Guvernarea superioara ne aranjeaza intotdeauna starea actuala si o lumineaza putin pe cea viitoare. Daca depasim starea prezenta, noi putem cere sa fim adusi la starea urmatoare.

Starea urmatoare nu pare a fi dorita pentru ca altfel, noi ne-am stradui sa ajungem la ea in afara egoismului nostru, fara a avea liberul arbitru sau independenti in orice alt mod. Prin urmare, starea urmatoare este intotdeauna opusa egoismului nostru. Inseamna ca eu pot oricand primi suportul mediului, cartilor, si al profesorului pentru a cere sa ma ridic la o stare care nu pare a fi dorita, buna, sau atractiva.

Cu alte cuvinte, eu imi mobilizez toata energia si cresc importanta gradului mai inalt. Si daca am cu adevarat o aspiratie puternica catrea acesta, suficient cat sa depasesc potentialul obstacol care ma separa de starea urmatoare, atunci voi atrage Lumina care Reformeaza, si ea ma va schimba. Astfel eu ma nasc in urmatorul grad si devin fiul sau.

Desigur „nu exista nimeni in afara de El”, insa El aranjeaza starea prezenta si pe cea urmatoare, opusa primeia, cat si oportunitatile de a ajunge la acesta din urma. Trebuie sa inteleg ca aceste mijloace sunt speciale, necesare, si gandite pana in cel mai mic detaliu

Nimic nu este redundant in mine sau in lumea din jurul meu, in fiecare conditie interna sau externa. Totul este aranjat in mod ideal astfel incat sa imi mobilizez puterea si sa ma ridic la starea urmatoare. Daca nu pot face asta, inseamna ca imi lipseste inca atentia necesara fata de ceea ce mi se intampla.

Prin urmare, noi trebuie sa il justificam pe Creator in avans pentru acea stare rea, lipsita de confort, si neplacuta in care ne descoperim pe noi insine. In fond acesta este un semn bun si un mare ajutor, care ma indruma si ma obliga sa gasesc o cale de a iesi din aceasta situatie.

Starea neplacuta in care ma aflu ma ajuta. Insa, pe masura ce persoana creste si ajunge la niveluri mai inalte, incepe sa se simta bine in starea in care a ajuns. Si totusi, ea trebuie sa se inalte mai sus de aceasta. Ea trebuie sa faca un efort in plus pentru a vedea neajunsurile starii prezente, si asta nu este simplu deloc.

Acum suntem intr-o stare in care ne simtim rau. Starea viitoare pare de asemenea intunecata, desi nu este chiar atat de intunecata pentru ca noi ne putem imagina intrucatva urmatoarea stare ca una dorita si devenim mai puternici datorita mediului si cartilor.

Ni s-a dat totul pentru a ne ridica la nivelul cererii de a ajunge la nivelul urmator. Persoana trebuie sa creada asta de la inceput. In fond in fiecare moment in viata noi avem totul: starea prezenta, starea urmatoare, si mjloacele de a ajunge la nivelul urmator din situatia prezenta. Doar un singur lucru lipseste- atentia noastra.

Din partea 1 Lectia Zilnica de Cabala 10/26/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: În acest sfârşit de săptămână prietenii noştri din toată lumea vor ieşi în stradă să împrăştie materiale la milioane de oameni. Cum ne pregătim interior pentru asta?

Răspuns: Întâi, trebuie să înţelegem că tot ceea ce se întâmplă în lume se întâmplă pentru noi. Noi trebuie să vedem mâna îndrumătoare a Creatorului în fiecare acţiune. El ne dă o şansă să executăm corecţiile în lumina activităţilor externe ale diferitelor organizaţii ale căror intenţii nu sunt totdeauna curate.

Unul din principiile majore ale dezvoltării noastre este „abundenţa (plenitudinea) este înghiţită şi apoi dată afară”. Noi obţinem constant zero rezultate, ca atunci când apăsăm pedala până la podea şi maneta de la cutia de viteze e în neutru. Sitra Ahra (cealaltă parte, partea impură) pare să înghită toată munca noastră, pregătindu-se ea însăşi să controleze şi să conducă. Dar, de fapt, ea scoate afară tot ce a înghiţit. Tot ce a fost încet acumulat în ea se întoarce la noi.

Aceasta fiindcă noi nu avem vasele care să acumuleze toate eforturile noastre să „înmagazineze” rezultatele activităţii noastre în lume. Milioane de ziare, o mulţime de cărţi, Internetul, televiziunea – toate par să se ducă în fundul gropii. Dar mai târziu, le vom primi înapoi, conform regulii „abundenţa (plenitudinea) este înghiţită şi apoi dată afară”.

