Actiunile unei persoane se bazeaza pe obiceiurile sale; ea percepe si accepta doar pe aceea cu care este deja obisnuit. Tot ce este dincolo de obisnuit, trece ca fiind de nerecunoscut de el. In starea noastra de neconstientizare, noi ignoram tot ce este nou, inainte chiar de a-l simti si a-l percepe. Acesta este motivul pentru care este asa de dificil sa stam fata in fata cu spiritualitatea.

Traim in lumea pe care am ales-o, selectand din Lumea Infinitului care ne inconjoara, doar ceea ce ne este familiar si cu care suntem obisnuiti. Pentru a extinde lumea noastra, in si prin lumea daruirii, noi trebuie sa folosim credinta deasupra ratiunii si sa acceptam starile daruirii, atributele, dorintele, gandurile si actiunile lumii opuse.

Pentru a dobandi asta, trebuie sa reconciliem doua stari spirituale opuse, din noi; trebuie sa recunoastem existenta noastra egoista prezenta (nivelul inferior) ca fiind opusa proprietatii de daruire (nivelul superior). Mai mult, trebuie sa traim intre aceste stari si sa ne bucuram in senzatia de goliciune a starii inferioare, deoarece ne da o oportunitate de a ne ridica deasupra ei, la nivelul superior.

Asemenea forte coboara asupra mea, prin grup, de la Lumina Superioara, si ma mentin deasupra pamantului, ca un magnet. Magnetismul adevarului si al credintei (daruire) care ma ridica, ar trebui sa fie mai puternic decat senzatia egoismului animalic, ce ma impinge in jos, catre pamant.

Totusi, adevarul exista simultan in cele doua stari. Trairea separata, in fiecare dintre acestea este o minciuna; chiar daca ma aflu complet in spiritualitate, este o minciuna. Adevarata existenta este intotdeauna, intre doua stari, in acelasi timp: senzatia perfectiunii si lipsa, recunostinta si rugaciunea.

Ar trebui sa ma bucur de faptul ca pot experimenta ambele stari, simultan, si ca ma aflu intr-o constanta tranzitie. Totusi, sunt constient de obstacole si ma mentin deasupra lor prin vointa, ca un alpinist,care stie ca, indata ce da dovada de slabiciune cade imediat si decedeaza. Aceasta este singura stare adevarata a existentei. Si noi trebuie sa ne antrenam pentru a face din asta stilul nostru de viata si sa ne bucuram in ea.

In consecintanta, exista un test: Suntem capabili sa traim intr-o stare de bucurie, in ciuda intregii stradanii si a nemultumirii, perseverand mereu intre inspiratie si disperare?

Din partea 1 Lectia zilnica de Cabala, 2.08.10, Articolul Chestiunea Adevarului si Credintei

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: Este posibila tranzitia catre daruire fara durere si suferinta?

Raspuns: Da. Aceasta tranzitie este posibila fara suferinta daca are loc sub influenta mediului.

Mediul este in masura sa imi insufle o aspiratie catre orice scop, chiar si cel mai putin realist. Daca cei din jurul meu se gandesc la el, voi incepe si eu sa aspir la acesta. Atunci nu va mai fi atat de dificil pentru mine sa valorizez calitatea de a darui. Voi vedea acestea ca o mare recompensa in locul obisnuitului egoism al primirii. Totusi, conditia pentru ca acest lucru sa aiba loc, este ca si cei din jurul meu sa se gandeasca si sa actioneze in acest fel.

O persoana este asemeni unui calculator al carui vechi program poate fi sters – de societate – pentru ca un program avansat cu date noi sa fie instalat. Avansez pana la nivelul in care acest lucru se intampla.

Singurul motiv pentru care am nevoie de minte este pentru a ii urma pe aceia care imi arata calea spirituala. Insa, nu este o simpla urmare, care nu va va transforma intr-un robot, ci dimpotriva, veti creste!

