Întrebare: Spunem adesea că trebuie să jucam într-o relaţie corectă în grup. Ce este acest joc?

Răspuns: Jocul stimuleaza avansarea noastra. Noi atribuim jocurile copiilor, deoarece acestia cresc şi se supun etapelor de dezvoltare. Şi, prin urmare, cei care nu se mai joacă, nu se mai dezvolta.

De fiecare dată când mă definesc într-o stare actuală, o examinez şi desenez o anumita imagine pentru mine, această imagine a viitorului in care aş dori să fiu, această tranziţie de la o stare la alta, este numita un joc. Mă joc ca să fiu în această urmatoare imagine, sa obtin aceasta forma.

Într-un joc, de obicei descriem cum putem beneficia, câştiga şi obtine ceva. Există un joc extern de atingere a unor obiective externe, şi există un joc intern, atunci când fac modificări în interiorul meu. Dar fiecare este un joc.

Tot ceea ce dezvoltă întotdeauna are o stare dorita şi o realitate, ideea unui scop viitor şi aspiraţia spre el. Se întâmplă la nivel vegetal şi animal, nu doar la om. Pentru o planta jocul este în celula sa, pentru un animal este cu sine sau cu alte animale, iar acest lucru are loc, de asemenea, la nivelul fiziologiei umane.

Omul este considerat ca fiind „Adam” şi doreşte să devină similar cu Creatorul, jucand tocmai acest joc: cum să devină ca El. Pentru a face acest lucru, el trebuie să se gândească la aceasta forma tot timpul: Ce înseamnă să fie similar cu cel superior, să fie egal Lui, să adere la El, să-i semene în proprietăţi – şi sa joace acest joc în grup .

Acest lucru înseamnă că împreună trebuie să ne imaginăm o stare în care, în legătura dintre noi, portretizam imaginea Creatorului în vasul nostru reciproc. Iar pentru a realiza acest lucru, trebuie să existe egalitate totală şi parteneriat. Cuvântul „prieten” (Haver) provine de la cuvântul „conexiune” (Hibur), iar conexiunea este posibila doar între egali, cu condiţia daruirii şi dragostei reciproce, o garanţie reciprocă.

Nusuntem deloc de genul acesta, dar daca eu şi prietenii încercam să ne jucam ca şi cum suntem într-o astfel de relaţie, în forma noastra viitoare, atunci facem mereu eforturi pentru o conexiune şi dorinţa comună de a lua forma daruirii reciproce. Şi la momentul când vom primi această formă de a darui, vom simti Lumina în ea, datorită faptului că am completat în cele din urmă conexiunea noastra! Şi atunci lumina se va aprinde! Aceasta este revelatia Creatorului.

Şi aşa, o aprindem din ce în ce mai mult de fiecare dată, mai presus de toate obstacolele. La urma urmei, nu există nici un joc fără obstacole.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 7/25/2011, Shamati 39

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Omul a fost creat cu dorinta de placere care aspira a fi implinita, se simte incompleta daca nu este implinita, si vede intregul sens ale existentei sale in asta. In afara de asta, omul nu are senzatii. Toate senzatiile noastre vin doar din placerile pe care le vedem in fata noastra- adica din ceea ce este construita lumea noastra. Realitatea este compusa din imaginile placerilor pe care ni le infatiseaza imaginatia noastra.

Noi vedem in jurul nostru lumea minerala, vegetala, animala si alti oameni, deoarece dorintele noastre sunt compuse din patru niveluri in care exprimentam imaginile tuturor posibilelor placeri. Insa daca nu dorim sa traim printre aceste iluzii si dorim sa vedem lumea reala, noi trebuie sa o privim nu prin dorinta de placere ci prin cea de daruire. De fapt, acolo gasim radacina si conexiunea noastra cu ea, adica Gandul Creatiei, programul si scopul sau. Insa dorintele egoiste ne separa de toate, de adevarata cunoastere, senzatie, si scop.

Avem o unica oportunitate de a ne apropia de adevarata imagine, de a pune un val peste imaginea pictata de egoismul nostru.  Si ideea nu este ca ar trebui sa vedem asta, ci mai degraba sa incetam sa ii mai dam atat de multa importanta ca astazi. In loc de asta, trebuie sa cautam imaginea radacinilor care se afla in spate, care apar in fiecare dintre dorinte daca acestea isi schimba directia de la primire la daruire.

