Comentariu: Când un om se teme, este ca un iepure care tremură sub un tufiș.

Răspunsul meu: Asta se întâmplă cu orice om..

Comentariu: Acum sunt direcţionaţi în această frică.

Răspunsul meu: Da, mare și mic, oricine. Trebuie să te târăști sub tufișul acela cu el, să te cuibărești lângă el și să-i spui: „Prietene, vrei să fii mântuit? Am ceva pentru tine. Nu-ți cer să cumperi nimic, doar ascultă cum putem fi mântuiți.

Numai prin unirea deasupra tuturor problemelor, urilor și a oricăror alte probleme. Numai prin unire. Nu pune nicio întrebare. Privește cealaltă persoană ca pe un mijloc de supraviețuire.” Asta e tot.

Comentariu: Interesant.

Răspunsul meu: Da, în mod egoist.

Întrebare: Viața mea și viețile celor mai apropiați depind de asta. Voi putea să mă ridic deasupra urii mele și să mă „cuibăresc” lângă altul?

Răspuns: Depinde doar de asta. Ieși afară și caută oameni cu care te poți uni în acest fel. Trebuie să o faci cu toată lumea. Cu o persoană mai repede, cu alta mai încet, dar pur și simplu uniți-vă! Asta e tot.

Întrebare: Când spuneţi „uniți-vă”, vă referiţi la asta într-un sens foarte simplu?

Răspuns: Nimic altceva, nicio altă semnificație sau scop, doar să ne simțim mai aproape.

Comentariu: Ar fi bine să vă audă.

Răspunsul meu: „Ar fi bine.” Va fi bine! Nu putem evita lucrul acesta! Se va întâmpla, fie în generația noastră, fie în următoarea, depinde cine are noroc.

Comentariu: Mai bine în aceasta.

Răspunsul meu: Eu sunt încă optimist.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 09.07.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Un comentariu →

Întrebare: Putem spune că marii cabalişti care au creat conexiunea dintre Creator și creație și au scris cărți pentru noi, au creat o metodă numită Tora?

Răspuns: Acești mari cabaliști au scris cărți pentru noi. Dar în realitate, acestea nu sunt cărți, ci mai degrabă o revelație a conexiunii dintre ei și Creator. Ne-au oferit oportunitatea de a înțelege această conexiune prin litere și cuvinte scrise pe foi de hârtie, și în acest fel, putem participa la această conexiune.

La urma urmei, ce este o carte și cuvintele scrise în ea? Nu știu ce este. Este ca un bebeluș care atinge ceva. Cabaliștii au făcut astfel încât, atunci când intru în contact cu o carte și vreau să fiu conectat cu ei prin intermediul ei, folosesc deja această forță pe care au creat-o conectându-se unul cu celălalt.

Este adevărat că, procedând astfel, ei au creat Tora. La urma urmei, în realitate, Tora a fost dată pentru a corecta egoismul tocmai prin acești cabaliști și suflete speciale care au pregătit această oportunitate pentru noi – conexiunea dintre ei. Dacă ei nu ar fi acționat, noi nu am fi putut realiza corectarea, să ne conectăm între noi, să trezim lumina care se întoarce la sursă.

La urma urmei, funcționează o lege fizică simplă: dacă aveți calitatea dăruirii, lumina strălucește asupra voastră; Dacă nu aveți calitatea dăruirii, nu există lumină în voi.

Prin urmare, este necesar să înțelegem că, fără a dezvălui înțelepciunea Cabala în cărți, fără a o studia, omul nu va putea trezi lumina care se întoarce la sursă. El poate stabili conexiuni cu alți oameni în dorința de a-și construi lumea frumoasă, dar nu va primi forța luminii, forța corectăriii. El trebuie să fie conectat la un sistem care folosește cărți autentice, un grup, o înțelegere și o conexiune conform cu recomandările cabaliștilor. În caz contrar, este imposibil să se obțină corectarea.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Cum ajunge omul la „poarta lacrimilor”? Simt că Creatorul este ascuns de mine, nu este prezent în viața mea, nu se apropie și nu Se dezvăluie. Credeam că există modalități de a mă apropia de Creator și de a intra în lumea spirituală, dar acum descopăr că nimic nu este dezvăluit, totul este închis.

Dar dorința de spiritualitate nu dispare; dorința este imensă, dar nu există nicio oportunitate. Nu există modalități de a atinge spiritualitatea, de a atinge calitatea dăruirii.

