Intrebare: De ce ar trebui sa avem o conventie „interna” intr-un moment in care am inceput diseminarea catre mase?

Raspuns: Acum este mai necesar ca niciodata. In trecut puteam avea mici intalniri ale prietenilor, si asta era suficient sa avansam, insa in tacere si individual.

Intr-adevar, noi am asteptat ca lumea sa se trezeasca. Noi, Galgalta ve Eynaim (GE), nu trebuie sa ne corectam pe noi personal. Pe masura ce AHP se trezeste, sarcina noastra este sa primim corectiile si sa le implinim. Baal HaSulam scrie despre asta in „Daruirea Torei.” Asta inseamna „regat de preoti si o natiune sfanta.”

Noi suntem speciali doar pentru ca putem si suntem obligati sa slujim intreaga lume. Aceasta este unicitatea lui Israel, a Galgalta ve Einaim. Daca noi „meritam” ceva asta este doar serviciul, munca.

Astazi natiunile se trezesc, tulburarile publice incep, si lumea este scufundata in probleme. Pentru noi acesta este un semn ca noi ar trebui sa tinem evenimente prcum conventia din Decembrie, pentru a acumula in noi o mare putere de daruire, de garantie reciproca. Doar atunci noi vom putea sa ne intoarcem catre lume si sa invitam mai multi oameni sa ni se alature, lucru care ne va ingadui sa primim Lumina Hochma (Intelepciunea).

Pentru noi, Galgalta ve Eynaim, revelarea inseamna atingerea unitatii si garantiei reciproce si a face asta in conexiune cu AHP. Noi trebuie sa trezim in ea si garantia reciproca. Atunci ca raspuns, ni se va alatura ca factor al unificarii sale, si impreuna noi toti vom deveni cele zece Sefirot. Acesta va fi un adevarat Partzuf, deasupra caruia Lumina superioara poate actiona. Apoi va incepe sa ne umple.

Lumina va opera nu numai in GE, pe „jumatate de corp”, ci in intregul grad. Astazi ne apropiem de realizarea acestei stari: Daca ne conectam cu masele, daca le aducem pe ele si pe noi insine la minimul nivel al garantie reciproce, Lumina superioara ne va umple. Ne va umple pe toti. Asta pentru ca prin natura sa GE nu cere implinire si munca doar pentru AHP.

Din partea 5 Lectia Zilnica de Cabala 10/21/2011, “Porunca Intai”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum ne putem masura eforturile? Istoria ne arata ca pentru unii Cabalisti calea a fost usoara iar altii au suferit mult. Cum se poate ca cineva sa treaca de Machsom (ecran) in cinci ani, altul in treizeci, si altul face inca eforturi mari si nu obtine nimic?

Raspuns: Noi nu putem compara eforturile oamenilor. In fond, noi nu cunoastem pozita lor initiala si locul lor in sistemul general.

Presupunem ca cineva este printre primele cinci pozitii din piramida sufletelor. Insa, in concordanta, el este nascut cu cele mai rele dorinte, cu cele mai corupte atribute, si trebuie sa lucreze asupra acestora multi ani- sa spunem ca nu doar treizeci, ci treizeci de ani in timpul a zece cicluri de viata. Cat timp ii va lua acestuia sa ajunga la starile care ii ingaduie sa ajunga la ‚locul” sau si sa ajunga la radacina sufletului sau? Intre timp va pare rau de el:”Saracul suflet!” Insa alta persoana poate apartine stratului de mijloc si munceste usor cativa ani.

Atata timp cat noi, oamenii cu un punct in inima, sufletele care apartin categoriei „Israel” suntem interesati, trebuie sa muncim din greu. In primul rand, spre deosebire de „natiunile lumii”, noi ne aflam deja in varf  si am trecut prin framantari. Dorintele lor au fot intotdeauna asa, insa siuatia noastra este mut mai rea, si deci corectiile noastre sunt mult mai dificile. Ura impotriva natiunii Israel si greutatile prin care a trecut in cursul istoriei atesta acest lucru.

