Adevărul iese la iveală numai printr-o muncă grea.

Munca spirituală înseamnă să preferi adevărul faţă de orice altceva: minciună şi dulceată versus amărăciune. Atunci când mă ţin de acest adevăr, încep să obţin perfecţiunea şi eternitatea pe care nu am cunoscut-o înainte. Atunci când plasez adevărul deasupra a tot, fără să prefer nimic altceva, învât până la urmă că de fapt nu există nimic altceva decât acesta.

Atunci când dorinţa de a primi plăcere se ridică deasupra punctului creaţiei cuiva, devine inclusă în cel de sus unde încă nu a existat ci a fost doar într-o stare potenţială. Dispare din cel de sus într-o asemenea măsură încât începe să perceapă eternitatea. Toate treptele pe care le trecem pentru a ne întoarce la rădăcini rămân în noi.

Atunci când urcăm, le colecţionăm şi le includem în noi. De aceea acest întreg proces, întreaga noastră istorie, devin parte a existenţei noastre. Pe drumul nostru, noi experimentăm toate stările descrie în cărţile de Cabala. Le includem în noi şi ne simţim ca un întreg cu toate sufletele Cabaliştilor care au completat deja întregul drum al reîntoarcerii în Lumea Infinitului.

Nu există nimic altceva decât dorinţă. Locul lumii spirituale este dorinţa care este similară cu dorinţa Creatorului. Locul lumii corporale este dorinţa care este opusă Creatorului. Atunci când o persoană vrea să ajungă la Creator, are toate mijloacele necesare pentru a face asta: mediul, cărţile şi un învăţător. Acestea o pot ajuta să analizeze tăria dorinţei actuale de a ajunge la Creator.

Libera mea alegere constă în cât de importante le consider pe acestea în comparaţie cu mine însumi, adică dacă ele sunt mai importante pentru mine sau eu sunt mai important decât acestea. Am cu adevărat o oportunitate să măsor asta. Dacă Creatorul mi se revelează, eu m-aş anula complet în faţa Lui. Aş fi ca un scalv, o maşină şi nu aş mai descoperi esenţa mea. Nu aş reuşi să ies la nivelul Creatorului Înşuşi.

Atunci când cineva dăruieşte, sursa plăcerii infinite îi apare deoadată, în măsura în care acesta are o dorinţă pentru ea. Apare o forţă infinită, o raţiune infinită, sentimente infinite şi el satisface pe toată lumea. Asta presupune să accepţi forma Creatorului, forma a ceva etern care nu a mai fost cunoscut până atunci. Atunci când cineva începe să acţioneze astfel, către ceilalţi, începe să îl perceapă pe El.

Simt durerea şi suferinţa lumii în măsura în care o satisfac iar apoi eu umplu dorinţele acesteia. În final, fac o pregătire şi uşurez avansarea spirituală a celorlalţi. Primesc Kelim de la ei şi Lumina de la Creator, iar asta îmi dă o împlinire măreaţă, în creştere, până la infinit.

Munca de diseminare locală este foarte importantă. Vreţi să aveţi o conexiune cu cineva, atunci influenţaţi-l şi toată Lumina va trece prin voi.

Sufletul este dorinţa de a primi plăcere care a luat intenţia de dăruire, care te poate conecta de aproapele tău, de dragul lui. Iubirea este să dăruieşti aproapelui tău ceea ce el doreşte, în loc să îi dăruieşti ceea ce tu doreşti. Atunci când eşti în starea de dăruire, chiar şi lipsa de împlinire este percepută că un motiv de a împlini.

Pregătirea lecţiei

Zoharul este o carte specială, care descrie o stare specială, atunci când o persoană care primeşte împlinire de sus trece forţa spirituală către ceilalţi. Această carte descrie cum se simte cineva care descoperă o nouă realitate.

Desigur, nu înţelegem aceste stări şi nu existăm în ele. Totuşi, dacă ne dorimă să fim în ele, începem să ne apropiem de acestea. Scrierile din această carte ne influenţează şi ne apropie de ele.

Oamenii

Economia este matriţa egoismului nostru. Suntem conectaţi prin diferite realţii şi vrem să le cântărim, măsurăm şi să le reglăm. Stabilim diferite tipuri de conexiuni între noi, pentru a ne aproviziona şi aceste conexiuni sunt măsurate cu ajutorul unei ştiinţe numită economie.

