O rugăciune este conexiunea omului cu forţa superioară şi reflectă numai percepţia ei, sau a lui, despre asta. Sunt oameni care se roagă pentru o viaţă mai bună în această lume, sunt unii care se roagă pentru lumea viitoare, şi sunt aceia care nu se roagă şi nu cred în forţa superioară.

Fiindcă ei se gândesc la viitorul lor, şi, de aceea, fiecare astfel de gând este privit ca o rugăciune. Dar ciu îi cer? Asta este o cu totul altă chestiune. Este natura, credinţa, ceva necunoscut, starea mea viitoare, sau o forţă superioară care azi poate fi rea şi mâine poate fi bună, în funcţie de cererea mea?

O rugăciune este o acţiune pe care o iau în considerare în următorul moment cu speranţa de a obţine o stare specifică, însemnând că această noţiune include diferite stări, dar toate stările se împart în două părţi depinzând de cel la care mă rog. Este cinva care se schimbă şi pe care îl pot forţa să se schimbe?

Asta este atunci când oamenii încep să caute drumuri ascunse pentru a câştiga controlul asupra forţei superioare şi astfel, aceasta să devină mai bună şi să schimbe realitatea prezentă şi această lume. Această speranţă de mituire a celui de sus este baza pentru toate căutările mistice şi religioase. Un om care trăieşte ăn această lume, în egoismul lui sau al ei, crede că acest lucru este posibil.

Dar, mai este şi altceva, o foarte rară abordare, care spune că forţa superioară nu poate fi schimbată, si, de aceea, tu trebuie să ştii cum să te schimbi pe tine însuţi folosind forţele naturii programate în interiorul tău. Aceasta este metoda cabalei care este opusă tuturor celorlalte metode.

Nu are importanţă ce crede omul, că este un Dumnezeu sau mai mulţi, să se imagineze pe sine în faţa naturii sau a oricărei alte forţe superioare. Ceea ce contează este atitudinea lui faţă de asta.

Încearcă să implice forţele naturii şi să se transforme pe sine pentru a obţine destinul ales, adică, totul depinde numai de el şi de conexiunea lui cu această forţă? Sau, se uită din afara lui însuşi, dorind sa schimbe forţa superioară, adică încearcă să-şi atragă forţa încercând să o folosească pentru beneficiul personal şi astfel să fie răsplătit de ea, ceea ce înseamnă că el doreşte să schimbe întreaga lume şi să aibă un avantaj din tot ceea ce există?

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala 5/9/2011 Şamati 113

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce simbolizeză rugăciunea pentru morţi (Kadiş)?

Răspuns: Când cineva moare, noi mulţumim Creatorului. De fapt, pentru ce? Pentru moartea cuiva drag?

Însă, noi trimitem mulţumirea la un nivel spiritual. Privim de la înălţimea spiritului, în jos către dorinţa de primire, care şi-a pierdut forma egoistă prin virtutea Luminii, a Creatorului. Până la urmă, El a făcut să se întâmple asta. Acea parte a murit şi acum, eu, pot realiza prin asta „învierea din morţi”, adică, să iau dorinţa rămasă fără intenţia egoistă şi să încep să lucrez cu ea pentru dăruire.

După moartea egoismului, adică a dorinţei de primire, numai „corpul” dorinţei rămâne. Ea se descompune, şi astfel eu pot lucra cu ea. De aceea, eu am primit o mare cantitate de ajutor de Sus, şi eu îi mulţumesc Creatorului pentru asta. Acestea nu sunt simple cuvinte, ci sentimentul care izbucneşte afară dintr-un om când dorinţa lui egoistă moare, în sfârşit.

Kadiş-ul ni se pare contradictoriu în actuala noastră înţelegere egoistă. De fapt, toate rugăciunile noastre, perceptele şi ritualurile, nu corespund legilor vieţii noastre. Toate absolut, sunt ilogice, iraţionale în ochii noştri fiindcă sunt proiecţia legilor spirituale.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Noi ştim că „Isra El” este un nume şi nu doar o ştampilă pe o carte de identitate. Dar, este vreo atribuţie specială pentru cei care trăiesc în statul geografic Israel?

Răspuns: În viitor, acest pământ, această ţară, va trebui să devină un simbol de stat ce va fi construit în totalitate pe forţa dăruirii (altruismului), iubirii reciproce, garanţiei mutuale, pe principiile „iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi” şi „nu face celorlalţi ceea ce e rău pentru tine”, un stat bazat pe unirea „un om cu un singur suflet”.

