Întrebare: RABAŞ scrie că, după o întâlnire cu prietenii, toată lumea ar trebui să simtă că se află într-o stare de perfecțiune. Dar dacă eu nu simt asta?

Răspuns: Dacă nu simți perfecțiunea după întâlnirea cu prietenii, înseamnă că nu ai obținut rezultatul potrivit, deoarece conexiunea ar trebui să aducă simțirea Creatorului. Creatorul este suma aspirațiilor comune către un centru comun.

Întrebare: Cât de des ar trebui să te întâlnești cu prietenii?

Răspuns: Rabaş a definit-o ca o dată pe săptămână. Înainte să-i aduc noi studenți, întâlnirile se țineau o dată pe lună în timpul meselor în onoarea lunii noi. Studenții lui veneau împreună din toată țara. De obicei, ne adunam cel mult o jumătate de oră.

Întrebare: Şi pe vremea lui Baal HaSulam, se țineau astfel de întâlniri?

Răspuns: Pe atunci, era puțin diferit, deoarece oamenii locuiau în orașe mici, foarte aproape unul de celălalt. Nu existau aceleași probleme ca astăzi.

Întrebare: De regulă, are loc o întâlnire cu prietenii fără profesor?

Răspuns: Da, desigur. Cei care se adună sunt prietenii care trebuie să se unească între ei. Practic, profesorul nu are dreptul să se interpună între ei, dar poate participa la adunare ca prieten, dacă aceștia sunt de acord.

Întrebare: Ce înseamnă „ca prieten”?

Răspuns: El se poate coborî la nivelul unui prieten. Problema este dacă studenții sunt capabili să-l perceapă în acest rol.

Observație: Acum ca prieten, apoi ca profesor, desigur, acest lucru nu este ușor pentru om.

Răspuns: Într-adevăr, acest lucru poate fi dificil.

Din KabTV din 11.03.2019, „Bazele Cabalei”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

  „Toate porțile erau încuiate, cu excepția porților lacrimilor.”

Exact atunci când toate celelalte porţi erau închise. Abia atunci există loc pentru poarta lacrimilor, şi omul descoperă că ea nu a fost încuiată. Adică atunci când omul ajunge la o stare de ascundere, „sufletul lui va plânge“ pentru că nu are o altă opţiune. La aceasta se referă versetul: „Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta!“.

 (Baal HaSulam, Şamati 18).

Și atunci vei ajunge la porțile lacrimilor și le vei forța să se deschidă. Așa intrăm în palatul Creatorului, lumea superioară; numai prin porțile lacrimilor ești complet disperat de propria ta putere și știi că nimic nu te poate ajuta, ci trebuie să atingi scopul. Acesta este rezultatul unei munci mărețe.

Ești sută la sută sigur că nu mai ai nimic de adăugat și atunci intrarea în spiritual ți se deschide. Treptat, formăm această stare numită „porțile lacrimilor”.

Ce sunt porțile? Atât timp cât ți se pare că poți face ceva, vezi un zid în fața ta. Și apoi observi brusc o deschidere, o deschidere în acel zid, o intrare, și intri.

Așa este în spiritualitate: un zid de netrecut stă în fața ta, care devine mai puternic și mai înalt. Și totuși, tot încerci să spargi acest zid, dar nu găsești nicio poartă în el, sau toate porțile sunt încuiate.

A vedea un zid în fața ta este o stare foarte avansată. Dar apoi acest zid se deschide, și brusc apare un pasaj în el. Învățătorul meu RABAŞ mi-a spus odată că așa se întâmplă în spiritualitate: există fie un zid, fie o intrare, și este imposibil să vezi dinainte unde va fi intrarea în zid.

Acesta este zidul din jurul inimii tale. Nu poți face o gaură în pereții inimii tale, astfel încât calitatea dăruirii, calitatea Creatorului, să poată intra acolo. Inima este închisă, sigilată și acoperită cu o crustă dură, impenetrabilă. Tot ce rămâne este rugăciunea – rugăciunea din partea grupului.

