Întrebare: Cum pot acțiunile egoiste corporale cum ar fi studiul, de exemplu, să extragă forța spirituală absolut a dăruirii din lumea superioară?

Răspuns: Într-adevăr, dacă lumea noastră nu este în niciun fel conectată la lumea superioară, cum pot face ceva prin acțiunile mele fizice, prin egoismul meu?

Ideea este că nu pot face nimic. Cu toate acestea, ni s-a dat ocazia să ne adunăm în grupul de zece și să încercăm să ne unim între noi în ciuda egoismului nostru, deasupra acestuia. Și, deși nu pot face asta deloc, în măsura în care încerc să mă conectez cu prietenii, invoc lumina superioară. Adică există o așa-numită conexiune ramură-rădăcină și o pot face.

Dacă mă comport într-un anumit fel cu prietenii din grup și studiem împreună sursele cabalistice, creăm legături între noi și imităm imaginile și acțiunile despre care scrie Cabala, atunci chiar dacă mă aflu în egoismul meu, simt totuși o inspirație internă să convoc impactul luminii superioare înconjurătoare către mine.

Această lumină înconjoară ego-ul în mod intenționat și, în măsura în care ego-ul tânjește după ea și pare să vrea să se asemene cu ea, lumina influențează ego-ul și îl schimbă.

Din emisiunea de pe KabTV „Fundamentele Cabalei”, 23.12.2018

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În copilărie, jocul este cea mai normală stare de creștere. Și îi ajutăm pe copii cu asta: le oferim seturi de construcții, puzzle-uri și le sugerăm tot felul de jocuri. Copiii se joacă și se dezvoltă.

Apoi, jocurile dispar încet din viață. Am vrut să te întreb: ce zici de adulți? Ar trebui să avem jocuri în viața noastră?

Răspuns: Trebuie să continuăm să ne jucăm de-a lungul vieții noastre. Dacă o persoană nu se joacă, nu crește, nici măcar la 30, la 40, la 50.

Comentariu: Dar am crescut, sunt deja adult. Am dobândit cunoștințe, o profesie.

Răspunsul meu: Deci, acesta este și un joc, deoarece joci pe altcineva, cine vrei să fii. Și când omul nu se mai joacă, pur și simplu își servește corpul. El începe să se întoarcă de la nivelul omului la nivelul unui animal. Și aici se termină viața lui. Timp de câțiva ani, va trăi în continuare sub forma unui animal care își servește corpul. Și atât.

Întrebare: De ce oamenii cred că jocul este specific unui copil? Când cineva spune că se joacă, vorbește despre ceva inventat.

Răspuns: Desigur, o invenție. Inventez. Ce înseamnă să îndrăznești? Se joaci ceva mai măreț, tot mai mare; toate acestea sunt aspirații, impulsuri. La fel ca și copiii, la orice se joacă, vor să se îmbunătățească. Jocul nostru ar trebui să fie și el natural, dar l-am pierdut.

În adolescență, i se dă deja totul, nu mai are nevoie de nimic și încetează să se mai joace.

Întrebare: Deci, aceasta este baza tuturor depresiilor, drogurilor și așa mai departe? Oamenii nu se mai joacă?

Răspuns: Viața nu obligă pe cineva să se joace.

Întrebare: Ar trebui să te forțeze viața să joci?

Răspuns: „Care este viața noastră? Un joc!” Doar unul diferit!

Chiar mă verific și evaluez: Există vreo dorință în mine de a sta liniștit? Aș vrea în ultimul moment asta! Și atât. Toate bune.

Întrebare: În acest an al pandemiei, jocul este o cale de ieșire din stare în care se află umanitatea acum? Este într-un punct mort, în reflecție.

Răspuns: Desigur. Trebuie să jucăm starea pe care dorim să o realizăm. Așa cum a spus Kozma Prutkov: „Dacă vrei să fii fericit, fii așa”. Acest lucru este foarte adevărat.

Întrebare: Ce joc ar trebui să jucăm acum? Acum, în acest timp cețos?

