Nu există nicio diviziune între munca interioară sau munca în grup, munca colectivă – toate acestea sunt o singură muncă în care eu pot vedea părţi ale sufletului meu propriu ca fiind străine şi urâte de mine. Eu am să depăşesc toată această pâclă, ceaţă care mă înconjoară şi care în imaginaţia mea sunt duşmani răi sau cel puţin sclavii mei.

Aceasta nu este o muncă simplă fiindcă muncesc la vasul meu spiritual până când îl refac pe tot şi mă pun şi pe mine în el. Acest lucru este posibil numai prin forţa iubirii, ridicare peste toată ura şi rezistenţa pe care o simt faţă de ceilalţi.

Toată această opziţie arată ca rezistenţa generată în opoziţie la curentul electric. Împreună, curentul electric şi rezistenţa fac să se învârtă motorul. Ca rezultat al unei astfel de acţiuni , Lumina, lumea spirituală, este dezvăluită.

Numai după o muncă grea în sclavia egipteană a propriului nostru egoism, am ajuns de la nivelul lui Iacob (de la un nivel mic) în faţa muntelui Sinai (muntele de ură). De la acest munte de ură e posibil să primim Lumina care Reformează, numită Tora. Acum, avem deja ceva la ce să muncim.

Dar, acela care nu a început să se unească, acela care este încă sub controlul sentimentelor acestei lumi şi încearcă să-şi folosească prietenii într-un mod mărunt ca în alte locuri, acest om nici măcar nu a început munca lui. Poate că el nu încearcă să-i folosească pe ceilalţi fiindcă are un caracter bun, şi vrea să fie prieten cu toţi, dar asta nu face nimic pentru dezvoltarea lui.

După cum e scris, „Şi-a adus pâinea (credinţa) ei de departe”, adică din distanţare şi respingere. Nu există nicio muncă personală sau în grup aici. Tu trebuie să apropii în interiorul tău toate părţile aparent streine ale realităţii, până când descoperi în conexiunea acestor părţi că întregul univers este în tine.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 8/29/2011 „Şamati” 121

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Noi am fost creati ca un suflet colectiv si suntem toti interdependenti. Insa, Lumina superioara duce vasul colectiv la  spargere, iar apoi aceste bucati de piese cad din ce in ce mai jos, se sparg in bucati mai mici, si devin din ce in ce mai indepartate unele de altele.

Si atunci cand ajung la fund, incep sa se trezeasca, din adancimea caderii. Aceeasi Lumina care le-a forta sa cada incepe sa le trezeasca si sa le uneasca la loc.

Urcarea este compusa din mai multe stadii si are loc in primul rand la gradul mineral, vegetal, si animal, acolo unde vasul opereaza inconstient, fiind complet inrobit de Lumina. Insa, la nivelul uman, noi trebuie sa revelam propria noastra dorinta.

Dorinta exista in fiecare si este creata de Lumina „prin absenta”, ca o amprenta inversa a Luminii. Si dorinta este cea pe care ar trebui sa o dezvoltm in noi. Aceasta dorinta este adevarata „creatura” care devine constienta si isi adauga intentiile, eforturile, si iubirea.

Toate acestea nu vin ca un raspuns direct al influentei Luminii; ci, mai degraba, sunt rezultatul propriei cautari a vasului. Cu siguranta, Lumina actioneaza aici, desi intr-un mod ascuns, insa aici este nevoie de ceva in plus din partea vasului care s-a dezvoltat pana la ultimul stadiu, al patrulea. Acest plus este propria noastra dorinta si iubire.

Pentru noi, dorinta noastra de unire este exprimata prin munca impotriva dorintei egoiste.Noi nu simtim rezistenta ego-ului in nimic altceva, decat referitor la legatura dintre noi in grup, de a ne anula inaintea fortelor sale pentru a ajunge la proprietatea daruirii totale pe care le traim intre noi, ceea ce se numeste revelarea Creatorului.

Daca o persoana se indreapta pe aceasta cale, care este numita „Israel, Tora, si Creatorul sunt una,” in acest efort, ea reveleaza rezistenta egou-lui sau spre corectie. Insa, ea ar trebui sa continue prin toate mijloacele si sa incerce sa se reveleze in sine cel putin unele dorinte pentru  unire.

