Întrebare: Știm cu toții ce este un război. Este un conflict armat între părțile rivale care se exprimă prin impunerea voinței unei părți asupra altei țări sau națiuni. Și ce este războiul în spiritualitate, în special „războiul evreiesc”? Cine este în război cu cine?

Răspuns: Suntem creați în calitatea egoismului, care este bine cunoscut de toți. Conform gândului creației, trebuie să ne ridicăm de la nivelul egoist al existenței la cel altruist, de la ura reciprocă, la iubire.

Aceasta este o tranziție absolut incredibilă de la o calitate la alta. Este realizat de influența unei forțe speciale care există în natură și este gata să ne ajute să depășim egoismul și să ne ridicăm la nivelul iubirii pentru aproapele nostru. O putem face doar dacă o vom înțelege și o vom dori.

Punerea în aplicare a condiției ascensiunii noastre, în ciuda egoismului, împotriva lui, în lupta cu acesta, la nivelul dăruirii, iubirii și conexiunii, acesta este „războiul evreiesc”.

Noi suntem în acest program al naturii, care ne afectează și ne cere să îl implementăm, treptat. În fiecare moment trebuie să facem tranziția de la egoiști la altruisti, de la ură la iubire între noi și să le demonstram națiunilor lumii că această este o stare posibilă.

Dacă nu implementăm acest program, atunci natura pune presiune și ne ajută să înțelegem că suntem într-o stare greșită, într-o atitudine greșită față de aceasta. Și apoi, datorită naturii, care ne împinge să luptăm cu propriul egoism, ne ridicăm treptat deasupra lui și îl putem chiar înlocui cu altruism.

Întrebare: Se pare că există două forțe în natură: plus și minus, negativ și pozitiv. Toată materia, întregul univers, este construită pe uniunea acestor două forțe opuse. La nivel uman, acest lucru se manifestă ca forțe ale binelui și răului, adică egoism și altruism?

Răspuns: Absolut corect. Exact asta este scris în sursele cabalistice despre războiul forțelor binelui și răului.

KabTV „Stări spirituale” 14.05.2021

Filed under: Antisemitism, Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De obicei, părinții încearcă să-și impună valorile copiilor lor, iar copiii nu acceptă deloc acest lucru. Astăzi, de exemplu, ei nu acceptă o dorință excesivă de cunoaștere sau de muncă. Este acest lucru fundamental greșit?

Răspuns: Fiecare generație are propriile aspirații. Vechea generație nu poate în niciun caz impune înțelegerea naturii asupra generației tinere. A supraviețuit și ar trebui să le ofere doar hrană.

Iar noua generație trebuie să se dezvolte în dorințele și aspirațiile sale. Este de dorit doar ca acestea să fie corecte și să nu fie atât de încâlcite și rupte precum sunt astăzi.

Nu trebuie să impuneți niciodată gândurile și valorile vechii generații celei noi. Educați numai prin exemplu. Cu acest exemplu, arăt că rezolv toate întrebările, nevoile, sarcinile în acest mod: respectând, calculând, fiind în echilibru cu mediul înconjurător, cu mine, cu familia mea etc. Prin urmare, conform exemplului meu, vor rezolva și ei problemele lor la propriul nivel, cu aceeași atitudine față de ele.

Avem nevoie doar de un exemplu, fără cuvinte. Copiii înțeleg totul ca maimuțele. Ei ne înțeleg mai bine decât credem.

Principalul lucru pentru noi este să ne corectăm pe noi înșine și atunci vom putea să-i influențăm în acest fel. În plus, dorințele noastre interioare și corectările interioare sunt asociate cu sufletele lor, deoarece provin de la noi.

Dacă de dragul lor vrem să creăm o societate corectă, armonioasă, amabilă, care să se ia în considerare reciproc și să dorească să obțină consimțământul public reciproc, atunci ei o vor simți. Acest lucru va începe să acționeze fără nici o constrângere din partea noastră.

Sper cu adevărat că acesta va fi catalizatorul, butonul, care ne va împinge și ne va forța să începem să ne corectăm.

Comentariu: Dar tu spui că generația noastră este o generație de oameni răsfățați, pierduți.

Răspunsul meu: Mai mult, oamenii răsfățați pot începe să se schimbe de dragul copiilor lor, astfel încât cel puțin în ei să poată vedea o anumită direcție în bine.

În caz contrar, vă puteți imagina cât de nefericiți vor fi în comparație cu noi! Vom vedea o societate complet desfigurată, răsucită, de neînțeles, care stagnează în convulsii și nu știe să scape de suferință. Vom vedea acest lucru la copiii și nepoții noștri.

