Cum putem face acest nou an diferit de toți ceilalți, adică să facem un salt la un nivel spiritual? Și nu orice grad spiritual, ci cel care este în concordanță cu Ultima Generație.

Există o diferență uriașă între asta și ceea ce au realizat puținii aleși, Cabaliștii din trecut. Acesta este un sentiment complet diferit, o revelație diferită – adevărata revelație a Creatorului față de creaturile acestei lumi.

Acest nou an diferă de toți anii anteriori prin faptul că, Creatorul începe să se raporteze la lume ca o singură unitate. Și noi, de asemenea, trebuie să ne raportăm la El în acest fel, să ne întoarcem la Creator ca lume întreagă și să tragem întreaga lume la acest scop stabilit de Creator pentru noi.

În acest nou an, se dezvăluie o nouă stare a realității. Abia acum, după multe mii de ani de dezvoltare umană, omenirea este cu totul capabilă să se ridice la primul grad spiritual. Deja începem să intrăm: Primele grupuri de zece deschid această ușă, intră și trag întreaga lume cu ei. Trebuie să fiți pregătiți pentru acest lucru și să vă simțiți responsabilitatea, puterea, încrederea și garanția reciprocă.

Din lecția zilnică de Cabala 15/9/20, „Ce este pregătirea pentru Selichot (iertare)

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Când cineva îi cere iertare Creatorului, trebuie să simtă că a păcătuit. În caz contrar, se dovedește că el doar își bate joc de Creator și de întregul sistem pe care El l-a creat. Cu toate acestea, nu simțim că am comis vreun păcat și nu credem că trebuie să fim corectați. Totul se întâmplă pentru că există o lege în natură care zice că dacă repeți o crimă pentru a doua oară și o consideri deja permisă, nu se recunoaște ca fiind păcat.

Prin urmare, trebuie să ne gândim: este posibil să comitem crime în viața noastră? De fapt, suntem plini de infracțiuni, fiecare dintre noi în fiecare moment. Cu toate acestea, ne întoarcem la ele tot timpul și, prin urmare, în egoismul nostru, nu simțim că comitem o crimă. Repeti o crimă a doua oară și începi să o consideri normă; aceasta este legea naturii.

Omul este nedumerit: ce am făcut? Pe cine am rănit? Crima se simte doar pentru prima dată. După aceea, o pot repeta de o mie de ori și nu voi simți că fac ceva rău.

Iată de ce nu simțim că suntem păcătoși atunci când cerem iertare Creatorului. Care este vina noastră? Înainte de Rosh HaShanah este obișnuit să plângi și să ceri iertare, dar acestea sunt lacrimi artificiale, deoarece nu ne recunoaștem crimele.

Prin urmare, trebuie să fim incluși în grupul de zece și să aflăm că ne neglijăm prietenii, legătura și apelul către Creator. Nu simțim că ne întoarcem în mod constant la aceleași crime și, prin urmare, încetăm să le considerăm păcat, un viciu.

Ar trebui să simt cât de mult îl ignor pe Creator pentru a-i cere iertare pentru că nu-L apreciez suficient, fără să-mi dau seama că doar Creatorul face totul, aranjează totul, controlează totul, că nu există altcineva în afară de El și eu depind de El sută la sută.

Nu aveam în vedere corect prezența Creatorului în viața noastră, nu recunoaştem că numai El ne determină gândurile, dorințele, percepția realității. Acum cer să mă ierte pentru că nu i-am acordat importanță Creatorului.

Înseamnă că toate cererile mele de iertare se referă doar la singularitatea guvernării superioare și toate apelurile mele către Creator sunt doar prin intermediul celor zece. Toate acestea le stabilim în legătura noastră: cât de mult îi ignor pe prietenii mei, nu-i consider ca mari și nu-i prețuiesc pe cei zece, care este singurul instrument care mă poate direcționa către Creator.

