Când omul trece prin credință mai presus de rațiune, nu contează pentru el cât de multe știe, ce știe și ce gândește și înțelege. El trece peste cunoștințele sale cu ochii închiși, fără să încerce să învețe nimic.

Cu toate acestea, are o parte din propriile cunoștințe, înțelegere, senzații și nu le taie pe toate, nu devine o persoană limitată, ci încearcă să se ridice deasupra lor. Dacă în felul acesta încearcă să avanseze în proprietatea dăruirii, în proprietatea de a se apropia de prietenii săi și în iubire, atunci aceste acțiuni îl conduc la starea de Ibur, naștere spirituală.

Prin urmare, Rabaș scrie: „Când omul poate merge cu ochii închiși”, adică nu este ghidat de sentimentele sale și de mintea lui în care vede lumea noastră în mod egoist și nimic altceva, ci vrea să meargă „peste rațiune”, adică  „și crede în înțelepți și merge până la capăt” (credința este o proprietate a dăruirii), apoi, făcând acest lucru, el realizează o acțiune numită Ibur. Astfel ajunge într-o stare de capitulare. Și treptat în el se manifestă proprietatea germenului spiritual, începe să se dezvolte.

„Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele şi voi locui în Casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele.” (Psalmul 23).

Prin urmare, cel mai important lucru este să nu încetăm să încercăm să ne imaginăm o lume plină de Creator și să ne gândim cum ne putem apropia de El conform proprietăților, acțiunilor și intențiilor noastre, pentru a începe să ne simțim pe El și pe noi înșine în El. . Asta înseamnă să locuiască „în Casa Domnului până la sfârșitul zilelor mele”.

Din Convenția internațională „Să ne ridicăm deasupra noastră” 1/8/22, „Mergând în credință mai presus de rațiune” Lecția 5

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem ajuta țara noastră și oamenii care trăiesc în ea să se conecteze? Și cum îi influenţăm prin unificarea noastră?

Răspuns: V-aș sfătui să dezvoltați în primul rând relațiile dintre voi. Acesta este cel mai important lucru. Când forța spirituală, calitatea dăruirii, a iubirii și a conexiunii apare în voi măcar puțin, atunci ea va emana simultan din voi și în afara voastră. Asta vor simți masele. Dar, între timp nu cred că este necesar să vorbim despre asta, să facem reclamă sau să facem ceva în acest sens.

Dar este necesară răspândirea cunoștințelor generale, că o bună conexiune între noi duce la o viață mai bună. Asta facem tot timpul.

Întrebare: Cum ne putem încuraja unii pe alții să credem că este posibil să simțim credința mai presus de rațiune?

Răspuns: Această posibilitate depinde doar de voi și de nimeni altcineva. Iar starea lumii este aranjată în așa fel încât, dacă vreţi, veţi realiza neapărat și rapid schimbarea. Totul depinde de amploarea dorinței voastre. Așa că mergeți înainte! Nu credeţi pe nimeni că este imposibil, că este greu. Problema noastră principală în această lume este să-l dezvăluim pe Creator; atunci totul ne va fi clar. Mult succes ȋn asta!

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Regȃndirea evoluţiei”

Timp de multe decenii am fost învățați că evoluția este aleatorie, că mutațiile pur și simplu au loc, iar cele care contribuie cel mai mult la supraviețuirea speciei rămân, în timp ce celelalte dispar. Dar știința acceptă treptat că evoluția nu este aleatorie, ci direcțională.

Cercetările dintr-un studiu de exemplu, care s-a concentrat pe o buruiană mică, înflorită, numită cresonul thale, au afirmat că „Se pare că mutația este foarte nealeatorie și nu este aleatorie într-un mod care aduce beneficii plantei. Este un mod cu totul nou de a gândi despre mutație” au concluzionat ei.

Un alt studiu, care a examinat mutația hemoglobinei care protejează împotriva malariei, a constatat că aceasta apare mai frecvent la oamenii din Africa, unde malaria este frecventă, decât la oamenii din Europa, unde este rară. „Mutațiile sfidează gândirea tradițională” a spus cercetătorul principal. „Rezultatele sugerează că informațiile complexe care sunt acumulate în genom … influențează mutația și, prin urmare, ratele de origine specifice mutației pot răspunde … la presiuni specifice mediului”.

Dacă privim și mai adânc decât fenomenele aparente, vom constata că și mediul evoluează într-o direcție specifică: spre creșterea integrării. Evoluăm către o stare care există deja, deși nu am perceput-o. Este o stare în care speciile se separă unele de altele, dar în armonie cu toată creația.