Întrebare: Și ce să faci?

Răspuns: Întoarce-te către tine. Nu îi putem repara pe ei. Întoarce-te către tine, fără să te uiți la ei. Și brusc vom vedea cum încep să ia un exemplu de la noi, să se apropie de noi și să participe la noi relații unii cu alții, la construirea unei noi societăți.

KabTV „Close-up” din 19.08.2009

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “În ce constă adevărata putere a Israelulu”

Rachetele din Gaza sunt înspăimântătoare și cu siguranță ne perturbă viața. Cu toate acestea, adevăratul monstru care a apărut în această rundă a conflictului arabo-israelian este violența arabilor care sunt cetățeni israelieni împotriva evreilor. Aseară, revoltaţii au trecut prin toate afacerile evreiești din Old Acra, în nordul Israelului și le-au incendiat pe toate. În Lod, Tamra și Acra au fost efectuate tentative de linşaj. De asemenea, evreii au fost răniți cu focuri de armă trase în casele din Lod, precum și cu pietre și sticle cu cocktail Molotov. În Haifa, 60 de evrei au fost răniți prin inhalarea fumului după ce arabii au incendiat mașinile deținute de evrei, iar lista continuă. Toate acestea se adaugă sutelor de rachete lansate din Gaza în Israel, ucigând mai mulți oameni, rănind mult mai mulți și distrugând case și bunuri.

Ca să fiu explicit, trebuie să avem putere militară. Trebuie să ne protejăm pe noi înșine și să-i atacăm pe cei care ne atacă. Cu toate acestea, dacă ne bazăm încrederea pe latura militară, aceasta se va destrăma, așa cum vedem acum. Singura putere a lui Israel a fost întotdeauna, este și va fi pentru totdeauna unitatea poporului său și nimic altceva.

Un astfel de haos este suficient pentru a zdruncina încrederea oricui și chiar a făcut-o. Israelienii își pierd încrederea, dar cred că este cel mai bine, deoarece acum putem începe să o aşezăm pe o bază solidă.

Ca să fiu explicit, trebuie să avem putere militară. Trebuie să ne protejăm pe noi înșine și să-i atacăm pe cei care ne atacă. Cu toate acestea, dacă ne bazăm încrederea pe latura militară, aceasta se va destrăma, așa cum vedem acum. Singura putere a lui Israel a fost întotdeauna, este și va fi pentru totdeauna unitatea poporului său și nimic altceva.

Nu contează cât de divizați suntem; nu contează cât de profund ne urâm pentru diferitele noastre opinii sau culturi. Dacă răspândim un înveliş de solidaritate peste toate diferențele noastre din cauza simplului fapt că suntem evrei și esența poporului nostru este unitatea deasupra diviziunii, atunci nu ne va veni nici un rău. Dimpotrivă, procedând astfel vom câștiga respectul și favoarea lumii. Mai jos este o porţiune de istorie evreiască care ne spune povestea unității, diviziunii și a unității finale și modul în care aceasta afectează alte națiuni.

În timpul domniei lui Antioh al III-lea cel Mare (222 – 187 î.Hr.), Iudeea era condusă de Imperiul Seleucid, dar se bucura de o autonomie aproape completă, atât timp cât își plăteau impozitele (rezonabile) regelui. De fapt, în Antichitățile evreilor, Flavius Josephus scrie că Antiochus cel Mare a considerat că este datoria sa să păzească autonomia evreilor. Pentru a-și arăta aprecierea pentru asistența lor și venerația față de modul lor de viață, el a scris o scrisoare oficială care le permite evreilor să trăiască după felul lor: „Din cauza evlaviei lor față de Dumnezeu, [Antioh a decis să] le acorde, ca o pensie pentru [lucrarea Templului] lor … douăzeci de mii de bucăți de argint, pe lângă abundența de făină fină, grâu și sare”. Succesorul său, Seleucus IV Philopator a păstrat statu quo-ul evreilor, care au continuat să trăiască nestingheriți în Iudeea.

Chiar și Antioh Epifan, care i-a succedat lui Seleuc al IV-lea, nu a avut inițial intenția de a schimba statu quo-ul din Iudeea, dacă nu ar fi fost anumiţi evrei care au decis să-l incite împotriva fraților lor. Acei evrei au vrut să impună cultura elenistică asupra Iudeii și să preia controlul asupra țării. Pentru a realiza acest lucru, liderul lor Yason [Jason], a plătit lui Epifan o sumă grea de bani, pentru care în schimb, acesta l-a eliminat pe Marele Preot în funcție în Ierusalim și i-a predat poziția lui Yason.