În măsura în care îi ignor grupul meu de zece, îl ignor pe Creator. De aceea, mai întâi de toate, trebuie să lucrez cu grupul de zece și, prin aceasta, voi ajunge la Creator.

Din lecția zilnică de Cabala 15/9/20, „Ce este pregătirea pentru Selichot (iertare)”

Filed under: Grupul de zece, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În primul rând, trebuie să apăs „ Delete” la toate acuzațiile mele împotriva prietenilor, pentru că nu ei au acționat rău față de mine, ci Creatorul. În locul prietenilor mei, trebuie să-l văd pe Creator care se ascunde în spatele lor și mă tachinează intenționat.

Creatorul stă în spatele fiecărui prieten, încurajându-l să facă ceva ce eu condamn. Prin urmare, îmi șterg toate acuzațiile împotriva prietenilor mei și văd doar Creatorul care i-a împins la aceste acțiuni.

Și, prin urmare, îmi cer scuze prietenilor mei pentru că am crezut că sunt răi. Nu au fost ei deloc, ci Creatorul care a trezit înclinația rea din ei și a făcut totul.

Dar nu am acuzații nici împotriva Creatorului pentru că „nu este altcineva în afară de El, care este bun și face bine”. Dacă mă simt rău, indică faptul că în interiorul meu transform tot binele Lui în rău.

Eu sunt acum în lumea infinitului, în Grădina Edenului (paradis), și tu de asemenea! De ce pe pământ simțim iadul în loc de paradis? Este pentru că percepem acest paradis în Kelim-ul nostru corupt. Cum le pot remedia? Creatorul mi-a dat ocazia să mă verific în relația cu prietenii mei. Dacă îi iubesc, atunci mi-am corectat atitudinea față de aproapele meu.

Cerem Creatorului să ne ajute să realizăm o bună unitate între noi pentru a-I aduce mulțumire. Vrem să-I urăm un an bun! Un an bun înseamnă că am făcut o schimbare bună, adică am pregătit un loc în care Creatorul să se reveleze pentru a ne exprima iubirea și unitatea. Așa că îi urăm Creatorului: „ Un an bun!”

Încercați să-i urați Creatorului un an bun prin intermediul conexiunii voastre. Și apoi El va fi revelat în Rosh HaShanah ca regele care a făcut toate acestea. Noi suntem creațiile Lui, iar El ne unește și se bucură în noi.

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 17/9/20, „Ce este pregătirea pentru Selichot (iertare)”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În anii 70 și apoi în anii 90 ai secolului douăzeci, a început repatrierea evreilor din Uniunea Sovietică. De ce, după stabilirea Statului Israel, suntem adunați aici chiar acum?

Răspuns: Noi trăim într-un timp unic. Acum trebuie să se decidă dacă vom merge pe calea corectă, adică să explicăm poporului evreu, oriunde sunt ei și indiferent de cum sunt amestecați cu alte națiuni, rolul lor istoric special: să arate tuturor oamenilor lumii metoda unificării. Noi trebuie să îndeplinim această misiune și apoi lumea își va realiza existența corectă, perfectă, comfortabilă.

Dacă noi nu facem asta atunci lumea va trebui să plonjeze în încurcături chiar și mai mari. Într-un final tot va conștientiza ticăloșia dezvoltării sale egoiste, însă asta se va întâmpla după mulți ani de suferință severă.

Întrebare: Dezvoltarea spirituală, adică un apel de a studia Creatorul, natura și sufletul a început să reînvie în secolul 18 cu apariția Hasidismului. În mod interesant, primii sioniști au venit din Rusia. În principiu, ei au creat Statul Israel. Asta este cumva conectată cu același Hasidism?

Răspuns: Au fost toți din comunitățile religioase evreiești, așa că ei au avut o mișcare interioară instinctivă spre unificare, plus asuprirea externă. Așa că totul coincide.

Dar în timpul nostru este o stare complet diferită atât a oamenilor cât și a statului. Anti-semitismul global care se răspândește cu rapiditate probabil va lua un rol de conducere care va aduce împreună evreii într-un singur loc și îi va face să realizeze de ce ei sunt atât de urâți.

