Intrebare: In  carti, este intotdeauna un personaj principal al povestii. Cand citesc o carte de Kabbalah, incerc sa-mi imaginez toate fortele interne care sunt acolo si, de asemnea, o forta centrala si o forta secundara mai putin importanta?

Raspunsul meu: Cand citesti o carte de Kabbalah, ceea ce conteaza este nu sa intelegi ci, mai degraba, efortul tau. Revelatia spirituala este un proces contradictoriu. Pe de o parte, revelatie este un proces intim, individual, care apare in mine, iar pe de alta parte, fortele care sunt necesare pentru dobandirea revelatiei vin din alte suflete prin conectarea mea cu ele. Pare o contradictie in termeni. As dori mai degraba ca dorinta mea pentru spiritualitate sa fie in pozitia unu la unu cu Creatorul si Lumina care Reformeaza. Totusi, daca doresc sa descopar spiritualitatea, o pot face numai prin Lumina daruirii care vine la mine prin grup.

Inseamna ca folosesc punctul din inima (dorinta pentru spiritualitate) pentru a citi cartile de Kabbalah si in timp ce citesc sa vreau sa pun impreuna imaginea in mine asa cum este descris in carte. Dar ce material imi serveste ca baza pentru schimbarile pe care le sufar? Pentru aceasta munca practica, imi este dat mediul inconjurator, grupul. Numai fiind interconectat cu fiecare dintre ei, in timp ce ma relationez la ei corect, iar ei fac la fel, putem ridica cererea noastra, MAN.

In schimb, voi primi Lumina care Reformeaza; inseamna ca, am abordat o atitudine corecta care ma face capabil sa vad ceea ce este scris in carte. Asta se intampla atunci cand incep sa ma transform si sa vad conectarea autentica cu ceilalti. In acest moment,   stabilirea unei legaturi cu ceilalti nu mai este o problema. Ei devin lumea mea, in care implementez ceea ce am citit, conectandu-ma cu ceilalti, simt proprietatea daruirii, interconectarea noastra despre care vorbeste cartea.

Pentru moment simt doar un conflict nerezolvabil. Sunt de acord sa existe o relatie intre mine si Creator, intre mine si carte, intre mine si Lumina, intre mine si mine, mine si lumea, mine si grupul, dar intotdeauna insist ca totul sa inceapa cu mine! Aici, oricum, trebuie sa ma conectez cu ceilalti pentru a-i servi, sa actionez numai in beneficiul lor. Asta este ceva total neclar pentru mine.

Cum este posibil sa abat atentia de la mine la altii, fara sa simt diferenta dintre noi? Cum imi pot deschide inima si cum pot sa o dau lor? La inceput, ma refer la o carte de Kabbalah folosind egoismul meu, dar mai tarziu incep sa inteleg ca imi trebuie forta daruirii. Asta este atunci cand apelez la grup pentru a primi senzatia daruirii de la el. Si cand realizez ca nu am si nu pot avea aceasta proprietate, inteleg ca imi trebuie Lumina care Reformeaza, care ma ajuta sa ma transform conform cu cartea.

Avand o dorinta comuna pe care o primim de la grup, ridicam MAN. In schimb, primesc Lumina corectiei si incep sa ma reletionez la cartea de Kabbalah, altfel. Pot sa ma construiesc, conform cu instructiunile din carte, asa cum se reuneste un set Lego .

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Kabbalah, 24.06.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Nu ar trebui sa uitam influenta Luminii Superioare asupra noastra. Este componenta cea mai importanta, si totusi o uitam in mod constant. Cand Lumina lucreaza asupra noastra, ne da o anume senzatie a celeilalte laturi, natura daruirii, si acea mica scanteie din noi incepe sa cresca.

Noi suntem in totatitate scufundati in egoismul nostru, totusi aceste minuscule scantei de daruire, punctul din inima, ne sunt garantate. Daca studiem cartile Kabalei si muncim cu prietenii, incercand sa ii conectam pe ei la noi, atragem astfel Lumina Inconjuratoare, care ne intoarce la Sursa.

