Ştiinţa Cabala are o secţiune interesantă despre felul în care percepem universul, despre cum obţine omul lumea în care trăieşte. De ce simţim lumea exact în acest fel? Este lumea noastră exact în felul în care o percepem noi, sau este complet diferită? În realitate, după ce trece prin cele cinci simţuri ale noastre, ea capătă în percepţia noastră, o formă specifică. Noi vedem exact această imagine, ca şi cum am avea o percepţie obiectivă şi directă a acestei lumi.

Astăzi, ştiinţa cercetează cum e lumea văzută de flturi, albine, şerpi şi câini. Fiecare creatură vede în felul ei, în diferite forme, printr-o schemă de culori şi mirosuri, etc. Fiecare creatură are propriul mod de orientare în lume şi vede propria imagine, care diferă de ceea ce văd alţii.

Deci, de ce este imaginea exact în acest fel în ochii noştri? Şi cum este ea într-adevăr dintr-un punct de vedere obiectiv? Putem măcar să obţinem cu adevărat o imagine obiectivă a lumii? Despre asta vorbeşte secţiunea din Cabala numită „Percepţia realităţii”.

Dar, cea mai importantă parte din Cabala nu descinde de Sus, şi coboară din Lumea Infinitului în lumea noastră, ci ceea ce se întâmplă după. Cel mai important lucru pentru noi este Mahsomul şi paşii precedenţi. Cu asta ne confruntăm noi acum, prin ceea ce trebuie noi să trecem. Trebuie să o transpunem în practică, nu în teorie, şi trebuie să mergem pe acest drum împreună.

Noi trebuie să implementăm asta cât mai curând posibil, astfel ca forţa negativă de dezvoltare să nu ne preseze din spate, dându-ne un stimul negativ. În Roma antică, stimulus era un băţ ascuţit care se folosea pentru înţepatul măgarilor, astfel ca ei să continue să meargă. De aceea, este important pentru noi să simţim acest stimulus pe pielea noastră, dar să aspirăm singuri mai departe, cu ajutorul forţei pozitive primită acum de noi.

Acesta este în esenţă motivul pentru care ne-am adunat aici. Noi ne putem aduna şi organiza pentru a ne putea simţi unul pe celălelt în interior, chiar şi fără un contact fizic. Haideţi să simţim că prin unirea unii cu alţii devenim similari naturii comune şi globale. Apoi, în interiorul uniunii noastre vom revela un câmp comun şi vom simţi că ne ridicăm puţin mai sus. Este posibil şi sper ca voi şi cu mine o vom face.

Din Lecţia 1 de la Convenţia de la Moscova 6/10/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Perceptie - Niciun comentariu→

Societatea umana este divizata in doua parti. Oamenii in care punctul din inima a fost trezit reprezinta o mica parte a umanitatii; acestia suntem noi. Restul oamenilor nu au punctul din inima, insa o puternica dorinta egoista este concentrata inca in ei.

Doua forte, una pozitiva si alta negativa, actioneaza in noi. Noi inaintam creand o conexiune intre ego-ul nostru si dorinta de a atinge lumea spirituala, pe care o dezvoltam prin studiu si prin fortele primite din mediu. Conexiunea construita prin combinarea acestor doua forte este numita linia de mijloc.

Restul oamenilor; asa cum explica stiinta Cabalei, ni se alatura treptat, simtind ca nu exista alta alternativa: Egoismul lor, care cere permanenta satisfactie, ii va face sa sufere. Pe parcursul dezvoltarii umane,  egoismul uman a fost in constanta crestere si s-a luptat sa se umple cat a putut de mult. Astazi, cand egou-ul uman a pierdut speranta de a obtine satisfactia, se confrunta cu o  criza.

Asta incurajeaza oamenii sa ni se alature, desi nu stiu cui si cum. Pentru a le usura drumul, trebuie sa le transmitem intelepciunea Cabalei si sa le explicam ca exista o metoda de corectare a crizei. Atunci cand ei ni se vor alatura, vom incepe sa lucram impreuna pe linia de mijloc si astfel vom ajunge la lumea Inifinitatii.

Ce vom castiga in schimb? Vom ajunge la eternitate si perfectiune. Ne vom ridica deasupra realitatii noastre, deasupra punctului creatiei Universului si intregii noastre lumi, la realitatea superioara.