Dorinta este una, insa toate partile sale (minerala, vegetala, animata, si umana) trebuie sa fie transformate in daruire. Apoi vom vedea radacinile  acelei imagini care este vazuta in dorinta noastra de a primi placere pentru noi insine.

Acest lucru are loc prin „umbra de sfintenie.” In fond atunci cand o persoana tinde catre acest fel de umbra, persoana incearca sa faca ea insasi asta. Curand afla ca nu este capabila. Persoana considera ca zborul sau de la dorinta de placere si incercarea de a pune o „umbra” pe ea, ceea ce inseamna a face ecranul, restrictia, si munca asupra sa, este imposibila fara ajutor exterior. Este nevoie de un miracol!

Un miracol este ceva care nu se afla in mainile persoanei si care nu ii este disponibil in mod direct ca mijloc evident. Si treptat ea ajunge la concluzia ca fiecare radacina, forta superioara pe care doreste sa o dezvaluie, ar trebui sa il ajute si sa produca ascunderea.

Dar din moment ce o persoana o solicita prin propria vointa, se considera ca si cum si-ar fi creat propria umbra. Si astfel persoana ascunde dorinta sa de placere din ce in ce mai mult, lucru vazut ca „nu face altuia ce nu iti place tie’, si ea dobandeste proprietatea Bina, daruirea cu scopul de a darui (Hafetz Hesed).

Apoi persoana isi termina treaba si se ridica deasupra tuturor dorintelor egoiste la Muntele Sinai, incepe sa munceasca, chiar primind pentru a darui, in „iubirea aproapelui ca pe sine insusi.” Treptat, toate dorintele de transforma in daruire, si tot asa pana la sfarsitul corectiei.

Toate acestea sunt dobandite pe calea ascunderii sau asa numitei „modestii.” Este munca prin care o persoana cauta sa se ascunda de dorinta sa de placere; sa nu o foloseasca direct, egoist, si in mod cert sa nu o foloseasca instinctiv fara a gandi, ci doar dupa o analiza si testare riguroasa. Aceste este primul stadiu al muncii noastre.

Daca omul din noi invata sa se ascunda de dorinta de placere din sine, se separa pe sine de aceste dorinte si se ridica deasupra ecranului. Si in acel moment, el este conectat cu radacina sa, si face aprecieri deasupra ratiunii. Astfel el se pastreaza pe cale si avanseaza.

Din partea 1 Lectia Zilnica de Cabala 7/25/2011, Shamati #39

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum se testeaza cineva daca efortul lui este suficient?

Raspuns: Eforturile sunt de obicei peste ratiune, peste cunoastere, cand i se pare omului ca totul este extrem de dificil si imposibil, si ceea ce are, are de ajuns. El nu mai crede in profesor „in prostie”, sau in Creatorul care este ascuns, fiindu-i imposibil sa spuna ce vrea Creatorul de la el. El are multe plangeri referitoare la grup ca intreg si la fiecare in parte.

Dar, in acelasi timp noi trebuie sa spunem ca aceasta imagine pe care eu o vad se refera numai la greselile mele, la egoismul meu! Este fiindca in realitate, eu exist in Infinit. Iar grupul reprezinta sufletele cu care eu sunt complet conectat. Iar profesorul este partea de peste noi, care ne conduce la conexiunea cu sufletele deja corectate, astfel ca noi, impreuna cu ele, sa putem corecta sufletele inca necorectate. Iar Creatorul se va revela intre noi, fiindca acum, El este ascuns pentru binele nostru.

Daca un om imagineaza asta corect, daca intelege ca aceasta lume e imaginara si el are nevoie sa se scufunde mai adanc prin aceasta imagine iluzorie catre forma sa interioara, astfel incat sa descopere legaturile care ne conecteaza, ca pe dosul unui goblen, atunci el va fi capabil sa puna totul la locul potrivit si sa ceara sa fie schimbat.

El va revela perfectiunea prin existenta in armonie cu toate dorintele, cu alte cuvinte, cu grupul si cu Creatorul, cu calitatea de daruire. El va simti ca a atins astfel perfectiunea si nu este nimic mai maret de atat, nicio nevoie sau dorinta pentru ceva mai mare, fiindca aceasta este pentru el starea perfecta!

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 7/24/2011 Shamati 187

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Arvut”: Porunca „iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti” nu poate fi observata la un individ ci numai prin acordul unei intregi natiuni. Si de aceea a durat pana cand au iesit din Egipt, fiindca doar atunci cand au devenit demni sa observe asta.