Punctul din inima se extinde si creste in marime, si in acest volum aditional incepem sa simtim ce este daruirea, ca este opusa primirii, calitatilor noastre egoiste. In acest fel, noi le studiem pe una in contrast cu alta, ceea ce ne permite sa verificam aceste calitati, ca plus impotriva lui minus.

Este la fel cum in fizica sau chimie, evaluarile sunt facute prin compararea opusilor, pentru ca altfel este imposibil sa discernem ceva. Trebuie sa fie lumina impotriva intunericului, si doar atunci putem incepe sa intelegem ceva.

De aceea ne asezam si studiem. Si chiar daca nu intelegem nimic, in mod treptat, fiind in grup si aproape de sursele Kabaliste, atragem Lumina Inconjuratoare.

Din partea 1 Lectia zilnica de Kabbalah, 25.06.10, Shamati, Art. 99

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Sunt doua forte in natura: primirea si daruirea. Aceste doua forte reprezinta imagini ale dorintei noastre de a ne bucura, asemeni celor de pe ecranul unui calculator. Ele construiesc imaginea lumii care consta din mine si toate lucrurile din jurul meu. Asa cum a scris Baal HaSulam, in partea din spate a creierului nostru exista un ecran prin care noi percepem imaginea lumii.

Aceasta imagine este creata cu ajutorul celor doua forte: una de primire(stanga) si una de daruire(dreapta). Combinatia acestor doua forte pe materialul meu egoist descrie intreaga imagine a realitatii pentru mine. O simt, o vad ca pe o imagine, asa cum este, si mi se pare ca aceasta imagine, aceasta realitate, exista in afara mea. Eu insumi, proiectez imaginea mea interioara in fata mea. Acesta este felul in care eu vad lumea. Este ca si cum am preluat-o din mine si am proiectat-o in afara.

De ce sunt construit astfel? De ce vad lumea mea interioara intr-o forma exterioara? Pentru ca noi sa tratam asta egoist, cu neglijenta si ostilitate. Astfel, noi primim oportunitatea de a studia lumea noastra interioara si de a ne corecta noi insine.

Daca simt asta ca fiind in interiorul meu, nu voi fi niciodata capabil sa ma corectez pe mine, pentru ca ma voi raporta la tot, intr-o maniera pozitiva, cu bunatate, dar numai in mod egoist. Dar acum, de vreme ce ego-ul meu vine la suprafata si simt ca este strain, ma raportez  la sinele extern ca la ceva strain, iintr-un mod egoist, intr-un fel negativ mai degraba, decat pozitiv, ca si cum ar fi o parte interioara a mea. Prin urmare, am oportunitatea de a intelege ce inseamna pentru mine extern si intern.

Lumea a fost Sparta in doua parti: eu si ceilalti. Nu ma pot convinge pe mine ca ceva care exista in afara mea este al meu. Mi se da oportunitatea de a-mi  vedea esenta interioara in imaginea de afara: Vino si vezi cine esti si cum ii tratezi pe cei din jurul tau. Asa esti in interiorul tau. Tu spui: Uite cat de urat este acesta, cat de lenes este, cat de prost este calalalt! Ii urasc atat de mult! Intre timp, toate aceste calitati sunt ale tale si nu ale ceilorlalti.

Aceste revelatii ma ajuta. Altfel nu as fi niciodata capabil sa ma refer la ele, sa revelez complet inclinatia rea (dorinta egoista, ura fata de toti) si sa realizez mai tarziu ca acestea sunt calitatile mele interioare, care sunt proiectate in afara.

Atunci eu incep sa inteleg cum ma ajutaCreatorul, dandu-mi o asemenea perceptie a realitatii: sa imi vad interiorul- in afara. Eu incep sa inteleg cat de mult ma ajuta asta, si ca fara asta, as fi complet inchis in mine si nu as fi niciodata capabil sa inteleg ce insemn eu. Intre timp, aici este ceva in mine, ceva ce eu nu consider ca as fi eu.