Astazi, in multi oameni se trezeste punctul din inima: Sunt deja milioane. Si oamenii in care punctul din inima nu a fost inca revelat simt pe langa egoismul lor si criza. Ei simt ca le lipseste forta pozitiva fara de care nu pot trai. Ei stiu ca trebuie sa solutioneze criza, simt ca solutia este ascunsa in unitate, insa nu inteleg cum sa realizeze asta.

Intr-o lume globala si integrata, totul trebuie sa fie unificat; natura ne arata asta. Astazi, ne arata ca trebuie sa ajungem la lumea Inifinitatii, ca suntem un intreg. Exact catre asta ne indreapta criza.

In oamenii care conduc umanitatea catre acest scop, criza reveleaza punctul din inima, forta pozitiva, pe care o pot obtine din grup si studiu. Cu acest ajutor ei se pot misca independent spre lumea Infinitatii. Si cei carora criza nu le da forta unificarii insa simt ca le lipseste aceasta forta, vor primi gradat explicatii de la aceia in care punctul din inima a fost trezit si impreuna  se vor indrepta spre scop.

Din Lectia 2, Conventia  din Spania, 6/4/2011

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal Ha Sulam, „Pacea”: Profetul conditioneaza pacea din lume de umplerea intregii lumi cu cunoasterea lui Dumnezeu.

Asadar, solutia problemelor din lume este „cunoasterea Creatorului”. Pana cand intreaga lume, de la cel mai mic la cel mai mare, in functie de dorintele lor pe deplin dezvaluite, nu este umpluta de cunoasterea Creatoului, nu poate ajunge perfectiunea, pacea si multumirea. Pana atunci, vor fi intotdeauna forte care se agita, zdruncina lumea si o imping sa fie umpluta de cunoasterea Creatorului, o stare in care Creatorul umple Creatia sa.

Ochii nostrii pot vedea cum bolnavi saraci se afla la o cotitura ingrozitoare, dureri intolerabile, si umanitatea s-a aruncat deja pe sine in extrema dreapta, ca in Germania, sau in extrema stanga, ca in Rusia. Insa nu numai ca ei nu si-au usurat situatia lor, ei au agravat maladia si agonia, si vocile se inalta catre ceruri, asa cum stim.

Ce ne sfatuieste mintea nu este de natura sa ne ajute in acest punct deoarece  noi deviem mereu catre dreapta sau stanga. Din cand in cand, ne mentinem pe linia de mijloc, insa de obicei doar in momentele in care ne miscam de la o extrema la alta. In consecinta, sfarsim prin a intra dintr-o problema in alta, si nu exista cale de iesire pana cand nu il vom cunoaste pe Creator.

„Cunoasterea Creatorului” tinde catre corectia dorintelor astfel incat sa fie potrivite sa devina vasul conoasterii (Daat), ceea ce inseamna a deveni umluti cu Lumina Hassadim (Mila) cu iluminarea Hochma (Intelepciunea), ca Sefirot Hochma(„intelepciunea”), Bina („intelegerea”), si Daat („cunoasterea”), HBD.

Intrebare: Cum va putea lumea sa fie umpluta de cunoasterea Creatorului?

Raspuns: Oamenii vor incepe sa invete cum sa altora, in timp ce se afla impreuna cu ceilalti, intr-un sistem global, analog si integral, in care acordam prioritate celorlalti, suntem legati si integrati unii cu altii, in care guverneaza interesul reciproc si chiar iubirea.

Pana in momentul in care ne unim in acest fel de sistem in care fiecare simte dorinta colectiva a tuturor si se straduieste sa o realizeze, sa o serveasca, asa cum face celula din corp, nu vom ajunge la perfectiune. Pana atunci, ghinioanele vor continua sa se acumuleze si sa ne impinga catre perfectiune.

Aceasta o vom numi „cnoasterea Creatorului”. Fiecare dintre noi devine un vas al cunoasterii. Zeir Anpin si Nukva se inalta la Hochma si Bina si primesc de la ele umplerea, in concordanta cu dorinta cu care ele s-au  inaltat. Prin urmare, ele sunt considerate „vase ale cunoasterii”. Ele ajung la gradul „ maturitatii”, iar impreuna cu Partzuf-ul de origine al Aba ve Ima, se transforma in HBD.
Din partea 4  Lectia Zilnica de Cabala 5/30/2011, “Pacea”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Cabala explica cum la inceput a fost creata doar dorinta, a fost umpluta cu placere, cu Lumina. Apoi, pentru a face baza pentru viitorul om, aceasta dorinta a fost sparta in bucati. A ramas aceeasi dorinta dar sparta in numeroase bucati care nu seamana intre ele. Aceste parti sunt complet diferite si nu se percep intre ele ca fiind impreuna, nu se simt una pe cealalta. Ceea ce doreste una este de neinteles pentru cealalta.