Voi sunteti supusi in mod constant interventiilor pe toate nivelurile: mineral, vegetal, animal si uman, care va impiedica sa urmati calea spirituala. Voi trebuie sa va faceti mai mici si sa coborati de la inaltimea enormului vostru egoism pentru a va putea urma profesorul spiritual. De aceea trebuie sa aveti o minte puternica pentru a descifra toate trucurile perspicace ale egoismului vostru. In acel moment veti evita sa va urmati egoismul si veti avansa prin credinta deasupra ratiunii, urmand pe profesorul vostru.

Noi primim stari care sunt atat de confuze incat incepem sa ne uitam in jos la profesor si chiar sa il uram. Insa, daca sunteti capabili sa va ridicati deasupra acestei situatii si va schimbati in nimic, in praf sub picioarele celor drepti, inseamna ca urmati persoana potrivita pe calea spirituala. Prin aceasta deveniti mari, asemenea acelei persoane, pentru ca primiti tot ce este in mintea acestuia. Primiti acestea prin el de la Creator.

Cand se spune ca poprul l-a urmat pe Moise asa cum o turma si-a urmat pastorul, asta nu inseamna ca ei l-au urmat ca niste animale. Mai curand, este vorba despre o forma speciala de avansare, in care va anulati inaintea profesorului, Moise, si prin el va anulati corespunzator fata de Creator.

Altel nu ne putem schimba.

Va schimbati forma anterioara si dobanditi una noua, care este similara cu Creatorul. Aceasta nu va micsoreaza in nici un fel. Daca va anulati in lumea spirituala impotriva Klipot, la inaltimea Lumilor Assiya, Yetzira, Beria, si Atzilut, si va urmati profesorul, atunci va veti ridica la inaltimea acestor lumi. Noi discutam doar despre inaltimea impotrivirii voastre la interferentele care va sunt trimise (care apar).

Aceasta se numeste mergand cu credinta deasupra ratiunii. Eu nu am cunostiinta despre ce anume face profesorul meu, de aceea ma anulez in relatie cu el. Imi anulez mintea si primesc noi cunostinte de la el. Este cunoasterea Nivelului Superior, credinta. Partea de jos a acestui Partzuf spiritual, AHP, devine afundat in mine si eu accept intunericul ca Lumina, chiar daca asta seamana cu intunericul in dorinta mea egoista. Astfel pot avansa pe calea spirituala.

Din partea 4 Lectia zilnica de Cabala, 1.08.10, Introducere la Cartea Panim Meirot uMasbirot

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Zohar, Capitolul Lech Lecha (Mergi inainte), Paragraful 237: Cand Creatorul, Bina, a dorit sa creeze lumea, care este ZA, El a provocat o scanteie dura de flacara si a suflat vant in vant, si flacara a fost intunecata, precum si arsa. El a provocat o singura picatura din partile laterale profunde si le-a pus la un loc- picatura si flacara- si a creat lumea cu ele, lumea ZA.

Guvernarea Superioara descinde catre noi din sistemul numit GAR al Lumii Atzilut. Sub ea, se afla Zeir Anpin pe care o denumim Creator, pentru ca el este Cel Superior care este in relatie cu Malchut a Lumii Atzilut, locul adunarii tuturor sufletelor.

In prezent, insa, sufletele noastre sunt sparte si se afla sub Malchut. Cand sufletele sparte doresc corectarea, ele inalta o rugaciune catre aceasta. Totusi, cum stiu ele ce implica, corectarea? Ele vor sa stea lipite! Ele spun: Suntem gata sa garantam unele pentru altele si sa ne unim! Malchut inseamna ansamblul tuturor sufletelor care tanjesc dupa Creator (Isra-El). Doar acela care vrea fara exceptie sa fie impreuna cu ceilalti, va fi capabil sa intre in Malchut; cu exceptia celui care nu va dori.

Conditia este foarte clara si simpla, si oricine este binevenit. Usa este deschisa, intrati! Dar la intrare, veti avea de indeplinit o conditie, si daca o veti indeplini, veti intra, daca nu, nu veti intra. Daca vreti sa veniti, pregatiti-va.