Întrebare: Rezultă că sioniștii din Rusia sunt cei care au devenit fundația pentru formarea Statului Israel și pentru dezvoltarea spirituală în general?

Răspuns: Da. Întâi ei au renunțat la credință și au părăsit partea religioasă a poporului care nu a sprijinit restabilirea pe pământul Israel. Aceștia erau oameni tineri viguroși, nereligioși, absolut sănătoși care au crezut că a fost necesară construirea socialismului și comunismului, nu pe un pământ străin, ci aici, în Israel. De aceea ei au venit aici cu un asemenea impuls comunist.

De pe KabTV “Analiza sistematică a dezvoltării Poporului Israel” 12/28/19

Filed under: Antisemitism, Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Observație: Poetul persan sufist din secolul al XII-lea Saadi a spus: „Dacă ești indiferent față de suferința altora, nu poți fi numit ființă umană”.

Răspunsul meu: Da. Numai cineva care are compasiune poate fi numit ființă umană.

Aceasta înseamnă că are un impuls de a se conecta cu ceilalți. Și în legătura corectă cu ceilalți: în compasiune, într-o comunicare bună etc., o persoană își construiește matricea numită Adam (om).

Întrebare: Cu alte cuvinte, conștient sau subconștient, el simte că este legat de aproapele său, depinde de el și de aceea suferința aproapelui său este aproape de el?

Răspuns: Acest lucru depinde deja de gradul său și de motivele sale. Dacă simte că depinde de ceilalți, această dependență îl obligă să fie compătimitor? Dar aceasta este o versiune egoistă a compasiunii.

Întrebare: Ce este compasiunea pentru ceilalți pentru un cabalist?

Răspuns: Pentru un cabalist, a simți compasiune pentru ceilalți înseamnă a scoate pe cineva dintr-o stare de suferință fără a-l lăsa acolo nici măcar o clipă.

De îndată ce văd o altă persoană suferind, trebuie imediat, prin orice mijloace – de obicei prin compasiune cu el – să-i arăt că îl simpatizez și încep să-l trag încet.

Trebuie să existe o încercare sau o acțiune atunci când te pui în mod specific în aceeași stare în care se află și începi să-l crești.

Întrebare: Cum îl crești? Ce îi spui? Ce faci?

Răspuns: Depinde în ce stare se află, ce sentimente, ce tip de greutăți. Dar, în principiu, trebuie să-i transmit globalitatea lumii, globalitatea umanității, globalitatea și eternitatea existenței noastre, că de fapt nu există nimic rău sau rău în lume și în natură.

Orice se întâmplă cu corpul nostru, cu cei dragi, ceva ce nici nu ne putem imagina, Doamne ferește, orice dificultăți și probleme, totuși, totul trece doar prin corpul nostru, care este oricum destinat morții și nimic mai mult. Iar sufletul nostru suferă ascensiuni continue și trebuie să ne agățăm de suflet și să ne gândim la el.

Întrebare: Când se spune că un cabalist simte suferința întregii lumi, ce înseamnă?

Răspuns: Suferința întregii lumi este pentru că deoarece oamenii sunt încă foarte departe de a-și începe ascensiunea spre echivalența formei cu Creatorul. La urma urmei, există o astfel de ocazie minunată de a începe să urcăm și de a ajuta împreună pe toată lumea, astfel încât să nu existe nicio dificultate pentru ca oricine să fie constant în ascensiune și în revelația Creatorului. Revelația Creatorului este realizarea perfecțiunii veșnice și nu o folosim.

Din „Știri cu Michael Laitman” KabTV, 18.05.2020

Filed under: Creatorul, Educatie, Egoism, Evolutie, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Cercetări noi sugerează că creierul uman răspunde mai mult emoțional la acțiunile negative pe care oamenii le efectuează și astfel ne este mai ușor să dăm vina decât să le oferim complimente. Pentru a complimenta o persoană, trebuie să activăm partea creierului care este responsabilă pentru gândirea analitică, în timp ce, pentru a-i insulta și mustra pe alții, sunt suficiente emoțiile pure și sentimentele spontane. Aceasta înseamnă că creierul este de vină pentru toate. Pe de altă parte, spuneți că ego-ul este de vină pentru toate.