Intreaga masura a marii dorinte omenesti la fel ca si intreaga masura a aversiunii fata de ceilalti trebuie sa se manifeste in interiorul omului. Marimea dorintei lui este Faraonul, rezultatul respingerii  lui este Muntele Sinai, iar masura aspiratiei lui la Creator este Moise. De aceea, intreaga poveste biblica a exodului din Egipt este subliniata in interiorul sufletului omului.

Si pana atunci, el nu are nevoie de metoda Cabalei; el nu are nevoie de corectii. El nu depune efort de schimbare, nu este gata sa fie ca un om cu o singura inima impreuna cu ceilalti si nu cere ajutor de la Creator.

Acest strigat este gata sa apara in grup, dar inca trebuie sa ajungem la el. Apoi vom descoperi ca avem intr-adevar de-aface aici cu o metoda: mijlocul de corectare a dorintei.

Si apoi ei au fost intai intrebati daca fiecare membru al natiunii in parte este de acord sa ia asupra lui aceasta porunca. Si cand ei au fost de acord cu asta, li s-a dat metoda.

Ce este aceasta intrebare care este pusa la toti? Intr-adevar Creatorul ii intreaba? Si ce semnifica acordul lor?

Cu alte cuvinte, o dorinta, o lipsa, destinata precis corectiei, trebuie sa se manifeste in interiorul omului. ”Vrei sa-ti corectezi natura spre daruire, sau nu? Esti sigur ca asta este ceea ce vrei? Esti gata sa te unesti cu prietenii? Esti incapabil sa o faci, dar vrei sau nu unitate?

Acum tu trebuie sa vrei sa scapi de ego (Faraon) cu orice pret, chiar daca asta inseamna sa treci Marea de Sfarsit (Marea Rosie). „Sa evadezi cu orice pret”- asta este ceea ce trebuie sa simta toti. Daca aceasta este situatia, atunci noi suntem gata sa ne unim si sa primim forta de unificare numita „Lumina care Reformeaza”. Asta este ceea ce noi numim daruirea metodei, daruirea Torei pe Muntele Sinai.

Din a cincea parte a Lectiei de Cabala 7/24/2011 „Arvut”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Perioada de pregatire se numeste “perioada de pacate si trangresiuni”. Puteti obiecta si spune: Cum pot face transgresiuni daca nu cunosc si nu inteleg nimic din toate acestea ?

Intr-adevar, nu stiai, dar totusi ai actionat. Si chiar daca ai incercat sa urmezi instructiunile Cabala, ai studiat si ai facut parte dintr-un grup, in realitate ai facut-o pentru tine. Din aceasta cauza, fara sa stii, ai facut parte din grup si ai studiat intr-un mod egoist, in loc sa o faci in scopul daruirii. Ai incercat sa te folosesti de prietenii tai si de Cabala pentru propria ta persoana si toate aceste pacate se numesc “transgresiuni” sau “greseli neintentionate, neglijente”.

Mai tarziu, cand ne ridicam gradul spiritual si ajungem la forta de a actiona in daruire, vom corecta aceste pacate. La inceput corectatam „greselile neintentionate” si facand asta ne vom ridica la nivelul Bina, daruire de dragul daruirii, trepidare. Iar cand vom corecta transgresiunile pentru daruire atunci vom ajunge la gradul iubirii, credintei absolute .

De unde vin transgresiunile si “neglijentele” care for fi corectate la nivelul Bina si Keter ? Ele au fost odata salvate in dorintele noastre egoiste, asa cum este scris: “Fiara va inghiti si va varsa afara.” Asa am colectat un numar de trangresiuni ce pot fi corectate acum .

Dar o persoana care nu intra intr-un grup si nu incepe studiul pentru atingerea scopului (indiferent de intentie), nu comite transgresiuni si nu face greseli. Acest gen de persoana nu are ce sa corecteze, deoarece ii lipseste “inclinatie a raului” .

Aceasta „inclinatie a raului” de care vorbeste Cabala este de fapt o calitate speciala. Ne-o formam atunci cand facem parte din grup, cand studiem si aspiram la daruire (Lishma), cand de fapt ne aflam in Lo Lishma, si comitem oribila transgresiune de a vrea sa obtinem spiritualitatea pentru binele personal si pentru a culegem roadele in toate lumile .