Baza economiei este de a măsura relaţiile dintre noi. Trebuie să înţelegem cum ne furnizăm mijloacele de existenţă, pentru noi şi ceilalţi, cum ne conectăm pentru a ne împlini unul pe celălalt de dragul propriei împliniri şi cum se întrepătrunde reţeaua de interconexiuni dintre noi. Expansiunea sa semnalizează faptul că un defect mare, egoist se va manifesta în ea în curând şi că va trebui să îl corectăm.

Există o conexiune între noi, iar astăzi noi începem să descoperim că această este o conexiune rea, stricată. Această formă de conexiune de distruge şi ne ucide. De aceea întreaga noastră muncă este numai între noi şi, la fel cum o lume bătrână, stricată, este rezultatul unei conexiuni egoiste, o lume nouă, corectată, va fi rezultatul dăruirii reciproce.

Singura noastră corecţie este în a ne uni, a deveni Lumina pentru naţiuni şi a arăta calea corecţiei întregii lumi. Astăzi, lumea este fără ajutor. Cele mai luminate minţi nu ştiu ce să facă. Timpul nostru a sosit. Odată ce vom face ceea ce trebuie să facem, vom merita respectul şi gratitudinea lumii.

De aceea trebuie să diseminăm mai mult, să explicăm mai mult şi să fim cei care dau un exemplu corect. Intrăm în timpul Cabalei practice, în care întregul scop este corectarea omului,

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Unde vin in contact una cu alta lumea superioara si aceasta lume?

Raspuns: Lumea noastra si cea superioara se intalnesc in dorintele oamenilor, pe care ii pot conecta cu dorinta mea, astfel incat ele devin ca si ale mele. De aceea exista conditia “Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.”

Dorinta mea primordiala este doar un punct. Eu nu pot primi nimic in acesta; nu are volum. Daca pot conecta dorinta altora la mine si sa o accept ca fiind a mea, eu actionez intr-un fel interesant: eu cer sa imi fie data Lumina pentru a o umple.  Lumina vine, trece prin mine, iar eu doresc din ce in ce mai mult sa ajung la lumea Infinitatii.

Lumea Infinitatii este totalitatea punctelor din toate inimile. Atunci toata Lumina Infinitatii trece prin mine si eu simt aceasta Lumina in toti ceilalti,  in dorinte aparent straine asta pentru ca i-am conectat pe ei la mine si ele au devenit ale mele

Asta clarifica intelesul maximei, “Iubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti”: :Tu ”(un egoist)  “iubirea fata de aproape”  (toti ceilalti care devin apropiati tie)  “ca pe tine insuti” (conectezi dorintele lor la tine).

Apoi, vei trece toata Lumina prin tine insuti. O vei primi in dorintele pe care le-ai conectat la tine – ele sunt ale tale. Prin urmare noi atingem eternitatea, perfectiunea, lumea Infinitatii. Despre asta este toata munca noastra.

Din Seria de Lectii Vitual de Duminica 9/4/2011

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce inseamna “sa cazi in disperare din munca si sa strigi spre Creator”?

Raspuns: De obicei, la inceput, persoana isi da seama singura si, mai apoi, datorita lipsei de speranta, ca trebuie sa se raporteze la grup. Apoi, tot datorita disperarii, constientizeaza forta superioara. In final, ramane fara nici o varianta, in afara de a se intreba pe sine si a incepe sa realizeze ce este intentia de daruire. Astfel este condusa persoana de programul sau intern, HaVaYaH interior, pana cand chemarea sa spre Creator ia o directie mai corecta.

Asta se numeste suferinta care conduce omul spre scopul corect. De altfel, “ceea ce nu face mintea, face timpul” si “suferinta inmoaie egoismul”. Aceasta este calea prin care avansam. De fiecare data cand facem “o greseala”, ea ne conduce spre revelarea unei stari mai corectate. In acest mod, lantul genelor informationale (Reshimot), actioneaza in noi.

