Daca vrem sa realizam scopul creatiei si sa simtim placerea pregatita pentru noi de catre Creator, trebuie sa ne simtim asemeni unor creaturi ce sunt opuse Lui. Pe de alta parte, trebuie sa devenim asemeni Creatorului, deoarece perfectiunea este posibila numai la aceasta stare.

Se deduce ca trebuie sa includem aceste doua puncte opuse, aceste stari, proprietati, in noi insine. Si cand acestea se trezesc in noi, sarbatorim nasterea noastra spirituala. Dupa ce ne-am nascut spiritual, avem deja incluse in noi cele doua calitati: dorinta de a primi si dorinta de a darui, una impotriva celeilalte si noi existam intre ele, simtindu-le pe amandoua.

Asta se intampla ca rezultat al unei dezvoltari graduale, pas cu pas, din care trecem prin toate formele anterioare: neanimat-vegetativ-animat-maimuta-om al acestei lumi. Dupa asta, senzatii si experiente noi se nasc intr-o  persoana: aceasta se simte rau si vrea sa invete motivul pentru care traieste, sensul vietii sale.

Dezvoltarea omului adevarat incepe cu asta. Insa nu este, inca, o moarte spirituala. Poate dura cateva decade sau cateva cicluri de viata pana cand o persoana incepe, intr-adevar, sa foloseasca adevaratele ctiterii ca sa-si cerceteze propria natura in comparatie cu natura Creatorului.

Si daca timpul sau a venit, intr-adevar, si persoana poate sa analizeze aceste calitati, ea este adusa intr-un grup si spre studiu. Persoana invata ca ea este formata din dorinta de primire, deasupra careia se afla dorinta de daruire, Creatorul. Descopera ca exista un scop si ea se fla in procesul de a-l atinge; ca lucrul principal este mediul, care trebuie construit ca sa o corecteze si sa o imbunatateasca.

Persoana invata ca toate corectiile vor fi realizate prin ea, construind mijloacele pentru a ajunge la Creator si a deveni asemeni Lui. Prin asta, persoana realizeaza libera sa alegere si arata ca scopul vietii sale este de adeveni similara Creatorului.

Din acest motiv, persoana cladeste mijloacele care o afecteaza cu atributele daruirii. Apoi, calitatea de daruire pe care o primeste de la societate, de la mediu, incepe sa intre in contradictie cu inclinatia sa naturala, egoista.

Omul oscileaza mereu intre aceste doua calitati si, astfel, obtine liberul arbitru. Poate alege cine sa fie: dorinta sa egoista, propria natura, sau calitatea de daruire, natura Creatorului. Si poate chiar va folosi natura Creatorului pentru a impinge dorinta sa de a primi placere spre asta si sa foloseasca vointa sa de primire pentru daruire. Astfel, linia stanga devine inclusa in cea dreapta.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala din 07.10.2011, Shamati 167

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Astazi nu ne mai putem descurca in lumea noastra. Vreau sa corectez anumite lucruri in sistemul financiar, in comert, sau in relatiile din popoare, sau intre sot si sotie, dar nu pot. Exista anumite situatii, obstacole suplimentare, conditii de care nu tin seama, si astfel nu reusesc in nimic. Imi lipsesc cunostintele, nu am o conectare clara cu noua lume care dintr-o data ni se reveleaza si nu pot fi in contact clar cu ea.

In ce isi are originea? Isi are originea in gradele care coboara in lumea noastra din Lumea Infinitului. Aceste grade sunt deja in noi, exista in interiorul nostru. De asemenea apar sub influenta Reshimot (genele informationale). Astfel, fortele daruirii care sunt revelate in noi se afla de asemenea si in interiorul meu, in perceptia mea asupra spatiului extern. Totusi ele nu mai sunt forte egoiste, ci mai degraba forte ale daruirii, si asta este „glazura prjiturii” mele, perceptia interioara asupra lumii; de asemenea sunt eu. Toate acestea sunt in interiorul meu. Nu exista nimic care sa fie in exteriorul meu.

„Eu” sunt de fapt sufletul.