Prima stare este numita “lumea infinitului” (∞), iar a doua “spargerea veselor”. Ca rezultat avem sapte miliarde de bucati sparte, imprastiate. Ca imagine par apropiate, dar in realitate sunt separate intern, separate de niste ziduri care nu le permit sa se tolereze unele pe celelalte. Fiecare se simte pe sine, si nimeni nu-si mai aminteste ca mai demult a existat o singura dorinta. Suntem noi in lumea noastra, in diviziunea la care am fost adusi intentionat.

Vasele care odata erau un intreg sunt complet instrainate unele de altele; nici macar nu se ating unele pe altele in senzatiile lor. Unul din vase sunt eu, celalalt esti tu. Si daca dorim sa formam un suflet intre noi (este contruit exact intre noi), trebuie sa creem rezistenta (R) in mijloc.

De ce este nevoie? Deoarece toti doresc sa se bucure pe ei insisi, nimeni nu se gandeste la ceilalti, iar respingerea stapaneste intre noi. Dar daca incepem sa extindem firele unitatii intre noi, daca cel putin nu ne-am dori raul unii altora, atunci ne-am ridica de la gradul nostru egoist la cel de Bina, unde nu imi mai doresc sa te ranesc. Aceasta este neutralizarea egoismului. Daca imi doresc de asemenea sa iti fac bine conform egoului tau, atunci incep sa lucrez la egoul tau pentru a-l umple. Acesta este gradul Keter, gradul iubirii.

Acesta este procesul prin care trebuie sa trecem, sa ne ridicam de la prima treapta a egoismului la gradul Bina, pentru a nu ne mai face rau unii altora, iar mai apoi la gradul de iubire.

From Lesson 1, Convention in Spain, 6/3/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Cum se poate pune in practica metoda Cabala si sa functioneaze ca un experiment de laborator? De fapt, Cabala este o stiinta pur practica; nu face filozofie, nu ne spune cati ingeri se afla in rai si unde ne ducem dupa moarte. Nu, noi primim sansa de a revela starea urmatoare de existenta aici si acum.

Cum obtinem asta asta? Cum gasim echilibrul intre fortele de receptie si daruire pentru a putea descoperi lumea superioara, viata spirituala, sufletul propriu? Avem sansa de a verifica in practica. Chiar daca am un singur prieten, impreuna putem construi un sistem al conectarii reciproce intre noi, sistem care ne va permite sa atingem stadiul uman, care este mai inalt decat stadiul animat de dezvoltare in care existam in acest moment.

Ce ma face sa ma simt viu astazi? Am fost nascut de mama mea la nivelul animal si am crescut in „mod animal”. Ca si copil am supt lapte; apoi am inceput sa merg, sa cresc  si am pasit in lume. Care sunt criteriile de crestere la stadiul uman?

Cand eu si prietenul meu, in ciuda egoismului care ne tine la distanta, ne ridicam deasupra lui, nivelul prin care trecem in timp ce facem asta este privit ca Machsom (in ebraica “bariera”), care ma ajuta sa nu mai gandesc si sa ma eliberez de mine. Atunci incetez sa mai fiu sclavul dorintelor care nu inceteaza sa ma haituiasca, iar eu sunt incapabil sa le resist.

Aceasta urcare este privita ca “nastere spirituala”. Este apoi urmata de perioada de hranire, copilarie si maturitate, toate fiind stadii ale cresterii spirituale. Astazi ne vedem ca fiind maturi, importanti, “corecti”, dar o astfel de interpretare este pur corporala. Daca privim prin ochelarii care filtreaza tot, mai putin imaginea spirituala, ar fi o imagine goala. Spiritual, noi nu existam inca.  Acum asteptam sa intram in stadiul conceptiei spirituale si sa ne nastem in lumea spirituala.
From Lesson 1, Convention in Spain, 6/3/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Scopul creaţiei este să devii asemănător Creatorului. Acesta este sensul cuvintelor „să faci bine creaturior Sale”. Cum poate deveni creatura similară Creatorului? Ce implică această similaritate?

