatea. Mai târziu, vom descoperi că este locul cel mai important iar restul reprezintă rezultate fără importanţă de ceea ce vom descoperi în centrul conexiunii noastre. Ce se va întâmpla în centru, la un moment dat, va avea un efect ce se va răspândi în toate direcţiile şi va influenţa lumea întreagă.

Prima parte a lecţiei zilnice de Cabala, 19.12.2012, Introducere la studiul celor 10 Sefirot

Filed under: Garantia reciproca, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem să facem schimbări în grup astfel încât să putem avansa ?

Răspuns: Ne-am angajat să ridicăm gradul de conştientizare a măreţiei Creatorului în prieteni, pe tot parcursul zilei, ca rugul aprins care este pe foc dar nu arde. În acest sens, toată lumea trebuie să se gândească şi să se neliniştească. Chiar dacă reuşeşti să pastrezi această preocupare mai mult decât în ziua precedentă, este deja semnificativ. Nu subestima micile eforturi, mărunţişul care se adaugă unui cont mare. Acestea sunt adăugiri care contează.

Să presupunem că acum, când sunteţi impresionaţi, decideţi din toată inima să avansaţi la măreţia Creatorului, chiar dacă gândurile voastre în timpul zilei asupra a ceea ce este important, depind de Creator şi grup, prin aceasta aţi obligat deja prietenii să vă încurajeze: Vă rog, aduceţi-mi aminte cât de mult puteţi, fără încetare, astfel încât deficitul de măreţie a Creatorului va creşte în mine.

Voi ar trebui să cereţi acelaşi lucru de la El. Numai prin intermediul grupului puteţi să vă treziţi. Stabiliţi această cerere interioară in timpul cursului şi aceasta crează un deficit în voi. Prietenii vă vor ajuta numai atunci când vă veţi întoarce spre ei dar, de fapt, cererea voastră este un deficit în contrast cu Lumina.

Orice altceva a fost creat ca o iluzie. Creatorul este ascuns în grup şi se revelează acolo, dar, de fapt, este tot dorinţa voastră de a munci permanent.

Grupul este în interiorul vostru, chiar dacă poate părea că este extern.  Voi evocaţi prietenii pentru a aduce iluzia exterioară mai aproape de tine, devenind un vas în care Creatorul este revelat.

Întrebare: Deci, cine sunt eu pentru a cere ajutor ?

Răspuns: Grupul, deoarece nu puteţi spune că sunteţi voi, încă. Dar, imaginaţi-vă că grupul sunt vasele, dorinţele mele, cântecele mele, separate de mine. Va veni un timp când veţi solicita Creatorului să vi le dea, din nou, precum este spus: Sunt fraţii mei, pe care-i caut.

Deci, trebuie să facem eforturi zi de zi, care ar trebui să fie simţite mai puternic şi mai clar. Voi nu ştiţi ce etape vor urma, dar veţi avansa până ce veţi simţi că vasul întreg este al vostru, că dorinţele prietenilor sunt esenţa voastră, că totul este intern. Când veţi înceta să vedeţi prietenul în exteriorul vostru, veţi începe să-l simţiţi în interiorul vostru, ca o mama ce-şi simte bebeluşul, chiar dacă el a crescut.

Partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 20.12.2012, Înţelepciunea Cabalei şi Filozofie

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Noi trebuie să ne conectăm într-o formă interioară, în dorințele noastre. Dar cum să mă apropii de dorințele unui prieten?

Răspuns: Pentru tine, înclinația ta către Creator este de ajuns. Doar cu această înclinație, fără a încerca să sapi mai adânc, tu te conectezi. Voi doi nu înțelegeți această dorință pe care Creatorul a plantat-o în fiecare dintre voi. Dar precis această dorință din prieten și doar ea, este importantă pentru tine. Aceasta este o înclinație subtilă pentru rafinarea sufletului. Iubești scânteia spirituală din prieten, înclinația lui către Creator. Caracterul lui și obiceiurile lui nu sunt importante pentru tine, doar Creatorul vă conectează, pentru că „în El inima ta se va delecta”. Este în El. Vrei să-l întâlneşti în Creator.