Chiar si calea spirituala, urcarea muntelui, este mult mai grea pentru noi decat este pentru restul lumii, pentru care ascensiunea va fi mai usoara. Oamenii ni se vor alatura pur si simplu:”Da, vrem, suntem gata.” Vor simti cu adevarat ca merita. Inclinatia rea, dorintele spulberate, se ascund in noi, si nu in ei. Ei aduc cu ei doar „greutatea” lor, acea care este legata de picioarele voastre. Acum voi trebuie sa inventati mecanismul care va ridica acesta greutate.

Cum putem crea aceasta „masina?” Cum va functiona? Ce piese sunt necesare? Trebuie sa decidem asta. Oamenii ne aduc bagajele lor si le lasa la terminal, la fel ca in aeroport, si noi trebuie sa le incarcam si sa le livram.

Nu trebuie sa fim revoltati. Mai mult, nimeni nu poate spune ca aceasta cale este usoara sau dificila, in comparatie cu a altcuiva. Prin natura voastra sunteti absorbiti de voi insiva, si nu puteti masura eforturile.

Din partea 5 Lectia Zilnica de abala 10/21/2011, “Porunca Intai”

Filed under: Internet, Intrebare si Raspuns, Israel, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „O porunca”: Este inutil sa asteptam momentul in care este gasita solutia care ingaduie cuiva sa inceapa munca Creatorului in mod altruist. Atat in trecut cat si in viitor, fiecare slujitor al Creatorului trebuie sa inceapa sa munceasca in mod egoist si de aici sa dobandeasca daruirea.

Noi incepem de la distanta, cu dorinta egoista de a primi orice consideram ca este valoros pentru noi: bani, respect, putere, cunoastere, excelenta, lumea viitoare, grija, sau intelegerea secretelor. Fiecare este atras de altceva in intelepciunea Cabalei, ceva care este aproape de inima sa. In acest fel isi incepe o persoana drumul.

Insa treptat, multumita influientei integrate ale grupului, studiilor, disminarii, persoana atrage asupra sa Lumina care Reformeaza. Lumina este singura forta activa, insa noi o activam prin mijloace diferite, colaterale si actiuni care par a nu avea nici o legatura cu asta.

Poate glumesc cu prietenii mei, poate nu am o intentie corecta si stau cu greu la lectii, sau diseminez pentru ca ego-ul meu vrea sa impuna valorile mele altora. Nu conteaza asta. Daca aceste actiuni sunt in sine aproape de Lumina, daca intentia lor este de a darui, de a studia, si tinde spre unitate, atunci ele atrag Lumina care Reformeaza. Dupa cum este spus:”Poruncile nu cer intentie.”

Deci avem actiunea si intentia. Actiunile mele sunt studiile, diseminarea, adunarea prietenilor, si munca in grup. Insa, eu nu am control asupra intentiilor mele. Eu pot simti ca sunt un inger sau un demon, nu conteaza. Daca eu fac actiunile necesare folosindu-mi bine abilitatile, ele atrag Lumina reformatoare care ma ajuta treptat sa fac tranzitia de la intentiile egoiste la cele altruiste- de la Lo Lishma (pentru mine) la Lishma (de dragul daruirii).

Singura diferenta este intentia. Actiunile raman aceleasi: eu continui sa studiez ca la inceput, iau parte la adunarile prietenilor si la diseminare insa intenta mea este din ce in ce mai corectata, obligandu-ma sa ma conectez cu adevarat cu altii, cu Creatorul, si sa le daruiesc lor.

Acesta este procesul, si noi ar trebui sa il continuam fara intarziere. Nimeni nu poate scapa de asta. Ar trebui sa ne uitam doar la cele mai eficiente actiuni care grabesc procesul si sa cautam in continuare intentiile care sunt mai aproape de daruire si pot fi adaugate lor.

Fiecare trece prin aceleasi stadii, si nimeni nu poate sari peste ele. Noi putem, insa, sa grabim avansarea, si asta este toata munca noastra. Se spune ca Israel grabeste timpul. Aici Creatorul nu poate da. In fond, toate stadiile sunt esentiale pentru dobandirea mintii si a sentimentelor necesare de a crea vasele care ne ingaduie sa intelegem si sa il atingem pe El, sa ajungem la echivalenta formei si unirea cu El.