Este necesar să ne unim în grupul de zece și să cerem, să cerem pentru toată lumea și apoi, într-o zi, să cerem pentru o persoană. Astăzi ne rugăm pentru un prieten, mâine pentru altul, pe rând, pentru fiecare. Așa vom începe să ne obișnuim să cerem Creatorului să aibă grijă de prieteni.

Din Lecția zilnică de Cabala 10/10/21, Scrierile lui Baal HaSulam – Șamati – Art.18 – Ce înseamnă că sufletul meu va plânge în taină,, în muncă-1”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Se pare că există sute de milioane de atei în lume. Conform unor estimări, numărul lor se apropie de 1 miliard. Se preconizează că numărul lor va continua să crească.

Răspunsul meu: Principalul motiv este că omul se dezvoltă. Dar ateismul este de asemenea, o religie. Este religia naturii, nu a lipsei de Dumnezeu.

Pentru atei, divinitatea lor este progresul, tehnologia, banii sau altceva. Este totuși o credință în ceva superior propriei persoane.

Întrebare: Deci, ce este adevărata credință atunci?

Răspuns: Adevărata credință este revelarea Forței superioare – clară, absolut realizabilă, analizabilă și sintetizată în sine.

Întrebare: Este simțită?

Răspuns: Este o simțire absolut completă, până la conexiunea deplină a omului cu forța superioară, atunci când aceasta „locuiește” în el și devine el însuși. Omul devine umplut de această forță superioară, iar apoi aceasta acționează în el, cu consimțământul lui și prin efortul lui reciproc.

Toate acestea sunt descrise în Cabala. Există o singură religie adevărată, și anume înțelepciunea Cabala, știința dezvăluirii Creatorului, a unei apropieri voluntare, conștiente, treptate de El, adică adaptarea la această Forță superioară a naturii.

Iar Forța superioară este lipsită de trup și atemporală. Nu are capricii, nu are condiții, ci doar revelația oportunității de a se contopi cu ea, de a-i atinge nivelul.

Întrebare: Care sunt calitățile Forței superioare?

Răspuns: Dăruire și iubire absolute, nimic altceva.

Întrebare: Dar de ce asta nu atrage omul? În teorie, ar trebui să îl atragă!

Răspuns: Este opusul naturii umane. Dacă omul are o predispoziție, o dorință de a atinge Forța superioară cu orice preț (adică „Nu am niciun motiv să trăiesc în afară de asta!”), atunci el merge într-acolo, indiferent de situație, și este gata să sacrifice totul.

Dar dacă această dorință nu îi este dată de sus, atunci rămâne la nivel pământesc și există pentru a-și servi corpul animal. Desigur, fiecare trebuie să aibă grijă de acest corp animal, dar el există de dragul lui.

Atunci el este un așa-numit om, adică un animal, extrem de dezvoltat într-un fel, care trăiește și moare, trăiește și moare, până când această dorință de realizare, de contopire, de înălțare către Creator se dezvoltă în el.

Întrebare: Îi este oare menit să se dezvolte?

Răspuns: În fiecare om! Și după noi, natura animală, vegetală și minerală se ridică la același nivel. Îi tragem pe toți după noi! Și toată natura se integrează în acest nivel superior, în Creator.

Întrebare: Atunci se spune pe bună dreptate că „Omul este coroana creației”?

Răspuns: În acest caz, da.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 21.12.2024

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este legătura dintre rădăcina spirituală a iubirii și ramura ei pământeană?

Răspuns: Ramura pământeană reprezintă atitudinea mea unilaterală, egoistă față de mine însumi, când eu, asemenea unui câine, simt cu nasul unde mă mai pot bucura și numai asta mă trage înainte.