Este asemenea unei barci care nu poate naviga impotriva vantului. Totusi exista panze speciale care o ajuta la a naviga in zig zag, sub forma unei curbe crescande si descrescande, si astfel avansam- impotriva vantului.

Astfel ar trebui sa se comporte ca si cand descopera ca este incapabila sa mearga impotriva ego-ului sau, care impiedica lipirea lui de grup pentru a se anula inaintea acestuia si sa reveleze proprietatea daruirii generale in acesta. Insa, ea este capabila sa faca asta prin mijloace indirecte, auxiliare.

Aceste mijloace auxiliare sunt numite mediul pe care persoana il construieste astfel incat sa il influienteze. Mediul va deveni panza care il va conduce in zigzag impotriva vantului- si astfel vom avansa!

Din partea 1 Lectia Zilnica de Cabala 9/21/2011, Shamati #232

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum putem fi siguri ca, daca ne conectam acum, vom vedea imediat o imbunatatire in viata noastra? Este posibil ca situatia sa se inrautateasca?

Raspus: In masura in care vom incerca sa ne unim, noi primim o mai mare revelatie in senzatia, intelegerea si alinarea tuturor starilor noastre, inclusiv a celor corporale. Depinde doar de efortul nostru.

Chiar si Ari, inainte de a muri, a spus elevilor sai ca daca vor sa avanseze cu adevarat, el va fi prezent si nu va muri. Si acum el a plecat din aceasta lume pentru ca nu este nevoie de el. El nu mai era necesar lor. Ei au strigat: „Cum asa, avem atata nevoie de tine!” Insa, de fapt, ei nu aveau nevoie de el, si el a murit, incetand sa se mai manifeste prin corpul fizic.

Insa, daca avem dorinta de a avansa in directia daruirii unitatii, vom simti imediat rezultate pozitive. Cu siguranta, noi nu vom fi capabili sa le masuram in conformitate cu castigurile egoiste, pentru ca altfel nu am fi capabili sa iesim din egoismul nostru. Noi le vedem in daruire, in abilitatea noastra de a ne conecta, in aceeasi dorinta pe care o descoperim. Este numita Lumina Reflectata, in care Lumina Directa este revelata. In fond, vreau sa fiu in daruire, in unitate, si acum descopar ca ca sunt capabil sa fac asta. Vad avansarea mea in daruire, asta este recompensa mea.

Si daca sunt in daruire, voi vedea o schimbare in bine si in viata corporala; o viata normala. Asta este legea naturii: iti este permis succesul. Exista oameni care nu au probleme cu banii sau sanatarea, insa nu sunt multumiti cu viata lor. In timp ce tu ajungi la o stare in care vei fi multumit de orice. Si chiar ai totul! Creatorul, forta Luminii, nimic nu lipseste. Ar putea imprima dolari pentru tine la infinit.

In momentul in care directia este schimbata, noi vedem aproape imediat rezultatele. Daca intreaga natiune incepe sa se apropie de garantia reciproca, vom vedea cum totul va incepe sa se linisteasca. Rachetele vor inceta sa cada asupra noastra; inflatia se va opri; vor fi mai putine accidente de masina- toata viata de zi cu zi se va normaliza Spun asta foarte serios.

Noi trebuie doar sa ne potrivim legii garantiei recipoce, sa ne schimbam directia, fiacare in concordanta cu intelegerea proprie. Nu ni se cere mai mult. In articolul sau „Pacea”, Baal Ha Sulam scrie ca daca am acceptat aceasta lege, atunci doar in cativa ani noi vom ajunge la prosperitate pe toate planurile: sanatate, standard de viata, copii, educatia copiilor, gestionarea starii noastre, relatia tarii cu guvernul, si securitatea.