Din partea 5 Lectia Zilnica de Cabala 10/21/2011, “Porunca Intai”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Ţările europene au presupus că prin crearea unei monede comune şi prin unirea împotriva Americii şi Rusiei, vor deveni o a treia putere. Dar s-a dovedit că unirea implică, de asemenea, încredere, un sentiment de colectivitate, participare reciprocă, finanţe comune, precum şi dispariţia frontierelor, insemnand culturi. Cu alte cuvinte, totul este comun.

Limitele pot fi încă eliminate între ţări, dar „portofelul” nu poate fi comun. La urma urmei, acesta este cel mai important! El reflectă sentimentele noastre si relatiile. Când spunem că oamenii trăiesc împreună? Atunci când ei au un „fond comun.” Asa a fost din cele mai vechi timpuri, şi in felul acesta este acum.

Daca un soţ şi o soţie au conturi bancare separate, ei ies la un restaurant  şi fiecare plăteşte pentru el însuşi, este aceasta o familie adevarata? Dar astăzi acest lucru este considerat a fi normal: Tu plătesti pentru asta, eu plătesc pentru aceea, iar in acest mod existam.

Procesul evoluţiei ne-a condus la un punct unde ne trezim conectati unul cu altul în întreaga lume, şi nu doar în Europa. Cu toate acestea, oamenii experimenteaza inca acest lucru în mod diferit, în locuri diferite. Lumea trebuie să vină la o stare in care  trebuie să se trateze bine unul pe altul. Aici este problema!

Nu suntem în măsură să ajungem la un anumit acord diplomatic unul cu altul. Europa este un bun exemplu în acest sens. Ei pur şi simplu nu pot s-o faca! Este necesar sa distrugem legăturile egoiste şi sa construim legaturi altruiste, semnificante, comune, în schimb. Trebuie să existe colectivitate! Şi această colectivitate trebuie să fie mai presus de toate diferenţele noastre. Aici, nu mă refer la contradicţii. Contradicţiile trebuie să fie distruse, dar diferenţele trebuie să rămână. Deasupra lor, trebuie să creăm o colectivitate, care va fi numită o „naţiune comuna”: europenii. Şi asta este. Nimic altceva.

De ce ar trebui spaniolii, italienii, grecii, francezii, germanii, şi alţii sa simta ca sunt naţiuni separate? Este pentru că au limbi diferite? Limbile lor vor fi înlocuite treptat cu doar o singură limbă sau cu o combinaţie de limbi, de exemplu, cu Esperanto. Nu contează. Natura ne obligă să facem acest lucru, altfel nu vom putea să reparam lucrurile.

Discutie despre garantia reciprocă, pe 25/09/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Ne aflam la inceputul unei scări, într-o stare opusă Infinitului, pe care trebuie sa-l atingem. Ascensiunea noastră pe treptele acestei scari apare ca un rezultat a doua forte active: forta dorinţei noastre şi Lumina.

La fiecare nivel al acordului nostru, trebuie să aratam o dorinta si mai mare pentru conectare, şi apoi, în măsura dorinţei noastre, lumina acţionează asupra noastră şi ne conectează unul cu altul. Noi facem o jumătate din acţiune, care se numeşte „o jumatate de siclu”, iar Creatorul cealaltă jumătate, după cum este spus: „O rugăciune face  jumătate din muncă”, „Creatorul o va termina pentru mine”.

Noi doar încercam să ne conectam unul cu altul, iar Lumina vine- şi îndeplineşte această unire dintre noi. La un nivel mai înalt, vom experimenta o presiune si mai mare, astfel incat ne vom conecta chiar si mai mult, iar apoi, încă o dată Lumina va veni pentru a ne conecta.

Acesta este modul în care vom obţine o conexiune mai mare prin ascensiunea pe treptele scării până când vom ajunge la unitatea totală. În esenţă, acesta este intregul proces prin care noi trebuie să trecem.

Acest proces conţine munca practica, atunci când trebuie să stam fizic împreună la mese, să participam la diferite evenimente şi proiecte de diseminare. Cu toate acestea, activitatea principală în corecţie se întâmplă atunci când studiem şi dorim să atragem Lumina care reformeaza, astfel încât aceasta va crea o legătură între noi.