Chiar şi astăzi, diferite forţe în lume, cu mai multe sau mai puţine grade de puritate, ne oferă posibilitatea de diseminare. Noi nu trebuie să le luăm în considerare, ci să continuăm pe drumul nostru fără să dezvoltăm vreo relaţie cu ele. Noi suntem doar în contact cu oamenii care sunt împinşi afară din casele lor de către aceste forţe. Ei iau parte la manifestaţii, strigă lozinci, şi în tot acest timp noi ne împărţim materialele în linişte.

Materialele noastre îşi vor face treaba. Pentru că în fiecare „fluturaş” pe care îl dăm oamenilor  este conexiunea cu Lumina. Lumina va trece prin aceste litere tipărite de noi şi ele îşi vor face treaba.

Putem deja să vedem rezultatele în întreaga lume. Prietenii noştri sunt uimiţi de cât de repede oamenii se conectează la mesajele noastre şi sunt gata pentru mai mult. Chiar şi profesorii vin cu studenţii lor să studieze acest fenomen care contrazice cunoaşterea obişnuită.

Aşa că, noi trebuie doar să pregătim o mulţime de materiale care să transmită mesajul nostru şi să vorbim mai puţin, mai ales în afara Israelului, unde forţele noastre sunt limitate. Baal HaSulam spune că este chiar permis să angajezi oameni pentru a promova mesajul nostru de unitate, dar conţinutul trebuie să fie totdeauna al nostru.

Toţi prietenii noştri trebuie să iasă mâine în stradă. Este un fel de muncă ce ne poate uni într-adevăr. Este o mare oportunitate pentru noi toţi. Nimeni nu trebuie să stea acasă. Sunt oameni care nu au venit la grup ani de zile fiindcă nu au fost fericiţi în el. Dar acum nu e timp pentru astfel de sentimente de respingere.

Dacă vrei într-adevăr să înaintezi către scop, dacă viaţa ta spirituală este mai importantă decât mândria ta, calcă pe ea şi vino. Porneşte să te conectezi cu ceilalţi pentru această cauză. Chiar dacă te întorci acasă fără să vorbeşti cu niciunul din prieteni, acţiunea externă va avea efect. Până la urmă, fără conexiune nu vei ajunge la scop.

Deci, ieşim în stradă să distribuim materialele maselor. Mai puţină vorbă şi mai multă circulaţie a fluturaşilor. Nu e vremea acum de vorbit cu oamenii. Ajunge să primească fluturaşul cu adresa de internet pe el. Este o oportunitate rară pentru noi şi nu trebuie să o ratăm.

Totul se va schimba în viitor. Trebuie să găsim căile de diseminare a mesajului nostru pe Internet cât mai repede posibil. Într-un fel sau altul, toată lumea foloseşte azi Internetul. Mai mult, oamenii ne dau bucuroşi adresele lor de mail şi chiar şi numerele de telefon şi sunt gata de comunicare. Astfel în viitor, accentul va trece pe spaţiul virtual şi comunicaţii.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 10/14/2011 „O singură poruncă”

Filed under: Diseminarea Cabalei, Economie si bani, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Miscarea Garantie reciproca, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce este legea garantiei reciproce ascunsa de noi? De ce nu o descopera oamenii de stiinta?

Raspuns: Vreti sa puneti o persoana in fata unor fapte de necontestat: Daca gandesti rau despre vecinul tau, un bolovan cade pe tine din cer; daca faci rau cuiva, primesti o scrisoare de la banca. Voi vreti un raspuns imediat la fiecare actiune: recompensa sau pedeapsa. Ar fi o lege a naturii, un fapt evident pentru voi.

Insa, unei persoane trebuie sa i se dea libertatea de a alege. Daca noi actionam instinctiv, nu va fi nici o problema. Natura ne va obliga sa devenim un intreg. Este foarte simplu: Daca imi arati ce pierd din deconecarea de altii, voi zambi si voi fi dragut cu toti. Voi construi relatii de prietenie, voi avea grija de altii, si ma voi asigura ca nimeni nu va fi tratat necoresunzator. Daca am fi fost programati de Sus cu responsabilitatea garantiei reciproce, am implementa cu bucurie acest program.