In fond, toate problemele noastre isi au originea in lipsa de compatibilitate cu natura. Nu exista alta lege in afara de echilibrul naturii, echivalenta formei. Creatorul a creat dorinta de a primi si a spus:”El trebuie sa fie similar mie!” Si de atunci, totul se invarte doar in jurul acestui subiect. Nu exista altceva, incepand cu Prima Restrictie si decizia de a ne transforma pentru a deveni similari cu El. Acest lucru se numeste legea echivalentei formei. Daca nu  o implementam, vom suferi doar pentru acest lucru.

Singura libertate pe care o avem este sa alegem cum vrem sa avansam: motivati de recompensa. Alegerea va apartine.

Din Lectia Zilnica de Cabala 9/2/2011, Scrisoarea lui Rabash

Filed under: Criza, globalizare, Garantia reciproca, Intrebare si Raspuns, Israel, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Problemele cu care lumea se confruntă astăzi conduc la crearea unui nou mediu care ia în considerare şi are grijă de toţi în mod egal. Întâi, trebuie să asigurăm un standard normal de trai pentru fiecare. Lumea are toate resursele necesare pentru asta.

Lumea este construită în asa fel ca fiecare să poată avea tot ce îi trebuie în viaţa lui corporală. Restul de umplere va veni din conexiunea între noi, din simţirea Luminii Superioare, gradul uman care este peste cel viu.

Astăzi noi trebuie să realizăm acest lucru în masă. În anul următor vom vedea cum un impuls instinctiv pentru asta va scoate lumea în străzi şi în pieţe cerând diferite lucruri pentru care guvernele nu vor avea raspuns. Vom descoperi încet că ţările cele mai bogate nu au nimic.

Guvernarea Superioară aranjează totul în aşa fel încât noi nu vom putea găsi soluţii decât în conexiunea dintre noi. Revoluţiile sau redistribuirea bogăţiei de la cei bogaţi la cei săraci nu ne va ajuta. Am mai trecut prin asta şi am văzut că ne conduce doar la distrugerea industriei şi comerţului. Conexiunea este soluţia.

Noi trebuie să explicăm aceste principii şi să transmitem acest mesaj, această înţelegere oamenilor până când se obişnuiesc cu abordarea corectă, cu perspectiva corectă. De altfel, întâlnim un nou sistem în care am intrat, ca o matrice. Lumea veche nu mai există.

Multi oameni de ştiinţă scriu deja despre asta. Umanitatea crede în ştiinţă aşa că noi trebuie să atragem oamenii de ştiinţă şi să-i punem în faţă. Ei au descoperit deja sistemul integral despre care vorbim. Cu ajutorul lor, vom fi capabili să-i convingem pe toţi să devină o societate integrală. Putem arăta oamenilor că aceasta este singura soluţie la problemele noastre.

Să presupunem că oamenii ne întreabă: „Cum este posibil? Cum ne putem schimba pe noi înşine?” Baal HaSulam scrie despre asta în articolul „Libertatea”. Pentru prima oară în istorie avem posibilitatea să acţionăm independent. Asta se referă la grupurile noastre şi la umanitate ca la un întreg: noi trebuie să creăm un mediu care va fi ami bun pentru noi.

Cum este posibil să creăm un astfel de mediu? Trebuie să căutăm sistemul ascuns dintre noi. Îl creăm noi înşine ca rezultat al încercărilor noastre de a ghici sau de a ne imagina cum ar trebui să fie. Dorind să intru în structura lui, mă întreb de fapt: „Cine este Creatorul? Cum conduce el relaţiile dintre noi? Cum acţionează El asupra noastră? Cum ne conectează? Cum include Gândirea Creaţiei toate aceste acţiuni?”

Creând forma care îmi pare mie corectă, descopăr în interiorul meu dorinţa de a-L descoperi pe Creator. Sunt exact ca un copil mic care construieşte un model de maşină şi creşte mai deştept tocmai datorită eforturilor de a construi el însuşi ceva ce deja există. Ca rezultat, el începe să înţeleagă, să creeze lucruri. În acelaşi mod, şi noi devenim compatibili Creatorului, ne unim cu El şi Îl înţelegem.