Toate sufletele care intra in Malchut vin impreuna si ridica o ruga catre Creator (Zeir Anpin). Aceasta rugaciune este o cerere de a deveni similari cu El. La inceput, cu ajutorul grupului, noi ne rugam intai la Malchut. Din Malchut, noi ne ridicam ruga (MAN) mai departe, la Zeir Anpin. Zer Anpin colecteaza rugaciunile noastre si le ridica spre Bina (Ima Ilaa), si acolo, el primeste in numele nostru forta, Lumina, si ecranele anti-egoiste. Apoi, el descinde si trece aceasta forta in jos lui Malchut, care il trece apoi sufletelor incluse in ea. In acest fel, oricui a intrat in Malchut i se garanteaza intreaga Lumina promisa lui, de Sus.

Despre acestea toate vorbeste Zohar-ul. Si este singurul sistem care exista in Univers.

Din partea 2 Lectia Zilnica de Cabala 30.07.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Zohar - Niciun comentariu→

Suntem creati din materialul dorintei de placere. Prin urmare, avem nevoie de energie sub forma de placere pentru a efectua orice actiune fizica sau mentala. Cu alte cuvinte, nimic nu se misca in lumea noastra fara un stimul egoist. Constient sau inconstient, masura noastra este dorinta de placere, si in evaluarea acestei dorinte fiecare lucru dobandeste calitatile sale: culoare, greutate, inaltime, si distanta.

Pentru a avea succes in aceasta lume, noi trebuie sa avem o masura corecta a valorilor, sau cu alte cuvinte, o setare corecta a dorintei de placere. Si asta ii invatam pe copiii nostri: sa se lupte pentru lucrurile bune si sa le evite pe cele dureroase. A te distanta de rau, inseamna a nu avea energia sa lucrezi pentru asta.

Oricum, nu exista motivatie in dorinta noastra de placere, in atingerea spiritualului, dorinta de daruire! In fond, lumea spirituala este opusa mie; este dorinta de daruire mai curand, decat de a primi placere. Acest atribut nu exista deloc in mine. Prin urmare, eu nu simt lumea spirituala. Eu pot vedea doar ceea ce pot evalua ca fiind mai mult sau mai putin valoros doar prin dorinta de placere, determinand daca este ceva apropiat mie, si deci important, sau distant si nesemnificativ.

In spiritualitate, proprietatea de a darui, toate criteriile, gandurile, si actiunile se bazeaza doar pe daruire. Totusi, dorinta mea de placere nu intelege ce este asta. Daruirea trece prin mine ca o invizibila lumina, pe care nu o simt in niciun fel. Lumi intregi si actiuni au loc langa mine, si eu le observ in dorinta mea de placere, la fel cum un animal nu intelege senzatiile unei fiinte umane.

Ce pot face daca asa sunt creat? Toate lumile, si cel mai important Acela care ma controleaza, Creatorul Insusi, nu este observat de mine! Pentru a simti acestea trebuie sa incep sa pretuiesc proprietatea de a darui.

De aceea ne este dat mediul: cartile, profesorul, si prietenii, pentru ca ei sa insufle importanta daruirii in mine. Desi eu personal nu cred asta, ei mi-o spun, si parerea lor este importanta pentru mine. Sunt creat pentru a absorbi influenta mediului, si ceea ce este important pentru oamenii care ma inconjoara devine important si pentru mine.

Astfel, chiar daruirea, care nu are valoare pentru mine, incepe sa capete importanta, daca toti vorbesc despre asta. Devine importanta pentru dorinta mea de placere, precum o achizitie buna. Sunt dispus sa depun efort pentru a atrage Lumina Superioara care imi aduce dorinta de a darui pentru ca aceasta este importanta pentru dorinta mea de placere. In Cabala aceasta este numita munca spirituala pentru sine, Lo Lishma.

Totusi, Lumina Superioara pe care o atrag ma schimba si inlocuieste dorinta de a avea placere, cu dorinta de a da placere (de la Lo Lishma, la Lishma). Apoi eu percep Lumea Superioara.

Din partea 1 Lectia zilnica de Cabala, 30.07.10, Shamati, Art. 15

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Principala cerinta a unei persoane este reactia potrivita atunci cand Creatorul i se adreseaza. Creatorul  are prioritate. Creatorul incepe intotdeauna. O persoana este consecinta, reactia influentei Creatorului asupra dorintei. Eu sunt o reactie a dorintei la influenta Luminii asupra dorintei. Lumina Superioara vine la noi de Sus prin cele patru stari 1-2-3-4, HaVaYaH (Yod-Hey-Vav-Hey). Fiinta creata nu are alta legatura cu Creatorul.