Insa adevarul este ca noi ajungem la garantia reciproca prin libera alegere; noi trebuie sa construim in noi gradul de uman. De aceea mesajul unitatii este ascuns in ceata si noi suntem pierduti in ea, deprivati de simtul directiei. Din momentul in care incepem sa realizam si sa simtim, va disparea. Altfel, noi nu vom reusi sa dezvoltam omul din noi.

Ceata nu este importanta. Nu are importanta daca suntem inceti sau destepti, neindemanatici sau gratiosi. Noi trebuie sa facem doar un singur lucru:sa construim un mediu. Asa cum un copil contruieste o casa din cuburi, si noi ar trebui sa construim un mediu artificial ca exemplu a ceea ce am dori sa fim daca am dori asta.

Daca o persoana sta sa astepte, Natura o a obliga indirect, prin lovituri si suferinte. Insa nici loviturile nu vor obliga persoana sa se predea naturii sale pentru ca persoana descinde la gradul „animat” si isi construieste mediul in mod instinctiv pentru a supravietui. Ar fi un model Sovietic al socialismlui cu Creatorul in loc de KGB in spatele nostru. Si ati deveni ca un animal traind in unitate cu celelalte animale din turma. Ce fel de fiinta creata este asta? Putem ajunge astfel la nivelul Creatorului?

Din partea 5 Lectia Zilnica de Cabala 10/12/2011, “Pacea in Lume”

Filed under: Garantia reciproca, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Libera alegere, Miscarea Garantie reciproca, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare:Câte ore pe zi trebuie acordate studiului? Patru ore sau o jumătate de zi de muncă? Uneori, nu vreau să mă străduiesc şi nici nu vreau să las comentarii în blog tot timpul. Cât de des trebuie cineva să participe dacă nu este fizic în grup? Sau trebuie doar să urmărim inimile şi să participăm când simţim că ne spun asta?

Răspuns: Cel mai bine este să citeşti din blog, să sortezi materialele sau comentariile în timpul tău liber, sau, cel puţin, în timpul orelor pe care tu ţi le-ai fixat anume pentru asta, indiferent de starea de spirit.

Întrebare: În ziarul „“Kabbalists On Perception of Reality, Part 5” se spune: „Există un fel de maşină fotografică în creierul mic care ilustrează tot ceea ce ni se pare nouă şi nimic din afara noastră. Ce sunt atunci lucrurile care par să fie în afara noastră?”

Raspuns: Nu este nimic în afară de dorinţă şi, de aceea, vorbim despre o senzaţie „în interiorul nostru”, în dorinţă. Nu putem vorbi despre nimic în afara dorinţei ca „loc” care există.

Întrebare: Vreau să fiu sigur că am înţeles corect articolul “All The Difference Is In Intention”.

Dacă există o cerere din partea grupului pentru articole sau lucrări de artă sau scrieri, apoi văd într-un fel că pot să împlinesc aceste dorinţe şi trimit ceva grupului, în timp ce eu fac asta, primesc darul scrisului, artei sau abilitatea de a căuta articole pentru a dărui, ceea ce înseamnă a da grupului; este o muncă să faci asta, dar pe parcursul drumului găsesc bucuria de a da şi de a face ceva pentru grup; felul în care oamenii primesc bucurie când îndeplinesc o poruncă. Nu aştept „mulţumiri” înapoi pentru că fac această muncă pentru grup, nu aştept recunoştinţă pentru nimic, nici măcar nu mă semnez sub ceea ce trimit, aşa că nu primesc recunoaştere şi asta înseamnă o dăruire autentică fiindcă nu aşteaptă nimic în schimb; acesta este procesul despre care vorbeşti?

Răspuns: Dacă eşti plin cu senzaţia a ceea ce ai făcut şi această plăcere este recompensa ta, sau recunoştinţa, sau.. Dacă tu într-adevăr dăruieşti va trebui să simţi că eşti umplut cu Lumina dăruirii. Continuă să-ţi faci temele şi Lumina va veni!

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: La Convenţie trebuie să fim copleşiţi de sentimentul de unitate. Ce trebuie să facem ca să nu uităm intenţia în acest timp?

Răspuns: Nu cred că trebuie să ne facem probleme cu asta în timpul Convenţiei. Până la urmă, acolo noi lucrăm constant conectaţi. Sunt aceia care se întorc seara acasă şi încet redescoperă o întreagă lume cu probleme şi dificultăţi. Atunci vor fi uimiţi de cât de mare este diferenţa între ceea ce trăim în interior şi ceea ce se întâmplă în exterior.