In acest fel ajungem, in final, la o stare despre care s-a spus: “Fiii lui Israel au cazut in disperare din munca si au strigat spre Creator”. Asta inseamna ca o persoana, miscandu-se de-a lungul acestui lant al starilor conectate ca si cauza si efect, devine, gradual, tot mai dezamagita. Se simte asa pana cand atinge starea de disperare totala, unde intelege ca nu poate face nimic prin fortele proprii si ca “nu exista nimeni in afara de El”, adica nu o poate ajuta nimeni, in afara de Creator. Acest Creator nu este vreo forta magica, ci o realitate speciala care devine revelata in persoana.

Aceasta realitate este revelata numai cand este invesmantata in persoana. De aceea persoana incepe sa vrea  sa ia asupra sa intentia de a darui.

S-a spus:” Nu vei avea alti Dumnezei.” Asta este, trebuie sa stabilim ca totul, atat extern, cat si intern, este condus de un Creator. Determinam asta ca rezultat al adeziunii cu El si prin contrastul contradictiilor care ni se dezvaluie. Acesta este cel mai dificil moment, deoarece noi descoperim o noua realitate, cu doua forte conducatoare, insa ele se unesc intr-o forta unica. Si asta este ceea ce trebuie sa faca intreaga omenire.

Pana azi, “Eu” m-am considerat singurul conducator, luand atitudine impotriva societatii si a naturii neanimate, vegetale, animala si umana si am incercat sa le controlez cat de mult posibil, ca sa beneficiez de pe urma lor. Le-am luat in considerare, dar numai ca sa determin daca le pot manevra, la fel cum imi dau seama dinainte ca nu pot ridica o valiza grea.

Eram legatura principala in acest sistem si, in cele din urma, totul trecea prin mine. Chiar si atunci cand ma supuneam unei forte externe, cum ar fi guvernul, sau societate, asta era decizia mea, gandurile si dorintele mele.

Si acum ma aflu intr-o stare confuza, deoarece vad ca acestea nu sunt gandurile mele, nu sunt intentiile si dorintele mele! Insa decizia poate sa imi apartina numai daca stiu cum sa lucrez cu mediul meu. Am o portiune mica de libertate, numita “treimea lui Tifferet din mijloc”. Tot ce exista in mine si in afara mea, cu exceptia acestei relatii subtile cu mediul, trebuie sa-I atribui Creatorului.

Nu este din propria lor vointa ca acesti oameni din fata mea vor sa ma bata sau sa ma imbratiseze. Aceste actiuni nu sunt ale lor, ci ale Creatorului. Si propriul meu comportament, fie ca actionez corect sau nu, fie ca sunt un pacatos sau un sfant, nu  hotarasc eu, ci o forta exterioara.

Pentru prima data in istoria dezvoltarii noastre descoperim existenta unei forte exterioare si trebuie sa lucram cu ea intr-un mod special. Cu cat incercam mai repede sa descoperim aceasta guvernare si incepem sa colaboram cu ea, cu atat mai mult vom avea de castigat si ne vom scuti pe noi insine de suferinta.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 07.09.2011, Shamati 109

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: In timp ce citim Zoharul ar trebui sa incercam sa cautam conectarea intre noi in minte sau in senzatii?

Raspuns: Ar trebuie sa o cautam in senzatiile nostre.Daca suntem in imposibilitate sa o gasim, mintea trebuie sa ne ajute. Cu toate acestea, in primul rand trebuie sa incercam sa gasim o conexiune emotionala.

Zoharul descrie legatura existenta deja intre noi. Aceasta legatura se va dezvalui ca Malchut al lumii Infinitului, plin de Lumina Infinitului, prezenta si revelatia Creatorului. Spre aceasta trebuie sa aspiram noi.

Prin urmare, cand citim Zoharul , incercam sa ne imaginam legatura corecta dintre noi. Astazi, necesitatea pentru acest tip de conexiune intre toata umanitatea devine evident. Acesta este motivul pentru care intelepciunea Cabalei se descopera tuturor. Se cere de la acei dintre noi care au primit o trezire si au inceput sa studieze un pic inainte de restul sa o disemineze in intreaga lume astfel incat toata lumea sa realizeze ca suntem intr-o criza, ca, conexiunea noastra actuala nu mai functioneaza, iar noi trebuie sa dezvaluim o noua conexiune intre noi.

