Michael Laitman, pe Quora: “Cum poate să găsească cineva un sens din suferință?“

Când noi – prin acțiunile noastre, prin modul nostru de viață – vom provoca o asemenea suferință încât nu vom putea să ne întoarcem din ea, ne va face să ne gândim la sensul suferinței sau, cu alte cuvinte la sensul vieții, pentru că viața va fi plină de suferință.

Vom începe apoi să ne gândim dacă nu ar trebui să trăim deloc, dacă ar trebui să suferim, dacă totul are sens și ce ar trebui să facem cu noi înșine. Vom începe apoi să ne punem întrebări serioase asupra vieților noastre și vom încerca să găsim răspunsurile.

Apoi, vom ajunge la concluzia că viața noastră este incorectă și că trebuie să găsim modul corect de viață pentru ca toată lumea să se simtă bine și pentru ca viața însăși să nu se termine ci mai degrabă să ne conducă la rezultatul ei optim.

Vom fi apoi pregătiți să începem să ne conectăm în mod pozitiv unul cu celălalt mai presus de tendinţele noastre de diviziune și distrugere și făcând acest lucru, vom începe să atragem forța pozitivă care locuiește în natură în viața noastră.

Viața noastră va suferi apoi o schimbare dramatică către o nouă formă armonioasă, pașnică și pozitivă, care este mai echilibrată cu natura.

Bazat pe „Știri cu Michael Laitman” de la KabTV din 2 decembrie 2021. Scrisă/editată de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Egoismul  este dușmanul nostru care ne împiedică fără echivoc, sau un prieten care ajută la construirea unei scări de ascensiune către Creator?

Răspuns: Egoismul ne arată cât de opuşi suntem Creatorului și ne ajută foarte mult în acest sens.

Întrebare: Când constat că egoismul meu nu îmi permite să mă anulez înaintea grupului de zece și să-i văd deasupra mea, cum mă pot ajuta cei zece în asta?

Răspuns: Deja te ajută, arătându-ți cât de egoist ești. Și atunci nu poți decât să te anulezi în fața lor și să te rogi pentru ajutor, atât de la grup, cât și de la Creator.

Întrebare: Cum se păstrează un echilibru între egoism și măreția prietenilor?

Răspuns: Mergi mai departe așa, astfel încât tot egoismul să înceapă treptat să lucreze pentru unificare, pentru Creator.

Din  Convenţia Internatională “Ne ridicăm deasupra sinelui nostru” 1/7/22, “Adeziunea la prieteni” Lecţia 3

Filed under: Criza, globalizare, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Pentru ca ceva bun să devină realitate, trebuie să-ți stabilești un obiectiv. Unii experți spun: „Trebuie să te așezi și să scrii, cu exactitate, ceea ce vrei să obții. Și atunci vei reuși. Și notează-ți obiectivele cu mâna, cu un pix, nu pe computer”, chiar și astăzi. În acest caz, aveți șanse mai mari de succes.”

De ce a avut mai mult succes trecutul, când scriam cu mȃna?

Răspuns: Acesta nu este trecutul. Îți exprimă gândurile în mod natural. Și ar fi și mai bine dacă ai lua o daltă și un ciocan și le-ai sculpta pe piatră.

Întrebare: Asta înseamnă că vei munci din greu pentru asta?

Răspuns: Da. Ar trebui să faci asta.

Întrebare: Spui literal asta?

Răspuns: Desigur. O persoană ar trebui să investească în viitorul său, în planurile sale. Prin urmare, procedați astfel.

Întrebare: Și dacă o face pe un computer?

Răspuns: Este foarte rapid, accesibil, iar el îl poate șterge și scrie din nou. Nu este la fel.

Întrebare: Este de dorit să nu poată fi șters?

Răspuns: Da. Aceasta este prima condiție.

Întrebare: Ce fel de scop ar trebui să sculpteze o persoană pe o piatră?