Celelalte dorinţe sunt conectate în moduri diferite; ele rămân în tine şi pur şi simplu cautaţi împlinire împreună. Dar practic aceasta nu este o unitate cu celălalt, este doar a profita de celălalt.

Şi noi, pe de altă parte, nu ne conectăm numai între noi. Lumina vine către noi şi ne dăruieşte deasupra dorinţelor noastre, ne conectează şi sălăşluieşte în conectarea noastră. Şi atunci noi toţi împreună suntem bucuroşi că i-am dat Creatorului posibilitatea de a fi revelat.

Atunci, pentru tine, este de ajuns să ai înclinaţia către adevăr, către Creator, către scop. Tu însuţi nu ştiu unde mergi, dar aspiraţia există deja şi tu trebuie permanent să te ridici şi să ţii la asta. Cum? Prin conectarea cu prietenii. Ca şi rezultat al acestui lucru, va apărea o aspiraţie suficientă în tine astfel încât lumina te va corecta, te va conecta într-o mare şi singură dorinţă în care vei revela pe Creator şi te vei delecta în asta.

Din zi în zi îţi va fi mai clar cum să foloseşti tot felul de motive pentru a te pregăti către noul stadiu. Nu vei reuşi să înţelegi în avans şi nu trebuie să ceri să înţelegi, ci să ceri forţa dăruirii „deasupra raţiunii”. Doar din această aspiraţie pentru dăruire deasupra raţiunii, înţelepciunea se va revela către tine şi tu o să ştii atunci.

Din partea întâi din Lecţiile zilnice de Kabbalah, 12/12/12, Scrierile lui Rabash

Filed under: Garantia reciproca, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Din articolul lui Baal Ha Sulam „Introducere la studiul celor 10 Sfirot”… este partea din Tora, adică partea de pregătire extinsă pe care cineva trebuie să o facă, purificarea corpului înainte să fie recompensat cu ţinerea Torei şi Mitzvot.

Asta vorbeşte despre aşa-zisul „timp de pregătire”. O persoană vine să studieze Cabala, dar încă nu înţelege unde este. Ea începe cu câteva lecţii introductive, devine obişnuită cu un grup; participă la ateliere şi la munca în comun. Dacă se alătură unui grup, âdeprinde noi valori şi atitudini de la grup indiferent dacă vrea sau nu. Aşa începe pregătirea unei persoane, durează până când o persoană atinge o stare numită „Lisma” însemnând că Lumina care Reformează are impact asupra ei într-un mod în care dorinţele sale sunt schimbate

„Completând Calea Torei” ţine loc de „a cere miracole” adică a te bucura de proceul de a dărui. O persoană trebuie să dorească să se ridice pe sine deasupra interesului propriu. Oricum trebuie să aspire la această condiţie, nu pentru că vrea să scape de suferinţe, dar pentru a deveni capabil să dăruiască. Dăruirea trebuie să devină singura plăcere. Când o persoană se ridică deasupra orinţelor sale egoiste, el este preocupat cu diferite probleme, dar vor fi pentru preocuparea de a ţine la alţii. El ţine doar la acest mod de comportament ca fiind „viaţă”.

Odată în timp ce făceam saună cu Rabash, l-am întreabat despre modul în care să-mi verific gradul de „Lishma”. Mi-a explicat în modul următor: „Un prieten de-al tău îţi înapoiază o sumă de bani pe care ţi-o datora. Sunt 1.000 de dolari într-o sacoşă. Numari banii şi vezi că sunt 999 de dolari. Te gândeşti că nu este mare lucru şi te decizi că cel mai probabil prietenul tău a calculat greşit şi că a crezut că e mai mult cu 1 dolar. Te gândeşti că nici măcar nu merită să-i menţionezi acest lucru. Deci închei şacoşa şi închei afacerea”.

Asta se numeşte a „acţiona în raţiune”. Dacă numeri bani sau dacă te conduci după orice calcul, înseamnă că eşti condus de mintea ta. Dacă numari banii şi totuşi accepţi aproximarea prietenului (este evident pentru tine că el a dorit să-ţi returneze toată suma de 1.000 de dolari) atunci accepţi sacoşa fără nicio ezitare chiar dacă nu conţine întreaga sumă pe care ţi-o datora şi pe care ai presupus că o vei primi înapoi. Asta înseamnă că mergi deasupra opiniei tale şi deasupra minţii tale.