Acum diferenţa va fi şi mai mare fiindcă despărţirea (rupere) este dezvăluită în afară în timp ce unitatea – înăuntru. Contrastul între aceste două stări se va manifesta cu şi mai mare intensitate.

Trebuie să ne pregătim în interior pentru convenţia din decembrie pentru a nu ne pierde intenţia în timpul conferinţelor, activităţilor şi pauzelor. În general, mediul trebuie să ne preseze constant în această direcţie astfel încât să avem această senzaţie tot timpul.

În afară de asta, mai avem încă o lună şi jumătate până atunci şi cred că în acest timp oameni noi din Israel şi din alte părţi vor fi atraşi de convenţie inclusiv din aceia care încă nu au puncte in inimă dar totuşi simt că este important şi că soluţia se ascunde aici, chiar dacă încă ei nu înţeleg asta.

Din partea a cincea a Lecţiei zilnice de Cabala 10/23/2011 „Pacea în lume”

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Miscarea Garantie reciproca, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Cândva, în zilele când studiam cu Rabaş, grupul era într-o stare de inspiraţie specială şi l-am întrebat pe Rabaş: „Ce ne lipseşte ca să facem pătrunderea?” El a răspuns: „Lipseşte lovitura.”

A fost un an de când am investit eforturi mari în pregătirea sărbătorii de Sukot. Am construit o nouă suka (coliba) după regulile stricte pe care Rabaş a vrut să le păstrăm. A fost făcută toată de lemn, fără niciun singur cui de fier şi cu un acoperiş aşa de des că greu putea să pătrundă lumina prin el.

Am investit mult în ea, muncind împreună şi poate de aceea a fost creată această atmosferă caldă, specială. Rabaş a dat explicaţii speciale în lecţia lui, sau poate doar ni s-a părut nouă aşa pentru că am fost capabili să înţelegem mai mult. Atunci am întrebat: „Ce altceva lipseşte? În timpul săptămânii am fost împreună în suka în fiecare zi, învăţând şi vorbind. De ce nu se întâmplă?”

Atunci, el a spus că încă nu era de ajuns. Pentru a atinge conexiunea mai era necesară o lovitură. Aşa s-a întâmplat şi în timpul ieşirii din Egipt. Oamenii s-au adunat împreună şi atunci au scăpat. Nu este posibil să ieşi fără o conexiune. Tot aşa a fost şi atunci când poporul lui Israel ofta sub munca grea de construire a oraşelor Pitom şi Ramses, şi au plâns împreună la Creator simţind că nu vor reuşi.

Şi a fost la fel şi la trecerea Mării Roşii când au simţit că Faraonul o să-i prindă din urmă, iar în faţa lor Marea Roşie le bloca drumul. Şi când au stat la poalele Muntelui Sinai, dintr-o parte îi împingeau femeile (şi este scris că poporul a ieşit din Egipt mulţumită unor femei drepte care au împins pe bărbaţi), iar de partea cealaltă, Creatorul le-a pus o condiţie: ori vă uniţi, ori acesta va fi locul mormântului vostru.

Vedem că aceste condiţii care au fost dezvăluite aici nu sunt simple deloc. Sunt ca durerile naşterii. Numai dacă acceptăm aceste condiţii, atunci vom fi cu adevărat născuţi în noua lume.

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala 10/14/ 2011 „Scrierile lui Rabaş”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Umanitatea trăieşte azi durerile naşterii. Aceasta este naşterea unei noi lumi. Noi înşine descoperim aceste condiţii externe, în timp ce nimic nu se schimbă în lumea însăşi. Sunt astăzi în lume oameni care se sinucid din cauza crizei financiare sau din cauza temei sau a altor probleme. Dar în acelaşi timp, puteţi vedea oameni care nu sunt îngrijoraţi de nimic şi nu simt criza în niciun fel.

Totul depinde de cum descoperă omul lumea, dar lumea însăşi nu are nicio formă în sine. De aceea ne putem relaxa, crezând că totul este în regulă şi să aşteptăm până când fluxul obişnuit al vieţii ne va duce el însuşi undeva. Putem ajunge de asemenea în starea în care vom simţi că nu putem fi de acord să rămânemîn continuare şi că trebuie în sfârşit să ne conectăm şi să descoperim spiritualitatea care se revelează numai în conexiunea dintre noi.