Și apoi descopăr că există o modalitate de a dobândi calitatea dăruirii! Trebuie să te conectezi cu Creatorul. Acum înțeleg că a-L dezvălui pe Creator și a te conecta cu El înseamnă a te conecta cu calitatea dăruirii și a iubirii, a te uni cu toată lumea și a-ți păsa de toată lumea, așa cum Creatorul are grijă de toată lumea. Aceasta se numește conexiunea cu Creatorul.

Nu asta credeam înainte. Speram că, conectându-mă cu Creatorul, voi vedea mai mult, voi simți mai mult și voi înțelege mai mult – că eu voi fi cel umplut. Acum văd că a-L revela pe Creator și a te conecta cu El înseamnă a avea oportunitatea de a dărui tuturor, de a avea grijă de toți. Vreau să iubesc pe toți atât de mult, să dau totul tuturor, încât izbucnesc în lacrimi! Asta înseamnă că stau „înaintea porților lacrimilor”.

Aceasta este o stare foarte bună. La urma urmei, nu vreau să mă gândesc deloc la mine, ci vreau să dau tuturor și sufăr din cauza incapacității mele de a face bine oamenilor. Întreaga lume și viața mea mi se par întuneric dacă nu pot fi de folos altora.

Poarta lacrimilor este intrarea în lumea iubirii și a dăruirii, calea de ieșire din sine în credința mai presus de rațiune. Așa intrăm în lumea adevărului, adevărata realitate. De fapt, existăm în ea, dar acum suntem închiși într-o capsulă îngustă în care simțim lumea și trăim în interiorul nostru.

Din Lecția zilnică de Cabala 10/10/21, Scrierile lui Baal HaSulam „Sufletul meu va plânge în secret – 1”

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Când vorbim în grup despre a ne iubi unii pe alții, toată lumea înțelege clar că lucrează împotriva voinței lor, se mint reciproc și se înșeală. Dar prin aceasta, ei atrag lumina superioară.

Răspunsul meu: De ce spui înșelăciune?! Nu este înșelăciune! Știu că sunt în dorința mea egoistă și vreau să ies din ea. Le arăt celorlalți entuziasmul meu pentru dorința de a ieși din egoismul meu, pentru a primi în schimb inspirația lor. Nu ne înșelăm unul pe altul! Cunoscându-ne natura, acționăm complet deschis.

Nu este un joc în care eu mint, în care sunt un om în interior și altul în exterior. Acționez în mod deliberat în acest fel tocmai pentru a trece din lumea noastră în lumea superioară.

Dacă ai două naturi, egoistă și altruistă, atunci nu ai altă modalitate de a te ridica deasupra celei egoiste decât să joci natura altruistă, ca un copil care se joacă de-a fi adult. Treptat, sub influența luminii superioare, aceasta devine reală în tine. Aici acționăm absolut logic, rațional și în niciun caz nu înșelăm pe nimeni.

Comentariu: Nu este exact înșelăciune. Mulți oameni fac aceste lucruri prin forță.

Răspunsul meu: Exact așa este, prin forță! Și ce dacă?! În lumea noastră, facem totul prin forță. Este natural.

Dacă mă confrunt cu o sarcină pe care nu mi-o doresc conform înclinațiilor mele naturale, ceva cu care pot fi de acord intelectual, dar nu emoțional, cum altfel ar trebui să acționez? Gândiți-vă la o altă metodă.

Comentariu: Nici măcar nu vorbesc despre metodă.

Răspunsul meu: Cabala este metoda, metoda de a ne ridica din lumea noastră în lumea superioară, modalitatea de a ne transforma natura folosind instrumentele pe care le avem.

Dați-mi schema! O știu bine și de aceea îmi este absolut clar că toate acestea sunt foarte simple și pur și simplu nu pot funcționa altfel. Aceasta este știință! O metodă! O metodologie psihologică, fiziologică, mentală și spirituală pentru a ridica omul la un nou mod de a gândi și de a acționa.

Din KabTV „Am primit un apel. Ca să mă amăgesc pe mine însumi”, 7 iunie 2011

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este starea când îi vezi pe prieteni ca fiind complet corectați? În acea stare există puterea să muncim pentru a deveni ca ei, pentru a fi aproape de ei. Ce fel de muncă este necesară aici?

Răspuns: Cel mai important lucru de care avem nevoie este să dezvăluim că tot ce ni se întâmplă, se întâmplă pentru că suntem distanți unii faţă de alții și nu putem fi împreună și să ne susținem reciproc.

Nu avem altă modalitate de a ne apropia de starea corectată decât prin trezirea nevoii de corectare în noi înșine, adică de apropiere între noi. Atunci vom reuși.