Yason a transformat repede Ierusalimul într-un polis, l-a redenumit Antiochia și a construit un gimnaziu la poalele Muntelui Templului. În plus, evreii eleni au abandonat obiceiurile străvechi care țineau de Templu și au început să semene diviziune în țară. De fapt, elenii au semănat atât de multă diviziune încât au luptat chiar între ei, între susținătorii lui Iason și susținătorii lui Menelau (care în 170 î.Hr. l-a plătit pe Antioh pentru a-l demite pe Yason și a-l face Mare Preot). Când Antioh Epifan și-a scris infamul decret prin care le cerea tuturor evreilor să devină eleniști, mulți dintre evrei erau deja de acord cu cerințele sale. De fapt, conform Cartii Macabeilor (Vol. 1), „mulți dintre israeliți au fost de acord cu religia sa și au adus sacrificii idolilor”.

Dar știm finalul poveștii: familia Hasmoneană din Modiin s-a revoltat împotriva decretului și sub conducerea lui Iuda Macabeu, evreii s-au unit și i-au dat afară pe eleniști. Mai mult decât atât, Antioh al V-lea Eupator, care i-a succedat lui Antioh Epifan, a restabilit evreilor acordul de libertate pe care îl semnase străbunicul său Antioh al III-lea, și a pus sigiliul final asupra Revoltei Hasmonee când l-a executat pe Menelau ca pedeapsă că l-a ademenit într-un război pe care nu voia să-l ducă.

Astăzi, la douăzeci și trei de secole după această poveste, se pare că nu am învățat prea multe. La fel ca atunci, și acum trebuie să luptăm pentru libertatea noastră pentru că înainte nu am luptat pentru unitatea noastră. Dacă acesta ar fi fost singurul nostru obiectiv, nu ne-ar fi trebuit să ne facem griji pentru nimic altceva, la fel cum evreii din Iudeea s-au bucurat de libertatea lor atât timp cât și-au păstrat unitatea.

Atât timp cât încă mai avem o țară, trebuie să ne îndreptăm atenția către solidaritatea noastră, către unitatea noastră, deoarece aceasta este adevărata noastră armă. În timp ce luptăm împotriva dușmanilor noștri, trebuie să combatem și mai mult separarea dintre noi, întrucât acest lucru va determina în cele din urmă rezultatul războiului împotriva arabilor.

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Urmărirea Shechina înseamnă urmărirea stării în care se afla sufletul nostru comun înainte de spargerea lui Adam HaRishon. Eram cu toții uniți ca un singur suflet, plini de lumina superioară, de prezența Creatorului.

Dar nu ne-am putut ține de conexiunea noastră, deoarece în fiecare dintre noi a apărut o dorință personală, conexiunea s-a dezintegrat, iar lumina, prezența Creatorului s-a îndepărtat. Aceasta înseamnă că Shechina a plecat.

Ne-a rămas doar o strălucire minusculă, cu o scânteie slabă de viață, măsura minimă a luminii superioare date nouă pentru a susține viața, astfel încât să putem reveni la starea perfectă în care ne aflam. Dar te poți întoarce acolo numai prin propriile tale eforturi, propriei tale cereri, rugăciuni și eforturilor de a te uni.

Orice pași îndreptați către conexiune, chiar și cei fizici, sunt importanți, deoarece ne aduc mai aproape de conexiunea interioară. Drept urmare, ne vom întoarce la starea anterioară și prezența Creatorului, numită Șechina, ne va umple. Toate golurile și fisurile dintre noi vor fi umplute cu prezența Creatorului.

Prin urmare, de fiecare dată când ne simțim îndepărtați unul de celălalt, trebuie să ne imaginăm cum Creatorul poate umple aceste lacune. Nu este nevoie să ne reunim în așa fel încât să eliminăm toate fisurile dintre noi, ci avem nevoie de Creator pentru a umple toate aceste goluri așa cum apa umple defileul dintre munți și formează fiorduri.

Deci, în măsura anulării noastre, a respingerii egoismului, lumina superioară va umple întreg spațiul dintre vârfurile noastre și ne va conecta împreună. Atunci vom simți că suntem cu adevărat unul. Dar nu suntem conectați între noi în mod direct, ci doar prin Creatorul care este între noi. Ne străduim să atingem această stare ca un singur om cu o singură inimă.

Nu este nevoie să ne întoarcem la vechea stare, la aceeași inimă. Aceasta trebuie să fie inima în care Creatorul umple toate golurile, întregul spațiu dintre noi.