Mai întâi trebuie să vrem asta. Cum începi să vrei? Trebuie să fii opus Creatorului şi să-ţi doreşti să devii similar cu El. Aceasta este dorinţa: eu nu am ceea ce vreau, dar vreau foarte mult să am ceea ce nu am.

Creatorul este bun şi face bine şi celui rău şi celui bun; El este iubire şi dăruire, proprietatea de Hesed, Gvura, Tiferet, Neţah, Hod, Yesod… Sunt o mulţime de calităţi pe care eu nu le înţeleg, dar am posibilitatea, nevoia şi dorinţa de a le vrea, corespunzătoare fiecăreia din ele.

Creatorul are 613 proprietăţi de dăruire (altruism). Eu am (chiar dacă nu le-am descoperit până acum) 613 dorinţe care îmi permit să vreau aceleaşi proprietăţi ca cele 613 proprietăţi sau Lumini ale Creatorului. Eu trebuie să obţin aceste dorinţe, şi vreau să devin similar Creatorului în fiecare din ele. Este spus despre asta: „cum este El milostiv, aşa şi tu eşti milostiv”.

Dar, ca să vreau asta, trebuie să ştiu ce îmi lipseşte. Dar cum pot să ştiu ceea ce nu am? Pentru a înţelege ce înseamnă să fiu matur, trebuie să devin matur. Să înţeleg cum să fiu puternic, bogat sau înţelept, trebuie întâi să ştiu despre ele. Pot să-mi doresc ceva ce îmi este necunoscut?

În lumea noastră, un copil vrea să crească instinctiv, fără să ştie de ce, şi asta pentru că natura îl obligă să crească trecând peste înţelegerea lui. Această dezvoltare are loc la nivelul animal; dar, în spiritualitate, eu însumi trebuie să ştiu ce şi de ce vreau. Aceasta este dorinţa reală.

Cum încep să doresc similitudinea cu Creatorul? Pentru asta, trebuie să ating poziţia Creatorului, să verific ce este, dacă merită sau nu, şi apoi să doresc. Cum să ating poziţia (statutul) Creatorului şi apoi să devin similar cu El?

În acest scop a avut loc spargerea vaselor (kelim). Mulţumită acestui fapt, noi luptăm din ce în ce mai mult să fim asemenea Creatorului, şi să devenim ca El prin mijlocul forţei Lui. De aceea au fost necesare distrugerea Primului şi celui de Al Doilea Templu, pe care ştiinţa Cabalei le studiază în contextul spiritual al spargerii vaselor. Noi vorbim despre căderea de la nivelul primirii de dragul dăruirii (Primul Templu) la nivelul dăruirii de dragul dăruirii (Al doilea Templu), şi apoi la nivelul primirii de dragul primirii, în această lume.

Ca rezultat, noi avem o înregistrare a tuturor stărilor prin care am trecut, începând cu nivelul Primului Templu, de la înălţimea iubirii, inclusiv Al Doilea Templu, care este mult mai jos decât Primul Templu, dar încă înalt. Toate impresiile adunate pe acest drum, sunt înrădăcinate în noi şi se numesc „Reşimot”.

Când ele se trezesc în mine, trebuie să le îndeplinesc. Cu alte cuvinte, o Reşimo nu este de ajuns; prin ea, eu trebuie să-mi imaginez ce înseamnă să fii dăruitor. Pentru a face asta, am grupul şi studiul. În ele eu îmi realizez Reşimo a mea şi de la ea, în funcţie de efortului meu, formez o realitate.

Relaţia cu prietenii, cu mediul, cu Lumina Reformatoare, devin un „câmp de construcţie”. Eu am  „materialul”, adică o dorinţă, şi am şi o Reşimo, iar acum vreau să introduc această Reşimo în material, şi astfel ea se împlineşte pe sine acolo şi dă forma ei materială. Apoi am nevoie de Forţa de Sus, de forţa Luminii, care mă va ajuta şi va efectua acest lucru.

Rabaş scrie în articolul 940 din colecţia Treptele Scării (Dargot HaSulam): „A fost spus despre distrugerea Templului: ‘Să-Mi facă un sanctuar ca să pot locui în mijlocul lor’” . Asta înseamnă: să-Mi construiţi un Templu pentru dorinţa voastră, construiţi o astfel de casă care va deveni casa sfinţeniei, a iubirii şi a dăruirii. Dacă aveţi un astfel de vas de iubire şi dăruire „Eu pot locui în mijlocul lor”, adică Lumina Superioară va locui în el.