Răspunsul meu: Creierul este doar o mașină mică. Nu produce nimic. Dar, în cele din urmă, când citim informații, vedem că este mai greu să spunem ceva pozitiv despre altul decât să spunem ceva negativ.

O reacție negativă este pur emoțională, iar emoțiile sunt egoul nostru direct, deci nu avem nevoie de energie pentru a o folosi. Pe de altă parte, a ajunge la concluzii pozitive despre o altă persoană este o mare muncă internă, deci, desigur, o persoană nu este înclinată să o facă.

Întrebare: Deci, aceasta înseamnă că toate războaiele nebunești inexplicabile care au loc acum sunt o ciocnire de emoții.

Răspuns: Desigur !!! Nu este logic acest lucru?

Comentariu: Și trebuie să vă ridicați deasupra emoțiilor, dar susțineți imediat că este imposibil.

Răspunsul meu: Este imposibil. Cum ne putem ridica deasupra sentimentelor noastre dacă sentimentele sunt cine suntem? Nu suntem ființe umane fără sentimente, ci computere și nu putem opera astfel.

Întrebare: Aceasta înseamnă că omenirea se va ciocni continuu în aceste războaie?

Răspuns: Da, dacă nu își schimbă sentimentele, nu își va schimba ego-ul și nu îl va corecta.

Deci, ne confruntăm cu epoca corectării ego-ului. Nu este o chestiune simplă, dar este clară și bună. Aici înțelepciunea Cabalei este dezvăluită ca metodă de corectare a ego-ului.

Întrebare: Aceasta înseamnă că tot ce avem nevoie este să ajungem la recunoașterea răului; aşa este?

Răspuns: Da, atât. Ce altceva mai avem nevoie? În lume nu există alt rău decât acela. Totul va merge bine.

Din „Știri cu Dr. Michael Laitman” KabTV, 18.12.18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Sunt oameni care nu pot trăi într-un cadru restrictiv. Și mai sunt oameni care nu pot trăi fără cadrul lumii noastre. Care este abordarea corectă a acestui fenomen?

Răspuns: Este o asemenea expresie: libertatea este o necesitate conștientă. Dacă simt nevoia pentru supunere, atunci în interiorul acestui cadru eu deja sunt liber. Dar asta este incorect deoarece cu toate acestea asta este tot o necesitate.

Dacă eu investighez natura în care mă aflu atunci încep să înțeleg că asta nu este o necesitate ci o dorință conștientă de a mă supune tuturor legilor naturii, tuturor forțelor care mă afectează și să mă ridic la nivelul de dăruire absolută. Asta este libertate absolută.

De pe KabTV “Abilitați de management” 7/2/20

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Mi-ai putea spune ceva despre conştiinţa colectivă?“

Conştiinţa există în colectiv.

Noi toți existăm în conștiința colectivă, în mod similar cu modul în care un element holografic, atunci când întâlnește lumina, pare să împartă o singură lumină în spectre diferite.

Cu toate acestea, măsura în care realizăm conștiința colectivă se bazează pe măsura în care introducem fiecare din gândurile și dorințele noastre individuale în ea.

În timp ce fiecare dintre noi există în conștiința colectivă, înțelegerea noastră depinde de amploarea angajamentului nostru într-o astfel de conștiință.

Prin urmare, imaginea holografică există atât la scară colectivă, cât și la scară individuală, întrucât fiecare dintre noi deține potențial întreaga imagine colectivă, în cadrul fiecăruia dintre noi, în mod individual.

Pentru a ajunge la conștientizarea conștiinței colective este necesar să ne deschidem către dorința și gândirea colectivă care există în afara propriilor dorințe și gânduri individuale.