Daca incep sa ma impart in felul asta, incep sa vad ca lumea de astazi ma ajuta. Fortele egoiste „rele” incep sa apara in noi ca un trecut intunecat. Fortele altruiste incep sa apara de asemenea. Aceste straturi me se reveleaza: incep sa le simt nu doar in afara mea, ci si in interiorul meu. De aceea sunt „confuz”, mirat si nu imi pot gasi drumul in lumea de astazi.

Cand incep sa inteleg acest sistem si sa descopar drumul nostru in el, vedem ce se intampla cu ceilalti oameni. Intelegem ca o „prajitura cu mai multe straturi” apare in noi astfel: genele informationale din trecut, din prezent si din viitor, fortele egoiste ale trecutului, sentimentele din prezent si sentimentul nedefinit, neinteles al viitorului – atributul daruirii, atributul conectarii.

Straturile care apar in mine nu sunt conectate inca intr-un sistem si de aceea se numesc „criza”, separarea dintre aceste parti. Criza este numita „integrala” pentru ca nu ne lasa sa vedem conectarea dintre toate partile – nu o avem in noi. Aceasta problema va persista pana vom invata sa o controlam.

Unde este problema? Pe de o parte am atras o intrebare si o criza, iar pe de alta parte numesc acelasi lucru „suflet”. Cu alte cuvinte, astazi suntem pe cale, in stadiul, in masura de a descoperi sufletul din interiorul nostru. Cand vom uni toate aceste parti in interiorul nostru, vom vedea o imagine foarte interesanta in locul lor; vom vedea ca suntem facuti din trei linii.

Pe de o parte, fortele egoiste sunt partea de jos a prajiturii. Fortele altruiste, sau daruirea, sunt partea superioara a prajiturii. Forta din mijloc este conectarea dintre ele, cand adunam totul in noi si lucram impreuna cu ele. Partea de mijloc a prajiturii va conecta plusul altruist cu minusul egoist si va putea lucra cu ele. Aceasta este de fapt toata munca noastra – linia de mijloc.

Asadar astazi, cu criza si discordia interna, suntem pe cale sa ne descoperim sufletul. Desigur, lumea inca este foarte departe de asta. Nu se va descoperi in felul acesta, dar cu ajutorul nostru, in modalitati mult mai usoare, alaturandu-ni-se, si asa mai departe. Suntem pe cale sa descoperim asta si trebuie sa avansam inspre asta. Este totul parte a naturii noastre.

Construirea ecranului si formarea Partzuf-ului are loc dupa Prima Restrictie. Starea noastra viitoare este deja in acest Partzuf. Partuf este facut din partea care decide cum sa conectam corect cele doua parti din noi: partea in care putem darui si cealalta parte in care nu putem. Rosh (capul) este deasupra la asta si astfel vom reusi.
From the Sunday Virtual Lesson Series 9/25/2011

Filed under: Criza, globalizare, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Spui ca aproape 10% din oamenii care vin sa studieze Cabala sunt atrasi de Studiul celor Zece Sefirot. Trebuie ca in mod constient sa marim importanta studiului din sursele originale daca o persoana este atrasa spre asta de la inceput? Sau este vorba de a fi deasupra la toate in vremurile noastre?

Raspuns: Cu alte cuvinte, 10% din cei care vin sa studieze Cabala vor sa o studieze ca stiinta, sa urce muntele cunoasterii si sa o inteleaga cu mintea. restul nu. Totusi, cei din urma sunt cei care avanseaza, spre deosebire de cei 10% care o studiaza pur si simplu.

Studiul trebuie sa fie delicat, apropiat de viata. Cand intri in acest sistem, existi in el, te adaptezi lui, simti totul si incepi sa il intelegi prin senzatiile tale. Incepi sa lucrezi cu el fiind una cu el. Prin conectarea cu alte suflete incepi sa intelegi ce este aceasta conectare ca o fiinta umana, de ce este necesara si asa mai departe. Cu alte cuvinte, totul este de fapt direct, natural, o intelegere senzoriala. As dori ca toti sa ne apropiem de asta.