Comentariu: Omul primește conceptul de „prima iubire” atunci când se gândește doar la obiectul afecțiunii sale.

Răspunsul meu: Adică sunt atras de o plăcere atât de mare încât nu mă pot gândi la nimic altceva: nici la mâncare, nici la plimbări, nici la studii, nici la sport. Aceasta este dezvoltarea egoistă a hormonilor.

Devin bărbat, simt creșteri hormonale, nu înțeleg ce este sau cum să le realizez. Sunt chinuit de presupuneri vagi și sunt atras de obiectul realizării lor. Asta e tot. Ce fel de iubire este aceasta?

V-am spus cum mama mea, medic de profesie, mi-a explicat cum folosea injecții hormonale pentru a-i face pe oameni să iubească. Același lucru este valabil și aici. Nu voi batjocori acest sentiment. Dimpotrivă, ne dezvoltă foarte mult la o vârstă fragedă, când are loc trecerea de la adolescență la tinerețe. Aceasta este o calitate foarte utilă, dar este pur egoistă.

Întrebare: Nu există un scop în acest sens? Natura?

Răspuns: Desigur, natura are un plan de a ne dezvolta în continuare egoismul.

Întrebare: Este aceasta o condiție bună?

Răspuns: Orice dezvoltare este bună, dar atunci când egoismul se dezvoltă complet, trebuie corectat cumva. Dezvoltarea fiziologică completă a unei persoane se încheie de obicei la vârsta de 18-22 de ani. Cu toate acestea, uneori poate continua mai departe, deoarece sub influența mediului, apar tot felul de alte impulsuri.

Practic, setul de dorințe umane include mâncarea, sexul, familia, bogăția, faima și cunoașterea; există doar șase calități de bază în care se dezvoltă egoul nostru. Nu există nimic altceva aici.

Mă gândesc constant la ce este mai profitabil pentru mine și ce iubesc mai mult. Dacă cunoașterea prevalează, atunci pot abandona orice altceva. Eu mă cufund în știință și mă absoarbe complet. Și aceasta este iubire.

Adică, iubirea este o dorință de împlinire inerentă fiecărui om.

Din Lecția zilnică de Cabala din 06.08.2017, „Iubirea adevărată”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Oamenii obișnuiau să se întâlnească și să-și întemeieze familii. Exista fericire în a avea un copil. Permiteți-mi să vă pun o întrebare ciudată. Ce era fericirea părinților în a avea un copil?

Răspuns: Să-și vadă viitorul în copil.

Întrebare: Așa ar trebui să fie?

Răspuns: Da, desigur. Copiii ar trebui să se nască și ar trebui să-și continue linia familială.

Întrebare: Astăzi pare să fi dispărut. Dintr-o dată, pentru multe cupluri, un copil a devenit o povară. De ce?

Răspuns: Egoismul nostru ne-a divizat, ne-a deconectat, a pus pe fiecare în colțul lui și asta este tot.

Întrebare: Dar de ce are nevoie egoismul de asta?

Răspuns: Așa funcționează. Egoismul nostru beneficiază atunci când ne concentrăm doar pe noi înșine și ne pasă doar de el.

Comentariu: Și în ceea ce privește egoismul nostru, care ne este cel mai apropiat și mai drag, spunem că este o povară pentru noi.

Răspunsul meu: Nu este cel mai apropiat și mai drag. Spunem că este o povară pentru noi pentru că ne împiedică să avem grijă de adevăratul nostru „copil”, cel din noi înșine!

Întrebare: Deci acest „eu”, ego-ul meu, este cel mai apropiat și mai drag?

Răspuns: Da.

Comentariu: Uite unde am ajuns! Mă întreb ce va urma.

Răspunsul meu: Va fi mai rău. Vom ajunge la o stare în care fiecare se ascunde în colțul lui și nu vrea să vorbească cu nimeni. Asta e! Voi comanda doar, să zicem, pizza și cola, sau altceva.