Răspuns: Un obiectiv important. Nu contează dacă este primordial sau nu. Dar ar trebui să știe că ȋl sculptează. Nu degeaba se spune că ceea ce se scrie cu pixul nu poate fi tăiat cu toporul. Un stilou este la fel cu ceva sculptat pe o piatră.

Întrebare: Spuneţi-mi, se schimbă obiectivele în cursul vieții unei persoane? Trebuie să sculpteze un alt scop?

Răspuns: Cu siguranță. Se schimbă. E in regula; lasa-le să se schimbe. Aceasta se numește „cartea vieții” pe care o scrie. Aşa să fie; nu contează. Și nu șterge ce s-a întâmplat. Aceasta este dezvoltarea lui.

Întrebare: Și ce se întâmplă când el sculptează literalmente? Ce se întâmplă în interiorul lui în timpul acesta? Să presupunem că acceptă formula dvs. și sculptează scopul ȋn piatră: „Vreau să ajung la iubirea adevărată”.

Ce se întâmplă în interiorul lui în acest timp?

Răspuns: Așa vrea el să fie. El se investește pe sine deja în viitorul său.

Întrebare: Putem spune că ȋl sculptează în interiorul său, de fapt?

Răspuns: Da, desigur.

Întrebare: Este posibil să creăm un scop care să nu se schimbe de-a lungul vieții și să avansezi spre el?

Răspuns: Este posibil, dar tot se va adânci și se va schimba. Poate după forma exterioară pe care o sculptați nu se va schimba, dar după conținut se va schimba.

Întrebare: Ce scop aţi sculpta astăzi în piatră?

Răspuns: Mi-ar plăcea să văd toți studenții mei uniți acum. Ar fi un grup minunat, care s-ar ține unul de celălalt pe tot globul și care ar putea deveni cu adevărat o conexiune între umanitatea nefericită și puternicul Creator. Asta aș sculpta.

Am simți că totul ne duce la asta.

Din KabTV “ştiri cu Dr. Michael Laitman” 11/29/21

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Rabash, „Despre mai presus de rațiune”: Invidia pe care o simte față de prieteni când vede că aceștia au calități mai bune decât ale lui. Îl motivează să dobândească calitățile lor bune, pe care nu le are și pe care este gelos.

Probabil vă amintiţi cum mama voastră a spus multora dintre voi în copilărie: „Joacă-te cu băiatul ăsta și nu cu ăla pentru că vei învăța ceva bun de la acesta și de la acela dimpotrivă, numai rău”.

Problema este că avem nevoie de invidie și să o folosim corect. Suntem înconjurați de prieteni care au calități foarte bune pentru avansarea spirituală, dar nu suntem geloși pe ei. S-ar putea chiar ca ei să ne respingă fizic, exterior sau într-un alt mod.

Trebuie să depășim toate respingeriile din lumea noastră în ceea ce privește aspectul, obiceiurile, mișcările și tot ceea ce ne poate inspira respingerea prietenilor. Cel mai important lucru este să începi să-i invidiezi cu privire la scopurile și capacitățile lor.

Numai atunci voi putea să mă apropii de ei, să-mi atașez aspirațiile lor și să acumulez un număr suficient de astfel de dorințe de la prietenii mei, astfel încât să formez un întreg Kli, un vas. Prin urmare, invidia ne dezvoltă Kli-ul și ne permite să-l facem mare și universal.

Din  Convenţia Internatională “Ne ridicăm deasupra sinelui nostru” 1/8/22, “Dobȃndirea măreției scopului de la prieteni” Lecția 4

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Nu-mi subjug prietenii dacă cer corectarea pentru ei?

Răspuns: În niciun caz. Pentru că niciunul dintre noi nu poate cere pentru sine. Acest lucru nu va funcționa, ci doar îl va împinge pe cel care se roagă pentru sine departe de Creator. Iar cel care cere pentru alții, primește primul.

Întrebare: Când îmi văd prietenii necorectați, cum îi pot înălța? Prin acest joc, anulare și rugăciune, sau există alte mijloace?

