Întrebare: Îmi pot imagina peștera din Machpelah ca pe un grup de zece în care am posibilitatea atât de a dărui cât și de a primi, adică de a-mi echilibra cumva egoismul?

Răspuns: Poți. Cu toate acestea, grupul de zece nu este peștera patriarhilor. Este ceea ce creăm în noi. Grupul reprezintă exact calitățile în care sunt revelate dăruirea și iubire, ceea ce determină calitatea Bina în ceea ce privește calitatea pământului (Malchut).

Astfel, toate progresele noastre se bazează pe ceea ce construim din noi înșine, din conexiunea noastră în grupul de zece, din întreaga lume, o calitate care este un grup sau chiar, puteți spune într-un anumit sens, o peșteră.

Întrebare: În principiu, omul ar trebui să găsească un mediu în care să poată dezvolta calitatea spirituală a dăruirii și iubirii?

Răspuns: Da, este corect.

Întrebare: Prin acest tip de poveste externă despre peștera din Machpelah, atingem unele calități interne?

Răspuns: Mi-e greu să vorbesc despre asta pentru că pentru mine nu este o poveste externă. Pentru mine are un singur sens.

Prin urmare, nu mă interesează tot felul de revolte care se întâmplă în aceste locuri sau ceva de genul acesta. Pentru mine, aceste locuri nu sunt fizice, ci pur interne.

KabTV „Stările spirituale” 23.04.2021

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Cu cât sufletul omului este mai scăzut,

cu cât nasul se ridică mai sus.

El își întinde nasul până acolo unde sufletul nu a crescut.

(Omar Khayyam)

Vedem acest lucru în viața reală chiar și cu ochiul liber. Și toată lumea poate vedea că este așa.

Comentariu: Omul se afișează, devine un mare om politic, un mare om de afaceri.

Răspunsul meu: El trebuie să se ridice cumva. Dacă ceilalți nu îl țin, apreciindu-l și respectându-l, atunci el se ridică în acest fel. Uită-te la toți politicienii.

Întrebare: Adică „își întinde nasul acolo unde sufletul nu a crescut”? Unde se întinde sufletul, se ridică până la ce?

Răspuns: Sufletul se întinde spre Creator, dacă omul înțelege acest lucru. Și dacă sufletul său nu crește la o astfel de stare, atunci cel puțin vrea să se ridice la un nivel atât de mare încât să fie respectat.

Întrebare: El pune presiune pe alții?

Răspuns: Desigur!

Întrebare: Și dacă sufletul crește, atunci crește și omul?

Răspuns: Da.

Întrebare: De ce i se dă omului individualitate? La urma urmei încă crește, vrea să crească!

Răspuns: Toată lumea este foarte individuală. În măsura în care cineva dorește să se realizeze în apropiere de Creator, în asemănare cu Creatorul și se arată mai mult prin aceste acțiuni, toate proprietățile sale corecte devin proeminente.

Deși se pare că, dacă vrea să devină asemenea Creatorului, se anulează pe sine. Nu!

Întrebare: De ce i se conferă omului talente, individualitate?

Răspuns: Numai pentru asta. Astfel încât el să devină precum Creatorul în fiecare dintre proprietățile sale speciale.

Din „Știrile cu Dr. Michael Laitman” de KabTV, 02.11.2020

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Evreii din Marea Britanie nu au unde să se întoarcă decât unul către altul”

De la începutul actualei campanii dintre Hamas și Jihadul Islamic și Israel, a existat o creștere alarmantă a ostilităților împotriva evreilor. Potrivit The New York Times, Community Security Trust, care înregistrează amenințările antisemite, a înregistrat o „creștere de 490%” a incidentelor antisemite în ultimele șapte zile. Trustul a mai spus că „crede că multe alte atacuri nu au fost raportate”. Atacurile nu numai că sunt din ce în ce mai frecvente, dar și mai descurajante și violente, iar mediatizarea lor este ca întotdeauna părtinitoare sau parțială sau inexistentă.