Avem capacitatea de a depăşi percepțiile noastre individualiste conectându-ne cu ceilalți, adică ne propunem să le simțim și să le îndeplinim dorințele, cel puţin în aceeași măsură în care fiecare ne propunem să ne îndeplinim propriile dorințe.

Comportându-ne într-o astfel de manieră – în timp, și prin diferite stări care ne fac să ne confruntăm cu granița dintre percepția noastră individualistă şi cea colectivă și, de asemenea, organizându-ne mediul înconjurător pentru a ne sprijini în alegerea imaginii colective în locul individualismului nostru, o dată și din nou – descoperim apoi treptat o lume mai largă.

Descoperim acea lume mai largă în propriile noastre gânduri și dorințe, adică în interiorul nostru, dar în acel spațiu simțim și acționăm față de colectiv ca faţă de noi înşine.

Când ajungem la o astfel de stare, realizăm armonia pură, fericirea și simțirea eternității.

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În zilele acestea patimile despre cipizare se dezlatuie: este o teamă că va începe implementarea cip-urilor pentru a urmări unde este cineva, cu cine se întâlnește și așa mai departe. Mai devreme sau mai târziu ei vor începe să facă asta. De ce se tem mai exact oamenii? În primul rând, asta limitează cu certitudine și omoară libertatea unei persoane. Devii complet controlat. În al doilea rând, cine va pune măna pe asta?

Ce simți în legătură cu acest fenomen?

Răspuns: Hai să ne gândim în felul acesta: până la urmă, ce este acolo de ascuns pentru noi?

Remarcă: Dar nu o să negi că o persoană are o viață personală, o familie.

Comentariul meu: Dar ce poate fi privat în această familie? Că am grijă de soția mea, de copiii mei, de nepoții mei? Ce este atât de nenatural în legătură cu asta?

Dacă am intenții bune, atunci, desigur, uneori ei trebuie să fie ascunși de cineva, de exemplu de copii, pentru a asigura dezvoltarea lor graduală corectă. Dar în general, de ce ar trebui să fiu speriat?

Altfel decât dacă fur, omor, înșel, complotez împotriva altora, eu sunt o persoană normală. Să știe toată lumea totul despre mine.

Însă relația mea cu Creatorul – da! Nimeni nu poate să intre în asta, doar superiorul.

Și tot restul, din natura animalică – nicio problema!

Remarcă: Dar sunt secrete de stat.

Comentariul meu: Să aibă grijă statul de asta, e treaba lui, iar eu nu am de ce să îmi fac griji. Eu mă simt liber!

Întrebare: Înseamnă că nu îmi pasă?

Răspuns: Nu! Aceasta nu este o atitudine de cui îi pasă. Eu doar înțeleg că omul este un animal mic care tot trebuie să încerce să se comporte corect. Iar pentru a face asta el nu are de ce să se simță rușinat. Și în măsura în care nu se poate comporta corect, de asemenea nu este nimic de care să se simță rușinat! Deoarece este natura lui!

Remarcă: Al doilea punct este foarte important: eu ascund acțiunile mele. Vorbind la figurat, aici eu fur, acolo mint pe cineva, iar adevărul îl spun altcuiva. Asta este viața mea, ăsta sunt eu.

Comentariul meu: Nu este nimic special de ascuns. Dacă toată lumea este calmă în legătură cu a fi deschis față de ceilalți, lumea va deveni mai curată.

Ei bine, eu am mințit un pic undeva, dar asta este natura mea. Am promis ceva cuiva, dar nu mi-am ținut promisiunea. Ar putea să fie neplăcut, aș putea să mă simt inconfortabil, dar iartă-mă, fă-mi o favoare!

Remarcă: Îți poți imagina ce fel de sprijin ai doborât de la oamenii care susțin: “Eu nu mint niciodată, eu tot timpul spun adevărul. Am trăit tot timpul onest”.

