Întrebare: În lumea noastră există așa-numita înțelepciune a mulțimii. Care este diferența dintre această conștiință unită și cea din lumea spirituală?

Răspuns: Faptul este că, în lumea noastră, atunci când vrem să investim împreună într-o cauză comună, ne anulăm parțial. Prin urmare, fiecare își exprimă opinia pentru a obține un rezultat general bun. Folosim într-un fel inconștient acest principiu cabalist.

Anulându-mă, mă adun cu ceilalți; „Să încercăm împreună”. Ca rezultat, obținem ceva mai mult sau mai puțin perfect, mai bun decât a avut fiecare dintre noi separat. Acesta este, în general, principiul corect.

Dar Cabaliştii spun: „Să ne unim, nu pentru a compune o rugă frumoasă sau pentru a rezolva o enigmă, ci pentru a crea un spațiu gol între noi, unde fiecare se aşează, eliberat de egoism”.

Asta este când mă străduiesc și vreau să fiu aici cu alții, apoi adunăm toate părțile libere de egoism. Această conștiință nu are nimic de-a face cu sinele fiecăruia. Practic, este gol pentru că nu îl avem. Îl creăm doar prin propriile noastre eforturi și atunci un nivel superior, o conștiință superioară, se manifestă în interiorul său.

Întrebare: Jung a introdus următorul concept de conștiință colectivă: unitate bazată pe arhetipuri comune care sunt acceptate și înțelese de toți membrii grupului. Care este diferența dintre acest tip de unitate și unitatea conștiinței bazată pe auto-anulare?

Răspuns: Cabaliștii au obiective diferite și o tehnică diferită. Tehnica depinde de obiectiv, de ceea ce vreau să ating. Vreau să obțin calitatea de a dărui, să mă conectez cu ceilalți, deasupra mea. Adică vreau să schiţez o calitate de la mine, care nu se află în mine, astfel încât să apară deasupra mea. În acest caz, eu sunt, ca să spun așa, baza deasupra căreia doresc să mă creionez.

Întrebare: Deci, diferența constă în nivelul de conexiune cu câmpul informațional?

Răspuns: Desigur! Ridicându-mă în acest fel, nu aduc niciuna din supărările mele, nicio eroare sau nimic în acest sens. În măsura în care fac asta, încep să o simt, sau cel puțin o parte din radiația sa.

KabTV “Întâlniri cu Cabala” 29.03.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Vi s-a pus o întrebare pe Instagram:

Sunt dansator. Am 31 de ani. Lucrez ca antrenor cu copiii și în cursul muncii mele am ajuns la concluzia că principiul cel mai important pentru mine este să nu rănesc sau să vătămez copilul. De asemenea, sportul dansului în sine nu este despre dans, ci despre ceea ce pot învăța copiii pentru viața lor viitoare. Acesta este modul în care gândesc.

Întrebarea mea este: cum îi pot ghida și ajuta să se poată regăsi în viitor? Cum pot să mă asigur că nu rup sau nu ucid unicitatea cu care ei vin la mine? Cum ar trebui să-mi definesc sarcina cu fiecare copil? Cum ar trebui să înțeleg ce are nevoie fiecare copil de la mine dacă a venit la mine?

Vin diferite tipuri de copii; cei care sunt dansatori incredibil de talentați și cei care nu ar trebui să se antreneze deloc. Cu toate acestea, ne-am întâlnit pentru un motiv, deși, probabil, mă înșel cu privire la acest lucru. Te rog, ajută-mă să realizez asta. Cu mare respect, Yegor.

Răspuns: Iată răspunsul meu. În primul rând, toți cei care vin la tine sunt conduși la tine. Forța superioară îi conduce; nu există accidente în lume. Prin urmare, ar trebui să prețuieşti fiecare copil, nu numai pentru că este potrivit în special pentru dans, ci și datorită faptului că a fost condus la tine.