Întrebare: Dar când îi vedem pe prieteni ca fiind deja corectați, ce fel de muncă ni se cere atunci?

Răspuns: Doar ni se pare că suntem corectați. Trebuie să stabilim în ce măsură suntem încă necorectați în raport cu rădăcina noastră, Creatorul. Atunci vom dobândi o înțelegere clară a ceea ce trebuie exact să corectăm.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 15/07/2025, „Ruina ca oportunitate de corectare”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: RABAŞ scrie că, după o întâlnire cu prietenii, toată lumea ar trebui să simtă că se află într-o stare de perfecțiune. Dar dacă eu nu simt asta?

Răspuns: Dacă nu simți perfecțiunea după întâlnirea cu prietenii, înseamnă că nu ai obținut rezultatul potrivit, deoarece conexiunea ar trebui să aducă simțirea Creatorului. Creatorul este suma aspirațiilor comune către un centru comun.

Întrebare: Cât de des ar trebui să te întâlnești cu prietenii?

Răspuns: Rabaş a definit-o ca o dată pe săptămână. Înainte să-i aduc noi studenți, întâlnirile se țineau o dată pe lună în timpul meselor în onoarea lunii noi. Studenții lui veneau împreună din toată țara. De obicei, ne adunam cel mult o jumătate de oră.

Întrebare: Şi pe vremea lui Baal HaSulam, se țineau astfel de întâlniri?

Răspuns: Pe atunci, era puțin diferit, deoarece oamenii locuiau în orașe mici, foarte aproape unul de celălalt. Nu existau aceleași probleme ca astăzi.

Întrebare: De regulă, are loc o întâlnire cu prietenii fără profesor?

Răspuns: Da, desigur. Cei care se adună sunt prietenii care trebuie să se unească între ei. Practic, profesorul nu are dreptul să se interpună între ei, dar poate participa la adunare ca prieten, dacă aceștia sunt de acord.

Întrebare: Ce înseamnă „ca prieten”?

Răspuns: El se poate coborî la nivelul unui prieten. Problema este dacă studenții sunt capabili să-l perceapă în acest rol.

Observație: Acum ca prieten, apoi ca profesor, desigur, acest lucru nu este ușor pentru om.

Răspuns: Într-adevăr, acest lucru poate fi dificil.

Din KabTV din 11.03.2019, „Bazele Cabalei”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

  „Toate porțile erau încuiate, cu excepția porților lacrimilor.”

Exact atunci când toate celelalte porţi erau închise. Abia atunci există loc pentru poarta lacrimilor, şi omul descoperă că ea nu a fost încuiată. Adică atunci când omul ajunge la o stare de ascundere, „sufletul lui va plânge“ pentru că nu are o altă opţiune. La aceasta se referă versetul: „Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta!“.

 (Baal HaSulam, Şamati 18).

Și atunci vei ajunge la porțile lacrimilor și le vei forța să se deschidă. Așa intrăm în palatul Creatorului, lumea superioară; numai prin porțile lacrimilor ești complet disperat de propria ta putere și știi că nimic nu te poate ajuta, ci trebuie să atingi scopul. Acesta este rezultatul unei munci mărețe.

Ești sută la sută sigur că nu mai ai nimic de adăugat și atunci intrarea în spiritual ți se deschide. Treptat, formăm această stare numită „porțile lacrimilor”.

Ce sunt porțile? Atât timp cât ți se pare că poți face ceva, vezi un zid în fața ta. Și apoi observi brusc o deschidere, o deschidere în acel zid, o intrare, și intri.

Așa este în spiritualitate: un zid de netrecut stă în fața ta, care devine mai puternic și mai înalt. Și totuși, tot încerci să spargi acest zid, dar nu găsești nicio poartă în el, sau toate porțile sunt încuiate.

A vedea un zid în fața ta este o stare foarte avansată. Dar apoi acest zid se deschide, și brusc apare un pasaj în el. Învățătorul meu RABAŞ mi-a spus odată că așa se întâmplă în spiritualitate: există fie un zid, fie o intrare, și este imposibil să vezi dinainte unde va fi intrarea în zid.

Acesta este zidul din jurul inimii tale. Nu poți face o gaură în pereții inimii tale, astfel încât calitatea dăruirii, calitatea Creatorului, să poată intra acolo. Inima este închisă, sigilată și acoperită cu o crustă dură, impenetrabilă. Tot ce rămâne este rugăciunea – rugăciunea din partea grupului.