Comentariul meu: Cum onest? După ce criteriu?! Dacă iei cărțile de istorie ale oricărei țări vei vedea că totul trebuie rescris. Dar cum? Printr-o altă minciună.

Toată lumea are propriul punct de vedere față de lume – cum este ea. Adică până când nu ne ridicăm deasupra egoismului noi nu avem nimic de care să ne facem griji.

La nivelul egoismului, totul este o minciună. Și nu este nimic de care să ne simțim rușinați. Cabala spune despre asta foarte simplu: “Du-te la Creatorul care m-a creat”. Ai plângeri împotriva mea? Du-te la El, El m-a creat, de aceea eu acționez în acest fel.

Și apoi apare a doua întrebare: El te-a creat în acest fel și ți-a spus să rămâi în acest fel, ori te poți schimba?! Dacă te poți schimba, atunci tu deja ar trebui să te simți rușinat de oportunitățile pe care le ai pentru a deveni o persoană responsabilă pentru tine însuti, dar tu nu le folosești. Dar chiar și în această privință sunt anumite excepții, o anumită marjă de manevră: Ei bine, ce pot face? Este mediul și așa mai departe”.

Dar totuși, cel mai important lucru este să fii onest ca să nu ne mințim pe noi înșine! Asta gradual  devine posibil. O persoană devine mai curată, mai directă. Acesta se numește “adevărul”.

Și dacă nu – să pună chip-uri oriunde. Dar asta nu este o corecție.

Ideea este că, fie că o vrem sau nu, natura, Creatorul, ne va presa în această privință. Și noi dintr-o dată ne găsim pe noi înșine cu tot felul de chip-uri, nestiind nici măcar unde și cum le-am înghițit. Le avem sub pielea noastră, așa cum spun ei și aceia care trebuie să știe totul despre noi. Aici este “fratele mai mare”, nu-ți fă griji, el știe totul.

Întrebare: Adică vom ajunge la această stare?

Răspuns: Eu cred că practic ea deja există.

Întrebare: Tu sugerezi că noi pur și simplu ne schimbăm atitudinea față de asta și atât?

Răspuns: Nu, nu este doar schimbarea atitudinii. Înseamnă să ne schimbăm pe noi înșine! Și apoi nu îmi pasă ce cred ei despre mine. Să-și bage nasul.

Este important pentru mine să mă schimb într-un asemenea fel încât fără niciun chip eu să stau gol în față Creatorului. Trebuie să o simt! Și să acționez în conformitate.

Remarcă: Dar eu tot trebuie să înțeleg că Creatorul există.

Comentariul meu: Creatorul este o forță comună a naturii care ne forțează să devenim ființe umane! Adică să acționăm nu de dragul nostru, ci de dragul tuturor.

Întrebare: Virusul care s-a răspândit acum este ca și cum ar fi un accelerator care conduce exact la această înțelegere?

Răspuns: Da. Este El cel care face prima “chipizare”.

Întrebare: Cine ne pune chip-uri? În mâinile cui mă aflu? În regulă, Creatorul – de asta tot trebuie să ne ocupăm. Dar o persoană rea care are intenții rele, care vrea să mă conducă pe mine și întreagă lume – de asta se tem oamenii.

Răspuns: Dar Creatorul stă de asemenea deasupra lui. Așa că de ce să și consider vreun fel de guvernare, pază, corp care dictează? De ce ar trebui să mă gândesc la asta? Am o conexiune cu Creatorul.

Întrebare: Tu sugerezi că o persoană trece prin autoritatea acestei lumi și imediat se schimbă în cel care conduce lumea?

Răspuns: Desigur! De ce să atârn la acest nivel? Până la urmă este o mlaștină. Încetează să le mai acorzi atenție, în asta tu ești liber.

Întrebare: Sunt liber să ignor oamenii din jurul meu?

Răspuns: Nu pe aceia din jurul tău, ci pe aceia care chipurile te controlează. Eu nici măcar nu simt că ei mă suprimă! Libertatea este o senzație interioară. De aceea eu nu simt.