Răspuns: De îndată ce văd prietenii necorectați, trebuie să fiu îngrozit de proprietățile mele în care îi văd ca atare și imediat, pornind de la aceasta, să cer corectare Creatorului nu pentru a mă corecta eu, ci pentru ca să-mi văd prietenii corectați în proprietățile mele corectate.

Întrebare: Cum știu dacă mă străduiesc suficient să mă conectez în grupul de zece?

Răspuns: Include-te în grupul de zece și grupul de zece din tine, astfel încât să nu existe distanță, lipsă de gânduri, lipsă de dorințe și nici lipsă de conexiune între noi, pentru ca legătura noastră să fie absolută, „față în față” ( Panim le Panim).

Și atunci, destul de ciudat, în această stare îl vom găsi pe Creator pentru că El nu are nevoie de un loc.

Din Convenția internațională „Să ne ridicăm deasupra noastră” 1/7/22, „Adeziunea cu prietenii” Lecția 3

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce fel de relație ar trebui să avem în grupul de zece în timpul lecției pentru a construi Kli-ul (vasul)?

Răspuns: Trebuie să fim atenți nu la ceea ce se întâmplă în grupul de zece zece, ci la modul în care ne putem ridica și să ne salvăm din toate împrejurările și la ceea ce ne face Creatorul – tot felul de divizări, insatisfacții, nemulțumiri unul față de celălalt și așa mai departe — pentru noi nu contează. Acestea sunt toate proprietățile divizării. Nu ar trebui să te adâncești în ele, să stai în ele mult timp, să le cercetezi și să le mesteci.

Principalul lucru este să te ridici rapid peste aceste stări. Așa că se spune că ar trebui să fie ca o mică ciupitură: ar trebui să-ți simți egoismul și să nu mai fii în el, ci să te ridici imediat deasupra lui. Și așa de fiecare dată. Este suficient pentru a-și injecta otrava în tine. Și atunci deja lucrezi cu el, transformându-l din întuneric în lumină.

Din Convenția internațională „Să ne ridicăm deasupra noastră” 1/6/22, „Apropierea Creatorului prin rețeaua de conexiuni dintre noi” Lecția 1

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Când omul trece prin credință mai presus de rațiune, nu contează pentru el cât de multe știe, ce știe și ce gândește și înțelege. El trece peste cunoștințele sale cu ochii închiși, fără să încerce să învețe nimic.

Cu toate acestea, are o parte din propriile cunoștințe, înțelegere, senzații și nu le taie pe toate, nu devine o persoană limitată, ci încearcă să se ridice deasupra lor. Dacă în felul acesta încearcă să avanseze în proprietatea dăruirii, în proprietatea de a se apropia de prietenii săi și în iubire, atunci aceste acțiuni îl conduc la starea de Ibur, naștere spirituală.

Prin urmare, Rabaș scrie: „Când omul poate merge cu ochii închiși”, adică nu este ghidat de sentimentele sale și de mintea lui în care vede lumea noastră în mod egoist și nimic altceva, ci vrea să meargă „peste rațiune”, adică  „și crede în înțelepți și merge până la capăt” (credința este o proprietate a dăruirii), apoi, făcând acest lucru, el realizează o acțiune numită Ibur. Astfel ajunge într-o stare de capitulare. Și treptat în el se manifestă proprietatea germenului spiritual, începe să se dezvolte.

„Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele şi voi locui în Casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele.” (Psalmul 23).

Prin urmare, cel mai important lucru este să nu încetăm să încercăm să ne imaginăm o lume plină de Creator și să ne gândim cum ne putem apropia de El conform proprietăților, acțiunilor și intențiilor noastre, pentru a începe să ne simțim pe El și pe noi înșine în El. . Asta înseamnă să locuiască „în Casa Domnului până la sfârșitul zilelor mele”.

Din Convenția internațională „Să ne ridicăm deasupra noastră” 1/8/22, „Mergând în credință mai presus de rațiune” Lecția 5

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem ajuta țara noastră și oamenii care trăiesc în ea să se conecteze? Și cum îi influenţăm prin unificarea noastră?