Nu contează cât de mult prietenul tău ţi-a returnat. Tu accepţi orice sumă de la el ca şi cum ar fi 1.000 de dolari; nu există un minim pe care să-l accepţi. Nu pui niciun fel de condiţii, nici nu te gândeşti la posibilul lui calcul greşit. Este pur şi simplu imposibil! Prin acceptarea sumei de 999 de dolari, mergi „deasupra raţiunii” în cuantum de 1 dolar.

Dacă deschizi sacoşa şi vezi doar un singur dolar, prin a accepta acest lucru ca fiind de fapt 1.000 de dolari, mergi „deasupra raţiunii” în cuantum de 999 dolari. Este ceva semnificativ…

Este genul de credinţă care nu te lasă să primeşti nimic în schimb. Iei judecata Creatorului sau estimarea prietenului de bună; şi tu simţi că ai primi toată suma de ani înapoi. Tu simţi „ca şi cum” prietenul tău ţi-a returnat toată suma de 1.000 de dolari, 100%. Această situaţie te împlineşte şi îţi dă putere să te ridici de la „Lo Lisma” la „Lishma”.

Din prima parte a lecţiei zilnice de kabbalah, Lecţia din 11/12/2012 „Introducere la studiul celor 10 Sfirot”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Ieri, un prieten care a parasit grupul ceva timp în urmă, m-a sunat dintr-o dată şi mi-a spus că vrea să revină. Cum se trezeşte într-o persoană o astfel de deficienţă fierbinte? Cum putem să-i atragem pe cei care ne-au părăsit ?

Răspuns: Poate cineva să evite corecţia sufletului său ? Cel care a fost cu noi la un moment dat şi ne-a părăsit, va reveni. Vedeţi că nu reţin pe nimeni, nici măcar pentru o clipă. Dacă cineva vrea să plece, atunci lăsaţi-l sa plece, îi urez toate cele bune. Eu pot spune asta despre oricine, fără niciun regret, pentru că este destinul lui.

Noi trebuie să avansăm în conformitate cu legile naturii pe care cabaliştii ni le explică. Acestea sunt legile naturii şi nu există nimic artificial. Cabaliştii ne vorbesc despre psihologia umană şi cum să o utilizăm corect în scopul de a avansa, de a ajunge în partea superioară, să ne ridicăm la psihologia noastră interioară, spre o conexiune interioară, pentru a intra în lumea care este la originea particulelor elementare, fotoni, atomi, toată materia.

Trebuie să penetrăm acest domeniu unde forţa care susţine toată realitatea este ascunsă. Toate acestea se întâmplă în conformitate cu legi precise şi nu este nimic întâmplător aici. Avem nevoie să avansăm în acest sens şi urmare a progreselor înregistrate, un câmp de forţe puternice apar în jurul nostru.

Atunci, acesta va influenţa oamenii care au fost cu noi şi care au plecat, de asemenea oamenii la care încă nu a ajuns. Încărcătura lor, scânteia lor, punctul din inimă, potenţialul lor spiritual este încă scăzut, sau au studiat puţin şi au plecat, sau nu au ajuns la noi încă, dar sunt în aşteptare.

Ei sunt aproape de noi, dar câmpul nu este destul de puternic pentru a-i atrage. Câmpul nostru de forţă este încă mic şi ei sunt slabi în încărcătura lor. Dar, când câmpul nostru de forţă se va dezvolta şi va deveni mai puternic, el îi va atrage în interior. Apoi, vom vedea dintr-o data cum uşa se va deschide şi ei vor intra aici.

Acest lucru se va întâmpla, fără îndoială. Totul depinde numai de avansarea noastră şi trebuie să efectuăm corecţia, ca o datorie.

Deci, munca noastră este, în primul rînd, munca interioară spirituală. Trebuie să difuzăm materialele noastre peste tot în lume, în timpul nostru liber, şi pentru această muncă avem fabrica noastră Cabalistă. Aceasta este lucrarea externă, dar 90% din munca noastră trebuie să fie consacrată muncii interioare. Toate forţele noastre şi toată atenţia trebuie să vizeze avansarea noastră interioară.