„Vorbim despre punctul în inimă care trebuie să devină locul Templului astfel ca Lumina Creatorului să locuiască în el. De aceea omul trebuie să încerce să-şi construiască propria casă a sfinţeniei.” Din toate dorinţele mele care îşi au originea în Infinit, cu ajutorul Reşimot încorporate în mine în timpul spargerii, eu trebuie să construiesc forma corectă, de fiecare dată realizându-mi Reşimo din materiale mai grele.

Aceasta îmi va da toate detaliile necesare percepţiei pentru că eu, totdeauna iau forma opusă Creatorului. De aceea, cunoscându-mi forma, sunt capabil să percep forma Lui, opusă mie, şi să mă mişc mai departe.

În acest fel, în lumea noastră, omul are deja formele corespunzătoare şi opuse Creatorului. În acest decalaj între dorinţă şi starea actuală, persoana are întotdeauna opurtunitatea să-şi construiască dorinţa ştiind ceea ce vrea. Este posibil fiindcă, odată, înainte de spargerea vaselor, noi am existat într-o stare perfectă din care au rămas în noi Reşimot.

Acesta este răspunsul la întrebarea eternă: „cum pot deveni asemănător Creatorului, cum ştiu ce înseamnă asta?” Noi putem să ne dorim asta din cauza înregistrărilor ţinute în noi din fazele prin care am trecut.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 6/7/2011 Scrierile lui Rabaş

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Simţind ura faţă de ceilalţi simt ca şi cum un „animal” se ascunde în mine, care este mai puternic decât mine. Cum pot să câştig puterea de la acest „animal”?

Răspuns: Să câştigăm puterea asupra egoului nostru este posibil numai cu o condiţie: dacă vedem cât pierdem din cauza acestui „animal” care ne controlează. Suntem conduşi de egoul nostru şi el nu ne permite să obţinem viaţa perfectă şi eternă într-o lume bună şi prietenoasă.

Dacă văd cât de mult fură de la mine egoul, cât de mult ia de la mine şi nu îmi dă, atunci o să-l urăsc. Dar eu nu îl urăsc, mai mult, îl iubesc, mă identific cu el, fiindcă întreaga mea viaţă este, de fapt, umplută de el. Cum să simt că egoul meu este pentru mine moarte?

Cel mai important lucru pe care pot să-l fac este să intru într-un grup, în mediu, astfel ca el să înalţe pentru mine importanţa spiritualităţii. Importanţa dăruirii şi a unităţii cu ceilalţi fiindcă, în special mulţumită acestui lucru, mi se dezvăluie viaţa la nivelul uman. Dacă sunt impresionat de mediu, iar el mă poate influenţa, atunci obţin puterea să depăşesc egoul.

Toate eforturile şi munca noastră sunt necesare pentru a putea să vedem răul, dorinţa egoistă. Azi, mi se pare util să vreau mai mult, să câştig mai mult, sa câştig putere, mai mult, din ce in ce mai mult… În societatea noastră, aceia care au un ego mare par să aibă mai mult succes.

Trebuie să mă conving că obţinerea unei vieţi mai bune în această lume mă privează de o viaţă spirituală frumoasă şi că egoul mă minte descriindu-mi o viaţă bună în această lume. Aceasta este posibil doar într-un mediu care poate „să-mi facă spălare de creier”, să mă influenţeze, să-mi pretindă. Opinia mediului poate lucra asupra mea atât de mult încât eu să mă ridic peste puterea egoismului meu.

Apoi, am să încep să trăiesc viaţa la un nivel diferit cum nu l-am simţit înainte. Se întâmplă instantaneu, fără tranziţie. Imediat simt că este viaţă în afara mea, nu în interiorul meu, ceea ce mi-am dorit continuu, să mă umplu cât de mult posibil. În schimb, când trăiesc ca un „animal” simt viaţa când nu pot să absorb nimic.

Făcând acest prim pas, descopăr drumul corect al lumii superioare. Ce înseamnă „lumea superioară”? Realitatea în care trăiesc acum, este numită „această lume”. Dar realitatea pe care o simt în afara mea, în conexiunea cu prietenii, cu un prieten „om”, este numită „lumea superioară”, pentru că este nivelul uman, care este cu mult mai înalt decât cel animal.