Răspuns: Trebuie să ne jucăm un joc al prieteniei și iubirii. Ce altceva mai există în om? Când acestea dispar, viața nu mai are gust.

Întrebare: Deci acesta este jocul principal? Tot timpul?

Răspuns: Desigur. Flirtând cu viața.

Întrebare: Și când spui „prietenie și iubire”, acestea sunt pentru altcineva, pentru cineva apropiat, îndepărtat, pentru lume? Ai pus totul acolo?

Răspuns: Desigur, asta este tot. Ar trebui să existe mișcare.

Întrebare: Dar dacă acesta este un joc și înțeleg intern că eu de fapt nu îl tratez pe altul așa?

Răspuns: Nu contează. Chiar dacă o fac intenționat, este posibil să nu îl tratez inițial așa și apoi să creez asta.

Întrebare: Creez această lume a jocului: nu îl tratez așa, dar vreau să-l iubesc tot timpul, vreau să fiu prieten cu el. Și apoi această lume apare la

acest nivel. Intru în ea? Așa se întâmpl?

Răspuns: Ceea ce doriți să se întâmple se va întâmpla.

Întrebare: Jocul nostru principal este jocul prieteniei și al iubirii?

Răspuns: Da. Să nu le numim prietenie și iubire. Este prea copilăresc. Doar conexiuni bune între noi, asistență reciprocă, simțirea nevoii unor relații bune ne pot conduce către o lume nouă. Altfel, nu este nimic.

Noua lume este o nouă societate în care voi simți din ce în ce mai mult că sănătatea mea fizică și mentală depinde de toți cei din jurul meu și ei depind de mine. Și suntem atât de cuprinși în mod constant unul în celălalt, încât este imposibil să ne rupem unul de celălalt.

Trebuie să realizez că există o astfel de lege a naturii, o lege foarte strictă, că atitudinea mea față de ceilalți determină atitudinea lor față de mine. Acest lucru este atât de ciudat pentru noi. Dar dacă încercăm cu adevărat, atunci desigur, vom vedea treptat că lumea depinde doar de atitudinea noastră față de ea și se va schimba în bine. Adică îți proiectezi lumea.

Din emisiunea de pe KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 21.04.2021

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: „Care sunt caracteristicile definitorii ale evreului?”

Oricine este de acord să se ridice deasupra naturii egoiste umane pentru a se conecta pozitiv cu alți oameni – conform expresiei „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” – este considerat un evreu, care provine din cuvântul pentru „unitate” („Yichud“) .

Nu este vorba de a avea strămoși evrei în sens fizic și biologic, dar toată lumea – întreaga omenire – va trebui în cele din urmă să ajungă la un astfel de statut. Cu alte cuvinte, toată lumea va ajunge la o stare de unificare peste ego-ul care divide, așa cum este scris, că atunci Țara Israelului se va răspândi în întreaga lume, ceea ce înseamnă că toți oamenii din lume vor trăi conform principiului, „ Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți. ”

Sunt sigur că vom ajunge la această stare. Singurele întrebări sunt când și cum o vom ajuta să apară.

Scris / editat de studenții cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este diferența dintre dorințele egiptenilor și mulțimea mixtă (Erev Rav)?

Răspuns: Egiptenii efectuează acțiuni pentru că au fost învățați astfel, iar Erev Rav o face ideologic. Ei spun: „Este exact ceea ce trebuie să faci. Efectuați doar acțiunea și intenția va fi în ea”.

Cabalistul diferă de ei prin faptul că el crede că mai întâi trebuie să te gândești la intenție. Dacă este nevoie să faceți unele acțiuni suplimentare de dragul ei, efectuați-le, dar cu intenție. Pentru că numai în intenție avem o conexiune cu Creatorul. Puteți chiar să și primiţi ceva, dar dacă aveți o intenție de dragul dăruirii, acesta va fi dăruirea.

Adică intenția determină totul.

Erev Rav spune: totul este determinat de acțiune. Cabala spune: totul este determinat de intenție. Dar oamenilor (egiptenilor) nu le pasă nici de una, nici de cealaltă. Ei nu analizează deloc ce este intenția. Există acțiune, ei au fost învățați acest lucru și asta fac.