Acesta este locul cu condiţiile cele mai favorabile. De aceea, dacă un om este atras de spiritualitate, atunci, într-un fel este atras aici. Este imposibil să formezi statul Israel în Madagascar sau în Uganda. Legea rădăcinii spirituale şi a ramurii acţionează aici, şi, acest lucru trebuie avut în vedere.

De aceea, nu avem altă şansă. Suntem aici şi trebuie să construim un stat al iubirii si al altruismului dând astfel un exemplu întregii lumi. Numai în acest mod putem să ne învingem duşmanii, să ne câştigăm independenţa şi să evităm să apară alte noi victime.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala din 5/9/2011 Despre Naţiunea Israel

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Nici macar in lumea materiala nu aveam oportunitatea sa devenim o natiune care traieste in propria tara, in tara noastra, daca nu ne corectam mai intai spiritual. Doar fortele care vin de sus ne cladesc aici conditiile materiale.

In general trebuie sa intelegem cat mai bine ce inseamna lumea materiala. Nu este un scop, ci cel mai mic, cel mai extern mijloc de a incepe ascensiunea. In aceasta realitate materiala  foarte gresita, care se afla la cel mai jos nivel, trebuie sa incepem sa facem munca de unificare pentru a intra in lumea spirituala.

Apoi ne vom intoarce spre toate celelalte natiuni si le vom arata aceasta munca, astfel incat si ei sa se uneasca. Ca rezultat, noi toti, intreaga lume devenim un singur intreg, o familie si vom urca spre nivelul spiritual. Este singurul mod de a ne realiza destinul, scopul existentei noastre.

Trebuie sa acordam intregului importanta cuvenita: lumea noastra in comparatie cu lumea spirituala; natiunea materiala a lui Israel, in comparatie cu analogul spiritual, statul material Israel in comparatie cu statul spiritual Israel. Totul trebuie sa aibe locul sau, conform scopului final. Exact asta determina importanta obiectului si mijloacele de a-l folosi.
Din partea a 4a a Lectia zilnica de Cabala 5/10/11, “Mostenirea Tarii”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Suntem separati de Creator doar printr-un mic punct negru in interiorul Luminii infinitului care este vazut ca „existenta din absenta” (Yesh Mi Ain). Asta este de fapt baza intregii creatii, noua realitate „din absenta”. Restul este din „existenta”, de la Creator.

Acest punct este creat de Creator, in timp ce toata „existenta” (Yesh), care este adaugata acestui punct trebuie sa vina de la noi, din efortul propriu. Astfel, la sfarsit, obtinem similaritatea cu Creatorul, adeziunea, nivelul egal Lui.

Pentru inceput, acest punct al creatiei evolueaza in patru stadii ale expansiunii Luminii Directe, prin care aceste patru grade de daruire se strecoara in punctul „din absenta”. Din partea Luminii, nu mai este necesara nicio actiune; este suficient. Restul apare ca reactie a acestui punct care primeste impresii de la Lumina, ii absoarbe proprietatile si astfel poate actiona in felul sau.

Asadar, din lumea Infinitului, din starea in care se amesteca cu Lumina, incepe sa extraga in lumea noastra prin cei zece „Sefirot ai ascunderii” (Sefirot Blima) care absoarbe (Bolim) Lumina inauntru, in interiorul creaturii. Datorita acesteia, creatura creste din punctul opus Creatorului, ajungand la distanta maxima de El, care este vazuta ca„lumea aceasta”.

Aceasta retragere (calitativa si cantitativa) determina toate proprietatile si locatiile. Ca rezultat, fiinta creata nu are calitatea care sa se potriveasca nici in cea mai mica masura cu Creatorul. Credem ca asta inseamna o cadere, o coborare, retragere, intuneric, dar este chiar opusul. Este aparitia naturii noastre, chiar punctul negru creat de Creator!

Aceasta dezvoltare este necesara pentru a arata cat de mult acest puct din „absenta”este opus existentei, a ceea ce exista. Este ceea ce obtinem din aceasta intreaga coborare, cu toate ca nu dintr-o data ci in timp, coboram mai jos si mai jos, dupa care atingem „aceasta lume” si experimentam dezvoltarea egoismului nostru, insemnand sa realizam ca suntem opusi Creatorului. Astfel trecem prin stadiile mineral, vegetal si animal ale naturii, pana cand ajungem la cel mai de jos, „uman”.

Omul devine constient ca este departe si opus Creatorului si astfel reiese ca este rau. Odata ce este constient de rautatea lui, continua sa se studieze pe sine si pe Creator chiar mai mult, la fel ca „avantajul Luminii care vine din intuneric”, si intelege ca este necesar sa se corecteze. Astfel ajunge in adevarata opozitie cu Creatorul.