Trebuie să ne dorim să ne conectam, cu scopul de a atinge daruirea si spiritualitatea, iar apoi Lumina ne va influenta. Cu toate acestea, este mai eficient atunci când cerem acest lucru în momentul cand studiem si ne dorim sa ne conectam şi să atragem Lumina. La urma urmei, atunci când citim cuvintele surselor care ascund Lumina, suntem în acelaşi loc, aceeaşi stare ca si Lumina şi aceasta este aproape de noi.

Nu contează cât de mult înţeleg în timp ce citesc textul, deoarece eu sunt încă în imposibilitatea de a intelege cu adevarat pana cand ne conectăm. Cu toate acestea, inca de la primul nivel al conexiunii,  voi înţelege ceea ce am citit- datorită faptului că Lumina ne va conecta. Aceasta va conecta toate formele noastre diferite într-un mozaic. Din acest mozaic voi dezvălui o imagine a gradului spiritual, iar  în această imagine nouă voi dezvălui ce am citit in cartile cabalistice.

Vom începe sa ascendem la un nivel superior, adica vom obţine dorinte egoiste si mai mari. Va trebui în continuare sa ne conectam, iar acesta va fi un nivel mai complex şi inalt de conectare. Vom cere mai multa Lumina, aceasta ne va conecta şi un mozaic nou se va forma între noi.

Cu toate că nu ni se pare ca ne schimbam, ceea ce se va schimba sunt dorinţele noastre egoiste, intenţiile noastre şi eforturile noastre de a ne conecta mai presus de dorintele noastre egoiste. În legătura dintre noi, vom descoperi un mozaic diferit, o imagine diferită şi mai înalta, iar în cuvintele Zoharului vom dezvălui o nouă stare interioară, una care este mai înălţata şi mai detaliata.

Dorim să ne conectam precum piesele mozaicului, dar textul ne spune despre o stare în care suntem deja conectati şi indiferent pe ce nivel suntem, textul ii corespunde întotdeauna. Din acest motiv, cand citim Zoharul, trebuie să cerem ca corecţia să aibă loc chiar atunci, datorită Luminii ascunse în el.

Din partea a 2-a a Lecţiei zilnice de Cabala 10/14/2011, Zohar-ul

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce ne lipseste in atingerea revelatiei? De ce nu reusim  sa introducem cheia in usa spre lumea spirituala?

Raspuns: In fiecare dintre noi exista un punct in inima incrustat in carcasa egoista (Klipa). Aceasta carcasa poate fi sparta si distrusa doar prin ajutor reciproc. Nimeni nu este capabil sa lucreze singur. Cu totii trebuie sa ne asiguram ca aceasta spargere li se intampla si celorlalti prieteni.

Nici unul dintre noi nu are puterea sa-si sparga de unul singur invelisul sau sa-si elibereze singur propriul punct din inima. Nu este necesar ca eforturile reciproce sa fie mari dar trebuie sa aiba o anumita calitate. Pana acum nu ati fost capabili sa atingeti aceasta calitate.

Continuam sa ne impiedicam in prag: Ajungem la invelisul cunoscut sub numele de “Klipat Emori,” incercam sa-l atingem, iar acesta ne respinge. Nu-l putem vedea, atinge sau sparge deoarece aceasta se poate realiza doar printr-o conectare generala, prin unirea tuturor fortelor noastre. Ca atare suntem incapabili sa facem asta. Ne gandim la lucruri complet diferite fara sa realizam, inca, faptul ca succesul depinde numai de unirea noastra impotriva egoismului nostru comun. Trebuie sa ne conectam punctele din inima, dorintele noastre si sa spargem acest ego.

Si de indata ce incepem sa ne unim impotriva acestui dusman comun, conexiunea dintre noi ne va conduce la intelegerea ca, ceea ce ne lipseste este, sustinerea fortei superioare pentru a sparge acest  ego. Cu alte cuvinte, ne lipseste al treilea factor din ecuatia: “Israel, Tora si Creatorul sunt unul.” Abia atunci vom putea sa Ii cerem si sa atragem Lumina corectiei AB-SAG, care va sparge acest invelis si va lumina pentru noi atat dorintele rele cat si pe cele bune. Lumina va clarifica totul atat de mult pentru noi incat nu vom mai fi capabili sa fim de acord cu egoul nostru si vom dori sa ne ridicam deasupra lui cu orice pret.