Vom simți din ce în ce mai mult această separare. Din ce în ce mai multe diferențe și dezacorduri de tot felul vor fi dezvăluite între noi. Nu le anulăm, ci vrem să le umplem cu Shechina, Creatorul. Prin urmare, toată munca noastră constă în urmărirea Shechina, prezența Creatorului care ne leagă.

Nu suntem capabili să ne unim ca un singur om cu o singură inimă, dar Creatorul poate intra între noi și ne poate uni. Fără prezența Creatorului și conexiunea dintre noi, ne simțim în exil. Ieșim din exil dacă Creatorul este revelat între noi și ne conectăm între noi prin El.

Creatorul este revelat doar ca o conexiune între noi; este imposibil să ne conectăm decât dacă Creatorul umple toate golurile dintre noi și ne conectează. Dacă suntem atât de diferiți și distanți unul de celălalt, atunci doar forța superioară ne poate conecta, ne poate egaliza și stabili contactul între noi.

Din lecția zilnică a Cabalei 5/4/21, „Urmărind Shechina“

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Un scriitor întreabă: „Vreau să înțeleg cum pot să mă descurc cu mine însumi. Nu pot să nu spun adevărul oamenilor. Mă simt rău dacă îlascund și, prin urmare, rup constant relațiile; Spun adevărul. Nu știu ce să fac.”Acesta este un strigăt din inima lui.

Răspunsul meu: Acesta nu este un strigăt din inimă. Este un strigăt de egoism pentru că vrea să-și impună opinia altora. El crede că înțelege starea altora, starea lor greșită, starea lor posibilă corectă și vrea să le impună înțelegerea. Acesta este egoismul absolut care trebuie pur și simplu distrus din tine însuți.

Cine îți dă dreptul să-ți impui altora părerea, sentimentele și gusturile tale ?! Așteaptă asta de la tine ?! Chiar dacă crezi că acest lucru te va face mai bun, tot nu îți dă dreptul să te apropii de ei și să începi să le completezi cu raționamentul tău, gusturile, obiectivele și așa mai departe.

Comentariu: Trebuie să spun că există o mulțime de oameni care cred asta.

Răspunsul meu: Există o este o astfel de educație.

Întrebare: Există, în general, un astfel de adevăr care trebuie spus?

Răspuns: Adevărul este doar să oferi omului voință liberă, astfel încât să-și aleagă adevărul și atât. Acesta este cel mai important lucru în creșterea copiilor și în relațiile dintre adulți.

Întrebare: Cum o putem face?

Răspuns: Învățați o persoană tehnica revelației corecte a vieții. Dacă ar fi așa, atunci am trăi cu toții perfect și așa va fi cândva.

Întrebare: Ce se întâmplă dacă cineva crede 100% că are dreptate și pur și simplu este obligată să transmită asta altora?

Răspuns: Atunci trebuie să se închidă și să se înghită pentru a nu se îneca în propriul său adevăr!

Ce egoism are! Acest egoism nu-i permite nici măcar să-l simtă. Singurul lucru pe care îl poate face este să înțeleagă pur și simplu cât de egoist este, că este obligat să umple pe altul cu opinia sa.

E oribil! Acest lucru este afirmat foarte simplu: „Cea mai mare limită a înțelepciunii este în tăcere”.

Întrebare: Adică, este mai bine să taci în acel moment?

Răspuns: Da.

KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 15.03.2021

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

O revoluție liniștită în familie

În trecut, am putut stabili un contact între noi cu ajutorul psihologiei simple și astfel să ne echilibrăm viața. Era partea feminină, partea masculină și partea comună. A trebuit să facem acest lucru pentru a genera a treia parte.

În ansamblu, fiecare familie a reprodus acest model antic și totul a fost clar. Astăzi, însă, legăturile s-au rupt și acest model nu mai există. Ego-ul a crescut atât de mult încât un bărbat nu vrea să lucreze pentru familia sa, iar o femeie nu vrea copii sau o familie, deși acestea sunt practic cele mai naturale lucruri pentru ea. Instinctul matern nu mai este activ.

Pentru un bărbat, întrebările „De ce ar trebui să lucrez pentru alții?” și „De ce nu ar trebui și ea să meargă la muncă?” vin sus. Acesta este exact momentul în care se dezvoltă treptat profesiile și oportunitățile femeilor de a munci în afara casei și de a cere drepturi egale, precum bărbații. De obicei, există o cerere pentru femei în locuri în care bărbații nu pot lucra ca în locuri de muncă de secretariat și există, de asemenea, oportunități care se deschid pentru femei pentru locuri de muncă precum conducerea țărilor.