Când ne ridicăm peste lumea corporală, creăm gradat Lumea Infinitului. În drumul nostru spre ea, trecem prin cinci lumi. De fiecare dată sunt ascunderi diferite astfel ca noi să putem construi acea structură într-un mod mai sofisticat, până când creăm întregul sistem. Se spune că Creatorul a creat Lumea Infinitului şi a distrus-o, iar oamenii sunt aceia care o reconstruiesc şi o corectează pornind de la bază spre sus.

Noi trebuie sa ne amintim asta. Este o muncă grea în faţa noastră, un sistem mare, iar noi trebuie să încercăm să dăm atenţie la tot ceea ce este în această lume şi în această viaţă. Asta mi-a fost revelet mie, aşa că am să raspund corect la ea.

Cel mai important este să nu aştept schimbările pozitive în această lume pentru că vor fi doar înspre rău. Noi trebuie să adăugăm la indiferent ce se întâmplă maximum de efort din partea noastră. Vom primi reacţii pozitive în fiecare zi şi vom auzi de ele la ştiri şi nu numai asta.

Ceea ce vom face azi, va avea ecou în lume mâine. Exact în acest mod se va întâmpla totul. Veţi simţi influenţa voastră peste lume, veţi simţi că aveţi cheia în mâini. Ceea ce este important aici, este să nu ne mişcăm sub influenţa presiunii din spate şi a suferinţei, ci să împingem lumea mai departe. Mulţumită acestei împingeri, noi vom obţine într-adevăr, viteza corectă.

Din Lecţia 7 de la Convenţia din Toronto 9/18/2011

Filed under: Diseminarea Cabalei, Garantia reciproca, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Ştiinţa Cabalei nu este o carte de referinţă pentru egoişti sau un manual pentru brokeri şi nu ne învaţă cum să facem afaceri în această lume. Când studiem Ştiinţa Cabalei, înţeleg că trebuie să mă schimb şi că nu am nicio altă alegere. Trebuie să ne adaptăm pe noi înşine la noul sistem, să intrăm în el conştienţi şi fără rezerve, să lăsăm toate cele vechi în urmă şi să trecem Rubiconul, bariera după care este o lume nouă.

Metoda Cabalei a fost revelată şi dezvoltată în special de oamenii numiţi Yaşar El (direct la El). Astfel le-a fost revelată lor, şi astfel o prezintă ei lumii, şi fiecare trebuie să o ştie într-o anumită măsură.

De aceea, o simplă garanţie, o solidaritate obişnuită nu va fi folositoare. Chemările noastre la unitate sunt primul pas spre garanţie autentică. Cu cât avansăm mai mult spre garanţia mutuală, cu atât mai clar vom descoperi că avem nevoie de o corectare internă pentru a putea să ne adaptam la noul sistem. Noi nu corectăm natura, şi nu corectăm lumea – ne corectăm pe noi înşine.

Metoda Cabalei este opusă la ceea ce am cunoscut noi până acum. Până acum, Natura ne-a activat intern, iar noi ne-am umplut totdeauna dorinţele noastre egoiste. Acest şef ne-a dominat continuu, iar noi obişnuiam să-i îndeplinim credincioşi toate cerinţele. El era atât de mare încât acoperea toată aria noastră vizuală iar noi ne-am gândit totdeauna numai la el. Noi nu am simţit diferenţa între el şi noi înşine.

Acum, în orice caz, se naşte o noua atitudine în natura noastră egoistă. Începem să realizăm în ce măsură ne domină, în ce măsură ne distruge şi în ce măsură este un şef rău. Asta pentru că noi lucrăm cu el şi nu primim nicio recompensă. Pe de o parte regula egoismului se dovedeşte a fi rea şi duce la secătuire. Pe de altă parte, o nouaă dominare ni se revelează, dominarea dorinţei de dăruire…

Sunt multe lucruri de care trebuie să avem grijă şi să le transmitem lumii. Când noi ne adresăm lumii aducem oamenilor Lumina Reformatoare în interiorul cuvintelor. Nu are importanţă cît înţeleg ei fiindcă Lumina e deja activă în sistemul nostru de interconectare.