Este un an special, un timp special. Am ajuns la un stadiu al Cabalei practice, cand simtim intregul sistem in interiorul umanitatii, ceea ce incepe sa se arate acum, ca si legatura rotilor dintate. Si trebuie sa fim parte din el, sa il descoperim si sa ii ajutam pe toti ceilalti.

From  Sunday Virtual Lesson Series 10/2/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Cuvantul rodie (Rimon in ebraica) vine de la cuvantul maretie (Romemut). Cu cat atributul de a darui este mai inalt in ochii mei, cu atat mai mult pot avansa deasupra tuturor calculelor personale.

De unde pot lua aceasta importanta a atributului de a darui? Doar daca ma plasez sub influenta mediului. Apoi forta exterioara a tuturor prietenilor vine la mine, imi va „spala creierul”, imi va intra in inima si cel mai important, imi va da sentimentul ca daruirea este cea mai importanta.

Suntem intr-un ocean de Lumina, dar nu o simtim pentru ca o minimalizam. Cum putem primi sentimentul maretiei ei, care sa ne faca sa o putem simti?

In orice profesie, cel mai important punct este sa fii atent la cele mai mici detalii, pe care care ceilalti nu le pot simti sau intelege. Daca sunt croitor, ma uit la o camasa si iti pot spune totul despre ea: din ce material a fost facuta si cum anume a fost cusuta. Dar daca nu sunt croitor, pentru mine este doar o bucata de material.

Acum ne aflam in oceanul de Lumina, dar nu avem posibilitatea sa il „cuprindem”, sa il descoperim, sa il vedem. Si asta pentru ca nu-i vedem importanta. De ce? Pentru ca Lumina este atributul daruirii, si eu nu simt nimic important in el;  departe de mine sa-l inteleg. Nu il vreau si nu-l voi vrea.

Doar daca vreo forta externa ajunge la mine si imi „spala” creierul, mintea si inima, ma face sa ma gandesc ca asta este exact ceea ce imi lipseste, si ma influenteaza constant, doar atunci o sa spun in sfarsit:”il vreau!” Si apoi o sa-l descopar. Asta inseamna ca am construit vasul pentru proprietatea de a darui numita „importanta”. Apoi voi revela aceasta proprietate, iar asta se numeste „Lumina”.

De aici vedem cat este de important sa dam definitiile corecte, sensul corect al cuvintelor. In spiritualitate este secretul succesului.

Din Lectia a 6a de la  Conventia din Toronto 9/18/11

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Există două abordări atunci când vine vorba de a lucra cu mediul: educaţia si cresterea. Când educam oamenii, le spunem despre lumea „rotunda”,  interconectată, care trebuie să existe în echilibru cu natura şi de reţeaua care conectează societatea noastră, la care noi toţi trebuie să ne alăturam. Vom explica ce este o lume globală, integrată şi ce presupune criza, care se desluseste între noi şi reţeaua comună. Noi predam această înţelepciune oamenilor, pentru fiecare persoană, în măsura abilităţilor ei, într-o formă care le convine. Vorbim despre natura, legile ei, iar aceasta se numeşte educaţie.

A doua componentă a iluminarii globale este creşterea. În cadrul educaţiei, ii invitam pe oameni să fie activi în grupuri, in sisteme sociale diferite. Le explicăm cum sa stabilească în mod corespunzător conexiuni, implicăm psihologi şi organizam evenimente de grup. Studiul este, de asemenea, o parte din acest lucru, dar partea practică este cea mai importanta. Oamenii trebuie să perceapă, să adopte şi să răspundă pe plan intern la diferite forme de daruire si unitate aratate la televiziune, radio, ziare, şi aşa mai departe.

Şi apoi, Lumina care reformeaza vine la noi, datorita tuturor eforturilor depuse de societate  şi ne schimbă treptat. Influenţa dubla a educaţiei şi creşterii activeaza puterea maselor, care este un efect special al „majoritatii”, după cum este scris: „În mulţimea de oameni este slava împăratului” (Proverbe). Aceasta nu este doar o mulţime; este majoritatea, unde o dimensiune mai inalta devine revelata.