Din emisiunea de pe KabTV “Stări Spirituale” 22.04.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: În sursele cabaliste, este scris că fără revelarea Creatorului, nu putem fi egali.

Răspunsul meu: Nu vom fi buni pentru a face acest lucru, deoarece avem nevoie de un numitor comun pentru care facem acest lucru. Binele societății nu ne poate interesa. Egoismul nostru este dincolo de asta.

Egalitatea este posibilă numai dacă ne unim în rădăcina noastră superioară, din care venim. Apoi, pe măsură ce o atingem, vom înțelege de ce suntem diferiți. Tocmai această diferență în suma integrală ne dă sentimentul egalității.

Comentariu: De-a lungul istoriei omenirii, am existat într-o societate în care nu a existat nici o egalitate. Chiar și astăzi, lupta pentru egalitatea de șanse continuă. Femeile încearcă să devină ca bărbații și invers.

Tu, ca un cabalist, spui că nu poate exista egalitate și umanitatea însăși nu va ajunge niciodată la ea.

Răspunsul meu: Nu trebuie să ne străduim pentru egalitatea mecanică. Trebuie să acționăm după formula naturii și atunci vom deveni egali. Chiar dacă suntem diferiți, vom fi egali.

Din emisiunea de pe KabTV “Stări Spirituale” 29.04.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum recunoașteți un student? Cum simți că acesta este elevul tău?

Răspuns: În primul rând, oricine vrea să vină la mine, poate veni. Toată lumea este, de asemenea, conectată la noi prin Internet. Și apoi există selecție naturală.

Cei care suportă zilnic studii serioase, cu zeci de exerciții, cu întâlniri ale prietenilor, cu participarea la congrese, sunt considerați studenții mei.

Întrebare: În om prinde capătă formă o anumită schimbare internă dacă urmează această cale?

Răspuns: Rădăcina sufletului.

Întrebare: Și ești absolut calm cu privire la oamenii care nu au putut îndeplini toate aceste condiții?

Răspuns: Totul este o chestiune de timp. Dacă nu în această viață, atunci în următoarea.

Din emisiunea de pe KabTV „Profesor-student” 19.02.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Tora examinează patru relații între oameni. Una dintre acestea spune ; „Ce este al meu este al meu și ceea ce este al tău este al tău” este considerat cea mai rea și se numește „Sodoma”. Iar în lumea noastră este considerată normală.

Răspunsul meu: Nu. Aceasta este o stare anormală, deoarece întrerupe toate conexiunile dintre oameni. Nu am dreptul nici să îți dau ceva, nici să primesc ceva de la tine. Deci toată lumea din societate este absolut izolată unul de altul. În plus, chiar se spionează reciproc pentru a respecta această condiție.

Întrebare: Este împotriva unității, împotriva tendinței naturii de a ne aduce la un întreg comun?

Răspuns: Acest lucru este complet împotriva naturii, deoarece natura este construită pe interconectarea dintre atomi, particule, celule și oameni cel puțin în ceva, cel puțin într-un fel. Și aici, totul se bazează pe izolare.

A doua stare: „Ceea ce este al meu este al tău și ceea ce este al tău este al meu.” Aceasta este esența naturii unei societăți primitive în care totul este proprietate comună: soții, copii, locuințe și animale. Această stare este caracteristică egoismului nedezvoltat, în special, al unui sistem comunitar primitiv.

A treia stare: „Ceea ce este al meu este şi al tău și ceea ce este al tău este al tău.” În Tora, se numește Hesed.

Aceasta este o stare bună, dar incompletă, în care sunt practic blocat să dau altcuiva și să mă gândesc la altcineva.

Acest lucru este bun pentru grupuri mici de oameni, pentru copii, pentru societăți slabe, pentru bolnavi și bătrâni, atunci când le da și le transfer totul. Dar aceasta este o stare defectuoasă în care nu există flux de informații și forțe, nici schimb. Totul merge într-o singură direcție, iar natura nu este construită așa.