În general, lumea s-a schimbat foarte mult în ultimul secol și s-a întâmplat ceva: o revoluție neobservată a avut loc , în liniște. Acum, ar trebui să apară în noi întrebarea „Cum ar trebui să continuăm de aici și ce ar trebui să facem cu noi înșine și cu lumea?”.

Deja ne este greu să stabilim contactul unul cu altul în aceste zile și ego-urile noastre ne controlează.

Nu mai vrem familii și copii. Vrem să creăm o lume în care fiecare să se simtă confortabil. Aceasta înseamnă că nu voi avea nevoie de nimic și că modernizarea mă va servi. Dronele vor zbura prin fereastra mea, îmi vor oferi pizza și cola și totul va fi bine.

În curând vom dezvolta o astfel de tehnologie încât toată lumea va avea un „cuptor” în camera sa, pizza va fi trimisă direct prin conducte speciale, se va materializa acolo și o vom putea consuma.

Pe scurt, vom face orice pentru a rupe cumva omul din lumea sa naturală obișnuită și nu putem face nimic în acest sens, deoarece acest plan este încorporat în natură. Dar, datorită înțelepciunii Cabalei, ne putem imagina ce se va întâmpla în viitor.

Lucruri foarte interesante se vor întâmpla în viitor. Vom descoperi brusc că am atins un nivel de dezvoltare care ne deprinde teribil. Totul va fi aparent bine, dar de fapt nu vom simți deloc plăcere și nu vom găsi nicio satisfacție în nimic.

În trecut, o persoană era mulțumită doar știind că va veni acasă de la serviciu, va sta cu familia în jurul mesei și va lua masa împreună. Au fost copii și a fost căldura familiei și liniștea. Aceasta era viața de familie obișnuită pentru om, dar când ego-ul a crescut, a înțeles că acest lucru nu mai este pentru el.

Interesant este faptul că viața de familie printre animale durează foarte puțin. La urma urmei, animalele ar putea fi, de asemenea, supuse unui plan pe tot parcursul vieții, dar nu sunt! Se întâlnesc, copulează, femela este lăsată în general pe cont propriu pentru a-și crește urmașii în timp ce masculul îi abandonează și, de fapt, nu există familie. Nu trăiesc ca cupluri după aceea și nu au grijă de descendenți împreună, cu excepția câtorva specii.

Există foarte puține exemple în natură în care masculul și femela rămân împreună mulți ani, în timp ce oamenii locuiesc într-o familie dintr-un motiv.

Psihologii explică faptul că acest lucru este necesar pentru a crea o societate din ce în ce mai mare sub forma unui stat. O persoană este atrasă de asta pentru a se dezvolta dintr-o comunitate mică într-un stat mare. Într-o comunitate, totul se făcea împreună și deci nu erau familii acolo. Apoi, nevoia de a avea propria casă și propria familie a apărut la om, diferit de animalele care trăiesc în peșteri sau în tufiș și nu au nevoie de nimic mai mult decât atât.

Astăzi, nu este clar în ce fază ne dezvoltăm, respingând tot ceea ce era obișnuit pentru om, inclusiv o casă, o familie și copii. Suntem confuzi și instituția familiei se destramă. Copiii locuiesc cu părinții lor, de ce ar trebui să plece de acasă dacă este atât de bine cu mama și tata? Sau pot să părăsească casele și să nu aibă niciun contact cu părinții. Aceasta este starea în care ne aflăm astăzi.

KabTV „Fundamentele Cabalei” din 19.03.2019

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce a fost necesară spargerea sufletului comun?

Răspuns: Pentru a înțelege ce înseamnă Creatorul.

Să spunem că luați o statuie frumoasă sau ceva magnific, o operă uimitoare a naturii și o împărțiți în bucăți mici. Frângeți perfecțiunea, care este precum Creatorul. Așa a fost creat Adam.

Însuși Creatorul își ia și sparge iubita, singura Sa lucrare, în miliarde de bucăți. De ce? Cum? Dacă cineva ar fi văzut asta din afară…! Nu înțelegem de ce a creat lumea atât de rea, atât de îngrozitoare. El l-a creat pe om atât de îngrozitor, atât de jos. Marele, perfectul, eternul Creator a creat ceva complet opus Lui însuși și totuși se bucură că suferim aici ?!

Cum poate fi așa? Nu aș dori această stare în care existăm niciunui dușman, această stare defectuoasă, meschină, umilită, în permanență în căutarea încercării de a ne împlini cumva. Aceasta este o stare teribilă! Dacă vorbim despre eternul și perfectul Creator, puterea care poate face orice, El a creat brusc așa ceva ?!