Astfel acumulam transgresiuni si greseli in interiorul nostru. Si pana cand nu acumulam destule, pe parcursul celor “400 de ani de robie in Egipt”, sunt incapabili sa scapam si sa ne incepem corectia .

Din partea a cincea a Lectiei zilnice de Cabala 7/19/2011, ” Arvut (Garantia reciproca)”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce este garantia mutuala?

Raspuns: Garantie mutuala inseamna ca eu actionez dupa cum inteleg si simt relatioanrea mea cu ceilalti, interconexiunea si interdependenta cu ei in interiorul unui singur sistem, in care noi suntem ca organele in corp. Exista multe stadii ale apropierii dintre noi in interiorul acestui sistem, pana cand ajungem la stadiul in care incepem sa actionam ca celulele din corp, cand din ceea ce vine la mine, iau tot ceea ce imi este necesar pentru a ma realiza pe mine pentru beneficiul societatii.

Intelepciunea Cabalei spune ca sunt 125 de trepte ale conexiunii dintre noi inainte de a atinge sistemul perfect. De aceea, noi ne corectam pe noi insine, egoul nostru, si obtinem proprietatea de daruire si iubire fata de semenii care umplu acest sistem. Aceasta se numeste corectarea completa a omului, cand el sau ea devin integranti in interiorul naturii globale.

Astfel, construind el insusi legatura interioara cu toata natura si prin asta afectand toate nivelele de mai jos (mineral, vegetal si animal), omul obtine nivelul de complet inclus in natura. O putem numi Forta superioara sau Natura cu litere mari. Se intampla atunci cand omul se simte etern si perfect ca intreaga natura, cea care nu are inceput si sfarsit, timp si miscare sau spatiu. Perceptia lui asupra realitatii se schimba fiindca omul se percepe pe sine diferit. El descopera viziuni si perceptii la un nou nivel.

Garantia mutuala poate fi explicata prin exemplul interactiunii dintre toate partile naturii: dintre mineral si vegetal, vegetal si animal, cum se hranesc si se sustin unul pe altul. Sunt o multime de exemple de ajutor mutual in natura, cum albinele si pasarile care ajuta la reproducerea plantelor, cum toata natura este interconectata. Aceasta este o stiinta speciala si foarte interesanta. Este pur si simplu uimitor cum toate partile naturii depind, sunt interconectate si au nevoie una de alta.

Cel mai simplu mod de a explica garantia mutuala este prin exemplul dat de munca partilor componente ale corpului nostru. Cand nu ma simt bine si ma duc la doctor, acesta examineaza daca eu sunt in echilibru sau nu si care parte a corpului este in dezechilibru si nu lucreaza propice. Aceasta este numita „boala”. Daca o parte nu poate executa munca ei in raport cu toate celelalte parti, de exemplu rinichii care nu pot scoate toxinele, ficatul care nu poate curata sangele, sau plamanii care nu pot aduce oxigenul, atunci aceasta este „boala”. In functie de asta, noi verificam daca oamenii sunt sanatosi sau nu.

In acest fel noi trebuie sa verificam si societatea umana, daca este sanatoasa sau nu, in functie de cat de mult fiecare primeste sau da, in ce masura omul este conectat cu celelalte parti fiindca el trebuie sa faca in asa fel in cat sa fie in beneficiul celorlalti. Iar aceasta este misiunea fiecaruia din noi.

In concluzie, fiecare renunta la egoul sau care il conduce catre sine si se angajeaza cu tot talentul sau pentru binele celorlalti. Ce obtine din asta? Obtine perceptia unei realitati mai inalte, eterne si perfecte, se ridica pe sine la nivelul mult mai inalt decat nivelul sau curent de animal (de viu).

Din discutiile despre o noua carte din 7/11/2011

Filed under: Garantia reciproca, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Care este principiul garantiei mutuale si care este rolul ei in balanta lucrurilor despre care vorbesti?

Raspuns: Garantia mutuala este principiul care opereaza la toate nivelele de mineral, vegetal si animal si ar trebui sa lucreze si la nivelul uman in conexiunea dintre noi. Studiind natura, vedem ca toate elementele ei sunt legate printr-o regula privita ca o „garantie”. Pana la urma, daca o parte inceteaza sa mai aiba grija de cealalta, organismul va muri. Totul este conectat mutual, exista in homeostaza, in relationare reciproca, in schimb de nutritie si informatie.