Întrebare: Și ce se va întâmpla atunci? Conducem constant omenirea către un fel de fundătură.

Răspuns: Este o fundătură. Omenirea trebuie să-și vadă propria fundătură. Dar când devine clar că este într-adevăr o fundătură, atunci o epifanie va veni din această fundătură – că nu putem continua așa.

Întrebare: Credeți că nu poate exista nicio trezire înainte de asta?

Răspuns: Nu, cred că trebuie să ajungem la această recunoaștere. Cu alte cuvinte, nu ar trebui să existe războaie sau revolte sau izbucniri violente, dar ar trebui să existe o conștientizare clară a deznădejdii și a impasului. Atunci vom începe să ne gândim: „Ce ar trebui să facem?” Și apoi ne vom aminti: „Stai puțin, am auzit odată ceva de la cabaliști.”

Întrebare: Da, există o carte pe raftul meu, un clip salvat și așa mai departe. Deci vor căuta și vor începe să se îndrepte spre corectare?

Răspuns: Sunt sigur de asta.

Întrebare: Trebuie să continuăm să o introducem picurat, să o punem pe rafturi și în computere?

Răspuns: Absolut! Nu avem altă opțiune.

Întrebare: Chiar dacă vom ajunge în continuare la aceleași rezultate?

Răspuns: Nu contează. Dacă aveți un copil mic care crește și se dezvoltă, tot trebuie să-i spuneți ce să facă și cum să se comporte corect. Nu puteți pur și simplu să lăsați lucrurile să treacă.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 03.07.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În prima zi a Congresului, am simțit un ocean de lumină. Dar în a doua zi, a fost ca și cum ne-am scufundat undeva și am pierdut orice simț al susului sau al josului; ne-am pierdut echilibrul.

Ce trebuie să adăugăm pentru a-l face să curgă și să ne unească?

Răspuns: Ne lipsește întunericul. Nu golul pe care îl simte întreaga lume ca absență a micilor împliniri, ci întunericul real. Întunericul este suferința dorinței de a-l revela pe Creator, suferința de a fi deconectat de la sensul vieții, de la sursa ei, de la ceea ce ar trebui să fie.

Pe de o parte, întreaga creație ne arată cât de interconectată, perfectă și deasupra noastră este. Pe de altă parte, când începem să încercăm să ne orientăm, simțim că nu vedem nimic în ea: nici început, nici sfârșit, dezorientare completă.

Acesta este de fapt cel mai bun sentiment; apare în noi în fiecare moment în care ne îndreptăm spre stăpânirea spațiului spiritual, spre revelarea Creatorului. În fiecare moment simțim fie că ne apropiem de El, fie că ne îndepărtăm, cădem și ne întunecăm.

Dacă ieri ați simțit un „ocean de lumină”, astăzi veți simți opusul, și nu doar în mod egal, ci chiar mai rău. Acest lucru se va repeta de fiecare dată. Coborârile vor fi mai joase, iar realizările vor fi, în consecință, mai mari.

Trebuie să ne obișnuim să ne mișcăm în întuneric și în dezorientare, deoarece tocmai acest lucru ne ajută să scăpăm complet de direcțiile, ghidajele și definițiile egoiste.

Când devenim dezorientați în parametrii, direcțiile și simţirile noastre obișnuite, când nu înțelegem și nu știm nimic, când experimentăm un sentiment de rătăcire și poate chiar întuneric, trebuie să recunoaștem că acesta este începutul unui nou nivel. Ni se oferă oportunitatea de a ne ridica tocmai în acest întuneric pentru a vedea lumina, Creatorul, prin el. Acesta este un ajutor imens în avansarea noastră.

Prin urmare, trebuie să ne cufundăm în mod specific în această stare de întuneric și din ea să dezvăluim lumina.

Aceasta este munca noastră. Altfel nu-L vom dezvălui niciodată pe Creator; este doar din starea opusă Lui.