Aceasta noua legatura nu poate fi identificata in mod natural, egoist, asa cum a fost facuta inainte, deoarece aceasta conexiune exista deja in sistemul global, integral, patruns de garantia reciproca, sistem care devine oarecum revelat in lume. Prin urmare, apare o problema: Un tip de conexiune mai buna ni se manifesta, dar noi inca ne raportam la el in mod egoist. Criza este discrepanta dintre starea dorita care devine revelata in lume si starea actuala in care suntem. Aceasta este o criza.

Lectura Cartii Zohar, studiul Cabalei in toate elementele sale si toate eforturile nostre ar trebui sa ne conduca la o stare unde devenim similari cu conexiunea revelata intre noi. La urma urmei, este revelata ca fiind mult mai corectat decat suntem noi in starea noastra sparta (rupta). Cand analizam situatia ne spunem ca lumea a devenit interconectata in timp ce noi nu.

Din partea a 2-a a Lectiei Zilnice de Cabala, 9/5/2011, The Zohar.

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

In situatia completa de astazi din Israel si din lume,devine clar de ce Baal HaSulam insista aspra faptului ca, in primul rand, trebuie sa ne asezam in banca de scoala si sa studiem. Aceasta este ceea ce avem nevoie; altfel nu vom fi capabili sa ne raportam in mod corect la ceea ce se intampla.

Acest lucru nu inseamna ca ar trebui sa-mi iubesc dusmanii ca  “fiecare va trebui sa plateasca pentru faptele sale“, dar nu am nimic pentru care ar trebui sa-i urasc. Ar trebui sa stiu un singur lucru: Cum pot sa ma pregatesc pentru unitate si in ce forme. Numai aceasta poate rupe ura, numai prin aceasta conectare in interiorul careia este dezvaluita forta superiora.

Daca este dezvaluita, vom vindeca toate aceste forte malefice.Nu avem pur si simplu de ales. Creatorul ne preseaza atat de mult, deoarece, in caz contrar, nu vom ajunge la punctul in care forta spirituala, sfintenia va domni in noi. Fara aceasta, nu avem nici o sansa pentru salvare. Sper ca vom reusi sa transmitem acest lucru natiunii, concomitent cu presiunea care este exercitata asupra noastra,din exterior, de Sus si vom fi capabili sa realizam unitatea.

De fapt aceasta se numeste razboiul lui Gog si Magog. Prin toate natiunile si folosind orice exemplu si posibilitate, Creatorul pune presiune pe noi si noi trebuie sa ne unim. Este ca exodul din Egipt: Presiunea creste si creste pana cand nu avem alta alternativa si fugim.Altfel, nu vrem sa parasim robia egoismului nostru si suntem dispusi sa ramanem si sa traim in ea pentru totdeauna.

Prin urmare nu exista nici o cale de iesire; va trebuie sa trecem prin toate “ plagile Egiptene” si presiune. Cu cat intelegem mai bine cu atat mai putin aceste lovituri se vor materializa. Ele vor fi mai rapide la alte nivele. Daca lovitura este simtita in materie este de miliarde de ori mai dura si mai lunga.

Diferenta dintre nivele este de asa natura incat intregul nivel mineral este echivalent cu o planta! Incercati sa estimati aceasta proportie: o parte a balantei detine intreaga problema minerala a universului iar cealalta detine un fir de iarba. Va puteti imagina ce diferenta uriasa este daca ne ridicam cu un singur nivel in controlul si corectia noastra, nu mai vorbim despre cresterea de la nivelul animat la nivelul vorbitor! Si putem face acest lucru in locul loviturilor care ne asteapta la nivelul mineral.

Imaginati-va prin cate lovituri si suferinte va trebui sa trecem la nivelul mineral… Prin urmare, toata munca noastra de acum este doar sa ne ridicam si sa crestem mai repede. Pentru a face acest lucru, avem nevoie sa ne asezam pe banca scolii si sa invatam sa intelegem putin ce se intampla cu noi si cu lumea si de ce. Trebuie sa ne explicam acest lucru noua si intregii lumi. Nu avem nici o alta arma decat explicatiile.

Si situatia pur si simplu ne obliga.

Din a V-a parte a Lectiei Zilnice de Cabala 9/5/2011, “ The Nation”.

Filed under: Lectia zilnica, Miscarea Garantie reciproca, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce faci daca simti ca nu dai suficient grupului, ca si cum ti-ai fi epuizat toata puterea ta?