Pământul este un sistem echilibrat. Părțile sale sunt într-o armonie perfectă între ele, ceea ce garantează supraviețuirea plantelor și animalelor Pământului. La suprafață nu ar fi trebuit să existe evoluție. Dacă totul este perfect și armonios, nu ar fi trebuit să existe schimbări în specie.

Motivul pentru care evoluția încă are loc, în ciuda echilibrului dintre toate creațiile, este că sub toată creația se află o dorință de îmbunătățire constantă a stării personale. Cu cât o creație este mai evoluată, cu atât dorința ei este mai intensă. În omenire, această dorință se manifestă ca egoism și narcisism, ca o dorință de control, de a fi superior, chiar asemănător lui Dumnezeu. În regnul animal și în plante, se exprimă într-un efort constant de a se întări împotriva dușmanilor naturali, dar nu în dorința de a domina și controla. Prin urmare, pe fiecare nivel, în afară de cel uman, echilibrul rămâne, deși este dinamic și evolutiv.

În umanitate, principala „evoluție” este în percepția noastră, nu în corpurile noastre, deși schimbările fizice au loc și în noi. Pe măsură ce înțelegerea noastră despre lume evoluează, percepția noastră asupra realității se schimbă și devine mai aliniată cu lumea interconectată din jurul nostru.

Deoarece natura este complet integrată și toate părțile ei sunt indisolubil împletite, societatea umană este, de asemenea, din ce în ce mai interconectată și interdependentă. În consecință, așezările au crescut de-a lungul secolelor de la clanuri nomadice la orașe sedentare, la orașe, țări și imperii.

Odată cu creșterea dimensiunii așezărilor, am devenit din ce în ce mai interdependenți din punct de vedere economic, în ceea ce privește furnizarea de provizii alimentare, educație și în fiecare aspect al vieții noastre. Acum, întreaga lume a devenit conectată până la punctul în care chiar și țări întregi, inclusiv superputeri precum China sau Rusia nu se pot întreține singure. Globalizarea a făcut din întreaga lume un sat, dar unul ai cărui locuitori sunt reticenți să-și accepte vecinii și se ciocnesc constant unii cu alții.

Dezvoltarea societății umane către o integrare sporită nu este o coincidență, pentru că trăim într-un univers integrat, unde totul este interconectat și interdependent și noi suntem dezvoltați în aceeași direcție. De aceea, pentru toate eforturile noastre de a-i înlocui pe ceilalți, până la urmă suntem încă dependenți de toți ceilalți și nicio țară nu își poate menține preeminența la infinit. Împotriva voinței noastre, suntem atraşi către cooperare.

Dar evoluția noastră către o societate interdependentă vizează mai mult decât societatea însăși. Este destinat să ne dezvăluie interdependența întregii creații, că totul este armonios și toate piesele creației se completează reciproc. Rezultatul final al evoluției noastre este conștientizarea completă a universului în care existăm, la toate nivelurile sale: fizic, mental și spiritual.

Dacă ne îndreptăm în mod voluntar spre coeziune și cooperare, vom avansa către obiectivul final mai repede și mai puțin dureros. Este ca și cum ai înota în aval, spre deosebire de a încerca să înoți în amonte, ceea ce facem acum. Este fără speranță și dureros.

Malul care ne așteaptă în josul pârâului este senin și liniștit. Dacă înotăm spre el, crescând în mod voluntar cooperarea și considerația reciprocă, vom ajunge rapid, plăcut și ușor la acel mal plăcut. Dacă opunem rezistenţă vom ajunge totuși acolo, deoarece nu putem merge decȃt în sus, dar vom ajunge acolo doar după ce vom fi epuizați, învinși și chinuiți.

Filed under: Educatie, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Apropierea de prietenii din grup înseamnă apropierea de Creator. Numai așa putem realiza conexiunea noastră cu El.

Iar Creatorul ne dezvăluie calitatea aspirațiilor noastre în măsura în care aspirăm corect unul la altul și ajungem în starea în care El începe să se dezvăluie ca proprietate a conexiunii noastre, ca lumină, ca putere de unire. Această calitate a conexiunii pe care o dobândim se numește lumină superioară. Acesta este Creatorul.

Întotdeauna simțim doar conexiunea dintre noi, am provenit din ea și totul, cu excepția punctului de conexiune dintre noi, a fost spart. Și din această spargere trebuie să restabilim conexiunea.