Din păcate, nu cred că evreii din Marea Britanie pot face multe în acest sens. Ca întotdeauna, atunci când evreii sau statul Israel sunt implicați într-un conflict, aceasta electrizează antisemiţii la acțiune. Drept urmare, creșterea agresivității antisemite este vizibilă în întreaga lume și nu numai în Marea Britanie.

Din acest motiv, nu cred că evreii din Marea Britanie au unde să meargă. Este posibil ca Israelul să fi fost un loc mai sigur înainte, dar nu sunt sigur că acest lucru este cazul în continuare. Ar putea deveni în felul său la fel de nesigur ca Londra sau Brooklyn sau oriunde altundeva. De fapt, chiar locurile în care evreii s-au simțit cel mai în siguranţă au devenit cele mai nesigure pentru evrei.

Ne apropiem de o situație în care oamenii din întreaga lume le vor spune evreilor: „Cine ești tu? Nu ești o națiune și, prin urmare, nu ai loc. Ai cucerit țara Canaanului care aparținea altor șapte națiuni și crezi că îți aparține? Ulterior, aţi fost alungaţi și voi înșivă ați fugit de aici, iar acum doriți să vă întoarceți în acea țară?”

Dacă privim atent, vom vedea că oriunde sunt evrei, există probleme. Suntem urâți, respinși și va ajunge la un punct în care nu vom avea un loc sigur pentru evrei. Dacă privim și mai adânc vom realiza motivul pentru aceasta și atunci vom înțelege că, în starea actuală a poporului Israel, nu avem ce căuta pe Pământ. Nimeni nu ne place, nimeni nu ne vrea, toată lumea ne urăște și toată lumea ne respinge.

Având în vedere toate acestea, cel mai bun și singurul lucru pe care ar trebui să-l facă evreii din Marea Britanie este să se întoarcă unul către altul. Unitatea evreilor a fost întotdeauna scutul nostru împotriva opresorilor, agresorilor și altor răufăcători. Acum de asemenea, este singura lor speranță.

Apropo, acest lucru este valabil nu numai pentru evreii din Marea Britanie, ci pentru toți evreii, oriunde s-ar afla. De fapt, unitatea noastră ar fi mai eficientă dacă nu am fi forțați către ea de antisemiţi. Dacă am opta pentru unitate, mai degrabă decât pentru vrăjmășia noastră obișnuită unul față de celălalt, cei care ne urăsc ar înceta să ne urască. Nu ar trebui să ne cerem scuze că existăm; unitatea noastră ar proiecta căldură și putere, iar strălucirea ei ar atrage toate națiunile spre noi, nu în ostilitate, ci în prietenie.

În prezent, națiunile devin din ce în ce mai războinice una față de alta și într-un fel sau altul dau vina pe evrei. La rândul nostru, facem foarte puțin pentru a arăta că greșesc. Dimpotrivă, emanăm atât de multă ură de sine încât nimeni nu vrea să se asocieze cu noi. Prin urmare, lumea nu își va schimba atitudinea față de noi până nu o schimbăm noi unii față de alţii. Singura noastră speranță stă în unitatea noastră – în vremuri de război, ca și în vremuri de pace.

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Se spune în Cartea Zohar că porunca „Să nu comiți adulter” corespunde actului de creație: „Lăsați pământul să producă făpturi vii după felul lor, astfel încât o femeie să nu producă descendenți decât dacă este o continuare a familiei. Și cine este familia ei? Este soțul ei.”

Răspuns: Atât Cartea Zohar, cât și toată Cabala nu au nimic de-a face cu lumea noastră și nu afectează nici o acțiune în ea. Tot ceea ce facem la nivel material (animat) nu are nicio legătură cu spiritualitatea. Acest lucru este afirmat în repetate rânduri în Cabala.