Ca si in corpul nostru, inima, plamanii, rinichii si toate celelalte organe ale lui, servesc intregul organism. Niciun organ nu lucreaza pentru el insusi, sunt toate legate impreuna. Fiecare din ele serveste pe celelalte si nu pe sine; ia de la corp atat cat ii este necesar pentru munca lui pentru intregul corp. In plus de asta, nu pretinde nimic.

Cate calorii, cata informatie si ce abilitati certe am? Exact atata cat este necesar pentru a putea folosi tot ce am pentru a darui organismului intr-o forma speciala, inerenta mie, astfel incat sa dau organismului ce are nevoie. Tot ce intra in mine este multiplicat prin abilitatile mele pentru a face servicii speciale in intregul corp, si asta este ceea ce scot din mine. In ceea ce ma priveste, nu tin nimic pentru mine, ci doar folosesc totul pentru a-mi indeplini misiunea cu respect pentru intregul sistem.

Dar ce deduc eu din asta? Dupa ce incepem sa traim la acest nivel de armonie, intr-o forma perfecta, integrala, fiecare din noi castiga dreptul de a apartine unui grad mai inalt, unui nivel complet diferit de existenta. Atunici atingem starea in care nu mai suntem simpli locuitori intr-un corp biologic, proteic, ci simtim, de asemenea, emotiile si mintea gradului uman.

De ce este asa? In animale, corpul lucreaza natural, in conexiune instinctiva intre ele, in balanta cu natura. Aceasta este asa fiindca la nivelel mineral, vegetal si animal totul actioneaza in conformitate cu homeostaza.

Dar daca omul intra in acest tablou integral al gradelor mineral, vegetal si animal in armonie, intr-o forma la fel de bine integrata, face asa impotriva vointei sale, efectuand o multime de cercetari, de experimente si de auto analiza. El se inalta pe sine la nivelul integral si isi ia cu el mintea si simturile. Apoi el studiaza acest sistem de sus fiindca l-a obtinut. Insa, fara sa-l obtina, el nu poate exista ca parte integranta alaturi de toti ceilalti oameni.

Apoi, fac un pas in afara mea si incep sa experimentez acest sistem. Nu ma vad pe mine ca parte din ceilalti, dar percep pe noi toti ca pe unul si acesta este cel mai inalt sistem numit „Adam”sau „Om”, identic cu omnipotenta natura. De aceea, noi ne ridicam la acest nivel, nu fiecare din noi, individual, ci toti impreuna, in sistemul nostru comun. Putem vedea cum suntem noi legati si sa dezvaluim o dimensiune comuna numita „Umana”.

Insa astazi, noi nu am atins gradul uman fiindca suntem guvernati de egoul nostru, programat in noi de natura. De aceea suntem vazuti ca animale. Azi, noi nu putem fi recunoscuti ca umani fiindca nu avem nimic autentic al nostru. Noi traim si actionam instinctiv, in interiorul nostru, in interiorul dorintei noastre de placere.

Dar noi mergem impotriva dorintelor noastre si construim sistemul nostru de relatii, garantia mutuala, si apoi ne inaltam la nivelul sistemului integral, natura omnipotenta. Astazi insa, noi actionam sub acest nivel.

Din discutia despre o noua carte din 7/11 2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, “Arvut (Garantia Reciproca)”: Insa rolul lui Israel fata de lume, seamana cu rolul sfintilor nostrii parinti fata de poporul lui Israel…..

Daca nu ar fi fost stramosii nostrii, nu ar fi existat natiunea lui Israel, adica grupul care tanjeste dupa Creator si corectie. In acelasi fel, noi trebuie sa avem grija de lume pentru ca fara ajutorul nostru, oamenii nu vor fi capabili sa se corecteze ei insisi. Dorintele lor nu sunt capabile sa ii inalte, iar oamenii nici nu se pot gandi la corectie de dragul daruirii.

Astazi, vedem asta in munca oamenilor de stiinta si a remarcabililor experti din diferite domenii. Ei scriu in mod corect despre lume, insa nu se pot pronunta asupra solutiei. Nu au nicio aspiratie “catre Creator”, nicio scanteie spirituala. Astfel, ei nu inteleg ca aceasta este singura posibilitate. Sunt neajutorati in fata nevoii de corectie; nu au mijloacele necesare pentru asta.