Natura se bazează pe faptul că toate părțile sale sunt blocate integral într-un singur sistem comun și între ele există un schimb de energie, informații și forțe vitale pentru a susține întregul sistem împreună în interacțiunea sa integrală și corectă.

A patra stare: „Ce este al meu este al meu, iar ceea ce este al tău este al meu” se numește „păcat” – când obțin de la societate mai mult decât ar trebui.

Practic, toate aceste patru tipuri de interacțiune între oameni există în egoism. Niciunul nu este perfect. Cabala ne ridică deasupra lor.

O stare perfectă este atunci când suntem într-o interacțiune completă unul cu celălalt, în incluziune unul în celălalt. Nu este cazul în niciuna dintre cele patru stări.

Din emisiunea de pe „Stări spirituale” din 13.05.2019

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Cabala spune că în interiorul omului există două sisteme. Ele există în noi și trebuie să existe în societate. Dar societatea nu se poate adapta corespunzător la aceste sisteme. Prin urmare, în vremurile Babilonului antic, s-a dezvoltat sistemul Nimrod  – capitalist, iar sistemul de grup al lui Avraam – cabalist.

În timpul nostru, ei încep să se regăsească treptat și să se conecteze unul cu celălalt. Faptul este că sistemul lui Avraam trebuie să fie realizat în toți oamenii, în sistemul general, conform principiului Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți. Sistemul lui Nimrod este în declin, întrucât constatăm că egoismul, dacă nu echilibrat, este cel mai mare rău.

Prin urmare, abia acum, după 3.500 de ani, încep să convergă pe măsură ce începem să înțelegem că este necesar să se echilibreze ambele sisteme. Ele sunt echilibrate sub forma primirii de dragul dăruirii. Primirea este proprietatea lui Nimrod, dăruirea este proprietatea lui Avraam. Așa ar trebui să fie realizate în societate astăzi.

Din emisiunea de pe KabTV„Stări spirituale” din 13.05.2019

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

O viață nouă nr. 1297 – O eră fără direcție și cu incertitudini

Dr. Michael Laitman în conversație cu Oren Levi și Yael Leshed-Harel

Astăzi, toate cele patru generații sunt confuze: bunici, părinți, copii și nepoți. În generațiile anterioare, viața era simplă, în timp ce astăzi simțim că ceva a mers prost, lumea este imprevizibilă și nu știm ce să oferim copiilor noștri. Evoluția ne-a epuizat puterea de dezvoltare: dorința de a ne bucura, motivația noastră, cat si combustibilul nostru.

Lumea a ajuns într-un impas. Există un sentiment de neputință și disperare. Pentru prima dată în istorie, tinerilor le lipsește un exemplu bun de urmat și acest lucru ne aduce la marea întrebare a ceea ce înseamnă fericirea în primul rând. In  prezent nu vom mai putea să ne descurcăm în viață sau să supraviețuim fără o metodă care să ne ghideze. Toată lumea trebuie să ajungă la o înțelegere a stării interne a lumii.

Din emisiunea de pe KabTV „O viață nouă nr. 1297 – O eră in lipsa de direcție și incertitudini” de la KabTV

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Nu poate exista decât o singură rugăciune când ne întoarcem spre Creator, singura sursă care controlează totul și face totul. Așadar, singura rugăciune la care răspunde El este cererea oportunităţii de a dărui, de gânduri despre dăruire.

Trebuie să ne ajutăm reciproc prin invidie și ambiție de a atinge o astfel de dorință de a primi puterea de dăruire de sus. Creatorul așteaptă această cerere de la noi și acesta este singurul lucru pe care El este gata să ni-l dea, nimic mai mult. El va continua să răsucească creaturile și întreaga lume până când vom realiza că singurul lucru de care avem nevoie este dorința altruistă, forța dăruirii.

Toate acestea le putem obține de la Creator: dorința, forța și instrucțiunile despre cum să le folosim. Și apoi vom construi din noi înșine Partzufim  spirituale despre care scrie Studiul celor Zece Sefirot și vom simți grade spirituale din ce în ce mai înalte, lumi, ajungând în cele din urmă la gradul Creatorului.