Acesta explică ce ar trebui să facem în sufletele noastre, ceea ce înseamnă în interiorul sufletul nostru să „înșelăm soțul cu cineva sau nu”.

O persoană trebuie să aibă grijă în mod constant să vadă și să simtă lumea prin dorința potrivită numită soția sa. Și ar trebui să ne raportăm la Creator numai prin punctul de contact dintre ecran și Malchut, prin dorințele comune masculine și feminine care se află în suflet.

Doar printr-o dorință corectată! Aceasta se numește „soțul” său, „soția”, „logoditul”, „mireasa” etc.

O dorință necorectată este numită „străin”, cu care nu te poți conecta sau avansa către Creator. Numai acest lucru este de dorit pentru că vorbim întotdeauna despre un singur suflet comun și nu despre faptul că înșeli pe cineva undeva.

În plus, de-a lungul istoriei, în diferite epoci, un bărbat ar fi putut avea până la o mie de soții. Prin urmare, ceea ce este scris în Cartea Zohar este complet irelevant pentru viețile noastre.

Când se spune: „De aceea, un bărbat își va lăsa tatăl și mama și se va lipi de soția sa”, înseamnă că partea masculină a sufletului meu ar trebui să ia doar acea parte feminină corectată a sufletului meu cu care se poate conecta pentru a face acte comune de dăruire. Astfel, va apărea nivelul următor, așa-numiții „copii”, generația următoare.

Întrebare: Deci, dorința corectă este soția?

Răspuns: Da. O soție pentru o persoană din lumea noastră este într-adevăr cineva care însoțește creșterea sa spirituală. Și dacă nu, atunci chiar dacă este soția sa legală, adevărul este că această unire nu este recunoscută în univers.

Întrebare: De ce s-a întâmplat ca ea să devină totusi soția lui?

Răspuns: Pentru a răspunde la acest lucru, trebuie să analizați originile și rădăcinile sufletelor și reîncarnările lor.

Întrebare: Adică, astfel de stări sunt încă necesare pentru a găsi dorințele potrivite, adică soția potrivită?

Răspuns: Da.

Întrebare: Ce fel de animale sunt acestea: „Să lase pământul să producă creaturi vii după felul lor”?

Răspuns: Când începeți să vă conectați în mod corespunzător cu dorința voastră interioară, corectată numită „soția voastră”, dați naștere la gradul următor – copii.

Din KabTV “Puterea Cărţii Zohar” #11

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Majoritatea oamenilor încetează să mai caute atunci când găsesc acul proverbial în carul cu fân. Aș continua să caut să văd dacă mai sunt alte ace.

(Albert Einstein)

Comentariu: Se consideră că Einstein a răspuns astfel la întrebarea în ce diferă inteligența sa de inteligența altora.

Răspunsul meu: În general, acest lucru este adevărat. Dar cine este capabil de asta? Imediat apar dezamăgiri, repetări. Nimic nu strălucește înainte și există o mulțime de critici care nu sunt de acord cu tine.

Întrebare: Asta atunci când cauți primul ac într-un car de fân?

Răspuns: Și chiar dacă ai găsit acest ac,  apoi ce? Ei pot râde de tine și mai mult; este ceva de care să te agăți. Un număr imens de probleme apar pentru omenire pe această cale.

Principalul lucru, cred, este să nu fii atent la nimeni, nici la critici, nici laudători. Trebuie să verifici în tine. Inima ta spune că acesta este calea corectă, mergi înainte.

În caz contrar, nimic nu va funcționa! Altfel, pur și simplu îi vei urma pe ceilalți. Dacă vrei să mergi pe cont propriu … Nu spun să mergi înainte cu o torță și să ilumini calea pentru omenire, nu! Dacă vrei să mergi pe drumul tău, trebuie doar să mergi. Și nu pot exista obstacole în calea ta! Așa merg și atât. Nu te forțez. Verifică singur.

Întrebare: Ce ne oprește?

Răspuns: Suntem opriți de opinia publică. Aceasta este problema.