Atunci vom putea sa lucram prin credinta mai presus de ratiune pentru ca nu vom mai dori sa pastram aceasta minte egoista. Dar toate acestea se vor intampla cu conditia sa incercam sa ne unim fortele pentru a sparge acest egoism general.

Muntele Sinai este muntele urii noastre reciproce, al enormului nostru egoism. Intotdeauna ne revelam egoismul reciproc, cu exceptia unor cazuri speciale descrise in Tora. Din aurul pe care fiecare persoana il extrage din propria inima, omul isi face un vitel de aur. Femeile sunt fericite sa-ti dea bijuteriile lor de aur pentru a-ti face un idol. De aceea si forta care poate sparge acest egoism trebuie sa fie comuna, unita.

Deocamdata nu suntem capabili sa luam aceasta decizie finala ca numai impreuna putem sparge aceasta Klipa si sa patrundem in lumea superioara. Ne lipseste seriozitatea chiar daca stim ca totul depinde de calitatea efortului nostru.

Lumea deja striga si a trecut prin multe stari periculoase iar obiectivul nostru este acela de a merge inaintea oamenilor pentru a-i conduce spre Marea Rosie, ultima mare.
From the Daily Kabbalah Lesson 10/9/2011, Writings of Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce stimulente va oferi noua economie oamenilor? Ce ii va face pe ei sa inainteze?

Raspuns: Noi trebuie sa cream un mediu inconjurator care va transforma placerea persoanei, ceea ce astazi pare ceva abstract, intr-o „bomboana”. Toti spun:” Aceasta este gustoasa”, si persoana incepe sa se uite in jur. Toti exclama: „ Asta este mare”, si persoana incepe sa caute. „Asta este uimitor!”, si toti incep sa tipe de entuziasm. Atunci persoana incepe sa creada ca acestia chiar au ceva care merita, ceva de care ea are nevoie.

Asta impinge o persoana inainte:” Eu de ce nu am asta? Eu de ce nu ma aflu pe aceeasi pozitie ca altii?” Influienta sociala este un factor puternic. Nouazeci la suta din actiunile noastre reprezinta consecintele acestui factor. Omul a iesit din pestera si a ajuns la forma sa prezenta doar datorita mediului care l-a impins si stimulat, aratandu-i lucrurile care ii lipsesc.

In general, pestera era minunata, o locuinta foarte ecologica cu un climat grozav. Ea avea o temperatura stabila tot anul. Exista carnea si focul, o atmosfera calma si linistita, care nu inpira la altceva decat la nevoile de baza…..

Tot ceea ce este in exces la nivelul animal este in exclusivitate cauzat de mediu. Chemarea oamenilor catre dezvoltarea agriculturii, a mestesugurilor, si comertul nu apar din nimic. Societatea hraneste aceste dorinte.

Iar acum, cu publicitatea inventata, noi nu avem alta sansa decat sa convingem lumea de nevoia unui sistem de educatie care explica, cum va fi maine, un sistem care sa dea o idee despre cum va fi viitorul.

Noi trebuie sa avansam catre o viata mai buna. Insa guvernul este lent in schimbare Deci, ce ne ramane de facut? Noi trebuie sa dezvoltam acest sistem pe Internet cu puterile noastre si sa il raspandim prin cel mai accesibil canal.

Am avut intalniri cu reprezentantii executivi ai Natiunilor Unite si UNESCO, si parerea mea ramane aceeasi: Trebuie sa facem noi insine totul. In fond, noi putem aduce Lumina care Reformeaza. In acest caz, individualismul notru nu este un defect, ci un avantaj pentru ca noi nu suntem limitati de exterior. Noi suntem capabili sa facem exact ceea ce putem si ceea ce consideram necesar. Noi ne ingrijoram cu privire la ceea ce intreprindem, si in final noi vom fi pur si simplu obligati sa trezim Lumina care va curge prin sistemul pe care l-am creat.

Chiar daca sistemul pare sa fie slab, asemenea unei mici plute pe valurile unui ocean virtual, nu conteaza. Toti vor auzi chemarea sa pentru ca acolo este forta Luminii. Lasati Lumina sa isi faca munca. Aceasta ar trebui sa fie abordarea noastra.