Acest lucru se datorează faptului că ne vedem în această stare de spargere și nu înțelegem că este cea mai bună. Dacă începem să ne adunăm treptat din ea, ne vom aduna în asemănarea cu Creatorul. Mai mult, din această lucrare, vom înțelege cine este Creatorul.

Vom începe să înțelegem întregul plan al Creatorului: de ce a decis El să se reducă la nivelul cel mai opus față de perfecțiunea inițială și să ne dea ocazia să creăm treptat această perfecțiune din noi înșine?

Oamenii care vor să se ridice la nivelul Creatorului se întreabă despre sensul vieții, despre sensul suferinței: „Pentru ce exist? Care este sensul vieții noastre? Despre ce este vorba și care este scopul ei? ”

Când aceste întrebări stringente apar în om și viața nu îi mai zâmbește, trebuie să găsească un răspuns la acestea. Simte că orice altceva nu are gust și tot ce mai rămâne de făcut este să se arunce în droguri, alcool sau orice altceva doar pentru a uita de această monotonie. Deci, unor astfel de oameni li se arartă de sus că există o metodă de realizare a perfecțiunii, care se numește știința Cabalei.

Această metodă a fost ascunsă de multe mii de ani. Cartea Zohar, scrisă acum două mii de ani, spune că va fi dezvăluită peste două mii de ani, când ne maturizăm pentru a ne da seama că lumea noastră și existența noastră sunt defecte, nu putem face nimic cu noi înșine și ne confruntăm cu disperare totală.

Atunci Cartea va găsi pe om și va spune: „Ești sigur că îți ridici mâinile în frustrare? Atunci îți voi arăta calea. ”

KabTV „Puterea cărții Zohar” # 3

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noul meu articol pe Linkedin “Nicio victorie fără convingere, şi nicio convingere fără unitate”

Statul Israel este unic pe atât de multe niveluri, încât este greu să știi de unde să începi. Dar poate ar trebui să vorbim despre cum a început Israelul, pentru că dacă știm cum a început, poate vom putea înțelege puțin mai bine situația complicată actuală. Ideea unui stat evreiesc contemporan a început la sfârșitul secolului al XIX-lea, după pogromurile împotriva evreilor din Rusia, combinate cu idealurile socialiste pe care mulți evrei secularizați le-au îmbrățișat, a condus la crearea Hovevey Sion [Iubitorii Sionului], prima mișcare sionistă. În același timp, în Franța, afacerea Dreyfus, când un ofițer al evreimii franceze a fost acuzat în mod fals de spionaj pentru Germania, a zguduit un jurnalist evreu vienez pe nume Theodor Herzl și l-a determinat să realizeze că doar o entitate suverană evreiască îi va salva de antisemitism.

Noi evreii trăim în statul Israel, nu de dragul nostru. Poate părea că suntem, dar este doar o iluzie. Suntem aici pentru restul lumii și dacă nu înțelegem acest lucru și nu convingem lumea că așa este, nu vom avea sprijinul sau convingerea lumii în a fi aici.

Ca urmare, cam în același timp, evreii au început să construiască și să se stabilească în Palestina, o provincie otomană pe-atunci, și să construiască instituții politice pentru un viitor stat. Rușii, care erau virulent antisemiti, nu s-au opus plecării evreilor din mijlocul lor, iar otomanii nu aveau niciun interes pentru provincia uitată, care era în mare parte mlaștină infestată de țânțari și malarie.

În timpul primului război mondial, Imperiul Britanic a cucerit o mare parte din Orientul Mijlociu, inclusiv toată Palestina. Britanicii, influențați de valorile creștine, credeau în promisiunea biblică adusă poporului evreu. Încurajat de membrii evrei ai cabinetului, guvernul britanic a declarat în 1917 că „consideră favorabil înființarea în Palestina a unui Cămin Național pentru poporul evreu” și „ depune toate eforturile pentru a facilita realizarea acestui obiectiv”.

În ciuda suișurilor și coborâșurilor în relațiile dintre așezarea evreiască din Palestina și autoritățile britanice, Căminul Național a luat treptat formă. Când naziștii au ajuns la putere în 1933, au îndemnat în mod agresiv evreii să părăsească Germania și să meargă în Palestina. Au permis chiar evreilor germani să-și ducă cea mai mare parte a averii cu ei în Palestina, ceea ce a fost excepțional, deoarece Germania avea reguli stricte de valută, care interziceau exportul mărcilor germane pentru a nu-şi devaloriza moneda. Într-adevăr, o mare parte din industria necesară pentru înființarea unei țări independente, cum ar fi armele, fabricile producătoare de alimente, lucrările de drumuri și industria siderurgică, a fost înființată datorită banilor evreilor care s-au revărsat din Germania nazistă cu sprijinul Germaniei și al Marii Britanii.