Când se întâmplă acest lucru, atingem starea inițială, numită Adam HaRishon (primul om), care a fost creat de Creator, ca fiind de 620 de ori mai puternic decât a fost creat inițial.

Aceasta este diferența dintre munca noastră și munca Creatorului. De aceea este scris: „Fiii mei M-au învins”. Creatorul pare să spună: „Am creat o stare inițială relativ mică, ce a existat doar în lumina Hassadim și ei au luat tot egoismul din dorința pe care am creat-o, l-au transformat în calitatea dăruirii și astfel M-au revelat de 620 de ori mai mult”.

Din Convenţia Internatională  “Ne ridicăm deasupra sinelui nostru” 1/6/22, “Abordarea Creatorului prin reţeaua de conexiuni dintre noi Lecţia 1

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Anularea este un act de liberă alegere sau o obligație?

Răspuns: Dacă vrei să te dezvolți spiritual, trebuie să te anulezi. Reducerea egoismului (Tzimtzum) este prima condiție a dezvoltării noastre spirituale. Și atunci ne vom dezvolta în calitatea dăruirii, iar aceasta este credința mai presus de rațiune.

Deci, aici nu este de ales. Dacă nu vrei, oricum vei fi adus la asta.

Întrebare: Acțiunea de autoanulare la zero este o acțiune de sus? Pot să o fac eu însumi sau o face Creatorul?

Răspuns: Totul vine de la Creator. Dar te comporți ca și cum ai face-o singur. Creatorul începe și termină totul. Numai El face totul și o persoană ar trebui să încerce să participe la asta. Așa funcționează.

Din Convenţia Internatională  “Ne ridicăm deasupra sinelui nostru” 1/7/22, “Anularea ȋn faţa prietenilor” Lecţia 2

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Când înclinația rea ne aduce gânduri străine, acesta este momentul să luăm aceste gânduri și să le ridicăm deasupra rațiunii. (Rabash, „Toată Tora este un singur nume sfânt”)

Gândurile străine, adică egoismul, sunt tot ceea ce mă separă de Creator. Aceste gânduri se trezesc în noi intenționat, astfel încât să ne ridicăm deasupra lor și să descoperim starea spirituală.

În acel moment trebuie să cerem Creatorului să ne dea iubire între noi, unde, conform legii echivalenței de formă, El Însuși se va descoperi. Aceasta va fi revelarea Creatorului către ființele create.

Întrebare: Cum ne putem ridica deasupra gândurilor străine dacă acestea se întorc constant și încearcă să ne distragă atenția de la lecție?

Răspuns: Aceasta este de fapt, minunat! Aceasta înseamnă că vi se oferă posibilitatea de a face o altă mică corectare în fiecare minut. Este imposibil să intri de două ori în același râu. De fiecare dată sunt noi condiții și noi corectări.

Din Convenţia Internatională  “Ne ridicăm deasupra sinelui nostru” 1/8/22, “Mergând ȋn credința mai presus de rațiune” Lecția 5

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când suntem în starea de coborâre și ascundere, cum putem păstra garanția reciprocă între noi?

Răspuns: Dacă suntem în stări de coborâre și ascundere, atunci trebuie să ne menținem cu ajutorul prietenilor. Și când nu sunt într-o coborâre, trebuie să mă gândesc la modalitățile în care îmi pot susține prietenii.

Așa lucrăm treptat, alternativ, în valuri: eu pentru prieteni, prietenii pentru mine și așa mai departe. Ne poziționăm întotdeauna în așa fel încât toate stările noastre negative și pozitive să se adune reciproc și să avansăm direct către scop.

Din Convenţia Internatională  “Ne ridicăm deasupra sinelui nostru” 1/9/22, “Lucrȃnd ȋn responsabilitate reciprocă” Lecţia 6

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când anularea egoismului vine de la Creator, este o stare foarte dureroasă. Cum putem obține singuri calitatea anulării? Este posibil?

Răspuns: Este imposibil. Singurul lucru pe care îl putem face este să-i cerem Creatorului să o facă. Suntem creații. Și o ființă creată este ceea ce a fost creat și nu se poate schimba. Deci nimic nu ne va ajuta.

Dar, să-i ceri serios Creatorului să facă cu adevărat ceea ce este necesar, este posibil doar printr-un grup care este un sistem prin care ne conectăm cu Creatorul.