De aceea noi trebuie să ieşim în stradă, să lucrăm în reţelel sociale şi să producem cât mai multe materiale putem. Noi nu aşteptăm ca lumea să ne înţeleagă acum, noi nu judecăm succesul diseminării prin răspunsul iniţial de la public. Dăruirea în sine este recompensa noastră fiindcă aduce oamenilor Lumina care Reformează.

Din partea a cincea a Lecţiei zilnice de Cabala 9/22/2011 „Naţiunea”

Filed under: Garantia reciproca, Lectia zilnica, Miscarea Garantie reciproca, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Aici există o soluţie uşoară: începeţi să diseminaţi! În timp ce eşti angajat în diseminare uiţi de tine. Chiar şi oamenii care nu sunt conectaţi unii cu alţii încep să stabilească un contact. Cu cât generezi mai multă cunoaştere despre unitate în lume, cu atât mai mult avansezi. Uită despre tot ce ţi se întâmplă personal, în afară de nevoile zilnice, şi restul îndreaptă spre afară – asta va preveni fricţiunile şi discordia dintre voi.

Asta presupune să vă devotaţi pe voi înşivă problemei ca aceia care se dedică unui copil bolnav, să uitaţi de voi înşivă. Atenţia acelora nu mai este spre exterior şi de aceea spre copil se concentrează toate eforturile lor. Această problemă comună îi uneşte. Aşa că, începeţi să aveţi grijă de „copilul vostru bolnav”, lumea.

Asta va răcori pasiunile dintre voi. Este inutil să se restabilească relaţiile voastre directe. Îndreptaţi totul spre afară, scufundaţi-vă voi înşivă în munca practică, iar apoi, veţi vedea cum încet se organizează lucrurile şi în interior. Grija la problemele interne ale grupului va funcţiona numai dacă este necesară muncii pentru lumea de afară. Numai atunci voi veţi aranja pe toţi şi pe toate. Lăsaţi numai nevoia de diseminare exterioară să definească cine suntem noi şi ce facem. Astfel, noi vom lucra într-adevăr pentru dăruire.

Luaţi exemplu de la Bina. Jumătatea superioară are ca scop dăruirea pentru Creator, iar parte de jos, are ca scop dăruirea către lume, iar pentru ea însăşi, rămâne în mijloc treimea de Tiferet, adică decizia de a se divide pe sine în două părţi. Deci, în acest fel trebuie să se perceapă pe sine fiecare în parte şi fiecare grup.

Din Lecţia 7 de la Convenţia din Toronto 9/18/2011

Filed under: Congrese, Diseminarea Cabalei, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Tot ce avem nevoie este să transformăm dorinţa noastră în cea superioară, pentru a ridica o rugăciune (MAN). Dar aceasta trebuie să fie sub forma unei pledoarii pentru Arvut (garantare reciprocă), şi nu “dă-mi un apartament şi bunuri accesibile.” Fără o aspiraţie de a dărui, noi nu vom fi capabil să ridicăm rugăciunea noastră deoarece aceasta trebuie să fie intenţionată cumva. Eu nu pot spune simplu: “dă-mi o mărire de salariu.” Aceasta nu va ajuta.

Astfel, în primul rând, noi trebuie să învăţăm despre garantarea reciprocă. Fiecare dintre noi trebuie să ştie că noi vom reuşi numi dacă ne conectăm. Acest element trebuie să fie prezent în fiecare cerere. Fiecare problemă, chiar şi cea mai corporală, totul trebuie să includă garantarea reciprocă. Eu vreau apartamentul pe care nu-l am — eu voi primi unul datorită garatării reciproce. Eu vreau tot ce este necesar pentru viaţă, însemnând sănătate, vacanţă, pensie şi grădiniţă gratuită— eu voi primi toate acestea, dar numai sub condiţia de a-mi îmbrăca cererile mele corporale în ambalajul ce-mi permite să obţin totul numai prin intermediul conectării noastre.

Natura ne arată că este globală şi integrală şi, prin aceasta, ne descoperă în mod special această conectare. Noi nu avem nici o altă opţiune: noi avem de asemenea nevoie să fim conectaţi. În caz contrar, noi nu vom fi capabil să gasim soluţii pentru nimic. Noi vom fi în stare să acoperim totalitatea cererilor noastre numai condiţionat de corespondenţa faţă de ceea ce se întâmplă astăzi în societatea umană, aceasta înseamnă, dacă ne vom conecta în mod corect.