Cand isi incepe corectia, pe de-o parte incepe sa urce inapoi la lumea Infinitului egalizandu-se pe sine Creatorului. Pe de alta parte, chiar in timp ce face asta, realizeaza cat de opus ii este Creatorului.

Doar la sfarsitul corectiei (Gmar Tikkun), cand se intoarce la punctul initial, Malchut al Infinitului el dobandeste intelegerea, constienta si experienta a ceea ce inseamna existenta (Yesh), proprietatea Creatorului.

Din prima parte a  Lectia zilnica de Cabala  5/8/2011, ”Toti cei care sufera pentru public”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Pana cand vom obtine forta unitatii in care se afla centrul sferei tuturor lumilor, in lumea Infinitului si de unde ne-am retras unii de altii si am coborat in lumea noastra externa, aceasi sursa, Creatorul, ne influenteaza cu bine si rau si ne arunca in toate directiile, asa cum este scris: „Cel care m-a impiedicat sa merg inainte sau inapoi”.

Ce inseamna „inainte si inapoi”? Baal HaSulam explica ca „M-ai impiedicat in fata si in spate”, insemnand ca  estela fel caatunci cand Creatorul este si revelat si ascuns. De fapt, El este singurul care conduce  si toti vor realiza asta. Apoi notiunea de timp si sentiment al trecutului, prezentului si viitorului vor disparea. Daca exista o singura forta care lucreaza, nimic nu se schimba si totul este in repaus absolut.

Realizarea vine treptat, in conformitate cu felul in care noi ne unim cu aceasta singura forta, Creatorul. In afara de asta, nu pierdem controlul asupra realitatii si nu ne intoarcem in neant, ci mai degraba devenim asemenea lui. Noi, impreuna cu El, devenim aceeasi forta magnifica, guvernatoare, singulara. Nimeni dintre noi nu il anuleaza pe celalalt: Creatorul nu anuleaza fiinta creata, nici fiinta creata nu il anuleaza pe Creator. Mergand inainte si mai aproape de El, nu ma anulez pe mine. In schimb, egoul meu este anulat, cand ma ridic asemenea Creatorului si vin la adeziunea cu El, in toata perfectiunea Sa.

Apoi descopar ca am fost condus de aceasta singura forta tot timpul, dar a fost pur si simplu ascunsa de mine pentru a o obtine singur si pentru a deveni independent si magnific, ca singura forta, Creatorul. Pe masura ce continui sa ma construiesc pe mine in echivalenta cu El, Creatorul imi apare inainte ca egal, partener magnific si, de aceea, ne contopim.

De fiecare data cand obtin autonomia, depasindu-mi egoul in unitatea cu grupul, il gasesc pe Creator intre noi, unindu-ne astfel impreuna.

Din  Lectia 8, Conventia WE! 4/3/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Gradele conectarii noastre, ale stransei legaturi dintre noi, sunt treptele scarii spirituale, scara spre lumi. Ne legam intr-o minima masura, depasim usoarele slabiciuni ale dorintei noastre (Aviut Shoresh)  si astfel obtinem Creatorul numai la nivelul Luminii Nefesh.

Cand ne unim intr-un masura mai mare, il obtinem ca Lumina Ruach, urmata de Lumina Neshma, Haya, si Yechida. Astfel trecem mai departe de lumea Assiya la lumea Yetzira, urmata de lumea Beria, Atzilut, Adam Kadmon si in sfarsit atingem lumea Infinitului unde unitatea noastra nu are granite si totul este legat ca un intreg.

Pana atunci, aceasta forta unica continua sa lucreze printre noi, sa ne ameteasca  si sa ne educe in toate felurile posibile, astfel incat sa dezvoltam o nevoie de unitate intre noi si sa ne amestecam cu ea. Astfel, aceasta forta actioneaza din „spatele scenei”. La fel ne jucam cu copii, intrucat vrem sa gandeasca si sa se foloseasca de calitatile lor pentru a face ceva independent. Stim ca doar prin efort propriu copilul capata intelepciune si intelege viata. La asta ne asemanam.

Pe de alta parte, copii au o imensa dorinta naturala si dorinta de a creste: sunt intodeauna gata sa actioneze si sa invete despre lume, in timp ce noi suntem lenesi si nu putem depune singuri acest efort. Si aici este forta externa, forta grupului (si niciodata forta Creatorului), asa cum este scris: „Ei au ajutat pe toti prietenii lor”

Din  Lectia 8,  Conventia WE! 4/3/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

In munca noastra spirituala nu putem face nimic singuri, pentru ca nu stim cum sa identificam forta unita si sa o relationam cu multele situatii din viata noastra. La ce ar trebui sa ne acordam? Sa spui pur si simplu ca Creatorul este peste tot nu ajuta.