Înțelegem că, în epoca noastră – a tehnologiei – dacă vreau să mă conectez cu cineva, trebuie să acționez printr-un fel de comutator care să mă conecteze la locul prin care vreau să trec. Adică este nevoie de o rețea, o conexiune, o linie; este necesară cunoașterea modului în care se realizează toate acestea. Și toate acestea se fac prin grup.

O parte a grupului trebuie creată de noi, așa cum scriu Rabash și alți cabaliști. Aceste principii sunt cunoscute de mii de ani. Iar cealaltă parte este făcută de sus, de către Creator, în conformitate cu eforturile noastre. Aceasta este o muncă reciprocă într-un grup, în care începem să ne întâlnim cu El.

Când creăm un grup și de fiecare dată îl îmbunătățim și îl facem mai compus, devotat și mai conectat unul cu celălalt și cu scopul, ne construim pe noi înșine și legătura noastră cu Creatorul, iar El ne schimbă. Ȋn acest mod procedăm.

[293141]
Din International Convenţia Internaţională “Ne ridicăm deasupra sinelui nostru” 1/7/22, “Anulȃndu-ne ȋn faţa prietenilor” Lecţia 2

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Rabash, Scrisoarea nr. 42: Noi știm ceea ce înțelepții noștri au spus: „Întrucât fețele lor nu seamănă una cu cealaltă, opiniile lor nu seamănă una cu cealaltă”, cum ar putea să fie ca un singur om cu o singură inimă?

Răspuns: Dacă spunem că fiecare se îngrijește de sine, este imposibil să fim ca un singur om, deoarece nu suntem asemănători unul cu altul. Cu toate acestea, dacă toți își anulează sinele și se îngrijesc doar de beneficiul Creatorului, ei nu au opinii individuale, deoarece persoanele au fost anulate și au intrat în autoritatea unică.

Cel mai important lucru pentru noi este să ne anulăm pe noi înșine, autoritatea noastră. Indiferent de ceea ce facem în grup, în domeniul spiritual în care dorim să ne dezvoltăm, nu ar trebui să existe o autoritate proprie.

Puterea noastră ar trebui să fie în a nu avea propria noastră autoritate. Adică, o persoană trebuie să se controleze pe sine în așa fel încât să anuleze dorințele egoiste ale inimii sale. Acest lucru este foarte important!

Suntem cu toții diferiți. Fiecare are dorințe diferite, intenții diferite. Dar, anulându-ne pe noi înșine, devenim asemănători unii cu alții în direcția anulării. Și, deși suntem cu toții foarte diferiți, chiar opuși în unele lucruri, nu contează.

Dacă ne anulăm pe noi înșine, devenim cu toții la fel—anulați. Iar când acești anulați se conectează între ei, Creatorul se revelează în ei, pentru că în ei a rămas un loc gol, s-au deschis pentru atingerea Creatorului.

Din Convenția Internațională „Ne ridicăm deasupra sinelui nostru” 1/7/22, „Anularea în fața prietenilor” Lecția 2

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Devii responsabil pentru totdeauna, pentru ceea ce ai îmblânzit (Antoine de Saint-Exupery).

Răspunsul meu: Acest lucru este absolut adevărat. Dacă ai îmblânzit, adică dacă ai adus unele dintre calitățile tale într-o persoană sau chiar într-un animal, atunci ești responsabil pentru acele calități care există acum în el de la tine. Și astfel ești responsabil pentru asta.

Adică, dacă înveți o persoană ceva, atunci vezi că în urma studiilor și a pregătirii tale cu el, el avansează corect în viață.

Întrebare: Și dacă nu? Îmi asum eu vina?

Răspuns: Este în totalitate vina ta. Absolut! Nu poate fi altfel.

Comentariu: Adică nu se poate spune: „Am investit atât de mult în el, dar el… uite.”

Răspunsul meu: Dacă ai investit, atunci te-ai pus în el. Si asta e. Ești responsabil pentru asta.

Întrebare: Ce ar trebui investit într-o persoană, cu adevărat, în cursul vieții?

Răspuns: Omul trebuie să primească ajutor pentru a-și crea sufletul.

Întrebare: Care este sufletul în înțelegerea dvs.?

Răspuns: Calitatea dăruirii și a iubirii pentru străini, pentru alții, pentru toată lumea.

Întrebare: Este aceasta cu adevărat singura sarcină a unui învățător?

Răspuns: Da. Nu este nevoie de nimic altceva.

Din KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 11/29/21

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→