Noi trebuie cel puţin să dorim să ne deplasăm în această direcţie, chiar dacă încă nu am reuşit conectarea. Şi să nu credeţi că nimeni nu vrea să audă despre asta. Oamenii vor să se conecteze, ei sunt gata să asculte despre aceasta. Chiar dacă nu vor asculta astăzi, mâine vor începe să vorbescă de la sine despre acelaşi lucru. Acesta este modul în care funcţionează şi, prin urmare, nu mai este nevoie de nimic altceva. Dacă un mic gand despre garantarea reciprocă trece prin mintea unei persoane, este îndeajuns. Natural, toate celelalte griji ale sale sunt despre cum să-şi facă viaţa. La urma urmei, fiecare dintre noi trebuie să mănânce ceva în fiecare zi, iar aceasta este pe primul loc.

În cele din urmă, toate grijile se vor reduce la cele mai simple cerinţe: locuinţă, hrană, sănătate şi securitate. Toate celelalte nu sunt atât de importante. Principalul lucru este să avem un loc unde să trăim, hrană pentru a manca, un corp sănătos şi securitate. Acestea sunt de fapt preocupările omului. Dacă vom îmbrăca aceste nevoi în ambalajul garanţiei reciproce, cu puţină înţelegere şi sentimentul că numai împreună vom putea rezolva aceste probleme, aceasta este îndeajuns.

Toată lumea înţelege utilitatea conectării, chiar şi din punct de vedere corporal, conform logicii următoare: dacă ne conectăm şi ne ajutăm unii pe alţii, săraci şi bogaţi, toţi ca unul, se va crea o atmosferă în cadrul naţiunii prin care oamenii vor dori să împartă, să creeze o mai mare justiţie socială. Aceasta va funcţiona, de asemenea, dincolo de înţelegerea noastră, în cazul în care nu există nici o soluţie raţională. Prin urmare, noi nu avem de ales: noi vom fi capabili să rezolvăm problemele numai pe calea garanţiei reciproce, atât raţional cât şi dincolo de orice logică raţională.

Dacă noi vom explica tuturor acest lucru, astfel încât fiecare să-şi conecteze toate speranţele şi aspiraţiile spre atingerea garanţiei reciproce, aceasta va deveni o rugăciune adevărată care va primi răspuns. Mă gândesc la branză de vaci, dar împreună cu garanţia reciprocă, mă gândesc la un apartament şi securitate şi conectez acest lucru la garanţia reciprocă, cu conectarea generală. Astfel, rugăciunea mea se ridică şi ajunge la cel superior.

În caz contrar, aceasta nu va ajunge la cel superior. Va asculta Creatorul rugăciunea mea dacă eu mă voi ruga numai pentru un apartament sau pentru branză de vaci? De fapt, El a luat toate acestea de la mine numai pentru ca eu să pot adăuga la acestea elemental garanţiei reciproce. Atunci va fi o rugăciune adevărată: eu vreau branză de vaci pentru stomacul meu şi pe lângă asta vreau garanţie mutual pentru sufletul meu. Acesta este deja atributul Bina—acesta este modul în care Bina şi Malchut se conectează la nivelul cel mai scăzut. O dorinţă vine de la stomac şi cealaltă de la inimă: branză de vaci şi garanţie reciprocă. Una nu poate exista fără cealaltă.

Şi atunci noi vom ridica OMUL, o cerere care este primită Deasupra. În caz contrar, tu poţi striga către Creator: “Eu am nevoie de brânză de vaci!” şi el va răspunde numai: “Ştiu. De fapt, Eu ţi-am luat-o.”

Din Lecţia Zilnică de Cabala  2.09.2011, Scrisorile lui  Rabash

Filed under: Criza, globalizare, Garantia reciproca, Israel, Lectia zilnica, Miscarea Garantie reciproca, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Dorinţa este ceea ce a fost creat ca existenţă din absenţă, ca opoziţie la Creator. Dorinţa este vasul care trebuie să se dezvolte pe sine. Această dorinţă este creatura.