Comentariu: Există critici teribile, distructive!

Răspunsul meu: Nu contează! Lasa-i sa vorbeasca. Eu sunt așa cum sunt.

Comentariu: Și există dovezi logice că acesta este un mod greșit.

Răspunsul meu: Mod greșit.. și ce? Deci mă înșel. Am dreptul să fac o greșeală? Fac. Lasă-mă să greșesc. Jumătate din oameni greșesc. Să spunem jumătate. Știi că este o subevaluare. Ei bine, mă înșel. Dar verific tot timpul: „Merg așa cum vreau să merg și nu ascult pe nimeni?” Atunci acesta este calea corectă.

Întrebare: Ce este această torță interioară care mă conduce?

Răspuns: Simt că nu pot face altfel. Nu pot! Pot, desigur, să mă forțez, să mă întorc, să mă las purtat, să fac ceva și, în câțiva ani, voi ajunge în continuare la același lucru. Trebuie să mă descopăr pe mine! Așa că pot deschide această cale, astfel încât să îmi pot atinge creșterea spirituală, scopul meu spiritual. Și cum este, nu știu.

Întrebare: Dar, într-un fel sau altul, aceasta este deja o cale spirituală?

Răspuns: Calea spirituală. Și este întotdeauna doar spirituală. Ce altceva mai există pentru om în această lume? Ce altă dezvoltare? Numai pentru a-ți dezvolta sufletul sau dorința ta interioară. Mă străduiesc să mă aud și atât.

Întrebare: Și dacă la un moment dat apare frustrarea?

Răspuns: Este întotdeauna acolo. Și ce dacă? Dar acesta este drumul meu!

Întrebare: Și dacă îți dai seama că este o greșeală, ce faci atunci?

Răspuns: Este tot drumul meu. Toate, toate acestea sunt drumul meu! Și să nu se strecoare nimeni și nimic în el! Lasă-mă să fac propriile greșeli! Nu ma deranja! Și apoi cu ce am terminat, am terminat. Este al meu! Sunt vinovat sau merit, dar eu sunt.

Nu te uita la ceilalți! Nu! Ai un suflet diferit, nu poți fi ca ei și ei nu pot fi ca tine. Așadar, acordați mai puțină atenție tuturor. Ar fi făcut Einstein ceva dacă s-ar fi uitat la alții? Este imposibil! Ascultă-te doar pe tine. Chiar dacă mă înșel, sunt eu.

Întrebare: Și dacă aplicăm acest lucru pentru un om obișnuit?

Răspuns: Ce înseamnă obișnuit? Toată lumea poate fi diferită. Lasă-l să se asculte, să se audă pe sine. Așa pot, așa vreau, așa gândesc, nu cum vor alții, ci vine din interiorul meu.

Acesta este „eu-l” meu care trebuie scos din mine. Și te vei simți, chiar și în greșeli, foarte confortabil cu el.

Închide doar ochii și ești singur! Dar ești cu tine însuți, nu fugi de tine. Asta e tot.

Întrebare: Acesta este modul de a trăi?

Răspuns: Da. Acesta este sfatul meu. Apoi, pentru a-l implementa, trebuie să creezi un mediu special pentru asta, și așa mai departe. Dar totuși, ești singur.

Comentariu: Adică, dacă am simțit „acesta este al meu”, atunci trebuie să mă agăț de el și gata.

Răspunsul meu: Îl implementez.

Comentariu: Și așa merg. Și de-a lungul drumului vor fi valuri, al șaptelea val …

Răspunsul meu: Nu contează, voi fi și mai aproape de mine.

KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 21.03.2021

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Cele Zece Porunci au venit de la Dumnezeu?“

Adevăratul sens al celor zece porunci ne scapă în această lume și este obișnuit să ne referim la ele pur și simplu ca instrucțiunile lui Dumnezeu pentru moralitatea umană. Cu toate acestea, cele zece porunci înseamnă cu totul altceva.