Pasul următor este foarte important. Poate că te va părăsi acum și nu se va mai întoarce; totuși, venirea la tine și părăsirea ta vor juca de asemenea, un rol anume, posibil mare în viața lui.

Devii deja un participant la destinul său. Prin urmare, trebuie să faci ca imaginea lui despre tine, despre dans și despre arta ta să rămână pozitive, chiar dacă sunt trecătoare. Acesta este primul lucru.

În al doilea rând, încearcă să-i dai impresia că dansul formează o persoană, că o persoană vrea să se exprime pe sine prin dans.

Dansul este, s-ar putea spune cea mai veche, mai stabilă și mai naturală expresie a sinelui. Popoarele primitive dansau în jurul focului, unul cu altul. Porumbeii se rotesc între ei și așa mai departe. Totul este în dans. Nu prin vorbire, care a fost creată mai târziu, ci prin dans.

Adică dansul este o expresie internă a impulsurilor și aspirațiilor sufletului. Prin urmare, este un limbaj foarte serios din interiorul naturii, foarte profund și cel mai natural.

Baletul poate exprima orice aspirații, dorințe și sentimente, inclusiv empatie. Nu este nevoie să spui nimic. Dacă este o acțiune reală, atunci orice mișcare a degetului mic sau întoarcerea capului înseamnă totul!

Dansul este o știință întreagă. Știm că există o știință a expresiilor și mișcărilor faciale. Toate acestea sunt legate de natura omului, de locul de provenienţă și așa mai departe. Aceasta este o conversație foarte profundă, care este foarte departe de noi astăzi. Astăzi suntem blocați faţă de toate acestea.

Dansul este o expresie a sufletului. Acest lucru poate uimi o persoană, o poate influenţa profund, lega de sine, îndepărta sau supune.

Întrebare: Este minunat! Aţi învățat vreodată să dansaţi?

Răspuns: Nu. Îl înțeleg. Am un fel de dor interior… că oamenii nu îl practică, inclusiv eu.

Se pot spune multe despre acest lucru, deoarece nu există stratificări ale tot felului de școli sau ale perioadelor istorice. Este de fapt limbajul sufletului.

Întrebare: Yegor mai întreabă: „Cum se poate păstra unicitatea fiecărui copil care vine la dans?”

Răspuns: Pentru a face acest lucru, trebuie să fiți un profesor foarte serios și să luați doar câțiva studenți și nu mai mulți, așa cum făceau înțelepții antici. Nu conduceau școli uriașe. Desigur, erau cei ca rabinul Akiva, dar de obicei erau doi sau trei oameni pe care un înțelept îi învăța și asta a fost tot.

Dansul este de fapt un limbaj. Nu vorbesc despre baletul modern. Vorbesc despre ceea ce poate fi exprimat prin mișcare.

Întrebare: Adică, prin predarea dansului, cineva poate creşte de fapt un înțelept?

Răspuns: Desigur! Aceasta nu este a dansa; cineva învață limba de comunicare cu alţi oameni. În principiu, pe lângă comunicare, nu avem nevoie de nimic altceva. Aceasta este corectarea lumii. Deci, de fapt dansul, așa cum ne învață știința Cabalei, este pur și simplu un lucru de nivel înalt.

Această apropiere este senzorială, fără cuvinte și chiar fără muzică. Este o expresie care nu este superficială, deși atât cuvintele, cât și muzica o pot completa. Când este exprimată corect, mișcarea corpului este suficientă. Vedem că dansul este totul pentru animale. Un animal vede pe altul și se înțeleg și interacționează.

Întrebare: Care ar trebui să fie scopul unui profesor care predă acest limbaj de comunicare, dansul?

Răspuns: Limbajul este de asemenea foarte specific. Este imposibil să impui o limbă unei persoane, deoarece fiecare limbă este limitată; este violență. Unul îl face să se exprime exact în acest fel. În mișcare și dans, dacă o persoană se relaxează complet, atunci se poate exprima, iar restul îl vor înțelege tocmai pentru că se exprimă și atât.