Prin urmare, ar trebui sa incercam sa reactionam corect la apelul Creatorului fata de noi; adica, la perceptia noastra fata de sine si la lume in fiecare moment dat. Ar trebui sa recunoastem in viata noastra dialogul constant cu Creatorul. El a creat o legatura intre punctul initial prin care ni se adreseaza, varful literei Yod (Kutso Shel Yod) si ultima litera din HaVaYaH – Hey in care suntem noi si lumea noastra.

Legatura dintre punctul initial al literei Yod si ultimul Hey poate include toate cele cinci lumi, 125 de grade, si astfel noi nu simtim legatura cu Creatorul. Legatura este revelata imediat ce ne ridicam la primul grad, numarul 125, Malchut a Lumii Assiya. Si apoi urmatoarele grade 124, 123 etc, pana cand ajungem la Lumea Infinitatii, cel mai inalt grad.

Si toate acestea in HaVaYaH, intre inceputul lieterei Yod si ultimul Hey. Acest HaVaYaH (legatura mea cu Creatorul) incepe sa imi devina din ce in ce mai clara, pe masura ce ceata (ascunderea) se risipeste.

Eu dobandesc revelarea legaturii, prin continua directionare a mea catre Creator, ca raspuns la influentele Lui asupra mea, incrcand sa conectez totul la El, in conformitate cu principiul Nu este nimeni in afara de El. Cum poate reactiona cineva in cel mai potrivit si eficient mod? Cea mai eficienta reactie, directionata cu precizie catre Creator in orice circumstanta, este de a incerca sa duceti la bun sfarsit o actiune comuna de ruga catre Creator impreuna cu prietenii.

Totusi, ruga este eficienta doar daca este trimisa prin HaVaYaH. Aceasta actiune este realizata prin citirea surselor Cabaliste autentice. Atunci cand citesti ce se intampla in HaVaYaH, directionezi Malchut in Keter, adica, directionezi unificarea ta la sursa.

In masura in care ne unim, existam in Malchut. Asta doar daca suntem impreuna. Si pe masura ce citim impreuna Cartea Zohar, dorim sa lansam HaVaYaH prin Lumina reflectata la inceputul ei, litera Yod. In fond, cartile Cabaliste ne vorbesc doar despre legatura dintre Keter, Yod, si Malchut, cea mai de jos litera Hey. Prin urmare, atunci cand citim fara a revela si intelege legaturile in HaVaYaH, trezim aceasta legatura in noi insine si din aceasta cauza sistemul va fi revelat.

Din partea 2 Lectia zilnica de Cabala, 28.07.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: Daca at fi trebuit sa alegeti intre trei momente diferite: perioada pana la Congres, perioada din timpul lui, si perioada de dupa congres, care este cea mai folositoare?

Raspuns: O perioada depinde de celelalte! Daca nu primesc o puternica inspiratie in timpul Congresului, si daca nu cobor- dupa, atunci nu am peste ce sa ma ridic si nici forta de a o face. Ma refer la ridicarea la urmatorul grad.

Fiecare ridicare se bazeaza pe 1). primirea de la mediu a fortei, primirea maretiei scopului si a Creatorului in timpul Congresului, 2). Revelarea noilor dorinte egoiste (coborari) chiar dupa Congres, si 3). Efortul pentru ridicarea deasupra dorintelor si gasirea puterii de a primi, a aduce mai aproape, a ne implica in rutina muncii, si pregatirea pentru urmatorul Congres cat mai repede si mai intens posibil.

Inaintea unui Congres noi ne pregatim constant pentru intalnirea care se apropie, suntem gata sa ne unim. Noi ne pregatim sa primim impresii de la un mare numar de oameni din jurul nostru in timpul Congresului astfel incat fiecare dintre ei sa ne poata influenta cat mai mult posibil, astfel incat fiecare va fi in veneratie pentru impresiile primite. In fond, liberul arbitru consta in absorbirea fortei din mediu.