Din pregătirea pentru a 4-a lecție a Congresului din Moldova, 07.09.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există un fel de adevăr care ar trebui spus omului?

Răspuns: Singurul adevăr este să-i oferi omului liber arbitru și să îl lași să-și aleagă propriul adevăr. Asta este tot. Acesta este cel mai important lucru în creșterea copiilor și în relațiile dintre adulți.

Întrebare: Cum faci asta? Prin exemplu? Pe baza a ce?

Răspuns: Învață omul metoda de a descoperi corect viața.

Comentariu: Sună bine! Acesta este principalul lucru.

Răspunsul meu: Da.

Întrebare: Și dacă omul este sută la sută convins că are dreptate și trebuie să-l transmită cuiva?

Răspuns: Atunci ei ar trebui să tacă și să-l înghită! Ca să nu se înece cu propriul adevăr!

Întrebare: Chiar dacă simt că făcând asta, îi voi ajuta?

Răspuns: Ce egoism imens are! Izbucnește din el! Nu are dreptul să-l simtă nici măcar el însuși. Singurul lucru pe care îl poate face este să înțeleagă cât de egoist este dacă se simte obligat să împlinească un alt om cu propria opinie.

Este teribil! Există o zicală foarte simplă despre asta: „Tăcerea este gardul din jurul înțelepciunii.”

Întrebare: Este frumos! Adică, este mai bine să taci în acel moment?

Răspuns: Da.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 08.07.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Ne-am adunat aici ca să punem bazele unei societăţi pentru toţi cei care doresc să urmeze calea şi metoda lui Baal HaSulam, prin care putem urca la nivelul de om, ca să nu rămânem la nivelul animal (Rabaş, Articolul nr. 1, Partea 1, 1984, Scopul Societăţii – 1).

Din acest articol, trebuie să extragem principiile cheie:

1. Ce înseamnă să te aduni?
2. Care este metoda lui Baal HaSulam?
3. Ce este gradul de om?
4. A fost omul creat pentru plăcere sau pentru venerație în fața Creatorului?
5. Condiția pentru a realiza toate acestea este similaritatea cu calitățile Creatorului.
6. Dorința de a primi nu este rea în sine; este însăși materia creației. Ceea ce se numește înclinație rea (Yeţer Ra) este lipsa noastră de dorință de a ne uni, refuzul nostru de a corecta destrămarea sufletului în părțile sale – sufletele noastre individuale.
7. Nu distrugem dorința egoistă, ci doar îi corectăm intenția de la „pentru mine” la „pentru alții”.
8. Adică, în dorința de a primi, suntem întotdeauna opuși Creatorului; dar în intenția de a dărui, ne conectăm la El.
9. Adeziunea cu Creatorul se face prin asemănarea cu calitățile Lui. Intenția de a dărui este atinsă prin munca în grup. Aceasta este o sarcină atât realizabilă, cât și verificabilă. Dorința colectivă de a dărui, pe care o construim este sufletul comun, pe care Creatorul îl umple.
10. Fiecare stare prin care trecem constă din două opuse, și pe măsură ce avansăm, prăpastia dintre ele crește. Eu descopăr:
11. Inutilitatea mea crescândă
12. Măreția crescândă a scopului.

Trebuie să conectez acestea într-un singur punct pentru a simți atât de profund ruptura dintre suflete încât să oblig Lumina superioară să mă corecteze. Atunci dăruirea va domni între mine și ceilalți.

Aceasta se numește dăruirea Torei – lumina corectării.

Și după aceea, Dăruitorul Torei este revelat și în atitudinea noastră corectată față de ceilalți, în vasul spiritual colectiv (Kli).