Întrebare: Adică sarcina profesorului, în general, este ca elevul să fie în dans?

Răspuns: Desigur. Tocmai pentru a se elibera de orice constrângeri exterioare.

Întrebare: Cum este asta? Acest lucru este imposibil de învățat!

Răspuns: Înveți doar cum te poți elibera de limitele tale interioare. Apoi, puteți deja să cântați în felul vostru și să vă exprimați. Nu este nimic altceva aici! Ceilalți trebuie doar să se anuleze cât mai mult posibil, să intre în voi și în înțelegerea voastră a unei experiențe interioare și apoi ei vă vor înțelege dansul.

Fără muzică, fără cuvinte, fără nimic – doar mișcări.

KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 25.01.2021

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: La ce te-ai referit când ai vorbit despre o barieră pur psihologică atunci când cineva iese din limitele propriului „eu”?

Răspuns: Anterior, pentru a pregăti o persoană pentru ascensiunea spirituală, era necesar să o faci printr-o ascensiune psihologică. De aceea spuneam asta.

Astăzi, însă, este mult mai ușor să o faci într-un grup corect aranjat. Dacă o persoană se află într-o astfel de societate, atunci aceasta îl formează treptat, îl plasează în sine și începe să lucreze asupra lui în interior.

Prin urmare, astăzi nu este necesar să acordăm atât de multă atenție psihologiei. Este suficient să plasați o persoană într-un grup și, dacă este implicată corect, grupul va face totul de la sine. Treptat, se va maturiza și, ca între pietrele de moară, va produce pentru voi o ființă mai mult sau mai puțin spirituală.

Dacă nu există un grup, atunci nimic nu va funcționa. Nu va exista o creștere spirituală. O persoană se va dovedi a fi un fel de psiholog.

„Curs integral” KabTV, 19.03.2021

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În partea antică a Hebronului se află Peștera Machpelah unde potrivit Torei, sunt îngropați strămoșii noștri: Avraam, Isaac și Iacov. Conform tradiției, se spune că acesta este locul de înmormântare al lui Adam și Eva.

„Machpelah” înseamnă peșteră dublă în ebraică. Știm că în Cabala, orice nume are o anumită semnificație. De ce această peșteră se numește peșteră dublă?

Răspuns: Se datorează faptului că Peștera din Machpelah este o combinație de două lumi – lumea noastră și lumea superioară. Deși corpurile lumii noastre se odihnesc acolo, spiritul oamenilor îngropați în ea este spiritul lumii superioare.

Întrebare: Când spui „două lumi”, vrei să spui două calități: primirea și dăruirea – Malchut și Bina?

Răspuns: Da.

Întrebare: Se spune că Peștera din Machpelah este al doilea loc sfânt după Templu, care a fost odată distrus. Merită să vizitezi fizic un astfel de loc?

Răspuns: Da, este. Rabash a scris că Baal HaSulam a mers acolo. Când Rabash l-a întrebat: „De ce?” el a răspuns că o persoană ar trebui să se străduiască pentru locul strămoșilor săi. Toți strămoșii sunt îngropați (deși cuvântul „îngropat” este o alegorie) în Hebron.

KabTV “Stări Spirituale23.04.2021

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Toată diferența dintre cât de mult simțim sau nu simțim Creatorul este determinată de cât de mult Îl apreciem. Spre deosebire de lumea fizică, în lumea spirituală nu există distanțe. Cu cât Creatorul este mai important pentru mine, cu atât El este mai aproape de mine. Dacă nu Îl respect și nu vreau să mă apropii de El în calitățile mele, atunci nu Îl văd.

Se pare că pentru a-mi apropia pe cel superior sau pentru a mă apropia eu de El, trebuie să-mi schimb calitățile în funcție de calitățile Sale și să încep să-L apreciez.