Influenta mediului este singurul mijloc de ascensiune spirituala. Cu cat absorb mai multa inspiratie de la ceilalti in timpul Congresului, cu atat mai mare este gradul in care pot urca pentru a realiza aceasta. Ar trebui sa devina o senzatie constanta a apartenentei la dorinta comuna (Kli).

Din partea 4 Lectia zilnica de Cabala, 28.07.10, Introducere la Cartea, Panim Meirot uMasbirot

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Atunci cand o persoana este inconjurata de un grup mare in care este sprijinita si ingrijita in timpul caderii sale, este minunat. Dar ce fac ceilalti care sunt separati si traiesc departe de cel mai apropiat grup Cabalist, in mediu spiritual strain, ca de exemplu in Europa?

Raspuns: Noi credem ca aproprierea fizica are un impact pozitiv asupra spiritualitatii, dar asta nu este necesar. Daca o persoana depune mari  eforturi pentru a progresa si a stabili contact acolo unde este, castiga intotdeauna mai mult decat daca s-ar misca repede si ar sta mai aproapre de locul in care se afla ceilalti. Este intotdeauna mai folositor sa incerci sa te conectezi cu ceilalti la o distanta de cel putin sase luni. Nu trebuie sa ne concentram asupra corpurilor care sunt in jurul nostru, ci ar trebui sa vedem starile spirituale prin ele.

Din partea 4 Lectia zilnica de Cabala, 28.07.10, Introducere la cartea Panim, Meirot uMasbirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Dupa ce au experimentat o mare inspiratie si unificare in timpul recentului Mega Congres, acum cativa prieteni simt separare si indiferenta. Cum putem sa ii ajutam?

Raspuns: Este un semn bun. Daca o persoana cade de la inaltimea unui munte intr-o gaura adanca, asta ne arata ca s-a sfarsit Congresul, si am intrat intr-o noua stare. Ii putem ajuta pe prietenii nostri in doua feluri: prin grija interioara si cea exterioara.

In noi, ar trebui sa continuam sa simtim ca suntem un Kli comun, un vas spiritual, nu conteaza ce. Aceia care coboara dau la iveala in ei un nou strat al dorintei egoiste, care este revelata acum in Kli-ul mondial comun. Ei sunt purtatorii acestei noi dorinte (o mai mare grosine, Aviut).

Pe de alta parte, aceia dintre noi care nu resimt greutatea acestei dorinte, doresc sa urce impreuna cu ei chiar mai sus, intr-o singura imbratisare. Atunci toti vom invinge. Vom aduce ecranul si Lumina Reflectata, si ei vor aduce intensitatea dorintei (Aviut), si impreuna vom crea un Kli, cu care vom putea urca.

Prin urmare, in special acum, cand Congresul s-a sfarsit deja, putem face considerabil un pas inainte. Timpul intalnirii comune ridica pur si simplu, munca noastra anterioara, si acum, dupa Congres, incepe urmatorul pas in unificare. In acest stadiu, fiecare persoana  ar trebui sa doreasca sa ii ridice pe toti ceilalti.

Iata ce se intampla in vasul spiritual comun: Unul vine cu dorinta, altul vine cu ecranul, si apoi fac schimb de locuri. In aceste conditii apare miscarea. Aceasta este o perioada buna si benefica, si sub nici un pretext nu trebuie sa vedem acest moment ca mort si sa asteptam urmatorul Congres! Din contra, toata munca si avansarea consta in acest timp, pe masura ce ne ridicam deasupra interferentelor.

Congresul este unificator in sine, si aici nu trebuie munca. Inspiratia comuna a tuturor participantilor si anularea fiecarei persoane in fata altora au aici efect. La Congrese vom primi exact puterea pentru perioada de ascensiune dintre congrese.

Din partea 4 Lectia zilnica de Cabala, 28.07.10, Introducere la Cartea Panim Meirot uMusbirot

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Zohar, Capitolul Lech Lecha (Mergi inainte), Paragraful 153: NR nu sunt doua grade separate unul de altul. Mai degraba, sunt un grad, si ele doua sunt imbinate. Si exista cel superior care le guverneaza si se lipeste de ele, iar ele, de el. Si numele ei este Neshama.