Prin urmare, intreaga noastra munca se reduce la unificarea sinelui interior cu cel exterior, cu lumea exterioara, si in particular, cu grupul. Putem exersa cu grupul. In fond, atunci cand eu incep sa muncesc cu grupul si incerc sa ii tratez pe prieteni ca pe mine insumi, eu vad ca sunt incapabil sa ma unesc cu ei, indiferent cat de mult incerc sa ma conving pe mine ca tot ce este in afara mea sunt de fapt eu. Nu pot trata nici macar o parte a umanitatii, grupul – al carui scop este aproape de al meu – ca pe mine insumi. Nu pot relationa cu el cu mintea mea egoista. In aceasta privinta, eu incep sa vad acest egoism ca pe ceva care a fost artificial creat de Creator, in particular pentru anularea lui. Totusi, eu nu sunt capabil sa fac asta de unul singur; Eu pot doar dori asta si apoi sa ma rog la Creator pentru disparitia lui (a egoismului). De ce ar trebui sa cer? -Pentru a primi conectarea cu Creatorul!

Cum se poate intampla asta? Intelege ca ei sunt tu! Trateaza-i pe ei cu iubire, de vreme ce ei sunt parti ale sufletului tau!

Dar, nu pot! Ei sunt prietenii tai, vecinii tai. Ei se indreapta catre acelasi scop ca tine! Pana la urma ce va separa?

Forta spargerii va separa. Creatorul a plasat asta ca un obstacol, si eu nu il pot invinge. Si apoi tu ceri sa corectezi asta in particular. Tu ceri corectare si integrezi intreaga lume in tine.

Din partea 2 Lectia zilnica de Kabbalah 24.06.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: Cine este Cel de Sus, in spiritualitate?

Raspuns: Nu stim asta. Existam in pantecul Celui de Sus ca un mic punct, o picatura de samanta, Reshimo spiritual al nostru (inregistrare, gena spirituala). In afara de acest Reshimo nu avem nimic altceva!

De fapt, corpul nostru fizic, mintea si sentimentele nu au nicio legatura cu lumea spirituala si nu pot fi vazute acolo. In lumea spirituala este numai pantecul (uterul) Celui de Sus (Malchut de Infinit) si noi, inauntrul lui. Si fiecare dintre noi este un Reshimo (0|1, Shoresh Aviut|Aleph Hitlabshut) sau, cu alte cuvinte, un punct in inima.

Sarcina noastra, ca punct in inima, este de a incerca sa ne cataram pe peretele pantecului spiritual! Incepand cu cele trei zile in timpul carora samanta este absorbita, prima problema pentru embrion (noi) este de a se atasa la zidul pantecului. Atasarea la pantec este stabilirea primului contact cu Cel de Sus.

Pentru a face asta, trebuie sa ne anulam inaintea Celui de Sus. Dar unde este Cel de Sus, unde este acest zid al pantecului? Ce este mai exact? Cel de Sus este un grup Kabalist, mediul meu inconjurator! Astfel Cel Superior reveleaza Creatorul pentru mine.

Astfel, este grupul si cu mine, care adera la el, in ciuda tuturor obstacolelor. Accept intreaga forta a dorintei pentru daruire a grupului si sunt dispus sa o iau toata, anulandu-ma pe mine in relatia cu ei.

Cand ma atasez grupului, Aviutul meu, care este taria vointei mele de a darui, incepe sa creasca si sa provoace senzatii neplacute in mine: dezamagire, crestere a egoismului si durere in inima. Dar eu trebuie sa merg chiar mai adanc, ca o lipitoare, agatandu-ma de grup, care este zidul pantecului.

Apoi, intre noi, prima conexiune va aparea, nu printr-un punct ci prin teava prin care sangele va incepe sa curga in mine. Aceasta conexiune, pana acum, este la nivelul neanimat (Dam – sange, de la Domem – neanimat), dar eu am primit deja sustinere spirituala de la Cel Superior.