Fără prietenii tăi, tu singur, cu punctul tau din inima, esti zero. În acest fel nu vei ajunge la nimic. Dar cand faceti un efort împreună, pe calea voastra spirituala, veti reusi ca urmare a efectului maselor, indiferent de cât de jalnice ar putea fi eforturile voastre. Iar dacă umanitatea s-ar alătura acestei munci, schimbarile s-ar întâmpla imediat, chiar din urmatoarea zi.
Din partea a cincea a Lecţiei zilnice de Cabala, 10/6/2011, „Pacea în lume”

Filed under: Diseminarea Cabalei, Lectia zilnica, Miscarea Garantie reciproca, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Se pare ca suferinta este inevitabila si ca nu vom putea sa ne lipsim de ea…

Raspuns: Totusi, poti inlocui aceasta suferinta cu suferinta din dragoste. Daca toti cei din jurul tau incep sa “iti spele creierul,” vei incepe sa apreciezi daruirea: “De ce nu daruiesc?” Vei repeta aceasta intrebare de dimineata pana seara: “De ce imi lipseste daruirea? Unde o pot gasi? Poate aici? Poate acolo?” Vei cauta daruirea peste tot ca si cand ai fi hipnotizat.

Apoi nu va mai fi nevoie de lovituri externe—loviturile interne le vor lua locul. Dar ele vor veni in forma unei tanjiri pentru daruire, pentru scopul creatiei si vei fi conectat direct cu acest scop. Totul depinde de aceia din jurul tau. Ei trebuie sa-ti “transmita” continuu cat de importanta este daruirea si, apoi, tu te vei stradui pentru a o atinge.

Dar aici intervine intrebarea: Nu cumva ramai la nivelul animal actionand asa cum dicteaza mediul inconjurator? Acest lucru este corect. De aceea oamenilor cu punct in inima li se spune: “Trebuie sa va construiti voi insiva mediul inconjurator corect, in mod egal faceti acest lucru si pentru cei care nu au libera alegere in aceasta problema. Libertatea lor este mai modesta; ea consta in asocierea cu voi.”

Daca va realizati libera alegere si va construiti mediul inconjurator, veti fi capabili sa il construiti de asemenea si pentru ceilalti. Problema consta in faptul ca voi nu aveti mediul inconjurator corect. Voi nu l-ati construit si deci nu sunteti influentati de el. Astfel, nu il transmiteti si altora. Nu puteti fi mediu inconjurator pentru ei pentru moment.

Nu va plangeti ca nu puteti darui altora. In loc de asta, ganditi-va cum puteti sa va daruiti voua insiva. Nu este nici un truc aici, doar munca practica. Daca nu o facem putem uita de corectarea lumii. Cine o va corecta? Noi, asa cum suntem in acest moment?

Trebuie sa cream un mediu inconjurator atat de puternic incat sa putem deveni un sistem care daruieste intregii lumi. Acest mediu nu ar trebui sa fie promovat doar in media, nu doar prin TV, radio si internet. Si acest lucru este necesar intr-o anumita masura. Principalul lucru este ca noi vom influenta omenirea pentru ca vom exista, deja, intr-un sistem de suflete, un sistem in care exista o conexiune mutuala intre noi, unde gandurile si dorintele fiecaruia curg constant.

Acum ne aflam deja in acest sistem doar ca nu il controlam pentru ca nu ne-am insusit inca puterea daruirii. Daca ne vom echipa cu puterea daruirii, vom controla intreg sistemul si vom transmite importanta daruirii catre toti oamenii. Aceasta este adevarata daruire asupra mediului inconjurator.

Sa speram ca vom fi capabili sa facem din acest an un an bun pentru intreaga lume.

From the 5th part of the Daily Kabbalah Lesson 10/4/2011, “Peace in the World”

Filed under: Diseminarea Cabalei, Lectia zilnica, Libera alegere, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Nu este important daca inteleg corect ce citesc in carte sau cat de confuz sunt – ceea ce conteaza este dorinta mea de a intelege! Omul avanseaza datorita influentei pe care o primeste de la sistemul superior pe care il studiaza, despre care aude, in care doreste sa fie inclus, pentru care face tot felul de activitati, lucreaza cu mediul si disemineaza.