Prin urmare, evita raspunsurile in cercetarile si discutiile lor. Ei nu pot vedea mai departe de varful nasului; vad doar ce se intampla. Ei inteleg necesitatea de a crea o lume integrala si se opresc aici. In consecinta, rationamentul lor este vag, nu are variante sau se indreapta spre propuneri complet nerealiste.

Nu le reprosez asta. Nu este un semn al limitarilor lor. Este doar din cauza ca fara plusul adus de scanteia spirituala la dorinta umana din lumea noastra, oamenii nu pot vedea viitorul, singura dezvoltare posibila.

Din partea 5 Lectia Zilnica de Cabala 7/19/2011, ” Arvut (Garantia Reciprca)”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Dupa Tzimtzum (Restrictie), cand Malhut (a patra faza, Bhina Dalet) decide ca trebuie sa devina similara cu Creatorul, incepe sa se verifice pe sine sa vada ce parti si nivele contine. In acest fel ea se divide pe sine in lumi, Partzufim, si Sfirot pana cand aceasta se realizeaza pe deplin ca vas care coboara in aceasta lume.

De fiecare data cand ajunge sa se cunoasca pe sine mai mult, in aceeasi masura se ascunde pe sine. De aceea, noi suntem in aceasta lume, in cea mai joasa si intunecoasa dintre lumi, adica in partea cea mai ascunsa noua. Si de aici, din aceasta parte intunecoasa, incepem sa revelam dorintele si Lumina pentru a ne putea urca inapoi.

Malhut are doua dorinte: sa devina similara si sa adere la radacina, dar, in acelasi timp, sa ramana independenta si de sine statatoare. Independenta este posibila insa numai cand exista rezistenta. Pentru acest motiv aceasta actiune este numita “imperecherea prin lovire” (Zivug de Hakaa).

Dorinta de a ajunge la radacina se numeste imperechere (Zivug), iar lovitura (Hakaa) rezulta din dorinta de a-si pastra independenta proprie, de a nu se umple pe sine cu Lumina pentru binele propriu, ci numai pentru a darui si astfel se considera a fi daruire mai mult decat primire.

Noi trebuie sa ne identificam cu Malhut de Infint fiindca suntem parti din ea. Inseamna ca noi trebuie sa vrem sa actionam exact ca ea, sa dam placere Gazdei exact asa cum Gazda vrea sa ne daruiasca noua placere. Nu trebuie sa uitam niciodata de Malhut de Infinit pentru ca suntem inclusi in acest punct si existam in el permanent.

Nu conteaza unde sunt (singur, in grup sau in timpul diseminarii), sunt intotdeauna in punctul lui Malhut de Infinit care s-a hotarat sa fie daruitoare ca si Oaspetele in relatia cu Gazda. De aceea, nu conteaza ce facem, noi trebuie sa aderam la acest punct. Si toate actiunile noastre sunt facute pentru a multumi Gazda, asa cum Gazda ne multumeste pe noi.

Dar cum stiu eu ca Gazda imi da placere? Acolo, in acest punct, Malhut a revelat asta, si dupa cum si eu aspir catre aceasta revelatie, ma voi include pe mine in acest loc si voi revela si eu de asemenea.

Din partea a treia a Lectiei zilnice de Cabala 7/19/2011 “Talmudul celor zece Sfirot”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

În Malchut a lumii infinitului, în creatura creată de Creator, dorinţe diferite sunt distribuite peste cinci nivele ale asprimii (Aviut). Mai departe, aceste nivele s-au manifestat în cinci lumi. Fiecare lume este alcătuită din cinci Partzufim, şi fiecare Partzufim din cinci Sefirot.

De aceea, în Partzuful integrat al Malchut al Infinitului, sunt zece Sefirot ai HBD – HGT – NHY (Hochma, Bina, Daat; Hesed, Gevurah, Tifferet; Netzah, Hod, Yesod). Ei sunt despărţiţi conform apropierii sau depărtării fie de Keter sau Malchut.

Cu alte cuvinte, ei sunt înşiraţi de-a lungul acelei linii. În ceea ce priveşte obţinerea calităţii de a dărui, Sefirot ai Malchut a infinitului sunt într-o relaţie liniară. Fie sunt mai aproape de dorinţa de a dărui Keter, fie sunt mai aproape de dorinţa de a primi Malchut.