Toate acestea au loc in conexiunea mea cu grupul. Nu este niciun alt zid prin care as putea intra in lumea spirituala!

Din partea a treia a Lectiei zilnice de Kabbalah 24.06.10, Articolul Prefata la Comentariul Sulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce este daruirea de dragul daruirii?

Raspuns: Daruirea de dragul daruirii este atunci cand nu simt placere cand imi implinesc dorintele personale ci atunci cand le folosesc numai ca un combustibil pentru a implini actul daruirii.

Continuarea intrebarii: Atunci cum poate acest combustibil sa difere fata de placere, daca singurul lucru care exista este vointa de a  primi (Kli) si implinierea ei (Lumina)?

Raspuns: Daca folosesc combustibilul numai pentru a completa munca mea implinindu-i pe altii, atunci implinirea mea este doar combustibul pentru mine. Daca, pe de alta parte, voi folosi implinirea, ca sa-mi ofer placere, inseamna ca primesc placere. Intreaba-te: Pentru ce lucreaza vehiculul meu? Ce subliniaza actiunile mele? Cine este beneficiarul eforturilor mele?

Din prima parte a Lectiei zilnice de Kabbalah 24.06.10, Articolul Importanta Daruirii

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Pot primi o constientizare a necesitatii de a-i iubi pe altii din grup fara o rugaciune si o criza interioara?

Raspunsul meu: Trebuie sa muncesti in grup; trebuie sa-l obligi sa te influenteze. Cum poti sa-l obligi? Cumpara-l! Asa cum este scris, Cumpara-ti un prieten.

Trebuie sa investesti in grup pentru a convinge un prieten sa aiba impact asupra ta. Trebuie sa-ti anulezi egoul, in raport cu el, pentru ca numai cel mic primeste de la cel mare.

Munca in grup:

1. Influenteaza prietenii tai. Daca tu esti mai mare decat ei, da-le lor tot ceea ce vor, pentru ca esti mai mare si esti capabil sa daruiesti (la fel cum cel mare daruieste celui mic).
2. In masura in care esti mic, trebuie sa primesti constientizarea Importantei Scopului Creatiei de la ei. Trebuie sa te anulezi si sa primesti de la ei.

Trebuie sa le spui prietenilor: Oricat si in orice cantitate iti doresti, iti voi darui, astfel incat eu sa primesc constientizarea importantei daruirii si iubirii pentru tine. Numai asta am nevoie de la tine. Am orice altceva, dar asta nu pot sa o iau decat de la grup.

Totusi, nu primesc iubire si daruire de la ei; de la ei simt senzatia lipsei acesteia si dorinta pentru ea. Mai tarziu, Lumina soseste si imi aduce iubirea si calitatea daruirii. Primesc dorinta pentru calitatea iubirii si daruirii, de la grup; Lumina care Reformeaza aduce corectia si inlocuieste senzatia de lipsa.

Din partea a treia a Lectiei zilnice de Kabbalah 23.06.10, Introducere la Studiul Celor Zece Sfirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Cel de Sus este intr-o stare constanta de perfectiune, nu are nevoie de nimic, doar de daruire. Nu este ceva care simte sau isi schimba dispozitia. Mai degraba, este un sistem, o lege care nu se schimba, care a fost instalata. In masura in care te aliniezi la aceasta lege, te va influenta pozitiv.

Dar daca tu nu o respecti, daca nu esti similar cu ea, aceasta actioneza asupra ta negativ. Starile noastre initiale si finale din creatie, sunt predeterminate si ele trebuie sa fie realizate complet, indiferent daca tu mergi cu ele sau le rezisti, daca le intelegi sau nu.