Raspuns: Intr-adevar, puterea se scurge, micsorandu-se cu fiecare moment. Si e bine cand simti ca puterea se scurge. De obicei noi nici macar nu ne dam seama ca se intampla, pur si simplu ne relaxam si adormim, pierzandu-ne dorinta. Si asta este doar pentru ca nu ne pasa de trezirea nostra.Trebuie sa ne ajutam unul pe altul deoarece acesta este singurul mod de a ne trezi!

Daca nu investesti in ceilalti astfel incat sa le pese de tine, nu vei primi puterea. Si nu conteaza la ce nivel al mediului se afla sau ceea ce fac ei. Cheia este pentru tine pentru a incepe sa actionezi si sa investesti in ei si vei vedea rezultatul. Nici nu vei crede cat de mult iti poate da acest grup si prietenii. Totul depinde de investitia fiecarui individ si de sensibilitatea lui.

Si daca investesti in grup, vei descoperi brusc ca ei de asemenea s-au trezit si actioneaza catre tine. Chiar daca nu ai observat asta inainte, vei sti acum, gratie investitiei tale.Si aceasta se numeste garantie reciproca.

Din prima parte a Lectiei Zilnice de Cabala 9/4/2011, Shamati #17

Filed under: Garantia reciproca, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: In lumea noastra se obisnuieste sa te apleci inaintea unei persoane importante. De ce este atat de dificil sa faci asta in lumea spirituala?

Raspuns: In lumea noastra ne aplecam in fata unei persoane importante pentru ca facand asta, avem de castigat. Egoismul nostru face intotdeauna actiuni care sunt profitabile pentru el. Daca o persoana este influienta, puternica, si bogata, atunci merita ca eu sa ma aplec in fata sa pentru a fi alaturi de el, pentru a-l servi, pentru ca eu stiu ca de obicei o persoana mica primeste de la o persoana mare, si ma astept ca si eu sa primesc ceva.

Asa actionam de obicei in aceasta lume. Si daca nu actionama asa, atunci vom primi lovituri care ne fac sa invatam acest principiu. Sa presupunm ca nu vreau sa ascult ce imi spune politistul. Voi primi o amenda sau voi fi chemat in fata curtii unde voi primi o pedeapsa. Asa ca data viitoare voi asculta. Adica, in lumea noastra este profitabil in mod egoist sa ascult de persoana puternica, si daca nu inteleg asta, atunci viata ma va invata prin lovituri.

Totusi, asta nu functioneaza in relatie cu Creatorul, pentru ca El este ascuns! In fond, daca proprietatile Lui de daruire devin revelate voua, atunci ati alerga dupa El ca un hot care striga, “Prindeti hotul!” Ar parea ca il iubiti pe Creator din adancul inimilor voastre pentru ca puteti primi atat de mult de la El. Cine nu ar vrea sa se desprinda de acesta forta care controleaza intreaga lume? Este clar ca asta face fiecare persoana.

De aceea Creatorul nu poate fi revelat noua ca mare, puternic  si generos. El poate fi revelat ca un exemplu al proprietatii de daruire, pe care trebuie sa il dobandim noi insine. Insa atunci nu il veti vrea pe El si veti fugi de El. De aceea El nu poate fi revelat voua- nici din partea buna si nici din cea rea, nici din partea implinirii, nici a intentiei.

Singurul lucru care ne ramane este sa lucram cu mediul. Creatorul ne da o mica dorinta de daruire, insa orice altceva trebuie sa fie revelat noua in mediul care ne inspira catre daruire, pentru a construi dorinta noastra pentru forta superioara. Noi primim ajutor si constientizare de sus pe masura efortului pe care il exercitam in timpul studiilor, mediului, si diseminarii.

Este imposibil sa avansam pe alta cale. Altmineri l-am urmari, dorind sa il inghitim, sau am fugi de proprietatea Sa de daruire, fiind speriati de posibilitatea de a deveni si noi asa.

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot să obţin nevoia de Creator dacă eu simt că sunt nimic faţă de El?

Răspuns: Munca noastră nu este să ne angajăm în cercetarea sufletului ci să ne concentrăm asupra mediului. Nu este nimic în plus la care avem de muncă în afară de atitudine, de apropierea noastră şi de conexiunea cu ceilalţi, care decurge din spargerea vaselor.