De aceea ni se da grupul si daca ne unim impreuna, descoperim intre noi aceasta forta unificata numita „nu exista nimeni in afara de El”. Creatorul in mod deliberat a impartit creatura, pe care El a creat-o, intr-o multime de parti astfel incat ele trebuie sa se reasambleze inca odata intr-un singur gand, o singura dorinta. Apoi, in aceasta dorinta comuna, vor revela forta unificata care exista doar in conectarea pe care au format-o, in unitate si adeziunea cu ele.

Unindu-ne impreuna intr-o singura dorinta, nu obtinem aceasta forta in afara noastra, ci ne revelam pe noi insine si aceasta forta impreuna, ca un intreg. Intr-adevar, nu exista Lumina fara vas (kli), nu exista Creator fara creatura. Cu cat mai strans ne legam intre noi, cu atat mai mult il revelam pe Creator in unitatea dintre noi.

Cu alte cuvinte, unificarea noastra este Creatorul. Asta este ceea ce a fost la inceputul creatiei, dupa care ne-am dispersat si coborat in aceasta lume, sub forma unor mici creaturi egoiste.

De aceea, unindu-ne impreuna construim Creatorul. Il creem independent, de aceea El este numit Creator, (in ebraica Bo-Reh sau vino si vezi). Nu exista alt loc in care Il putem construi pe Creator, sa il deosebim, sa obtinem unitatea si adeziunea cu El, ci doar in unificarea in grup. Si toata umanitatea va fi nevoita sa se conecteze impreuna, in acelasi fel.

Din  Lectia 8, Conventia WE! 4/3/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce avem nevoie, pentru ca sistemul numit „Zohar” să ne aducă la unificare?

Răspuns: Avem nevoie de mai multe intenţii, dorinţe. Zoharul este sistemul general al întregii realităţi. Dar de ce este denumit Zohar? Şi de ce trebuie să deschidem o anume carte, să citim un anume text ce este scris de o anume persoană şi să ascultăm anumite cuvinte?

Acest sistem general al realităţii este proiectat să fie conectat cu noi prin marii Cabalişti ce sunt mediatorii în a crea o legătură între acest sistem, noi şi cine exprimă această conexiune prin cuvinte şi propoziţii.

Am citit această carte şi nu am înţeles nimic. Pot la fel de bine să o citesc invers. Ideea este să-mi doresc să mă conectez cu ei, aceşti Cabalişti ce mi-au dat aceste cărţi pentru că şi-au dorit ca eu să mă conectez cu ei, cu aceste suflete, cu unitatea lor şi să vin la ei cu această unitate.

Cum voi şti că mă conectez cu ei? Dacă mă unesc cu grupul meu, direcţia mea este cu siguranţă corectă: să mă unific cu aceste mari spirite, să intrăm în acelaşi sitem global, integral, să devenim părţile sale indispensabile şi să aspirăm către el cel puţin la un nivel mic. Aceasta este exact ceea ce avem nevoie.

O persoană se gândeşte la asta, alta nu atât de mult iar alta doar uneori. Dar, în general, dacă ne străduim să fim ca un înteg, aspiraţiile individuale se vor uni într-una.

Din pasrtea a 2-a  Lecţia zilnică de Cabala 5/4/2011, Cartea Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

In comemorarea Zilei Nationale de pomenire a Soldatilor cazuti si Victimelor terorismului

Am primit tara asta cand am iesit din Babilon. Radacinile noastre spirituale, in relatie cu lumea materiala, sunt doar aici. Baal HaSulam spune ca aici avem de dat un exemplu intregii umanitatii despre ceea ce inseamna sa fii o natiune corectata, conform fortei superioare. Toate natiunile si intreaga lume trebuie sa se supuna acestei legi naturale pentru a continua sa existe. Altfel, va incepe o distrugere in masa.

Trebuie sa ne straduim ca toate aceste razboaie ale Israelului sa nu fi fost in zadar. Trebuie sa fim recunoscatori pentru ceea ce am obtinut datorita celor care au cazut in razboaie. O succesiune de razboaie fara sfarsit nu este calea prin care tara poate avansa. Dimpotriva, in onoarea celor care au sacrificat totul pentru noi, trebuie sa intelegem cum sa traim de acum, cum sa punem capat razboaielor si crimelor.

De noi depinde. Asadar, in loc sa vorbim, haideti sa facem ce avem de facut. Datoria noastra nu este doar de a ne pregati pentru un posibil razboi, ci de a avansa catre o adevarata reconciliere, catre pace. Doar uniti cu ceilalti vom ajunge la pace intre noi si intre toti ceilalti.
Din partea a 4a a  Lectiei zilnice de Cabala 5/8/2011, “The Nation”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→