În cele din urmă, în 1948, în urma Holocaustului, Liga Națiunilor a votat în favoarea înființării unui stat evreiesc în Palestina și a fost fondat statul Israel.

Prin urmare, vedem că în crearea statului evreu, alte națiuni și, în cele din urmă, majoritatea lumii, au sprijinit înființarea statului Israel. Nicio altă țară nu a avut un astfel de sprijin; nicio altă țară nu a fost confirmată și recunoscută de către instituția cheie a lumii, chiar înainte de a fi înființată. De fapt, chiar și victoria evreilor în Războiul de Independență care a urmat declarației Ligii Națiunilor a fost realizată cu sprijinul activ al țărilor străine, care au vândut arme și muniții țării aflate în devenire, câțiva chiar aderând la forțele armate.

Cu toate acestea, cu tot sprijinul pe care statul evreu l-a primit în copilăria sa, nu ar fi câștigat războiul împotriva armatelor a șase țări arabe – care erau mult mai bine echipate și depășeau numărul evreilor de zeci de ori – dacă poporul său nu ar fi fost convins de cauza lor că era justă și necesară.

Astăzi, situația este contrară. Am pierdut sprijinul lumii și, și mai rău, am pierdut convingerea în a exista aici. Pentru a o reînnoi, trebuie să înțelegem de ce suntem cu adevărat aici.

Noi evreii trăim în statul Israel, nu de dragul nostru. Poate părea că suntem, dar este doar o iluzie. Suntem aici pentru restul lumii și dacă nu înțelegem acest lucru și nu convingem lumea că așa este, nu vom avea sprijinul sau convingerea lumii în a fi aici.

Singura noastră justificare pentru a fi în țara lui Israel este aceea de a fi poporul lui Israel. Cu alte cuvinte, în sensul mai profund și spiritual al cuvântului, oamenii din Israel nu sunt cei care se numesc evrei, ci cei care sunt de acord să se unească „ca un singur om cu o singură inimă”, așa cum au făcut strămoșii noștri după ce au ieșit din Egipt. Ei au stabilit poporul lui Israel, s-au stabilit în Țara lui Israel și au fost expulzați din ea când și-au abandonat unitatea și au încetat să mai fie poporul spiritual al Israelului.

Prin urmare, convingerea noastră depinde de unitatea noastră „ca un singur om cu o singură inimă”, sau cel puțin de străduința de a restabili această legătură. Dacă facem acest lucru, vom deveni ceea ce am fost însărcinaţi să fim – „o lumină pentru națiuni”. Unitatea noastră va oferi un exemplu de ridicare deasupra vrăjmășiei și va „convinge” lumea că „merităm” să fim aici. Nu este nevoie să dovedim nimic sau să convingem pe nimeni. Tot ce trebuie să facem este să ne unim între noi

Știu că realizarea unității între evrei este mai dificilă decât orice sarcină și că fiecare evreu ar prefera să se unească cu oricine altcineva în afară de colegii evrei. Nici o ură nu este la fel de profundă ca ura evreilor unii pentru alții. Tocmai de aceea, atunci când această ură va fi rezolvată, toate urile vor fi rezolvate.

Prin urmare, rezultă că unitatea este baza succesului nostru, o condiție prealabilă pentru convingerea noastră de a fi aici, care în sine este o condiție prealabilă pentru victoria noastră. Dacă vrem pace, trebuie să începem cu pacea unii cu alții.

Pentru mai multe detalii despre acest subiect, consultați cărțile Alegerea evreiască: Unitate sau antisemitism, Fapte istorice despre  antisemitism ca reflectare a discordiei sociale evreieşi, şi Ca un manunchi de trestii: De ce unitatea si garanţia reciprocă sunt chemarea de astăzi a orei

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

De ce a fost perturbat echilibrul în viața de familie?

Întrebare: Ce împiedică un cuplu căsătorit să-și gestioneze natura egoistă? La urma urmei, ambii vor să fie mulțumiți de ceea ce creează între ei.

Răspuns: Un cuplu nu înțelege pe deplin unde se află, ce forțe îi influențează și de ce totul în lumea corporală este împărțit în bărbați și femei.

În lumea noastră, relațiile dintre ființa creată și Creator sunt cumva imprimate în relațiile dintre sexe, deși există atribute masculine și feminine atât la bărbați, cât și la femei.