Din partea 5 Lectia Zilnca de Cabala 10/18/2011, “Pacea in Lume”

Filed under: Criza, globalizare, Diseminarea Cabalei, Internet, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Miscarea Garantie reciproca, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Problema este aceea ca nu putem sa ne imbunatatim legatura dintre noi si sa realizam importanta acesteia, din ce in ce mai mult in orice imprejurare, orice situatie si in fiecare zi. Singurul motiv pentru aceasta este ca oamenii isi imagineaza lumea spirituala ca fiind la distanta mare de realitatea in care existam acum. Ei cred ca lumea spirituala exista intr-un alt loc sau intr-un alt univers.

Oamenii nu realizeaza ca pot cunoaste lumea spirituala chiar aici, in plus fata de aceasta lume. Este placut sa te gandesti ca intram in lumea spirituala dupa moarte. Chiar si atunci cand oamenii invata prin intelepciunea Cabalei ca vor vedea lumea spirituala in aceasta viata, ei tot isi imagineaza ca reveleaza o lume de dincolo, rupta de tot ceea ce avem aici.

Totusi, este incorect! Ceea ce revelam este o retea de forte de legatura intre oameni si pe Creator, Care umple aceasta lume, aceasta realitate. Noi revelam o noua forta conducatoare si de operare in univers, care, anterior, a fost ascunsa. Peste dorinta noastra egoista in care percepem ”lumea aceasta”, noi revelam dorinta de a darui si, in ea, revelam un nou fenomen numit lumea ”superioara” sau ”viitoare”, intelegand prin asta lumea care vine spre noi.

Daca o persoana, incearca, din toate puterile sale, sa aproximeze forma lumii superioare, a Creatorului, ca pe o retea integrala de conexiuni care este revelata intre toate formele pe care le poate percepe in aceasta lume, asta il ajuta sa evite sa-si creeze un ”idol” si sa ramana realist, in loc sa se piarda in misticism.

Lumea superioara este o retea de daruire care este revelata intre toate partile acestei realitati ca si realitatea aditionala care ne este revelata ca o retea de forte. Singurul lucru care exista este ansamblul de forte din moment ce totul este format din forta dorintei, intentiei si gandului. Cand o persoana vede realitatea in acest mod, el incepe sa realizeze ca toate mijloacele necesare atingerii acestei noi realitati sunt chiar in mainile sale.

In concluzie, o poate atinge cu ajutorul oamenilor care sunt purtatorii fortei de daruire. Acestia sunt prietenii sai care vor sa obtina intentia altruista, de daruire. Acum, impreuna cu prietenii sai, o persoana poate incepe sa construiasca si sa reveleze acest sistem de daruire.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 10/16/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum poate fi folosita garantia reciproca ca si coeficient intr-o formula? Este posibil sa masori relatiile interumane: 50% sau 75%  garantie reciproca?

Raspuns: Binenteles ca relatiile pot fi masurate: exista 125 trepte ale garantiei reciproce (aceleasi 125 grade de care ati mai auzit). Orice poate fi masurat precis datorita felului in care o persoana se raporteaza la cei din jur, fiecare suflet este compus din Rosh-Toch-Sof (cap, partile interioare ale corpului si brate), iar aici sunt parti pe care le limiteaza si parti pe care le foloseste partial, pe jumatate sau sfert.

Nu exista nici o problema in a masura garantia reciproca in spiritualitate – corespunde gradului tau. Iar tu intrebi cum ar trebui sa evaluam garantia reciproca in economia lumii noastre? Garantia reciproca nu este si nu poate exista in lumea noastra. Primul grad al garantiei reciproce este gradul spiritual. Acum ne aflam intr-o perioada de tranzitie numita „timpul de pregatire” pentru intrarea in lumea spirituala. Cand spun ca garantia reciproca trebuie introdusa ca si un coeficient intr-o formula economica, inseamna ca intreaga problema cu spargerea si criza pe care o experimentam acum este datorita faptului ca ne lipseste un parametru pentru un grad mai inalt. Si cand il obtinem, obtinem pacea, implinirea, echilibrul pentru o anumita perioada.