Din Lecţia 1 din Convenţia din Spania 6/3/2011

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Cea mai rea şi cea mai dureroasă stare trăită de Malhut este starea de umplere totală cu Lumină în Lumea Infinitului fiindcă nu are încă cu ce să se acopere pe sine. Toate acestea forţează Malhut să se supună la transformări multiple, pe care noi le numim mişcări, acţiuni.

Acest lanţ de reacţii pe care Malhut trebuie să le treacă sunt considerate din partea sa ca mişcare. Dar este vorba de senzaţii interioare, de înţelepciune interioară, de mişcare interioară, şi despre faptul că totul este făcut numai de dorinţă şi de intenţia care o însoţeşte. Nimic nu este real în afară de asta!

Lumea pe care o observăm în jurul nostru este imaginară. Totul are loc în interiorul lui Malhut al Lumii de Infinit, până când se completează pe sine şi începe să primească pentru a dărui, adică, abandonează sentimentul de primire pentru binele propriu pe care îl avea înainte de Prima Restricţie. Este aşa, chiar dacă aceste prime senzaţii nu sunt calificate ca egoiste, deoarece Malhut nu a făcut asta conştient şi nu a ştiut ce stare intra.

De aceea, mişcarea spirituală nu este măsurată şi evaluată printr-un număr de acţiuni corporale, ci numai prin stările interioare prin care trece omul. De aceea este atât de dificil de măsurat. Toată lumea continuă să întrebe: cum pot să ştiu cât de mult am avansat? De fapt, aceasta se poate măsura numai când ai intrat în Lumea Spirituală şi poţi să numeri cu precizie câte acţiuni spirituale ai executat.

Privind un copil mic, vedem că el nu are nicio idee unde este şi ce face. Numai dacă el continuă să crească îşi perfecţionează calităţile minţii lui şi începe să socotească ce s-a întâmplat ieri, azi, şi ce se va întâmpla mâine. El învaţă să simtă timpul şi mai târziu, mişcarea. El se gândeşte să facă una sau alta. Cu alte cuvinte, el începe să obţină lucruri concrete şi să le conecteze între ele. El învaţă cum să treacă de la o stare la alta conştient, ascultă şi urmează ce îi pot recomanda cei mari.

Este la fel şi în Lumea Spirituală, şi noi începem să executăm acţiuni spirituale. Dar toate au loc numai în interiorul omului. În afară nu se petrece nimic, şi nimic nu depinde de acţiunile externe. Dar totuşi, ceea ce facem în exterior poate influenţa starea interioară fiindcă are de-a face cu psihologia omului.

Devenim implicaţi în societatea înconjurătoare prin modul participării noastre personale, prin acţiunile corporale concrete şi datorită lor, ne unim cu ele în interior. Această legătură internă ne impulsionează şi începe să fie socotită ca munca noastră spirituală.

Deci, totul depinde de cât conştientizăm răul – de aceea studiem şi facem muncă spirituală. În momentul în care omul îşi simte egoismul, este gata să facă acţiuni spirituale, adică să se schimbe în interior, pentru a scăpa de acest rău. Şi atunci întrebarea este, ce fel de rău este? Cât este de mare în calitate şi cantitate în ceea ce priveşte dăruirea sau primirea?

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 6/6/2011 Talmud Eser Sfirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Intebare: Astazi, oameni multi vor veni la noi de sarbatoarea Shavuot. Unii dintre acestia nu sunt conectati in nici un fel cu Cabala. Cum ar trebui sa ne comportam cu ei?

Raspuns: Este foarte important sa aprindem inspiratia in ei prin cantece, dansuri si prin caldura inimilor noastre deschise. Discutia mea cu ei nu este atat de importanta pentru ca oamenii experimenteaza senzatii diferite auzind discutia. Poate credeti ca acest curs al meu este cel mai important lucru din toate acestea, insa nu este asa. Oamenii au nevoie sa plece acasa cu o stare buna de spirit de la aceste intalniri.

Oricat de mult mi-ar placea, eu nu le pot da o stare buna de spirit sau inspiratie. Toate acestea se numesc „ spirit fara ascensiune”. Trebuie sa aduceti spiritul vostru aici.  In plus, printre oameni, vor fi si multi dintre prietenii nostri care poarta acelasi „bagaj”.