Cele zece porunci sunt limitări pe care le aplicăm folosirii naturii noastre, a dorinței de a ne bucura, care în înțelepciunea Cabalei este numită „Malchut”. În limbajul Cabalei, aceste limitări sunt „Masach” („ecran”) și „Ohr Hozer” („lumină reflectată”) plasate pe Malchut, ceea ce înseamnă pe scurt, aplicarea unei intenții de a iubi, dărui și conecta pozitiv unul cu altul și cu sursa noastră comună. Când dorința noastră de a ne bucura, Malchut, acceptă aceste limitări, devine locul pentru îmbrăcarea celor zece Sefirot și, prin urmare, este numit „Cele Zece Porunci”.

O poruncă, în ebraică „Dover”, provine din rădăcina ebraică a cuvântului „enunț” („Dibur”), care se naște în Peh (gura) a Partzuf (entitate spirituală), cunoscută în Cabala ca fiind „Peh de Rosh” (adică locul din sufletul nostru în care acționăm la decizia noastră de a fi asemenea cu calitatea spirituală a iubirii, dăruirii și conexiunii și care primește capacitatea de a iubi și a dărui în funcție de forța intenției de a dărui). Aceste acțiuni sunt efectuate în lumea Atzilut, cea mai înaltă dintre lumile spirituale care este cea mai apropiată de calitatea pură a iubirii și a dăruirii, calitatea Creatorului.

Primim cele zece porunci numai după ce ne conectăm unul la altul „ca un singur om cu o singură inimă” pentru a ne ridica deasupra dorințelor egoiste dezlănțuite care rezistă conexiunii și care ne fac să ne urâm unii pe alții. Această calitate egoistă masivă este reprezentată în povestea biblică de Muntele Sinai („Sinai” din cuvântul ebraic pentru „ură” [„Sinah”]). Dacă nu reușim să ne conectăm pozitiv unul cu celălalt pentru a ne ridica deasupra ego-ului care ne desparte, atunci nici nu putem descoperi sau respecta niciuna dintre cele zece porunci. Trebuie să fim la un nivel spiritual de realizare, și anume nivelul „Bina”, una dintre cele zece Sefirot, care reprezintă calitatea pură a dăruirii, pentru a avea urechea (Bina este rădăcina spirituală a simțului nostru auditiv) să auzim cele zece enunțuri de pe Muntele Sinai. Cu alte cuvinte, trebuie să atingem un anumit nivel de echivalență de formă cu Creatorul pentru a respecta cele zece porunci.

Putem atinge un nivel spiritual în care vom descoperi și vom respecta cele zece porunci, urmând mai întâi o perioadă de pregătire în această lume, unde accentul nostru principal ar trebui să fie să realizăm conexiunea „ca un singur om cu o singură inimă” și numai atunci vom respecta poruncile. Altfel ne va lipsi capacitatea de a le înțelege. Pe scurt, „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” este fundamentul tuturor realizărilor spirituale și ascensiunii la un nivel spiritual.

Bazat pe prima parte a lecției zilnice de Cabala din 3 iunie 2014, Shamati 66 „Dăruirea Torei”. Scris / editat de studenții cabalistului dr. Michael Laitman.

Imagine de Clint Adair pe Unsplash.

Filed under: Criza, globalizare, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă există probleme în relațiile dintre oameni, Cabala ajută la rezolvarea acestor probleme?

Răspuns: Parțial. Nu pot spune asta în toate deodată. Nu pot spune că cineva începe să studieze și îi devine imediat clar unde și cum ar trebui să acționeze. Nu este cazul. Dar începe să înțeleagă cum ar trebui să acționeze pentru a nu greși.

Deși aceste acțiuni s-ar putea să nu-i fie pe deplin convenabile – acțiuni de dăruire, acțiuni de bunăvoință, iubire și așa mai departe – îi arată în ce direcție trebuie să acționeze pentru a fi în relația corectă cu universul, cu natura, cu toate forțele care ne afectează. Pune-te într-o stare în care toate forțele vor acționa spre bine.