Noi realizăm difuzarea externă în afara grupului internaţional pentru avansarea noastră, deoarece noi depindem de societatea extinsă.

Prima parte a lecţiei zilnice de Cabala din 17.12.2012, Introducere la Studiul celor zece Sefirot.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Să spunem că Creatorul desenează nouă o poză cu cineva incapabil să convieţuiască cu o problemă sau să iasă dintr-o situaţia proastă. Este o manifestare a slăbiciunii grupului? Cum ar trebui să reacţionăm la situaţia aceasta?

Răspuns: Nu putem să spunem că este o consecinţă a muncii grupului. Noi suntem legaţi de întreaga lume. Grupul în care suntem acum nu este un grup mic de persoane, așa cum se obișnuia să se studieze acum 1.000 de ani, când lumea a început să se dezvolte în mod egoist. De exemplu, grupurile lui ARI, Ramchal, Rabbi Simon, sau ale lui Rabbi Akiva erau detaşate de restul lumii.

Lumea, asa numita parte a ei din Babilon, s-a dezvoltat în mod egoist, unde grupurile cabalistice avansau independent. Ei obişnuiam să discute numai în grup numai ce aparţinea de grup.

Astăzi, lumea avansează în general; a devenit globală. Acum avansăm nu pentru că merităm sau nu merităm dar pentru că trebuie să ne mişcăm înainte de dragul corectării lumii. Deci nu putem spune că cineva a simţit sau s-a elevat ca rezultat al muncii interne în grup cu un grup particular sau cu orice alte grupuri; noi suntem toţi interconectaţi îndeaproape. Azi aceste probleme nu pot fi rezolvate în felul acesta.

Din Convenţia de la Novosibirsk, 8/12/12 Lecţia 4

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce să facem dacă ne lipsește importanța scopului ? Se întâmplă tot timpul: oamenii vin în clasă și adorm. Ce metodă trebuie să folosească un grup pentru a evela măreția Creatorului și importanța scopului?

Răspuns: Nu contează dacă cineva adoarme. Se întâmplă uneori! El a venit în clasă cu ultima forță și a adormit. Și ce? Ce putem să facem în legătură cu asta? Cum putem să-l trezim dacă el este „mort”?

În acest moment el nu este o fiinţă umană, mai degrabă o „plantă”. Nu poţi să-l inspiri în acelaşi timp. Oamenii au nevoie de somn, nutriţie şi alte necesităţi naturale. Nu poţi să faci nimic în privinţa asta; tu trebuie să iei doar considerare. Nu poţi să ceri nimic de la prietenii tăi, decât dacă ei dorm cel puţin 5-6 ore şi mănâncă de câteva ori pe zi.

Întrebare: Asta este clar. Deşi încă nu este clar pentru mine cum grupul ar trebui să crească importanţa ţelului.

Răspuns: Grupul ar trebui să aibă această grijă în termeni obişnuiţi, dar nu promovând slogane de care oamenii sunt plictisiţi să audă. Trebuie să vedem că oamenii „simt asta până în măduva oaselor”.

Cum putem să facem asta? Încearcă! Gândeşte-te la asta tot timpul. Dacă continui să te gândeşti la asta va avea un impact. Asta este munca noastră și nu putem să scăpăm de ea. Suntem conduşi de egoism. În asta suntem opuşi Creatorului.

Când avansăm la următorul nivel ne vom confrunta cu condiţii extreme şi diferite ale muncii spirituale: ură, dificultăţi şi dezamăgiri.

Toate vin de la Creator! Trebuie să fim de acord cu el, mai puțin în cazul în care  cineva face o „gaură în barcă”, care ar putea să facă rău muncii noastre spirituale. În acest caz aveți dreptul să luțai aceea persoană din barcă şi să o dați afară din grup.

Cu toate astea dacă adoarme ar trebui să-i punem o pernă sub cap, aşa cum ai face pentru copilul tău.

Din Convenţia de la Novosibirsk 8/12/12, Lecţia 4

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→