Cel de jos (tu) are doar o buna oportunitate: de a participa in acest proces constient si sa treaca dorinta pentru acesta la Cel de Sus. Aceasta dorinta este ceea ce trebuie sa atingem; nu ne trebuie altceva decat dorinta! Trebuie, de asemenea, sa stim cum sa ridicam aceasta dorinta pentru a o trece Celui de Sus. Cel de Sus este intr-o stare de perfectiune; este tot timpul gata sa dea celui de jos tot ceea ce acesta cere.

Cel de jos este o colectie a sufletelor, in timp ce Cel de Sus este unul: o Lumina, un Gand al Createi sau o Forta. Daca cel de jos doreste sa semene cu Cel de Sus (adica este dispus sa se uneasca si sa devina Unul), el este capabil sa ridice dorinta lui la Cel de Sus. Cel de Sus nu aude alte cereri, decat aceasta. Asta se numeste o rugaciune, MAN, asta este , o dorinta de a deveni un unic intreg.

Din partea a 2a a Lectiei zilnice de Kabbalah 23.06.10 , Prefata la Comentariul Sulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Haideti sa ne amintim fiecaruia dintre noi si sa fim inspirati de maretia telului spiritual si de mediul inconjurator care aspira la acesta; haideti sa apreciem aceasta unica oportunitate pentru liberul arbitru care ne-a fost prezentat. Cati oameni din lume pot actiona liber? Daca toti urmeaza orbeste comenzile naturii lor, atunci nimeni nu actioneaza cu adevarat. Daca sunt complet guvernat de Sus, atunci eu nu exist, asa cum este spus: Am venit si, nu exista niciunul.

Sunt miliarde de oameni in lume, dar ei nu exista, deoarece niciunul dintre ei nu este liber in actiunile lui. Fara liberul arbitru al unei persoane nu exista lumi, nu este nimic altceva decat Lumea Infinitului. Privitor la Creator, nimic altceva nu exista. Numai o persoana care duce o actiune libera, exista. Imagineaza-ti aceasta poza a lumii: un gol total. Numai putine dorinte care se ridica si sunt capabile sa faca actiuni libere se impun in ea.

Tu, de asemnea, ai o oportunitate de a dobandi libertate si de a deveni Uman. Haideti sa recunoastem maretia acestei unice oportunitati.

Din partea a treia a Lectiei zilnice de Kabbalah 23.06.10, Introducere la Studiul celor Zece Sfirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Ati vorbit in mod repetat despre tendinta noastra de a fugi de spiritualitate, cu mult inainte de a ne apropia de ea. Cu alte cuvinte, egoismul nostru ne impinge departe de starea spirituala, prin pasi inapoi. Cum putem evita greseala si sa mergem impotriva egoului?

Raspunsul meu: Trebuie sa te pregatesti cu ceva timp inainte. Cand chiar se intampla, nimic nu mai ajuta. Egoul te pacaleste oricum. Trebuie sa-ti iei masuri de siguranta, inainte, in mod constant. Este ca si un alpinist care este legat de o persoana si acea persoana este legata de alta si tot asa. Aceasta interconexiune reciproca este esentiala.

Pe calea noastra, o persoana isi poate pierde dispozitivul de prindere in orice secunda. Fara aceasta legatura cu ceilalti, persoana cade in prapastie si trebuie sa se catare iar. O viata intreaga poate fi irosita cu asta. De aceea, oricine poate sa nu reuseasca sa ajunga la spiritualitate, sau sa avanseze prin cele 125 de grade in viata sa.

Totul este aranjat intr-un mod foarte precis, logic si potrivit. Este legea naturii. Nu exista niciun rasfat din partea Creatorului, in care El sa spuna O, voi sunteti atat de mici, eu  va iubesc, voi face totul pentru voi… Nu, asa ceva nu exista. Forta de daruire si forta de primire sunt opuse una alteia. Una trebuie sa gaseasca interconexiunea corecta dintre ele si actioneaza in mod exact. Asta este o lege.