Totuși, cum pot să apreciez măreția Creatorului dacă nu-L pot vedea? În natură, există multe forțe ascunse pe care nu le percepem cu simțuri simple, ci doar prin diferite dispozitive. Toată știința modernă funcționează în acest fel, prin dezvăluirea fenomenelor invizibile cu ochiul liber. Ele pot fi dezvăluite numai cu ajutorul unor dispozitive speciale sau calcule complexe.

Dacă am descoperi lumea doar prin simțurile noastre naturale – vedere, auz, miros, gust și atingere – am fi rămas animale. Gradul uman este special deoarece suntem capabili să descoperim fenomene din natură care nu pot fi dezvăluite cu cele cinci simțuri ale noastre.

Acesta este motivul pentru care descoperim unde radio, forțe gravitaționale, atracție magnetică și fenomene cerești în univers. Toate acestea sunt deasupra organelor noastre de simț.

Creatorul este o forță care include toate fenomenele, întreaga lume este situată în interiorul Lui. De asemenea, şi noi suntem în interiorul Lui. Când spunem că Creatorul este departe și ne apropiem de El, aceste distanțe sunt raportate doar la atingerea Lui și nu în sensul distanței. Creatorul se poate simți departe sau aproape în realizarea noastră, dar noi toți suntem în interiorul Lui.

Creatorul este locul lumii, întreaga lume există în interiorul Lui. Prin urmare, trebuie doar să ne dezvoltăm simțurile pentru a simți că acest spațiu; această realitate în care existăm este tot Creatorul.

Atunci vom descoperi că nu există un loc gol în lume. Acest aer din jurul nostru și vidul cosmic de dincolo de Pământ dintre stele nu este cu adevărat gol, ci un câmp continuu al dorinței care umple tot spațiul, operează în toate și umple totul. Toate acestea sunt Creatorul.

Noi, care suntem slabi din punct de vedere fizic și limitați, Îl putem trezi pe Creator și Îi putem cere să ne dezvăluie astfel de simțuri care să ne facă egali cu El, astfel încât, lipindu-ne de El, să umplem și noi toată realitatea cu dorința noastră. La urma urmei, vrem să ne apropiem de dorința Creatorului – dorința de a dărui. Atunci munca noastră se va încheia prin umplerea întregului univers cu noi înșine și va fi în adeziune cu realitatea însăși, care este Creatorul.

Aceasta este o perspectivă uimitoare și merită să ne amintim când suntem copleșiți de mici calcule egoiste.

Lecţia zilnică de Cabala 5/2/21, “Alergând după Shechina”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Poate cineva să-și schimbe instantaneu imaginea percepției? Să presupunem că sunt aici acum și o secundă mai târziu sunt într-un alt loc, în alte stări, în alte senzații radical opuse?

Răspuns: Bineînțeles că poate. Sunt toate sentimentele sale interioare. Poate fi în fiecare dintre ele, poate fi în toate în același timp, poate fi în mai multe dintre ele și așa mai departe.

Întrebare: De ce este o persoană atât de limitată? De ce are nevoie pentru a realiza totul și de ce totul se schimbă foarte încet?

Răspuns: Pentru ca noi să stăpânim posibilitățile de tranziție de la o stare la alta și să putem gestiona singuri aceste tranziții.

Întrebare: De ce dezvoltarea este întotdeauna foarte lentă şi se face pas cu pas?

Răspuns: Deoarece este anti-egoist, în esență, este opusul nostru, prin urmare, ni se dă atât de greu.

Întrebare: Când cineva atinge cel mai înalt nivel al realității, devine literalmente un supraom. Cum ați descrie calitățile pe care le dobândește?

Răspuns: Opusul egoismului său. Există un fel de inversiune în raport cu lumea noastră, așa cum se spune: „Și am văzut lumea superioară, inversă”.

KabTV „Kabbalah Express”, 12.04.2021

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Comentariu: De obicei Bina reprezintă apa, dar tu spui că într-o peșteră reprezintă aerul.