Treptat incepe sa simta sistemul de la distanta: Incepe sa inteleaga ca este Aba ve Ima, partile interne si externe, si Lumina Hassadim (Milei) sau Gevurot (fortele dure ale restrictiilor, limitarilor), care il influenteaza conform masuri in care el este inclus in sistem.

Este o lume completa si este imposibil de explicat cuiva care nu traieste in ea. La fel cum este imposibil sa explici pe scurt unei creaturi de pe o alta planeta ce se intampla in lumea noastra. Trebuie sa fie in ea, sa primeasca uneltele noastre, sentimentele noastre, inteligenta si gusturile. Daca imbratiseaza viata noastra, atunci dupa o vreme va absorbi tot felul de impresii din societatea care il inconjoara si va intelege ce se intampla in aceasta lume.

Este imposibil sa intelegi ceva doar prin cuvinte. Totul trece prin tine si lasa impresii asupra ta. Apoi vei intelege, asa cum se spune „un lucru dupa altul.”

Si noi suntem la fel. Trezind Lumina inconjuratoare in noi insine impreuna cu dorinta de intra in sistem, incepem sa simtim ce este in fata noastra: ca intregul sistem este bazat pe dragoste si daruire.

„Eu sunt pentru cei dragi mie” – pentru ca am tanjit sa daruiesc prin acest sistem alcatuit din prietenii mei. „Si cei dragi mie sunt pentru mine” – pentru ca atunci o sa incep sa simt cum Ma schimba cu ajutorul Luminii Inconjuratoare al aceluiasi sistem in care vreau sa intru. Si in acest fel are loc corectia mea.
Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 10/4/2011, Shamati 42

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Daca dorim sa ne purtam intre noi conform acelorasi reguli prin care functioneaza sistemul superior, atunci asta s-ar putea numi „cabala practica”. Pentru ca noi dorim sa descoperim intre noi aceleasi legaturi care exista si in lumea spirituala.

Lumea spirituala este o structura permanenta, ca un motor oprit pe care eu il folosesc prin dorintele mele. In momentul in care dorintele mele dispar, motorul se opreste din nou. Motorul functioneaza conform cantitatii de „combustibil” pe care o pun, in functie de cum il influenteaza, astfel ma voi trezi si voi pune in miscare tot acest sistem. In acest fel, ii  voi implini pe ceilalti, datorita acestui sistem.

Pregatirea prin care intram in sistem se numeste inceputul Anului Nou, cand omul incearca din rasputeri sa simta enorma putere a daruirii. Cu ajutorul grupului si a diseminarii, el incearca sa se adauge pe sine la influenta exterioara care il va schimba si il va aduce mai aproape de daruire, asa cum este spus: „De la dragostea pentru fiintele create incepe dragostea pentru Creator .”

Datorita acestei bune atitudini fata de fiintele umane si buna sa influenta asupra lor, inseamna ca, datorita incercarilor de a-i aduce mai aproape de Creator si de a veni mai aproape de Creator impreuna cu ei, el merita sa primeasca Lumina care Reformeaza a Creatorului. Si astfel el intra in acest „club” special si incepe sa il cunoasca, prin senzatia Luminii vietii care curge prin el.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 10/4/2011, Shamati.

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Scopul muncii este anuarea ego-ului si incercarea de a ne conecta intre noi. Greutatea pe care o simtim in aceasta munca vine din lipsa sentimentului importantei acestei munci.

Dimpotriva, totul este astfel aranjat astfel incat eu simt ca nu sunt luat in considerare:”De ce trebuie sa ne conectam? Cu cine ne conectam?” Ma uit la oameni si la fetele lor, la personalitatile lor, si nu simt nici o nevoie de a ma conecta cu ei. Ma aflu intr-o asemenea ascundere incat realitatea pe care o vad ma respinge din a ma conecta.