Totul depinde de presiunea pe care noi înşine o creăm. Apoi, realitatea obişnuită, calmă în care restul oamenilor trăiesc ne va părea ca întunericul din Egipt. Vom simţi cum duşmanii nostri, trupele Faraonului, ne împing din spate şi noi trebuie doar să sărim în spiritualitate ca în Marea Roşie.

Totul depinde de cum un om îşi percepe starea proprie, prin asta nelăsându-şi nicio şansă decât să se conecteze cu ceilalţi.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 10/14/2011 „Scrierile lui Rabaş”

Filed under: Criza, globalizare, Lectia zilnica, Miscarea Garantie reciproca, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce ar trebui sa avem o conventie „interna” intr-un moment in care am inceput diseminarea catre mase?

Raspuns: Acum este mai necesar ca niciodata. In trecut puteam avea mici intalniri ale prietenilor, si asta era suficient sa avansam, insa in tacere si individual.

Intr-adevar, noi am asteptat ca lumea sa se trezeasca. Noi, Galgalta ve Eynaim (GE), nu trebuie sa ne corectam pe noi personal. Pe masura ce AHP se trezeste, sarcina noastra este sa primim corectiile si sa le implinim. Baal HaSulam scrie despre asta in „Daruirea Torei.” Asta inseamna „regat de preoti si o natiune sfanta.”

Noi suntem speciali doar pentru ca putem si suntem obligati sa slujim intreaga lume. Aceasta este unicitatea lui Israel, a Galgalta ve Einaim. Daca noi „meritam” ceva asta este doar serviciul, munca.

Astazi natiunile se trezesc, tulburarile publice incep, si lumea este scufundata in probleme. Pentru noi acesta este un semn ca noi ar trebui sa tinem evenimente prcum conventia din Decembrie, pentru a acumula in noi o mare putere de daruire, de garantie reciproca. Doar atunci noi vom putea sa ne intoarcem catre lume si sa invitam mai multi oameni sa ni se alature, lucru care ne va ingadui sa primim Lumina Hochma (Intelepciunea).

Pentru noi, Galgalta ve Eynaim, revelarea inseamna atingerea unitatii si garantiei reciproce si a face asta in conexiune cu AHP. Noi trebuie sa trezim in ea si garantia reciproca. Atunci ca raspuns, ni se va alatura ca factor al unificarii sale, si impreuna noi toti vom deveni cele zece Sefirot. Acesta va fi un adevarat Partzuf, deasupra caruia Lumina superioara poate actiona. Apoi va incepe sa ne umple.

Lumina va opera nu numai in GE, pe „jumatate de corp”, ci in intregul grad. Astazi ne apropiem de realizarea acestei stari: Daca ne conectam cu masele, daca le aducem pe ele si pe noi insine la minimul nivel al garantie reciproce, Lumina superioara ne va umple. Ne va umple pe toti. Asta pentru ca prin natura sa GE nu cere implinire si munca doar pentru AHP.

Din partea 5 Lectia Zilnica de Cabala 10/21/2011, “Porunca Intai”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum ne putem masura eforturile? Istoria ne arata ca pentru unii Cabalisti calea a fost usoara iar altii au suferit mult. Cum se poate ca cineva sa treaca de Machsom (ecran) in cinci ani, altul in treizeci, si altul face inca eforturi mari si nu obtine nimic?

Raspuns: Noi nu putem compara eforturile oamenilor. In fond, noi nu cunoastem pozita lor initiala si locul lor in sistemul general.

Presupunem ca cineva este printre primele cinci pozitii din piramida sufletelor. Insa, in concordanta, el este nascut cu cele mai rele dorinte, cu cele mai corupte atribute, si trebuie sa lucreze asupra acestora multi ani- sa spunem ca nu doar treizeci, ci treizeci de ani in timpul a zece cicluri de viata. Cat timp ii va lua acestuia sa ajunga la starile care ii ingaduie sa ajunga la ‚locul” sau si sa ajunga la radacina sufletului sau? Intre timp va pare rau de el:”Saracul suflet!” Insa alta persoana poate apartine stratului de mijloc si munceste usor cativa ani.

Atata timp cat noi, oamenii cu un punct in inima, sufletele care apartin categoriei „Israel” suntem interesati, trebuie sa muncim din greu. In primul rand, spre deosebire de „natiunile lumii”, noi ne aflam deja in varf  si am trecut prin framantari. Dorintele lor au fot intotdeauna asa, insa siuatia noastra este mut mai rea, si deci corectiile noastre sunt mult mai dificile. Ura impotriva natiunii Israel si greutatile prin care a trecut in cursul istoriei atesta acest lucru.