La gradul la care cineva construieşte mediul, el îi deschide influenţa acestuia asupra lui. Cu cât omul investşte mai mult în mediu, cu atât acesta devine mai valoros pentru el şi de aceea, el deschide influenţa acestuia înapoi către el. Cu ajutorul mediului, omul construieşte mijloacele de înaintare către scopul creaţiei împotriva dorinţei proprii şi prin asta el îşi completeză efortul.

Nimeni nu poate avansa cu propriul combustibil, eu nu pot fi trezit dacă nu este pentru cei din jurul meu şi, de aceea, am nevoie să-i influenţez pe ei pentru ca ei să mă trezească pe mine. În final, acesta este legat cu ceilalţi atât de mult încât el îi trezeşte pe ei şi ei îl trezesc pe el, fiecare ia meritul tuturor şi niciunul nu pierde nimic. Aceasta este completarea perfectă a efortului.

Dacă cineva are drept scop „Israel, Lumina şi Creatorul sunt unul”, atunci, în acest efort, el descoperă într-adevăr rezistenţa lui la corecţie. Dacă o priveşte în faţă, omul descoperă totuşi un fel de dorinţă de avansare de avansare în zig zag. Aceasta se numeşte construirea mediului care va influenţa avansarea lui spre scop. În el, se descoperă o dorinţă în plus, deasupra dorinţei pe care Creatorul a creat-o în el.

Toată avansarea noastră se adună intr-o conectare mai mare, alipind pe fiecare. Aceasta este starea în care spiritualitatea poate fi atinsă, iar noi trebuie să ne strângem împreună atât de tare că ea va străluci înăuntru presiunii dintre noi. Această presiune este construită ca un rezultat al nostru, al tuturor, muncind împreună împotriva ego-ului şi vrând să mergem împreună împotriva lui. Apoi, aceste două forţe opuse, crează o scânteie, Lumina, focul.

În toată avansarea noastră egoistă atât de deperte, noi ne relaţionăm la mediu numai sub o condiţie: să dăm cât se poate de puţin şi să obţinem cât se poate de mult de la mediu, cu minimum de efort. Dar într-un sistem integral, revelat astăzi în lume, omul are nevoie să trezească întreaga lume pentru întregire, pentru conexiune – şi făcând asta, asigură umplerea pentru toată lumea.

Pregătirea pentru lecţie

Creatorul este revelat în lupta fiecăruia pentru spiritualitate – adunarea lui Israel.

Tot ceea ce este descris în Zohar tratează conexiunea dintre noi. O varietate de fenomene sunt dezvăluite în reţeaua conexiunii care se manifestă între noi, şi despre asta vorbeşte Zohar-ul.

Dacă noi încercăm să ne conectăm între noi în timpul studierii Zohar-ului , atunci Zohar ne ajută şi ne aduce în formă corectă, forţa care să facă asta.

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Niciun om nu s-a născut fără motiv şi, desigur, niciun om nu a primit trezirea spirituală pentru propriile scopuri. În lumea spirituală nu este considerat un om, ci întregul sistem.

De aceea fiecare om trebuie totdeauna să se întrebe pe sine: ”cum pot eu să ajut la fixarea interacţiunii comune? Cum să transmit trezirea mea prietenilor? Cum să particip la căutarea programului comun pentru a-L dezvălui pe Creator între noi? Cum ne conectează El?”

La sfârşit, vom descoperi că suntem într-un singur sistem, într-o singura conectare, o singură funcţie, iar forţa superioară există în interiorul nostru în mod egal în toate condiţiile. Apoi, vom atinge o stare sănătoasă şi perfectă a lumii. Împreună, ne vom uni cu această forţă specifică fiindcă ea ne implică egal şi simultan.

Defectele care sunt descoprite în vieţile noastre sunt defectele programului universului care trebuie acum să se manifeste. Descoperim răul, durerea, confuzia şi dezordinea în întunericul care o acoperă. Acest lucru ne permite să punem un diagnostic corect, ca şi doctorul care diagnostighează o boală. Creatorul dezvăluie simptomele în faţa noastră prin dezastre şi probleme.