Nu este ca in lumea noastra, unde ajustam cumva si cream conditii artificiale pentru noi. Nu exista mila in natura, in modul in care intelegem noi acest termen. Noi intelegem ca mila inseamna sa primim ceva ce nu ni se cuvine. Oricum, asta este incorect. De ce sa fie asa? Pentru ca esti asa de frumos?

Astfel, daca intelegem esenta naturii si cum ar trebui sa ne comportam cu ea, vom avea, cu adevarat, succes. Vom avea justificare pentru actiunile Creatorului, in loc sa asteptam mila. Ar trebui sa studiem legile naturii si sa le aducem exact, in interiorul nostru. Apoi nu vor mai fi probleme. Vom vedea cat de perfecta si eterna este, si asa vom deveni asemeni ei.

Intrebare (continuare): Deci, care este solutia? Cum poate cineva sa se pregateasca inaintea timpului?

Raspunsul meu: Doar fiind conectat cu ceilalti. Aceasta conditie ne-a fost atribuita. Doar starea de garantie reciproca ne poate ajuta. Este ca si cu alpinistii. Doar tu si eu, impreuna, putem ajunge la scop. Cu alte cuvinte, trebuie sa ma gandesc la mine si la tine in mod egal. Trebuie sa ma preocupe fiecare actiune a noastra ca si cand as face-o eu singur.

Intrebare (continuare): Cu alpinistii, este evident: daca cineva cade, este posibil sa se vada. Dar aici, este diferit. Te intorci la gustul bun al acestei lumi, de fiecare data si asta te face fericit.

Raspunsul meu: Asta cade sub influenta aceluiasi program al garantiei reciproce, realizarii reciproce care ne duce inainte in aceasta stare si trebuie sa ne tinem unii de altii. Trebuie sa realizam asta.

O persoana ar trebui sa fie preocupata de ceea ce li se intampla altora pentru ca, altfel, nu va atinge scopul. Apoi, sub influenta Luminii Superioare, obtii o asemena senzatie cu privire la ei, incat ei devin mult mai importanti decat tine. Exact ca si in lumea noastra cand incepi sa tii la copilul altcuiva, acest copil  devine important pentru tine si incepi sa-l iubesti. Asta este influenta Luminii Superioare.

Incearca asta, si vei vedea.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce este asa de dificil sa urmam conditia cumpara-ti un prieten? Nu ar trebui ca egoismul nostru sa primeasca placere din asta?

Raspuns: Iti cumperi prietenii coborandu-te tu inaintea lor si facand ceea ce ei vor. Asta se numeste plata. Decat sa mergi mandru printr-un magazin cu un teanc de bani si alegand pe cine sa cumperi, mai degraba cumperi un prieten facand ce este necesar pentru el; il servesti. Nu il cumperi de sus; il cumperi de jos. Esti dispus sa faci totul pentru el, chiar daca el nu are nevoie de tine.

In alte cuvinte, te inclini inaintea lui si il intrebi: Ce pot sa fac pentru tine astfel incat tu sa imi devii prieten? Sunt gata pentru orice, doar da-mi dorinta mea spirituala, sufletul meu, inapoi!

Nu poti sa ceri fortat sa-ti dea sufletul inapoi, pentru ca este in posesia lui. Daca acum vrei sa-ti primesti sufletul, trebuie sa te apropii de el din parti diferite, incercand sa gasesti calea care il va face sa-ti elibereze sufletul. Succesul tau depinde numai de atitudinea lui pozitiva fata de tine. Daca el nu doreste sa te trateze bine, atunci esti pierdut.

Ai incercat vreodata sa ai grija de cineva, incercand sa-i castigi dispozitia pozitiva fata de tine? Imagineaza-ti ca stai inaintea unui judecator care trebuie sa-ti anunte sentinta acum. Este strict contra ta si fierbe de furie. Cum poti tu sa incerci sa-i schimbi furia in mila?

O persoana si un grup este toata drama Kabalista.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Kabbalah 14.06.10, Articolul Sa-ti faci un Rav si sa-ti cumperi un prieten  – 2

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→