Dar chiar din prima etapă, începem să simțim eternitatea și măreția creației, care este mai presus de toate limitele acestei lumi și include totul. Toate acestea se realizează numai în dorințele noastre de dăruire primite de la Creator. Trebuie doar să-I cerem să ni le dea.

Rugăciunea ar trebui să conțină o înțelegere clară că omul trebuie să obțină forța dăruirii, dar în același timp, că nu există o picătură din această forță în el și că numai Creatorul ne-o poate da. Aceasta este singura dorință a omului – de a primi forța dăruirii și nimic mai mult.

Înainte, pentru pregătirea congresului era necesar să depunem eforturi fizice uriașe: multe ore de zboruri, vize etc. Dar congresul care va urma va fi virtual și nu este necesar decât efort interior. Vrem să fim împreună, cu toată inima și sufletul nostru, deasupra spațiului și timpului, într-o singură inimă, adică într-o singură dorință.

Vrem să combinăm toate dorințele noastre de conexiune și integrare reciprocă într-o astfel de dorință, care se va potrivi cumva cu dorința Creatorului de a se conecta cu noi și a se îmbrăca în noi. Și apoi „Unul va adera la unul” și îl vom dezvălui pe Creator.

Toate acestea depind de puterea conexiunii noastre într-o singură dorință. Dacă această forță este suficientă pentru cea mai mică revelare a Creatorului, atunci Îl vom simți în unitatea noastră.

Cu toții încercăm să realizăm conexiunea, unindu-ne într-o singură dorință. Adică vreau să descopăr dorințele prietenilor mei și să mă topesc în ele. Dacă ne întoarcem la Creator cu aceasta, El se îmbracă în noi, pentru că El numai asta așteaptă. Acesta ar trebui să fie rezultatul congresului. Dacă reușim să facem acest lucru într-o măsură, am face deja un pas înainte în spiritualitate: fiecare se va deconecta de dorințele sale fizice, ne vom conecta cu toții și Creatorul ne va completa eforturile și se va îmbrăca în ele.

Oricine dorește să obțină forța dăruirii, revelarea Creatorului, trebuie să-și atașeze propria dorință de aspirațiile prietenilor săi și să-i unească. Și atunci Creatorul va auzi această cerere și îi va răspunde.

Este necesar să înțelegem că este imposibil să realizăm o dorință autentică dintr-odată. La urma urmei, trebuie să acționăm în direcția dăruirii și nu avem puterea să o facem. Nu putem decât să ne apropiem puțin de ea, apoi puțin mai mult și puțin mai mult, datorită faptului că suntem integrați unul în celălalt. Și de aceea trebuie să facem atât de multe acțiuni.

Dacă nu suntem integrați unul în celălalt, nu am putea avansa în munca noastră. Întreaga lucrare este despre interconectare: mai întâi suntem conectați puțin, apoi mai mult și mai mult. Și când această integrare reciprocă atinge măsura necesară, obținem rezultatul.

În caz contrar, Creatorul nu ne aude rugăciunea. El reacționează oarecum la orice strigare, dar răspunde doar la rugăciunea perfectă.

Prin urmare, nu dispera și nu renunța. Trebuie să luăm exemplu de la un copil care nu renunță la părinți și nu încetează să se plângă și să pretindă ce vrea. Așadar, ne formăm treptat și ne modelăm dorința de spiritualitate și ne combinăm dorințele într-una.

Dorința fiecăruia este încorporată între dorințele altora, apoi împreună sunt incluse în alte dorințe etc. Prin urmare, sunt necesare o mulțime de acțiuni pentru a realiza o conexiune integrală completă. Este un miracol când diferite dorințe opuse sunt combinate și construiesc un sistem perfect al întregii realități. Toate se contrazic reciproc, dar se conectează deasupra acestei contradicții și creează întreaga lume a Infinitului.

Din Lecţia zilnică de Cabala 2/21/21, “Ruga”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→