Cu toate acestea, nu putem ajunge la nicio conexiune între noi. Totuși, atunci când stabilim o conexiune unul cu celălalt, vedem că, în măsura în care ne dezvoltăm egoist de la o generație la alta, ne îndepărtăm mai mult unul de celălalt. Se pare că ne putem apropia unii de alții în ceea ce privește genul în zilele noastre și să ne înțelegem mai bine, dar nu este chiar așa.

Ego-ul care se dezvoltă, trezește în noi o rezistență și respingere și mai mare. De-a lungul istoriei umane, bărbații și femeile au știut întotdeauna ce le-a rezervat soarta. Un bărbat trebuia să asigure pâine familiei, iar o femeie trebuia să administreze casa.

O casă este femeia și ea este responsabilă de gestionarea gospodăriei și de creșterea copiilor, iar bărbatul trebuie să le asigure toate nevoile. Un cuplu a înțeles că așa și-au împărtășit responsabilitățile și astfel au purtat povara vieții. Aceasta provine din natura vieții de familie, deoarece bunicii, bunicile și tații și mamele lor le-au dat un astfel de exemplu.

Dintr-o dată, acum aproximativ 100 de ani, toate acestea au început să se destrame în toată lumea. Nu a contat dacă o țară era dezvoltată sau nu, defalcarea a fost aceeași. A avut loc în toate comunitățile conservatoare și ortodoxe și chiar în comunitățile islamice fanatice.

Planul creației ne aduce la punctul în care nu putem face nimic. Egoismul nostru a crescut atât de mult încât nu mai putem lăsa femeia acasă, astfel încât să poată crește copiii și să gătească în timp ce bărbatul iese la muncă. Acest lucru este imposibil astăzi și, prin urmare, ne întrebăm: „Cum continuăm să trăim?”

Aici intervine revelația înțelepciunii Cabalei, pentru a ne explica care este relația corectă dintre un bărbat și o femeie, deoarece astăzi este imposibil să o realizăm în același mod ca și în trecut.

KabTV „Fundamentele Cabalei” 19.03.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă să-ți corectezi natura interioară?

Răspuns: Toate problemele noastre se bazează doar pe faptul că ne-am comportat incorect pe parcursul tuturor ciclurilor noastre de viață.

Evoluția noastră umană a fost vicioasă și a fost condusă de egoism, de dorința de a folosi mediul și natura pentru o plăcere momentană, ignorând orice restricții.

Acum începem să recunoaștem acest lucru ca fiind ceva rău. Treptat, vom vedea ce ar trebui să fim cu adevărat din punct de vedere al naturii. Și uitându-ne la greșelile noastre, vom începe să ne corectăm. Drept urmare, vom avea ceva de corectat – toate greșelile noastre din trecut. A trebuit să mergem pe această cale până la realizarea deplină a răului. Prin urmare, știința Cabalei a fost ascunsă în toate aceste milenii.

Aștepta să ne dăm seama în cele din urmă că ne aflăm într-un impas. Trebuie să facem ceva. Dar nu știm cum. Atunci se deschide și se oferă. Și acum, corectându-ne trecutul – tot ceea ce egoismul ne-a făcut nouă și naturii – vom învăța algoritmul naturii, forța sa superioară, Creatorul. Vom cunoaște dorințele Lui, gândurile Lui, ce vrea natura de la noi și vom începe să ne conectăm cu acest nivel, să dezvoltăm „Omul” din noi.

Omul este ceva care va crește în noi peste nivelul nostru egoist. În ebraică, omul este numit Adam, din cuvântul „Domeh” – asemănător Creatorului. Astfel, partea pe care o vom juxtapune cu natura, va crește în interiorul nostru, corectată din greșelile din trecut, va fi numită omul din noi. În ceea ce privește ziua de azi, nu suntem încă oameni. Prin urmare, se spune: „Puterea„ omului ”din el este foarte slabă și el este ca toate celelalte animale.

Întrebare: Atunci de ce suferă animalele?

Răspuns: Natura minerală, vegetală și animală suferă doar din cauza omului.

Omul, fiind cel mai complex nivel al creației include orice altceva. Și când cade, toate cad cu el și când se ridică, toate se ridică.

Începând să ne corectăm pe noi înșine, vom vedea brusc modul în care este restaurată și revigorată  natura înconjurătoare.

În fiecare an, un număr mare de specii diferite de animale și plante dispar. În adâncurile mării, se întâmplă același lucru. Și nu pentru că ardem păduri sau drenăm rezervoare de apă. Toate acestea se datorează doar stării noastre egoiste interioare. De îndată ce vom începe să o schimbăm, lumea va deveni din nou armonioasă, la toate nivelurile.

„Close-up” KabTV 19.08.2009

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→