KabTV „Știri cu dr. Michael Laitman” , 21.04.2021

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Știm cu toții ce este un război. Este un conflict armat între părțile rivale care se exprimă prin impunerea voinței unei părți asupra altei țări sau națiuni. Și ce este războiul în spiritualitate, în special „războiul evreiesc”? Cine este în război cu cine?

Răspuns: Suntem creați în calitatea egoismului, care este bine cunoscut de toți. Conform gândului creației, trebuie să ne ridicăm de la nivelul egoist al existenței la cel altruist, de la ura reciprocă, la iubire.

Aceasta este o tranziție absolut incredibilă de la o calitate la alta. Este realizat de influența unei forțe speciale care există în natură și este gata să ne ajute să depășim egoismul și să ne ridicăm la nivelul iubirii pentru aproapele nostru. O putem face doar dacă o vom înțelege și o vom dori.

Punerea în aplicare a condiției ascensiunii noastre, în ciuda egoismului, împotriva lui, în lupta cu acesta, la nivelul dăruirii, iubirii și conexiunii, acesta este „războiul evreiesc”.

Noi suntem în acest program al naturii, care ne afectează și ne cere să îl implementăm, treptat. În fiecare moment trebuie să facem tranziția de la egoiști la altruisti, de la ură la iubire între noi și să le demonstram națiunilor lumii că această este o stare posibilă.

Dacă nu implementăm acest program, atunci natura pune presiune și ne ajută să înțelegem că suntem într-o stare greșită, într-o atitudine greșită față de aceasta. Și apoi, datorită naturii, care ne împinge să luptăm cu propriul egoism, ne ridicăm treptat deasupra lui și îl putem chiar înlocui cu altruism.

Întrebare: Se pare că există două forțe în natură: plus și minus, negativ și pozitiv. Toată materia, întregul univers, este construită pe uniunea acestor două forțe opuse. La nivel uman, acest lucru se manifestă ca forțe ale binelui și răului, adică egoism și altruism?

Răspuns: Absolut corect. Exact asta este scris în sursele cabalistice despre războiul forțelor binelui și răului.

KabTV „Stări spirituale” 14.05.2021

Filed under: Antisemitism, Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De obicei, părinții încearcă să-și impună valorile copiilor lor, iar copiii nu acceptă deloc acest lucru. Astăzi, de exemplu, ei nu acceptă o dorință excesivă de cunoaștere sau de muncă. Este acest lucru fundamental greșit?

Răspuns: Fiecare generație are propriile aspirații. Vechea generație nu poate în niciun caz impune înțelegerea naturii asupra generației tinere. A supraviețuit și ar trebui să le ofere doar hrană.

Iar noua generație trebuie să se dezvolte în dorințele și aspirațiile sale. Este de dorit doar ca acestea să fie corecte și să nu fie atât de încâlcite și rupte precum sunt astăzi.

Nu trebuie să impuneți niciodată gândurile și valorile vechii generații celei noi. Educați numai prin exemplu. Cu acest exemplu, arăt că rezolv toate întrebările, nevoile, sarcinile în acest mod: respectând, calculând, fiind în echilibru cu mediul înconjurător, cu mine, cu familia mea etc. Prin urmare, conform exemplului meu, vor rezolva și ei problemele lor la propriul nivel, cu aceeași atitudine față de ele.

Avem nevoie doar de un exemplu, fără cuvinte. Copiii înțeleg totul ca maimuțele. Ei ne înțeleg mai bine decât credem.

Principalul lucru pentru noi este să ne corectăm pe noi înșine și atunci vom putea să-i influențăm în acest fel. În plus, dorințele noastre interioare și corectările interioare sunt asociate cu sufletele lor, deoarece provin de la noi.