Creatorul este ceea ce se revelează în vasele noastre corectate. Trebuie să fim îngrijoraţi în privinţa vaselor fiindcă Lumina Superioară este în repos absolut. Cu cât vasele devin egale cu Lumina, cu calitatea de dăruire, cu atât mai mult se dezvăluie această calitate, şi asta se numeşte revelarea Creatorului fiinţei create.

Cum poate un radio să primească şi să transmită semnale? Până la urmă, aceste sunete nu există în aer? Se întâmplă fiindcă noi „stârnim” în radio aceleaşi unde radio care există şi în afară. Ca urmare a echivalenţei de formă, aceste două unde se unesc şi încep să rezoneze. Astfel ele produc rezultatul uniunii lor în radio, unde noi auzim sunetul.

E clar că noi nu putem auzi undele radio, urechile noastre nu detectează astfel de frecvenţe. Dar, acest principiu de „transportare” a undelor are un element în plus, armonia. Iar dacă noi am obţinut echivalenţa cu unda principală, începem să auzim acest extra element, vocea ascunsă înăuntru.

Toate simţurile noastre lucrează pe acest principiu, şi în acest fel noi trebuie să ne acordăm pe noi înşine la conexiunea cu Creatorul.

Prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 9/22/2011 „Şamati” 240

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă să întreb pe Creator? Trebuie să obţin atributele Sale pentru a face asta?

Răspuns: A întreba înseamnă a căuta, a cere, şi chiar a cere propria-mi transformare. De fapt, eu trebuie să îmi exprim propria dorinţă pentru aceasta. Mă judec singur (aceasta este semnificaţia expresiei “a te ruga” sau “Lehitpalel” în ebraică), eu investighez ce proprietăţi îmi lipsesc şi cum pot obţine forţa de a dărui.

Această forţă există în interiorul societăţii. De aceea, dacă eu intru în societate, dezvolt o dorinţă de a mă “îmbrăca” în prietenii mei cu toată inima şi sufletul meu, si să mă conectez cu ei interior astfel încât sa mă dizolv total în această conexiune, apoi voi acolo găsi puterea de a dărui. Acesta este exact lucrul pentru care mă rog.

Mă rog să ajung la o asemenea stare în care să văd că fiecare este perfect şi conectat. Această situaţie se numeşte Şechina (Divinitate), adunarea generală a sufletelor (Knesset Israel). Eu vreau să fiu acolo şi mă rog pentru conexiunea ce aduce împreună sufletele ce tânjesc pentru “Iaşar-El” (direct la Creator), iar aceasta să fie realizată în mine.

Eu nu apelez la o putere sau dorinţă exterioară ce există independent, sau la o figură imaginară. Toate rugăciunile sunt ţintite spre Malchut (al lumii Aţilut sau al lumii Infinitului), către conexiunea dintre noi, în care descoperim dăruirea reciprocă. Eu vreau ca această stare să îmi fie revelată, şi asta cerem.

Acesta este un punct foarte delicat, iar noi trebuie să fim atenţi să nu începem să ne imaginăm o statuie sau ofigură, ci numai starea în care noi suntem conectaţi şi incorporaţi unul în celălalt, legaţi împreună în dăruirea completă. Mai exact, ar trebui să o numim proprietate sau atribut şi nu forţă, pentru că o forţă poate părea ceva distant, pe când o proprietate este ceea ce intenţinez să obţin eu însumi. Aceste sunt nuanţe foarte subtile, dar ele determină puritatea atitudinii mele, şi aşadar sunt foarte cruciale.

Se spune că “Nu e nimeni în afara Lui”, totuşi, trebuie să ne imaginăm aceasta ca pe starea noastră într-un sistem perfect. Atunci putem fi siguri că nu ne vom înşela.

Din prima parte a Lecţiei Zilnice de Cabala 22.09.2011, Şamati 240

Filed under: Intentie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Rugaciune - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce este “ Adevarul si Credinta”?

Raspuns: Adevarul este o recompensa si o pedeapsa echitabila, atunci cand lucrez si primesc ceea ce merit pentru munca mea.