Răspuns: V-aș sfătui să dezvoltați în primul rând relațiile dintre voi. Acesta este cel mai important lucru. Când forța spirituală, calitatea dăruirii, a iubirii și a conexiunii apare în voi măcar puțin, atunci ea va emana simultan din voi și în afara voastră. Asta vor simți masele. Dar, între timp nu cred că este necesar să vorbim despre asta, să facem reclamă sau să facem ceva în acest sens.

Dar este necesară răspândirea cunoștințelor generale, că o bună conexiune între noi duce la o viață mai bună. Asta facem tot timpul.

Întrebare: Cum ne putem încuraja unii pe alții să credem că este posibil să simțim credința mai presus de rațiune?

Răspuns: Această posibilitate depinde doar de voi și de nimeni altcineva. Iar starea lumii este aranjată în așa fel încât, dacă vreţi, veţi realiza neapărat și rapid schimbarea. Totul depinde de amploarea dorinței voastre. Așa că mergeți înainte! Nu credeţi pe nimeni că este imposibil, că este greu. Problema noastră principală în această lume este să-l dezvăluim pe Creator; atunci totul ne va fi clar. Mult succes ȋn asta!

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Medium a publicat noul meu articol “Regȃndirea evoluţiei”

Timp de multe decenii am fost învățați că evoluția este aleatorie, că mutațiile pur și simplu au loc, iar cele care contribuie cel mai mult la supraviețuirea speciei rămân, în timp ce celelalte dispar. Dar știința acceptă treptat că evoluția nu este aleatorie, ci direcțională.

Cercetările dintr-un studiu de exemplu, care s-a concentrat pe o buruiană mică, înflorită, numită cresonul thale, au afirmat că „Se pare că mutația este foarte nealeatorie și nu este aleatorie într-un mod care aduce beneficii plantei. Este un mod cu totul nou de a gândi despre mutație” au concluzionat ei.

Un alt studiu, care a examinat mutația hemoglobinei care protejează împotriva malariei, a constatat că aceasta apare mai frecvent la oamenii din Africa, unde malaria este frecventă, decât la oamenii din Europa, unde este rară. „Mutațiile sfidează gândirea tradițională” a spus cercetătorul principal. „Rezultatele sugerează că informațiile complexe care sunt acumulate în genom … influențează mutația și, prin urmare, ratele de origine specifice mutației pot răspunde … la presiuni specifice mediului”.

Dacă privim și mai adânc decât fenomenele aparente, vom constata că și mediul evoluează într-o direcție specifică: spre creșterea integrării. Evoluăm către o stare care există deja, deși nu am perceput-o. Este o stare în care speciile se separă unele de altele, dar în armonie cu toată creația.

Pământul este un sistem echilibrat. Părțile sale sunt într-o armonie perfectă între ele, ceea ce garantează supraviețuirea plantelor și animalelor Pământului. La suprafață nu ar fi trebuit să existe evoluție. Dacă totul este perfect și armonios, nu ar fi trebuit să existe schimbări în specie.

Motivul pentru care evoluția încă are loc, în ciuda echilibrului dintre toate creațiile, este că sub toată creația se află o dorință de îmbunătățire constantă a stării personale. Cu cât o creație este mai evoluată, cu atât dorința ei este mai intensă. În omenire, această dorință se manifestă ca egoism și narcisism, ca o dorință de control, de a fi superior, chiar asemănător lui Dumnezeu. În regnul animal și în plante, se exprimă într-un efort constant de a se întări împotriva dușmanilor naturali, dar nu în dorința de a domina și controla. Prin urmare, pe fiecare nivel, în afară de cel uman, echilibrul rămâne, deși este dinamic și evolutiv.

În umanitate, principala „evoluție” este în percepția noastră, nu în corpurile noastre, deși schimbările fizice au loc și în noi. Pe măsură ce înțelegerea noastră despre lume evoluează, percepția noastră asupra realității se schimbă și devine mai aliniată cu lumea interconectată din jurul nostru.