Dacă de dragul lor vrem să creăm o societate corectă, armonioasă, amabilă, care să se ia în considerare reciproc și să dorească să obțină consimțământul public reciproc, atunci ei o vor simți. Acest lucru va începe să acționeze fără nici o constrângere din partea noastră.

Sper cu adevărat că acesta va fi catalizatorul, butonul, care ne va împinge și ne va forța să începem să ne corectăm.

Comentariu: Dar tu spui că generația noastră este o generație de oameni răsfățați, pierduți.

Răspunsul meu: Mai mult, oamenii răsfățați pot începe să se schimbe de dragul copiilor lor, astfel încât cel puțin în ei să poată vedea o anumită direcție în bine.

În caz contrar, vă puteți imagina cât de nefericiți vor fi în comparație cu noi! Vom vedea o societate complet desfigurată, răsucită, de neînțeles, care stagnează în convulsii și nu știe să scape de suferință. Vom vedea acest lucru la copiii și nepoții noștri.

Întrebare: Și ce să faci?

Răspuns: Întoarce-te către tine. Nu îi putem repara pe ei. Întoarce-te către tine, fără să te uiți la ei. Și brusc vom vedea cum încep să ia un exemplu de la noi, să se apropie de noi și să participe la noi relații unii cu alții, la construirea unei noi societăți.

KabTV „Close-up” din 19.08.2009

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “În ce constă adevărata putere a Israelulu”

Rachetele din Gaza sunt înspăimântătoare și cu siguranță ne perturbă viața. Cu toate acestea, adevăratul monstru care a apărut în această rundă a conflictului arabo-israelian este violența arabilor care sunt cetățeni israelieni împotriva evreilor. Aseară, revoltaţii au trecut prin toate afacerile evreiești din Old Acra, în nordul Israelului și le-au incendiat pe toate. În Lod, Tamra și Acra au fost efectuate tentative de linşaj. De asemenea, evreii au fost răniți cu focuri de armă trase în casele din Lod, precum și cu pietre și sticle cu cocktail Molotov. În Haifa, 60 de evrei au fost răniți prin inhalarea fumului după ce arabii au incendiat mașinile deținute de evrei, iar lista continuă. Toate acestea se adaugă sutelor de rachete lansate din Gaza în Israel, ucigând mai mulți oameni, rănind mult mai mulți și distrugând case și bunuri.

Ca să fiu explicit, trebuie să avem putere militară. Trebuie să ne protejăm pe noi înșine și să-i atacăm pe cei care ne atacă. Cu toate acestea, dacă ne bazăm încrederea pe latura militară, aceasta se va destrăma, așa cum vedem acum. Singura putere a lui Israel a fost întotdeauna, este și va fi pentru totdeauna unitatea poporului său și nimic altceva.

Un astfel de haos este suficient pentru a zdruncina încrederea oricui și chiar a făcut-o. Israelienii își pierd încrederea, dar cred că este cel mai bine, deoarece acum putem începe să o aşezăm pe o bază solidă.

Ca să fiu explicit, trebuie să avem putere militară. Trebuie să ne protejăm pe noi înșine și să-i atacăm pe cei care ne atacă. Cu toate acestea, dacă ne bazăm încrederea pe latura militară, aceasta se va destrăma, așa cum vedem acum. Singura putere a lui Israel a fost întotdeauna, este și va fi pentru totdeauna unitatea poporului său și nimic altceva.

Nu contează cât de divizați suntem; nu contează cât de profund ne urâm pentru diferitele noastre opinii sau culturi. Dacă răspândim un înveliş de solidaritate peste toate diferențele noastre din cauza simplului fapt că suntem evrei și esența poporului nostru este unitatea deasupra diviziunii, atunci nu ne va veni nici un rău. Dimpotrivă, procedând astfel vom câștiga respectul și favoarea lumii. Mai jos este o porţiune de istorie evreiască care ne spune povestea unității, diviziunii și a unității finale și modul în care aceasta afectează alte națiuni.