Cu toate acestea, vedem ca viata nu este intotdeauna aranjata in conformitate cu acest principiu. Si o persoana care lucreaza mai mult decat ceilalati nu primeste neaparat mai mult decat altii. Daca asta ar fi problema, lumea ar fi relativ mai simpla.

Dar, in scopul de a ne scoate din aceasta directie egoista, Creatorul face adaugarile Sale si ne incurca foarte mult. Astfel, vedem ca un calcul corect, real nu se cunoaste (afla) intotdeauna si exista un loc pentru credinta, insemnand speranta pentru noroc sau ajutor de sus dincolo de intelegerea superioara a cuiva.

Credinta distruge principiul adevarului echitabil. Acesta este motivul pentru care oamenii devin atat de confuzi in aceasta lume si spera la un miracol, o binecuvantare sau un leac miraculos. Aceiasi confuzie exista pe calea spirituala: Pe de o parte,totul este dat pe masura efortului cuiva, dar pe de alta parte totul depinde de noroc.

O persoana ar trebui sa lucreze in scopul de a uni aceste doua principii intr-unul singur. Este scris: “ Prin Isac va fi numita samanta ta, dar adu-l ca jertfa.” Intelegand pe de o parte, il vei vedea dand nastere “ nepotilor “ tai, tuturor noilor successori pana la corectia finala, dar, pe de alta parte, el trebuie sa fie anihilat. Cum este posibil?

Nu este clar pentru noi acum, dar acesta constituie primul principiu de a intra in lumea spirituala pe care Avraam a trebuit sa o adopte in conformitate cu aceasta poveste. O persoana isi corecteza viziunea astfel incat pentru prima data el este capabil sa uneasca doua contrarii intr-unul.

Aceasta inseamna ca el s-a ridicat la gradul intai si stapaneste un principiu spiritual in conformitate cu care doua opusuri  fuzioneaza intr-un intreg. Si acum, el intelege cum sa lucreze cu ratiunea si credinta deasupra ratiunii simultan – cu ura, pacatele care sunt acoperite de iubire

Daca o persoana incepe sa inteleaga acest principiu si il ia in considerare in munca sa, chiar fara sa isi fi dat seama inca, el nu va mai experimenta obstacolele si dificultatile care il imping inapoi. El simte  ca aceste obstacole in special sunt menite sa-l avanseze si vede ca toate aceste contradictii sunt o oportunitate pentru el sa urce. Si apoi se ridica.

Dimpotriva, “ Mandria omului il va cobori.”. Daca el nu accepta aceasta conditie si nu este dispus sa uneasca cele doua opusuri intr-unul singur, acesta devine un obstacol de netrecut. De aceea el se abate de la drum si paraseste calea.

Prin urmare, este important ca cineva sa se directioneze corect: direct spre Lumea Infinitului, intelegand ca diferenta dintre lumea aceasta si cea urmatoare este capacitatea nostra de a uni cei doi poli intr-unul singur. Aceasta ne stabileste o directie, la fel ca a lua un scop.

Acest principiu este exprimat in diverse moduri : “ Israel, Tora si Creatorul sunt una”; urcari si coborari care trebuie sa devina un intreg; grupul si eu ar trebui sa lucram impreuna astfel incat eu sa investesc in el in timpul ascensiunii si sa primesc de la el in timpul coborarii, in sensul ca grupul imi serveste ca un curent electric “ corector “.

Principala concluzie care rezulta din aceasta cu privire la lumea aceasta este ca noi nu trebuie sa distrugem nici o calitate, nici in noi insine, nici in lume. Trebuie sa-i aducem pe toti la corectie si sa-i unim intr-unul singur, sa-i ridicam deasupra lor prin unirea cu Creatorul.

Nu vom fi in masura sa stabilim o viata mai buna si o societate echitabila in lumea nostra daca nu ne unim intre noi ca egali. Insemnand ca toata lumea va lucra pentru binele societatii, in functie de capacitatea lui sau ei si va primi in functie de nevoile sale.

Dar putem implini aceasta conditie numai daca aspiram la ea, in vederea unirii cu Creatorul, adica de dragul calitatii de dragoste si daruire care uneste proprietatile nostre diferite  intr-o infinita si perfecta stare.

Din prima parte a Lectiei Zilnice de Cabala, 8/23/2011, Shamati 43

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→