Chiar si calea spirituala, urcarea muntelui, este mult mai grea pentru noi decat este pentru restul lumii, pentru care ascensiunea va fi mai usoara. Oamenii ni se vor alatura pur si simplu:”Da, vrem, suntem gata.” Vor simti cu adevarat ca merita. Inclinatia rea, dorintele spulberate, se ascund in noi, si nu in ei. Ei aduc cu ei doar „greutatea” lor, acea care este legata de picioarele voastre. Acum voi trebuie sa inventati mecanismul care va ridica acesta greutate.

Cum putem crea aceasta „masina?” Cum va functiona? Ce piese sunt necesare? Trebuie sa decidem asta. Oamenii ne aduc bagajele lor si le lasa la terminal, la fel ca in aeroport, si noi trebuie sa le incarcam si sa le livram.

Nu trebuie sa fim revoltati. Mai mult, nimeni nu poate spune ca aceasta cale este usoara sau dificila, in comparatie cu a altcuiva. Prin natura voastra sunteti absorbiti de voi insiva, si nu puteti masura eforturile.

Din partea 5 Lectia Zilnica de abala 10/21/2011, “Porunca Intai”

Filed under: Internet, Intrebare si Raspuns, Israel, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „O porunca”: Este inutil sa asteptam momentul in care este gasita solutia care ingaduie cuiva sa inceapa munca Creatorului in mod altruist. Atat in trecut cat si in viitor, fiecare slujitor al Creatorului trebuie sa inceapa sa munceasca in mod egoist si de aici sa dobandeasca daruirea.

Noi incepem de la distanta, cu dorinta egoista de a primi orice consideram ca este valoros pentru noi: bani, respect, putere, cunoastere, excelenta, lumea viitoare, grija, sau intelegerea secretelor. Fiecare este atras de altceva in intelepciunea Cabalei, ceva care este aproape de inima sa. In acest fel isi incepe o persoana drumul.

Insa treptat, multumita influientei integrate ale grupului, studiilor, disminarii, persoana atrage asupra sa Lumina care Reformeaza. Lumina este singura forta activa, insa noi o activam prin mijloace diferite, colaterale si actiuni care par a nu avea nici o legatura cu asta.

Poate glumesc cu prietenii mei, poate nu am o intentie corecta si stau cu greu la lectii, sau diseminez pentru ca ego-ul meu vrea sa impuna valorile mele altora. Nu conteaza asta. Daca aceste actiuni sunt in sine aproape de Lumina, daca intentia lor este de a darui, de a studia, si tinde spre unitate, atunci ele atrag Lumina care Reformeaza. Dupa cum este spus:”Poruncile nu cer intentie.”

Deci avem actiunea si intentia. Actiunile mele sunt studiile, diseminarea, adunarea prietenilor, si munca in grup. Insa, eu nu am control asupra intentiilor mele. Eu pot simti ca sunt un inger sau un demon, nu conteaza. Daca eu fac actiunile necesare folosindu-mi bine abilitatile, ele atrag Lumina reformatoare care ma ajuta treptat sa fac tranzitia de la intentiile egoiste la cele altruiste- de la Lo Lishma (pentru mine) la Lishma (de dragul daruirii).

Singura diferenta este intentia. Actiunile raman aceleasi: eu continui sa studiez ca la inceput, iau parte la adunarile prietenilor si la diseminare insa intenta mea este din ce in ce mai corectata, obligandu-ma sa ma conectez cu adevarat cu altii, cu Creatorul, si sa le daruiesc lor.

Acesta este procesul, si noi ar trebui sa il continuam fara intarziere. Nimeni nu poate scapa de asta. Ar trebui sa ne uitam doar la cele mai eficiente actiuni care grabesc procesul si sa cautam in continuare intentiile care sunt mai aproape de daruire si pot fi adaugate lor.

Fiecare trece prin aceleasi stadii, si nimeni nu poate sari peste ele. Noi putem, insa, sa grabim avansarea, si asta este toata munca noastra. Se spune ca Israel grabeste timpul. Aici Creatorul nu poate da. In fond, toate stadiile sunt esentiale pentru dobandirea mintii si a sentimentelor necesare de a crea vasele care ne ingaduie sa intelegem si sa il atingem pe El, sa ajungem la echivalenta formei si unirea cu El.

Din partea 5 Lectia Zilnica de Cabala 10/21/2011, “Porunca Intai”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→