Răspunsul meu: În acest caz, Bina este ca aerul. Trebuie să înțelegem că acestea sunt alegorii. Mulți oameni trăiesc încă în diverse peșteri sau adăposturi, dar acest lucru nu le oferă nimic în plus.

Ceea ce se înțelege aici este că o persoană alege în mod conștient o astfel de stare, un astfel de model de comportament, care l-ar ridica deasupra egoismului  numit pământ, astfel încât să dobândească proprietatea altruismului, calitatea de dăruire, calitatea conexiunii cu ceilalți, numită Bina.

O persoană creează astfel de calități în sine prin propriile sale eforturi. Ea atrage calitatea luminii, a lumii superioare, calitatea dăruirii. Aceasta în general, este puterea Creatorului, puterea Binei, cu care se organizează ceva ca un adăpost în sine. Deși nu se poate urca pe deplin și nu poate trece la un nivel superior în lumea spirituală, cel puțin în starea sa, persoana creează o sferă plină de o calitate superioară și există în ea.

KabTV “Stări Spirituale” 23.04.2021

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Care sunt câteva modalități de a pune capăt abuzului asupra copiilor?“

Soluția finală pentru a pune capăt abuzului asupra copiilor este aceeași soluție pentru a pune capăt tuturor problemelor din timpul nostru: să lucrăm la conexiunile noastre, astfel încât acestea să devină pozitive și să acordăm prioritate preocupării pentru ceilalți mai degrabă, decât preocupării pentru sine.

Dacă mamele de exemplu, s-ar uni și s-ar conecta pentru a schimba societatea, astfel încât o preocupare reciprocă să înflorească în jurul copiilor și bebelușilor, atunci această preocupare ar acoperi toate distanțele și limitele. O astfel de grijă ar fi exprimată prin conectarea acestor mame de mai multe ori pe zi, iar prin crearea și consumul de programe pe care le-ar face pe Internet, TV și radio pe această temă, ar crește gradul de conștientizare a ceea ce suferă copiii atât la școală cât și acasă.

Dacă o astfel de grijă s-ar răspândi în întreaga societate, chiar dacă numai printre mame, atunci ar schimba imaginea cu privire la abuzul asupra copiilor, precum și la alte câteva probleme pe care le întâmpină copiii. Cu toate acestea, în prezent este departe de a fi cazul. Nu simt nevoia să se conecteze în acest fel. Fiecărei mame îi pasă doar de proprii copii, ceea ce este insuficient.

Încetarea abuzului asupra copiilor implică, prin urmare, generarea unui mediu de susținere prin împărtășirea aceleiași preocupări, că toți împreună vom avea grijă de această problemă comună, unde vom avea grijă de alți copii pe lângă al nostru, iar alții vor face același lucru. Până când nu vom ajunge la o astfel de preocupare reciprocă pentru copiii celorlalți din societate, vom continua să vedem cazuri din ce în ce mai nefericite de abuz asupra copiilor.

Aici avem nevoie de o forță specială, o forță unificatoare care să influențeze societatea și, dacă mamele nu se adună și nu se unesc, atunci această forță ne va evita.

Bazat pe New Life episodul 1147 cu Cabalistul Dr. Michael Laitman, Oren Levi și Tal Mandelbaum-Moshe. Scris / editat de studenții Cabalistului dr. Michael Laitman.

Imagine de Sharon McCutcheon pe Unsplash.

Filed under: Criza, globalizare, Munca in grup, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Suntem incapabili să percepem fenomene întregi; prin urmare, nu înțelegem ce sunt universul, viața, conștiința sau rațiunea. Încercăm cu mintea să le împărțim în câteva partiții acceptabile și le studiem pe fiecare separat. Astfel, este dificil pentru știință să explice o mulțime de lucruri.