Întrebare: Deci Creatorul este cel care ne pune chip-uri? El este cel care mi-a pus un chip?

Răspuns: Da. Sunt conectat cu El oricum. El este în mine, în fiecare celulă de-a mea, în nervii mei, în sentimentele mele și în mintea mea – în tot. El definește tot ce simt. El definește tot ce gândesc, toate acțiunile și deciziile mele. Eu trebuie doar să revelez asta – cum să acționez ca El să acționeze în mine.

Remarcă: Dacă este posibil, poți să oferi un sfat simplu unei persoane obișnuite despre pusul chip-urilor, pierderea libertății și despre cine o controlează.

Comentariul meu: Trăiește în liniște și caută Creatorul în tine, cum este El în tine, cum acționează El, cum lucrează și te controlează și cum ar trebui să te raportezi la El în acest lucru.

Creatorul este forța superioară, generală a naturii.

Întrebare: Și ce îmi cere?

Răspuns: Ca tu să iei în considerație că ești o mică parte a acestei forțe care are grijă de toată natura. Adică tu tratezi pe toată lumea și totul cu această conștientizare.

Întrebare: Și cum ar trebui să mă raportez la mediul meu, la aceia apropiați de mine?

Răspuns: Ca la un singur mecanism integral, general, care este benevolent cu toate părțile sale și lucrează în conformitate cu aceeași schema – iubirea pentru aproape, într-o singură direcție.

Întrebare: Și apoi nu o să-mi fie teamă de nicio chipizare?

Răspuns: Nu este înspăimântător în niciun fel.

De pe KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman” 4/20/20

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Egoism, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: La începutul anilor 30 ai secolului al XVIII-lea, a apărut o nouă mișcare – hasidismul. Ce-a fost asta?

Răspuns: În secolul al XVI-lea, de la apariția în Safed a școlii marelui cabalist din Evul Mediu, Ari, ascensiunea spirituală a evreilor a început în Țara Israelului, precum și în toate țările din diaspora, întrucât legăturile dintre evrei erau destul de strânse.

Nimeni nu s-a îndoit că Ari era o persoană specială. El a chemat oamenii la unificare, ascensiune spirituală, dezvoltarea Cabalei, revelația Creatorului și împlinirea de către evrei a destinului lor spiritual. Drept urmare, au apărut grupuri de evrei în multe țări ale lumii care i-au urmat ideea.

Aceasta a condus la apariția hasidismului. Adeptul direct al Ari a fost Baal Shem Tov, care a trăit în Europa de Est în secolul al XVIII-lea. El a predicat învățăturile Ari într-un mod practic: cum evreii în legătură între ei pot dezvălui Creatorul.

Această idee a fost primită cu căldură de evreii care locuiau în partea de sud a Europei de Est în țări aparținând Lituaniei, Poloniei, Rusiei și actualului teritoriu al Belarusului. Evreii care locuiau în ținuturile nordice, inclusiv Germania și țările actualelor state baltice, aparțineau opozanților lui Baal Shem Tov. Ei nu au fost de acord că este necesar să se ridice partea spirituală a oamenilor.

Opoziția lor a ajuns la punctul în care au raportat chiar reciproc autorităților țariste. Așa au apărut mari probleme care încă mai există în rândul maselor credincioase.

În plus, trebuie să înțelegeți că relocarea evreilor în Europa, Asia, Rusia și în lume, în general, a avut loc sub influența forțelor superioare, precum întreaga mișcare a omului în această lume. Prin urmare, cei ale căror suflete erau mai predispuse la dezvoltarea spirituală s-au stabilit în Polonia, sudul Belarusului, Ucraina și sudul Rusiei. Oponenții dezvoltării spirituale, care și-au propus ca împlinire seacă ​​legile Torei, s-au stabilit în statele baltice și în nordul Rusiei.

Din „Analiza sistematică a dezvoltării poporului Israel” de la KabTV, 09.12.19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→