În timpul domniei lui Antioh al III-lea cel Mare (222 – 187 î.Hr.), Iudeea era condusă de Imperiul Seleucid, dar se bucura de o autonomie aproape completă, atât timp cât își plăteau impozitele (rezonabile) regelui. De fapt, în Antichitățile evreilor, Flavius Josephus scrie că Antiochus cel Mare a considerat că este datoria sa să păzească autonomia evreilor. Pentru a-și arăta aprecierea pentru asistența lor și venerația față de modul lor de viață, el a scris o scrisoare oficială care le permite evreilor să trăiască după felul lor: „Din cauza evlaviei lor față de Dumnezeu, [Antioh a decis să] le acorde, ca o pensie pentru [lucrarea Templului] lor … douăzeci de mii de bucăți de argint, pe lângă abundența de făină fină, grâu și sare”. Succesorul său, Seleucus IV Philopator a păstrat statu quo-ul evreilor, care au continuat să trăiască nestingheriți în Iudeea.

Chiar și Antioh Epifan, care i-a succedat lui Seleuc al IV-lea, nu a avut inițial intenția de a schimba statu quo-ul din Iudeea, dacă nu ar fi fost anumiţi evrei care au decis să-l incite împotriva fraților lor. Acei evrei au vrut să impună cultura elenistică asupra Iudeii și să preia controlul asupra țării. Pentru a realiza acest lucru, liderul lor Yason [Jason], a plătit lui Epifan o sumă grea de bani, pentru care în schimb, acesta l-a eliminat pe Marele Preot în funcție în Ierusalim și i-a predat poziția lui Yason.

Yason a transformat repede Ierusalimul într-un polis, l-a redenumit Antiochia și a construit un gimnaziu la poalele Muntelui Templului. În plus, evreii eleni au abandonat obiceiurile străvechi care țineau de Templu și au început să semene diviziune în țară. De fapt, elenii au semănat atât de multă diviziune încât au luptat chiar între ei, între susținătorii lui Iason și susținătorii lui Menelau (care în 170 î.Hr. l-a plătit pe Antioh pentru a-l demite pe Yason și a-l face Mare Preot). Când Antioh Epifan și-a scris infamul decret prin care le cerea tuturor evreilor să devină eleniști, mulți dintre evrei erau deja de acord cu cerințele sale. De fapt, conform Cartii Macabeilor (Vol. 1), „mulți dintre israeliți au fost de acord cu religia sa și au adus sacrificii idolilor”.

Dar știm finalul poveștii: familia Hasmoneană din Modiin s-a revoltat împotriva decretului și sub conducerea lui Iuda Macabeu, evreii s-au unit și i-au dat afară pe eleniști. Mai mult decât atât, Antioh al V-lea Eupator, care i-a succedat lui Antioh Epifan, a restabilit evreilor acordul de libertate pe care îl semnase străbunicul său Antioh al III-lea, și a pus sigiliul final asupra Revoltei Hasmonee când l-a executat pe Menelau ca pedeapsă că l-a ademenit într-un război pe care nu voia să-l ducă.

Astăzi, la douăzeci și trei de secole după această poveste, se pare că nu am învățat prea multe. La fel ca atunci, și acum trebuie să luptăm pentru libertatea noastră pentru că înainte nu am luptat pentru unitatea noastră. Dacă acesta ar fi fost singurul nostru obiectiv, nu ne-ar fi trebuit să ne facem griji pentru nimic altceva, la fel cum evreii din Iudeea s-au bucurat de libertatea lor atât timp cât și-au păstrat unitatea.

Atât timp cât încă mai avem o țară, trebuie să ne îndreptăm atenția către solidaritatea noastră, către unitatea noastră, deoarece aceasta este adevărata noastră armă. În timp ce luptăm împotriva dușmanilor noștri, trebuie să combatem și mai mult separarea dintre noi, întrucât acest lucru va determina în cele din urmă rezultatul războiului împotriva arabilor.

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→