Zohar-ul ne spune cum, dupa realizarea primului contact spiritual, noi intensificam aceasta conectare si vedem ulterioarele manifestari ale spiritualitatii. Atunci noi simtim nu doar primul grad al unificarii numit Nefesh(N), o stare de repaos (Nefisha), si capacitatea de a ne mentine in aceasta unire, ci si viata obisnuita, care este revelata in punctul primului nostru contact ca alta inalta, si adanca dimensiune, numita Ruach(R).

Daca nu stabilim primul contact, lucrul unificarii, nu vom revela intrarea in dimensiunea superioara (calitatea de a darui). Totusi, atunci cand stabilim acest contact intre noi, Lumina Superioara incepe sa o afecteze. O reveleaza, si intram intr-o complet alta dimensiune prin ea: lumea spirituala.

Tot ce se intampla in interiorul acestei conexiuni, poarta numele de lume spirituala. La inceput pare ca realizarea acestei conexiuni intre oameni duce la o viata mai buna, siguranta si senzatii placute. Si totusi asta nu e tot! In interiorul acestui punct comun, este revelata intrarea in lumea spirituala.

Din partea 2 Lectia zilnica de Cabala, 27.07.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Ca o consecinta a muncii spirituale, trebuie sa dobandim o stare in care:

1.  Toti sa dorim sa atingem acelasi scop, si
2.  Toti suntem uniti.

Totusi, ne unim, nu pentru ca asta este starea noastra initiala, care vine de la Superior, ci pentru ca este telul nostru comun.

In cel mai bun scenariu, atunci cand corectam ceva in lumea noastra, intoarcem obiectul la forma lui initiala. Totusi, atunci cand corectam conexiunea rupta cu celelalte suflete, dobandim mult mai mult decat am avut inainte de spargerea sufletului comun. Asta este datorita faptului ca descoperim si inzestram cu independenta fiecarei parte din afara noastra.

In egoismul meu, ma relationez la toti, ca si cand ei nu aar avea independenta si toti ar trebui sa ma slujeasca pe mine. Cand incep sa-i iubesc, doresc sa ma relationez cu ei ca si cand fiecare dintre ei este ceva maret, independent si special. Asa vrem, de asemenea, sa ne vedem copiii. Atunci fiecare dintre prietenii care ma inconjoara, devine deodata un posesor al liberului arbitru; fiecare dintre ei isi ia locul si nivelul. Si apoi, cand ne unim si eu asociez toti acesti prieteni la mine, reiese faptul ca fiecare dintre ei a crescut si a devenit la fel de mare ca si mine.

Ca rezultat, eu nu reasociez aceleasi sapte miliarde de parti cu mine; mai degraba, sapte miliarde de lumi ale infinitului se unesc intr-una. Asta inseamna ca eu cresc scopul vasului meu spiritual (Kli) de 620 de ori. Totusi, toate astea lucreaza numai relativ la mine. De fapt, totul exista in mine si depinde numai de masura in care eu ma reletionez la prietenii mei, in maniera corecta, de fiecare data. Fac asta numai pentru a-mi creste Kli-ul, pentru a-l face merituos pentru revelarea Creatorului.

De aceea, eu ii vad in trei feluri:

1. Mai mari decat mine, astfel incat ei sa fie mari in ochii mei,
2. Mai mici decat mine, pentru a le darui lor,
3. Egali cu mine, pentru a ma uni cu ei.

Apoi dobandesc un urias, puternic Kli, numit adevaratul meu suflet. Devine de cateva miliarde de ori mai mare decat a fost inainte de corectie. De fapt, inainte de corectie, am fost in Lumea Infinitului ca un punct. Acum ma intorc cu o senzatie de 620 (Tarach) ori mai mare a perfectiunii si eternitatii. Intreaga diferenta intre aceste doua stari este ca diferenta intre o picatura de samanta si o persoana matura, care a dobandit totul.

Din Lectia 5 de la Mega Congres, 25.07.10

Filed under: Congrese, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→