În consecinţă, dorinţa lui Malchut stă într-un alt loc în secvenţa de corecţie generală. În definitiv, corecţia este întotdeauna făcută de la cea mai uşoară, la cea mai grea. În primul rând, corectăm elementele mai uşoare. Apoi, aceste elemente ne ajută să reparăm elementele mai grele.

Aceste părţi ale Malchut a Infinitului, care vin să se corecteze primele sunt numite Israel, „Direct către Creator” (Yashar El). Ei au înclinaţia sau tendinţa necesară. Ei sunt transparenţi, ca sa spunem aşa, în timp ce alte dorinţe sunt mai aspre. Cu alte cuvinte, în Malchut a infinitului, elementele înrudite cu HBD ies primele, urmate de elementele apropiate de HGT, şi apoi elementele apropiate de NHY.

Şi, aşa cum ştim, elementele HBD şi HGT sunt considerate ca fiind strămoşi respectiv „fii.” Ei se referă la zona din Galgata ve Eynaim(GE) până la Chazeh. HBD este Rosh (cap) al Partzufului.”Totuşi, corpul însuşi este apropiat de zona TNHY (Tifferet, Netzah, Hod, and Yesod).

Anumite suflete se trezesc pentru a se corecta la un anumit moment dat. Primel suflete corectate sunt consideraţi „Patriarhii”: Abraham, Isaac şi Iacob. Sufletele care au fost corectate în perioada intrării şi ieşirii din Egipt sunt considerate drept „Fii.” De-a lungul exilului egiptean, Iacob a murit. Cu alte cuvinte, locul considerat Iacob a luat sfârşit ceea ce duce la tranzişia între stadii.

Acest stadiu al „fiilor” a fost completat în timpul distrugerii primului şi celul de-al doilea Templu, când „Patriarhii” au căzut la nicvelul „naţiunilor lumii” şi li s-au alăturat lor. Această fuziune a avut loc de-a lungul celor patru exiluri, dar în special în timpul ultimului. Acum la terminarea lui NHY (partea terminală a Partzufului comun Malchut al Infinitului) poate începe corecţia lui deoarece până acum, integrarea părţilor din HBD – HGT, ceea ce a fost realizat prin  spargere s-a terminat.

Azi, ne aflăm la sfârşitul integrării şi la începutul corecţiei a NHY, partea finală a tuturor nivelelor. Corecţia noastră se mişcă încet în conformitate cu asprimea nivelului la care ne aflăm. Avem nevoie de multe dispozitive pentru a ne corecta.

Străbunii noştrii au avut o altfel de abordare. Ei s-au putut corecta pe ei chiar şi fără a lucra în „Tora şi porunci” deoarece ei erau la nivelul rădăcină al dorinţei. Tot ceea ce au avut de făcut a fost să se anuleze, în timp ce „Tora şi poruncile” implică munca cu dorinţa de a primi şi atragerea luminii care reformează.

Mai târziu, fii lor au primit metoda „Torei şi a poruncilor” dar era în continuare bazată pe nivelul străbunilor noştri. Noi, totuşi, suntem deconectaţi de aceasta azi şi suntem la începutul realizării a enormei, autenticei dorinţe egoiste.

Totuşi, la nivelul TNHY, în stadiul final a completării Partzufului integral care este împărţit în trei părţi, fiecare lung de 2000 de ani, aşa cum a explicat Baal HaSulam în „Introducere al Cartea Zohar,” chiar şi aici, este deasemenea divizare în HBD-HGT-NHY. NHY de asemenea se împarte în trei părţi care angajează aceeaşi secvenţă de corecţie de la uşor la dificil.

De aceea, când vasul (dorinţa) iese din spargere şi începe procesul de corecţie, începe cu sufletele care sunt atrase către spiritualitate. Ele sunt cele la care se face referire drept „Israel.” În definitiv, în exil, toată lumea este separată de lumină. De aceea, aceia din comunitate care se trezesc primii pentru a descoperi Creatorul sunt denumiţi „Israel.” Ei constituie un grup însărcinat să ghideze toată umanitatea.

Acest grup în stadiul curent este un grup de „străbuni” în NHY care acţionează pentru beneficiul comunităţii. Abraham a vrut să corecteze tot vechiul Babilon. Noi, de asemenea, trebuie să acţionăm în acest fel şi să conştientizăm responsabilitatea care atârnă deasupra noastră.
Din partea a 5 a a Lecţiei zilnice de Cabala din 7/19/2011, ” Arvut (Garanţia reciprocă)”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→