Răspunsul meu: Știința nu poate avea nimic de-a face cu conștiința. Folosește conștiința ca ceva dat, dar nu o poate explora. Pentru a face acest lucru, trebuie să fii la un nivel mai înalt decât conștiința. Folosim întotdeauna metoda de sus în jos. Și cum ne putem ridica deasupra conștiinței noastre în timp ce suntem în ea?

Conștiința este capacitatea unei persoane de a se conecta la stratul superior de informații.

Întrebare: Ai spus că „eu” este ceea ce simt în asemănarea cu un câmp informațional. Adică, pare să coincidă cu definiția conștiinței. Care este diferența dintre ele? Ce este „eu” care are conștiință? Este o colecție de gânduri, un sentiment, o senzație?

Răspuns: Nu. „Eu” este un fel de bază care nu dispare nicăieri, nici după moartea. Trece prin toate metamorfozele ciclurilor noastre de viață și moarte.

„Eu” este punctul nostru original din sistemul numit Adam. Fiecare dintre noi are un astfel de punct, care reprezintă datele noastre inițiale, coordonatele noastre. Și nu putem scăpa de el, așa am fost creați.

Fiecare persoană din lumea noastră are un loc în sistemul lui Adam, care există astfel încât să ne putem schimba pe noi înșine, astfel încât fiecare punct să se poată conecta la acest sistem superior, la câmpul în care este situat și să îl înțeleagă pe deplin.

Întrebare: Cum îi putem explica cuiva care nu știe că există un sistem al lui Adam și, în el, ce înseamnă acest „eu”?

Răspuns: „Eu” este o parte a Creatorului de sus.

Întrebare: Deci nu poate fi explicat fără Creator?

Răspuns: Creatorul este o forță superioară, același câmp. Nu atribuim această putere unui bunic care stă undeva. Vorbim despre natură. Creatorul și natura sunt unul și același lucru. Aceasta este cea mai înaltă conștiință, cel mai înalt gând.

KabTV „Întâlnirea cu Cabala” 29.03.2019

Filed under: Diseminare, Diseminarea Cabalei, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există vreo diferență între conceptele „eu” și „conștiința mea”?

Răspuns: Depinde de tine: de ceea ce identifici.

Te identifici cu o parte a conștiinței superioare sau doar cum te simți în corpul tău muritor? Te identifici ca existând într-un fel de „organism”, de exemplu, într-un grup? Totul depinde de definiția ta despre tine.

Cum altfel? Cine îți va da o definiție atât de universală? Chiar dacă Cabala vorbește despre asta, tot nu înseamnă nimic. Principalul lucru este modul în care te definești.

De fapt, ești cea mai înaltă conștiință. Mai mult decât atât, nu ești doar o parte a acestei conștiințe, deoarece prin dezvăluirea ei, prin ea, realizezi fuziunea cu întreaga conștiință, numește-l Creator. Aceasta este cea mai înaltă realizare a ta, fuziunea cu El, dar procedând dintr-un punct individual, care este „eu-ul” tău.

Întrebare: Și ce este individualitatea?

Răspuns: În faptul că în acest caz reprezenți ceea ce se numește „Adam”. Pe de o parte, înțelegi punctul culminant al unei posibile revelații, care nu mai este deloc în natură. Pe de altă parte, doar tu înțelegi acest lucru, procedând din punctul tău individual.

Întrebare: Se pare că „eu” este ceva care include absolut totul și, în același timp, ceva foarte individual, pe care nimeni altcineva nu îl are?

Răspuns: Individualitatea ta nu dispare nicăieri. Acestea sunt datele tale primordiale din sistemul general.

Dar, datorită faptului că te conectezi cu întregul sistem pe proprietatea de acordare, dorești să intri în el, pari să dobândești întregul sistem. Devine al tău în raport cu punctul tău. Și se dovedește că punctul tău individual, îngust și dur, de fapt un punct, aderă la întregul sistem, care este infinit.

KabTV „Întâlnirile cu Cabala” 29.03.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→