Aşa că, haideţi să avem destulă judecată şi simţire, destulă pregătire şi în special suport reciproc să recunoaştem esenţa acestor evenimente. Cand simt durere, când simt supărare pe cineva şi nu vreau să-l vad, când mă justific eu însumi, dovedindu-mi că am dreptate şi toţi ceilalţi greşesc, atunci trebuie să înţeleg că sunt confuz în aceleaşi dorinţe şi gânduri care nu sunt, încă, corectate pentru conexiunea cu sistemul comun.

Nu trebuie să fug de ele. Trebuie să lucrez cu ele în mod adecvat, până când creez o atitudine complet corectată faţă de alţii, începând cu prietenii apropiaţi şi cu rudele şi terminând cu oamenii pe care îi urăsc cel mai mult, aceia care sunt distanţi şi opuşi mie.

Aşa cum e scris: „iubirea acoperă toate greselile”. Strigăm „iubeşe-ţi aproapele” nu fiindcă suntem inimi iubitore. Iubirea adevărată este incluziunea reciprocă între noi, fără nicio diferenţă, cu scopul alăturării la forţa care ne activează, programul care trebuie să reveleze între noi este o formă analogă afară din timp şi spaţiu, care ne conectează pe toţi într-unul singur. Trebuie sa folosim toate metodele disponibile pentru a explica lumii acest lucru. Aceasta este munca noastră în şi în afara congreselor.

Eu sper că vom fi mai mult uniţi în timpul lecţiilor. Recomand din inimă citirea blogului indiferent de repetări. Acolo, eu transmit opiniile multor oameni de ştiinţă şi profesionalişti, şi asta face treaba. Ne permite să ne conectăm la lume. Avem nevoie de asta.

Astăzi noi trebuie să simţim dorinţele şi durerea lumii, părerile şi ceea ce simt despre criză şi să le folosim totdeauna pentru pentru căutarea unor explicaţii, influenţe şi încet, să îndulcim suferinţa lumii, fără să-i sedăm, ci în schimb, să le arătăm felul corect în care să-şi privească problemele. Această muncă va cere mult timp şi noi trebuie să o facem.

Din Lecţia 7 de la Convenţia din Toronto 9/18/2011

Filed under: Congrese, Diseminarea Cabalei, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

De multe ori, suntem induşi în eroare şi mituiti în munca noastră de mândrie, care ne face să credem, „Eu voi fi responsabil, eu va controla totul.” Aceasta apare în forma cea mai primitivă, aşa cum se întâmplă în lumea obisnuita atunci când o persoană nu da altora oportunităţi, încearcă să-i evite, şi nu este gata sa mearga împreună cu ei ca egali.

Cu toate acestea, avem nevoie de relaţii deschise, unde eu nu încerc să fiu mai mare sau mai mic decât altii. Nici fiind mai mic decât alţii nu este bine, pentru că asta nu te lasa sa fim prieteni. Şi natural, fiind mai mare, de asemenea, nu te lasa sa fim prieteni.

Este necesar să fim absolut egali-insemnand a te opri sa te simti pe tine! Mă simt pe mine doar atunci când sunt mai mare sau mai mic decât altii, dar atunci când eu sunt egal cu ei, nu mă simt, ci numai o legătură între noi toţi, plutind împreună cu fluxul său.

Acesta este sentimentul pe care ar trebui sa-l avem în mod constant. Uneori, devine dezvaluit în timpul convenţiilor, reuniunilor diferite şi evenimentelor speciale. Cu toate acestea, trebuie sa-l menţinem tot timpul, deoarece acest sentiment al conexiunii între noi este ceea ce se va transforma in Lumina şi revelare a Creatorului.

Pentru moment este doar un sentiment al nostru de a fi conectati şi uniti. Acesta este doar construirea vasului. Dar în cele din urmă, acest vas va ajunge la starea de daruire si apoi vom simţi Lumina în interiorul nostru.
Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala, 9/20/11, Shamati

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Unitate - Niciun comentariu→