Iar de fiecare data vom simti ca si cum ne-am fi pierdut echilibrul – lipsa garantiei reciproce si a stabilitatii economice. Asta se va intampla la fiecare nou grad, pana cand fiecare persoana va avea suficient pentru a trai, ceea ce va determina singur.

In acelasi timp, fiecare persoana va da maximum in masura abilitatilor sale, si va determina de asemenea singur acest maxim. In acest fel se va corecta totul.

Dar daca persoana nu a atins inca acest stadiu, dorintele cu care nu poate inca lucra sunt pazite. Iar aceasta protectie nu este impusa prin propriile forte deoarece el nu este capabil inca de asta; este impusa de mediu, care il preseaza. Baal HaSulam explica ca societatea viitorului va evalua cat de mult are nevoie fiecare persoana si la fel, sa ii incurajeze dandu-le medalii, influentand oamenii prin incurajari sau judecandu-i.
Din Lectia zilnica de Cabala 10/2/2011, Shamati #219

Filed under: Economie si bani, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Suntem intr-o ascundere atat de mare incat nici macar nu simtim asta. Percepem toata realitatea in interiorul nostru, iar tot ceea ce simtim este in dorinta noastra egoista, restul nu exista.

In lumea spirituala nu exista o astfel de notiune ca dorinta de a ne bucura pentru binele personal. Daca dorinta este indreptata spre sine, nu poate primi nimic si ramane in intuneric. Dorinta noastra egoista totusi se afla la un nivel atat de scazut, incat ni se permite sa simtim ceva acolo, o amprenta a ceea ce ni se pare a fi realitatea.

Cand incepem sa dezvoltam si sa castigam  dorinte mai mari si intentii de dragul de a darui, incepem sa simtim sistemul superior. Inainte sa se intample fiecare dintre noi este ca o persoana inconstienta care delireaza si simte o lume imaginara in care i se pare ca exista, ca cineva in coma, care vede diverse imagini care ii trec prin fata ochilor, la fel cum se intampla in vis.

Cand ne revenim in simtiri, dorinta noastra deja se afla la un alt nivel si are intentia de a darui. Astfel, suntem constienti ca simtim totul in interiorul dorintei noastre, si ca nu exista nimic in afara. Tot ce anterior ni se parea a fi extern era de asemenea o senzatie in interiorul dorintei de a primi.

Atingem lumea spirituala in dorinta noastra de a primi. Nivelele mineral, vegetativ si animat ale naturii, toti oamenii, toata aceasta lume mare, si tot ce se intampla in ea sunt aproape schimbari in dorinta mea de a primi, ceea ce ma face sa simt ca lumea se schimba. Descopar celelalte suflete, insemnand dorintele straine astfel incat sa ma pot conecta cu ele cu intentia de a darui, iar apoi ele devin parti din mine care ma ajuta sa verific in ce masura ma aflu in daruire.

Sunt tinut in ceata cu un scop, astfel incat nu ii voi putea simti pe ceilalti in timp ce incerc sa ii aduc mai aproape si sa ii simt ca partile mele inseparabile. Daca incerc sa aduc mai aproape de mine tot ce pare a fi  realitate externa, imi pot corecta vasele pentru a darui.

In masura in care aduc dorintele externe, straine: nivelele mineral, vegetal, animat si vorbitor si le unesc intr-un singur organism spiritual care consta in „creier-oase-tendoane-carne-piele” (Moach-Atzamot-Gidin-Basar-Orh) sau din „radacina-suflet-corp-imbracaminte-camera” (Shoresh-Neshama-Guf-Levush-Heichal) este o masura a apropierii mele de adevar. Intr-adevar nimeni in afara de mine nu simte realitatea in interiorul meu si astfel sa construiasca vasul ca sa il poata percepe pe Creator in el.

Trebuie sa aduc toate partile impreuna pana cand devin „un om cu o singura inima” si toti oamenii care mi se par straini devin parte a sufletului meu. Astfel, fiecare din noi avanseaza fara sa ii deranjeze pe ceilalti. Fiecare din noi isi construieste propria lume dupa propriul plan, facand din ea lumea interioara. Iar Creatorul umple aceasta lume, ceea ce inseamna ca persoana este in adeziune cu Lumina, cu Creatorul care il implineste.

Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 10/12/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→