Este necesar să ne unim în grupul de zece și să cerem, să cerem pentru toată lumea și apoi, într-o zi, să cerem pentru o persoană. Astăzi ne rugăm pentru un prieten, mâine pentru altul, pe rând, pentru fiecare. Așa vom începe să ne obișnuim să cerem Creatorului să aibă grijă de prieteni.

Din Lecția zilnică de Cabala 10/10/21, Scrierile lui Baal HaSulam – Șamati – Art.18 – Ce înseamnă că sufletul meu va plânge în taină,, în muncă-1”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Se pare că există sute de milioane de atei în lume. Conform unor estimări, numărul lor se apropie de 1 miliard. Se preconizează că numărul lor va continua să crească.

Răspunsul meu: Principalul motiv este că omul se dezvoltă. Dar ateismul este de asemenea, o religie. Este religia naturii, nu a lipsei de Dumnezeu.

Pentru atei, divinitatea lor este progresul, tehnologia, banii sau altceva. Este totuși o credință în ceva superior propriei persoane.

Întrebare: Deci, ce este adevărata credință atunci?

Răspuns: Adevărata credință este revelarea Forței superioare – clară, absolut realizabilă, analizabilă și sintetizată în sine.

Întrebare: Este simțită?

Răspuns: Este o simțire absolut completă, până la conexiunea deplină a omului cu forța superioară, atunci când aceasta „locuiește” în el și devine el însuși. Omul devine umplut de această forță superioară, iar apoi aceasta acționează în el, cu consimțământul lui și prin efortul lui reciproc.

Toate acestea sunt descrise în Cabala. Există o singură religie adevărată, și anume înțelepciunea Cabala, știința dezvăluirii Creatorului, a unei apropieri voluntare, conștiente, treptate de El, adică adaptarea la această Forță superioară a naturii.

Iar Forța superioară este lipsită de trup și atemporală. Nu are capricii, nu are condiții, ci doar revelația oportunității de a se contopi cu ea, de a-i atinge nivelul.

Întrebare: Care sunt calitățile Forței superioare?

Răspuns: Dăruire și iubire absolute, nimic altceva.

Întrebare: Dar de ce asta nu atrage omul? În teorie, ar trebui să îl atragă!

Răspuns: Este opusul naturii umane. Dacă omul are o predispoziție, o dorință de a atinge Forța superioară cu orice preț (adică „Nu am niciun motiv să trăiesc în afară de asta!”), atunci el merge într-acolo, indiferent de situație, și este gata să sacrifice totul.

Dar dacă această dorință nu îi este dată de sus, atunci rămâne la nivel pământesc și există pentru a-și servi corpul animal. Desigur, fiecare trebuie să aibă grijă de acest corp animal, dar el există de dragul lui.

Atunci el este un așa-numit om, adică un animal, extrem de dezvoltat într-un fel, care trăiește și moare, trăiește și moare, până când această dorință de realizare, de contopire, de înălțare către Creator se dezvoltă în el.

Întrebare: Îi este oare menit să se dezvolte?

Răspuns: În fiecare om! Și după noi, natura animală, vegetală și minerală se ridică la același nivel. Îi tragem pe toți după noi! Și toată natura se integrează în acest nivel superior, în Creator.

Întrebare: Atunci se spune pe bună dreptate că „Omul este coroana creației”?

Răspuns: În acest caz, da.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 21.12.2024

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este legătura dintre rădăcina spirituală a iubirii și ramura ei pământeană?

Răspuns: Ramura pământeană reprezintă atitudinea mea unilaterală, egoistă față de mine însumi, când eu, asemenea unui câine, simt cu nasul unde mă mai pot bucura și numai asta mă trage înainte.

Comentariu: Omul primește conceptul de „prima iubire” atunci când se gândește doar la obiectul afecțiunii sale.

Răspunsul meu: Adică sunt atras de o plăcere atât de mare încât nu mă pot gândi la nimic altceva: nici la mâncare, nici la plimbări, nici la studii, nici la sport. Aceasta este dezvoltarea egoistă a hormonilor.

Devin bărbat, simt creșteri hormonale, nu înțeleg ce este sau cum să le realizez. Sunt chinuit de presupuneri vagi și sunt atras de obiectul realizării lor. Asta e tot. Ce fel de iubire este aceasta?

V-am spus cum mama mea, medic de profesie, mi-a explicat cum folosea injecții hormonale pentru a-i face pe oameni să iubească. Același lucru este valabil și aici. Nu voi batjocori acest sentiment. Dimpotrivă, ne dezvoltă foarte mult la o vârstă fragedă, când are loc trecerea de la adolescență la tinerețe. Aceasta este o calitate foarte utilă, dar este pur egoistă.