De aceea Cabala recomanda construirea unui mediu, a unui grup, astfel incat acesta sa reveleze importanta conexiunii si iubirii prietenilor. Aceasta este asa pentru ca, cu cat este mai importanta conexiunea dintre noi, cu atat noi vom fi mai capabili sa ne anulam si sa incepem sa ne conectam cu ceilalti Daca nu gasesc o cale sa obtin puterea, importanta conexiunii, as putea rataci mlti ani neputand sa ma apropii de altii pentru a ma conecta cu ei din inima. Desigur, daca acestea se intampla, nu obtin nimic.

Am auzit multe plangeri de la oameni care deja sunt cu noi de ceva timp:”Ma aflu aici de mult timp, ce se intampla cu mine? De ce nu avansez?” Nu le-am raspuns, dar as vrea sa le spun:”Esti aici de zece ani? Mie mi se pare ca abia ai ajuns aici. Te-ai conectat cu grupul? Ai incercat sa construiesti Sechina (Divinitatea), locul unde Lumina superioara iti va fi revelata si unde vei locui? Ti-ai facut griji asupra vasului care merita revelarea pe care o ceri? Asta este ceea ce ai de facut. Ai facut asta? Deci, de ce numeri zece ani? Poate in timpul acestei perioade ai mers inapoi nu inainte?”

O persoana nu isi poate examina corect eforturile pe care le face pentru a se conecta cu ceilalti, insa calculeaza anii calendaristici, in concordanta cu revolutia Pamantului in jurul axei sale in jurul soarelui. Insa nu cumva oare persoana se intoarce de mai multe ori pana cand isi atinge scopul? El ramane la fel, si acesta este un semn ca nu a trecut nici macar un an.

Din lectia 6 de la  Congresul din Toronto 9/18/11

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Înţelegerea că suntem parte a unui sistem general şi integral şi că va trebui să facem orice efort ca să avem grijă de el, este considerată primul pas în lumea spirituală?

Răspuns: Da, este. Pe cât este posibil, noi va trebui să diseminăm cunoştinţele ei şi fundamentele pe care se bazează această viziune. Cu alte cuvinte, lucrând cu oamenii noi angajăm două canale: pe de o parte studii şi informaţie, şi pe de altă parte, educaţia şi dezvoltarea prin educaţie.

Persoana trebuie să cunoască sistemul în care el sau ea există, precum copiii care trebuie să înveţe despre legile ţării şi despre cum acţionează numeroasele organe guvernamentale. Cel mai important lucru pentru un copil este să înţeleagă lumea în care trăieşte. Tot la fel, şi umanităţii ar trebui să i se predea legile integralităţii, pentru a o aduce mai aproape de starea reală.

Astfel, oamenii vor înţelege principiul sistemului global în care ne găsim şi vor fi în stare să accepte noile principii care trebuie să le adoptăm. Implementarea lor ar trebui să fie dorită de mine astfel încât să accept fericit impactul mediului care mă va „opera”. Sunt gata pentru anestezie ca să mă pot trezi refăcut iar şi iar. De fiecare dată, voi descoperi din ce în ce mai mult în mine noua forţă a dăruirii şi astfel, voi fi inclus în lumea integrală.

Singur, nu sunt în stare de nimic. Singurul lucru pe care îl pot face este să vreau să fiu tratat, ca un pacient care admite să fie îngrijit într-un spital. El nu cunoaşte tratamentul de vindecare şi toate celelalte, în afară de accept, nu mai depind de el. Aşa că, mă întorc la mediu să mă ajute, gata să am încredere în el: „Fă în mine schimbările!”

În principal, aceasta este treaba mea. Nu este dificilă. Trebuie doar să nu mă rătăcesc în acele arii în care nu voi avea succes singur. Nu este nevoie să intru în sisteme în care acţionează legi stricte. Nu am nicio şansă să învăţ motoarele lor. Numai un singur lucru mi se cere: să vreau să dau mediului posibilitatea să mă pună în mişcare, astfel ca motorul meu să înceapă să meargă aşa cum e nevoie. Mai precis, mintea şi sentimentele mele să coincidă cu rotaţiile motorului fiindcă acesta funcţionează corect. Eu trebuie doar să descopăr ce se află deja acolo.

Din partea a cincea a Lecţiei zilnice de Cabala 10/2/2011 „Pacea în lume”

Filed under: Criza, globalizare, Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→