Cel mai important lucru este senzatia interioara care va ramane in oameni dupa ce pleaca, chiar daca nu este imbracata in cuvinte. Daca o persoana nu este capabila sa stea linistita, inseamna ca scopul a fost atins.

Intrebare: Acest lucru ii va influenta spiritual?

Raspuns: Da, deoarece cu toate acestea doresc să ni se alăture şi să fie parte a acestei reuniuni.  Acesta este modul in care aceasta functioneaza. Nimic nu trece prin minte.
Din partea 4 a Lectiei zilnice de Cabala 6/6/2011, Scrierile lui  Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Iubirea mamei pentru copilul sau si iubirea dintre sot si sotie sunt egoiste?

Raspuns: Aceasta iubire nu este considerata egoista. Toate dorintele noastre sunt impartite in niveluri: mineral, vegetal, animal si uman (1,2,3,4). Dorintele nivelului animal care apar in om sunt similare dorintelor animalelor, doar ca sunt mai dezvoltate. Acestea includ dorintele mamei in relatia cu copilul sau sau dorintele care apar intre soti.

Atitudinea instinctiva a mamei fata de copiii sai nu este egoista. Natura obliga o fiinta umana (mama) sa se comporte in acest fel pentru a satisface dorinta unei alte persoane (copilul). Pe de alta parte, ego-ul este dorinta de placere pe socoteala unei fiinte umane apropiate, adica, atunci cand doresc sa ma simt bine pe socoteala altuia. Chiar si faptul ca cineva se afla intr-o situatie rea imi poate crea placere.

Acest gen de placere poate fi impartita pe mai multe niveluri. De exemplu, pot obtine placere din transformarea altuia in scalvul meu. De asemenea, placerea exista in posibilitatea de a-i face rau acestuia, de a-l umili, de a-l face sa sufere. Placerile care rezultă din exploatarea celorlalti și nu dintr-o dorinta naturala care genereaza placere, sunt considerate egoiste.

Dorinta mea de a primi placere din mancarea gustoasa, din comunicarea cu copiii mei, sau din ceva anume din viata mea care nu dauneaza cuiva nu este considerata egoista. Actiunile egoiste sunt destinate sa foloseasca pe ceilalti in interes personal.

Ne revelam adevaratul nostru ego (spiritual) la nivel „uman” atnci cand venim in grup. Atunci incepem sa simtim o anume ostilitate unii fata de altii si cream bareiere intre noi.

Pe masura ce dorim sa devenim mai apropiati unii de altii, sa studiem impreuna, sa mancam impreuna si sa ne unim pentru a ajunge la proprietatea de a darui, in aceeasi masura simtim o ura tot mai mare unii fata de altii, aversiune, rezistenta la unire. In acest moment special se manifesta ego-ul nostru. El nu este prezent in oamenii obisnuiti; doar aceia care doresc sa se uneasca spre spiritualitate il au. Acesti oameni afla ca nu pot face nimic fara el. De ce? Pentru ca mai  mai tarziu se naste in ei nevoia pentru forta superioara.

De unde vine acesta forta? Ea este prezenta initial intr-un sistem perfect si dispare (devine ascunsa) dupa (ca rezultat) spargere. Aceasta forta exista, insa se ascunde in noi. Daca incerc sa ma unesc cu prietenii mei si nu voi putea face asta, nivelul egoismului meu mi se revela din ce in ce mai mult. El va fi primul meu grad spiritual, primul dintre cele 125 ale ascensiunii complete.

Lucrez asupra acestui aspect luni de zile, pana cand ajung la starea in care nu voi mai fi capabil sa ma stapanesc. Atunci, voi dezvolta nevoia pentru Lumina care ne umple si care acum este ascunsa in interior, si imi voi dori sa vina, sa devina revelata, si sa ne uneasca pe toti.

Aceasta cerere elibereaza pentru mine primul grad spiritual: eu, prietenul meu, si Lumina superioara dintre noi. Apoi scopul meu va fi de a ajunge la urmatorul grad, in care ego-ul va creste chiar mai mult si ura despre care nu stiam ca exista va rabufni.

Voi fi iritat si respins de lucruri marunte din prietenii mei. Impreuna, va trebui sa muncim din greu si astfel ne vom ridica la cel de-al doilea grad din cele 125, si tot asa pana la corectia finala.

Din  Lectia 1, Conventia din Spain, 6/3/2011

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→