Din Lecția zilnică de Cabala din 16.05.2010, Scrierile lui Rabaş

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Deci, există un singur sfat: Dacă mai mulţi indivizi se adună cu dorinţa de a abandona iubirea de sine, dar, fără suficientă forţă şi apreciere pentru dăruire astfel ca să devină independenţi, fără ajutor din afară. Acum, dacă aceşti indivizi se anulează unul în faţa celuilalt, fiindcă fiecare dintre ei are un potenţial redus de iubire pentru Creator şi pe care nici nu o pot menţine, atunci, prin alăturarea lor la grup şi prin anularea de sine în faţa grupului, ei devin un singur corp.

De exemplu, dacă sunt 10 oameni în acel corp, el are de 10 ori mai multă putere decât un om singur. (Rabaş, Art.6, 1984- „Iubirea de prieteni – 2”).

Aceasta se referă la forța de a se ridica deasupra egoismului, puterea detașării de propriul „eu”, atunci când te incluzi în ceilalți, într-un alt domeniu, la un alt nivel. Simți clar: fie „eu”, fie următorul nivel „noi”. În acel „noi”, „eul” tău este necesar doar pentru a organiza acest „noi”.

Întrebare: Primește omul puterea de a se ridica deasupra egoismului din partea grupului?

Răspuns: Nu de la grup, ci prin intermediul grupului.

Întrebare: Cum poate omul să simtă că are puterea întregului grup de a împlini o acțiune în spiritualitate?

Răspuns: Dacă omul își servește prietenii, atunci el câștigă puterea întregului grup. Vorbim despre puterea dăruirii, despre capacitatea de a dărui. Prin urmare, atunci când omul face eforturi pentru a ridica grupul, primește acea putere. Acesta este vasul omului, Malchut-ul său.

Din KabTV din 4/12/18, „Iubirea de prieteni”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este ecranul principal și lumina reflectată? De ce este universul construit special pe acesta?

Răspuns: Egoismul este cel care începe să se opună sieși, vrea să se folosească doar pentru dăruire, și ridicându-se deasupra sa, vrea să dăruiască altora în loc să-i folosească; vrea să se exploateze pe sine de dragul altora. Aceasta se numește „ecran” și „lumină reflectată”.

Întrebare: De ce este necesar să construim un astfel de sistem pentru a-l simți pe Creator?

Răspuns: Pentru că altfel nu-L vei simți pe Creator. Nu ai aceleași calități ca El. La urma urmei, toate simțirile, chiar și în lumea noastră, sunt construite pe similaritatea calităților dintre cel care este simțit și cel care simte. Pot simți doar aceea la care sunt acordate organele mele interne. Nu sunt acordate la undele radio, nu le simt. Sunt acordate doar la undele sonore, le simt. Același lucru este valabil și pentru toate simțirile, vizuale și așa mai departe. Pentru a-l simți pe Creator, pentru a intra în rezonanță cu El, trebuie să dobândesc calitatea dăruirii.

Întrebare: Dar toate textele antice descriu clar acest sistem pe care dvs. îl transmiteți succint: ecran și lumină reflectată?

Răspuns: Nu sunt antice. Sunt atemporale; au fost scrise doar cu mult timp în urmă. Aceste texte transmit o cantitate enormă de informații suplimentare, asemenea subtilități pe care nu vi le puteți imagina!

Acum, dacă sunteți capabili să înțelegeți doar două lucruri, ecran și lumină reflectată, atunci mai târziu aceste două cuvinte vor fi asociate cu o lume infinită atât de magnifică, cu toate culorile, sunetele, contrariile sale contopindu-se într-un singur întreg, încât veți avea nevoie de o carte doar pentru a descrie aceste două fenomene: ecran și lumină reflectată!

De fapt, nu există nimic altceva. Egoismul nostru, deasupra căruia există un ecran pentru a-l folosi în direcția opusă,  pentru a dărui, se numește „lumină reflectată”. Nu există nimic altceva. Dar este de miliarde de ori mai mare decât lumea noastră!

Din KabTV „Am primit un apel. Fotografie a Creatorului”, 21.09.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→