Deoarece natura este complet integrată și toate părțile ei sunt indisolubil împletite, societatea umană este, de asemenea, din ce în ce mai interconectată și interdependentă. În consecință, așezările au crescut de-a lungul secolelor de la clanuri nomadice la orașe sedentare, la orașe, țări și imperii.

Odată cu creșterea dimensiunii așezărilor, am devenit din ce în ce mai interdependenți din punct de vedere economic, în ceea ce privește furnizarea de provizii alimentare, educație și în fiecare aspect al vieții noastre. Acum, întreaga lume a devenit conectată până la punctul în care chiar și țări întregi, inclusiv superputeri precum China sau Rusia nu se pot întreține singure. Globalizarea a făcut din întreaga lume un sat, dar unul ai cărui locuitori sunt reticenți să-și accepte vecinii și se ciocnesc constant unii cu alții.

Dezvoltarea societății umane către o integrare sporită nu este o coincidență, pentru că trăim într-un univers integrat, unde totul este interconectat și interdependent și noi suntem dezvoltați în aceeași direcție. De aceea, pentru toate eforturile noastre de a-i înlocui pe ceilalți, până la urmă suntem încă dependenți de toți ceilalți și nicio țară nu își poate menține preeminența la infinit. Împotriva voinței noastre, suntem atraşi către cooperare.

Dar evoluția noastră către o societate interdependentă vizează mai mult decât societatea însăși. Este destinat să ne dezvăluie interdependența întregii creații, că totul este armonios și toate piesele creației se completează reciproc. Rezultatul final al evoluției noastre este conștientizarea completă a universului în care existăm, la toate nivelurile sale: fizic, mental și spiritual.

Dacă ne îndreptăm în mod voluntar spre coeziune și cooperare, vom avansa către obiectivul final mai repede și mai puțin dureros. Este ca și cum ai înota în aval, spre deosebire de a încerca să înoți în amonte, ceea ce facem acum. Este fără speranță și dureros.

Malul care ne așteaptă în josul pârâului este senin și liniștit. Dacă înotăm spre el, crescând în mod voluntar cooperarea și considerația reciprocă, vom ajunge rapid, plăcut și ușor la acel mal plăcut. Dacă opunem rezistenţă vom ajunge totuși acolo, deoarece nu putem merge decȃt în sus, dar vom ajunge acolo doar după ce vom fi epuizați, învinși și chinuiți.

Filed under: Educatie, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Apropierea de prietenii din grup înseamnă apropierea de Creator. Numai așa putem realiza conexiunea noastră cu El.

Iar Creatorul ne dezvăluie calitatea aspirațiilor noastre în măsura în care aspirăm corect unul la altul și ajungem în starea în care El începe să se dezvăluie ca proprietate a conexiunii noastre, ca lumină, ca putere de unire. Această calitate a conexiunii pe care o dobândim se numește lumină superioară. Acesta este Creatorul.

Întotdeauna simțim doar conexiunea dintre noi, am provenit din ea și totul, cu excepția punctului de conexiune dintre noi, a fost spart. Și din această spargere trebuie să restabilim conexiunea.

Când se întâmplă acest lucru, atingem starea inițială, numită Adam HaRishon (primul om), care a fost creat de Creator, ca fiind de 620 de ori mai puternic decât a fost creat inițial.

Aceasta este diferența dintre munca noastră și munca Creatorului. De aceea este scris: „Fiii mei M-au învins”. Creatorul pare să spună: „Am creat o stare inițială relativ mică, ce a existat doar în lumina Hassadim și ei au luat tot egoismul din dorința pe care am creat-o, l-au transformat în calitatea dăruirii și astfel M-au revelat de 620 de ori mai mult”.

Din Convenţia Internatională  “Ne ridicăm deasupra sinelui nostru” 1/6/22, “Abordarea Creatorului prin reţeaua de conexiuni dintre noi Lecţia 1

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→