Întrebare: Nu există un scop în acest sens? Natura?

Răspuns: Desigur, natura are un plan de a ne dezvolta în continuare egoismul.

Întrebare: Este aceasta o condiție bună?

Răspuns: Orice dezvoltare este bună, dar atunci când egoismul se dezvoltă complet, trebuie corectat cumva. Dezvoltarea fiziologică completă a unei persoane se încheie de obicei la vârsta de 18-22 de ani. Cu toate acestea, uneori poate continua mai departe, deoarece sub influența mediului, apar tot felul de alte impulsuri.

Practic, setul de dorințe umane include mâncarea, sexul, familia, bogăția, faima și cunoașterea; există doar șase calități de bază în care se dezvoltă egoul nostru. Nu există nimic altceva aici.

Mă gândesc constant la ce este mai profitabil pentru mine și ce iubesc mai mult. Dacă cunoașterea prevalează, atunci pot abandona orice altceva. Eu mă cufund în știință și mă absoarbe complet. Și aceasta este iubire.

Adică, iubirea este o dorință de împlinire inerentă fiecărui om.

Din Lecția zilnică de Cabala din 06.08.2017, „Iubirea adevărată”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Oamenii obișnuiau să se întâlnească și să-și întemeieze familii. Exista fericire în a avea un copil. Permiteți-mi să vă pun o întrebare ciudată. Ce era fericirea părinților în a avea un copil?

Răspuns: Să-și vadă viitorul în copil.

Întrebare: Așa ar trebui să fie?

Răspuns: Da, desigur. Copiii ar trebui să se nască și ar trebui să-și continue linia familială.

Întrebare: Astăzi pare să fi dispărut. Dintr-o dată, pentru multe cupluri, un copil a devenit o povară. De ce?

Răspuns: Egoismul nostru ne-a divizat, ne-a deconectat, a pus pe fiecare în colțul lui și asta este tot.

Întrebare: Dar de ce are nevoie egoismul de asta?

Răspuns: Așa funcționează. Egoismul nostru beneficiază atunci când ne concentrăm doar pe noi înșine și ne pasă doar de el.

Comentariu: Și în ceea ce privește egoismul nostru, care ne este cel mai apropiat și mai drag, spunem că este o povară pentru noi.

Răspunsul meu: Nu este cel mai apropiat și mai drag. Spunem că este o povară pentru noi pentru că ne împiedică să avem grijă de adevăratul nostru „copil”, cel din noi înșine!

Întrebare: Deci acest „eu”, ego-ul meu, este cel mai apropiat și mai drag?

Răspuns: Da.

Comentariu: Uite unde am ajuns! Mă întreb ce va urma.

Răspunsul meu: Va fi mai rău. Vom ajunge la o stare în care fiecare se ascunde în colțul lui și nu vrea să vorbească cu nimeni. Asta e! Voi comanda doar, să zicem, pizza și cola, sau altceva.

Întrebare: Și ce se va întâmpla atunci? Conducem constant omenirea către un fel de fundătură.

Răspuns: Este o fundătură. Omenirea trebuie să-și vadă propria fundătură. Dar când devine clar că este într-adevăr o fundătură, atunci o epifanie va veni din această fundătură – că nu putem continua așa.

Întrebare: Credeți că nu poate exista nicio trezire înainte de asta?

Răspuns: Nu, cred că trebuie să ajungem la această recunoaștere. Cu alte cuvinte, nu ar trebui să existe războaie sau revolte sau izbucniri violente, dar ar trebui să existe o conștientizare clară a deznădejdii și a impasului. Atunci vom începe să ne gândim: „Ce ar trebui să facem?” Și apoi ne vom aminti: „Stai puțin, am auzit odată ceva de la cabaliști.”

Întrebare: Da, există o carte pe raftul meu, un clip salvat și așa mai departe. Deci vor căuta și vor începe să se îndrepte spre corectare?

Răspuns: Sunt sigur de asta.

Întrebare: Trebuie să continuăm să o introducem picurat, să o punem pe rafturi și în computere?

Răspuns: Absolut! Nu avem altă opțiune.

Întrebare: Chiar dacă vom ajunge în continuare la aceleași rezultate?

Răspuns: Nu contează. Dacă aveți un copil mic care crește și se dezvoltă, tot trebuie să-i spuneți ce să facă și cum să se comporte corect. Nu puteți pur și simplu să lăsați lucrurile să treacă.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 03.07.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→